Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.209
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.33 din data de 17 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat contestatorul recurent, asistat de avocat ales, părțile vătămate intimate și, lipsă fiind intimatul asigurator SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, pentru buna înfăptuire a justiției, a dispus conexarea dosarului nr- al Curții de APEL SUCEAVA, ce are ca obiect contestație în anulare formulată împotriva aceleiași decizii penale și vizează aceleași părți, la prezentul dosar, și constatând că nu sunt alte cereri de formulat a dat cuvântul la dezbateri:
Avocat, pentru contestator, a arătat că temeiul legal al contestației îl reprezintă art.386 lit.c și e Cod procedură penală, considerând că s-a formulat recurs în termen legal, contestatorul încercând toate modalitățile pentru ca acesta să fie judecat. A solicitat admiterea contestației formulate de contestator, desființarea deciziei penale atacate, cu consecința judecării recursului declarat împotriva deciziei penale nr.10 A din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Părțile vătămate intimați și, având pe rând cuvântul, au solicitat instanței respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de contestatorul.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației în anulare formulată în cauză, considerând că nu sunt date condițiile prevăzute limitativ și imperativ de dispozițiile art.86 alin.1 Cod procedură penală.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea contestației în anulare și judecarea recursului declarat împotriva deciziei Tribunalului Botoșani.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererile adresate acestei instanțe și înregistrate la datele de 15 aprilie 2009 și respectiv 30 aprilie 2009, ce au făcut obiectul conexării cauzelor în dosarul nr-, a solicitat desființarea deciziei penale nr.33/2006 a Curții de APEL SUCEAVA și rejudecarea pe fond a recursului declarat în termen legal împotriva deciziei penale nr.10 A din 17 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșani, invocând în drept prevederile art.386 lit.c și e Cod procedură penală.
În esență, contestatorul a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art.10 alin.1 lit.f-1cu privire la care existau probe în dosar și nici nu a fost ascultat deși audierea sa era absolut obligatorie pentru clarificarea excepției tardivității invocate din oficiu, excepție care ulterior s-a dovedit a fi reținută greșit și care a dus în final la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Verificând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia penală contestată în raport de cazurile invocate, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.2483 din 27 septembrie 2005 Judecătoriei Botoșani, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2,5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.861și 862Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 8 luni și i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.863alin.1 Cod penal, 863alin.3 și 863alin.4 Cod penal.
S-au admis în parte acțiunile civile și în temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de câte 12.000 lei RON cu titlu de despăgubiri materiale și suma de câte 20.000 lei RON cu titlu de daune morale.
În temeiul art.49-50 din legea nr.136/1995 și art.10 din ordinul Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr.9 din 2 decembrie 2002 obligat asiguratorul de răspundere civilă SC "" SA - Sucursala B să plătească în locul inculpatului părților civile și câte 20.000 lei RON pentru fiecare, din daunele acordate de instanță.
A obligat inculpatul, în baza art.191 Cod procedură penală să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 19 august 2003, inculpatul s-a deplasat cu autocamionul la o balastieră din județul S, de unde a încărcat balast. La întoarcere spre domiciliu, în jurul orei 9,30, inculpatul conducea autocamionul pe DJ 208 dinspre spre comuna. Între localitatea M și localitatea de destinație, inculpatul a observat deplasându-se în același sens de mers două vehicule: un atelaj hipo (un faeton tras de un, în care se aflau mai multe persoane) și o bicicletă pe care se aflau doi băieți. Minorul, în vârstă de 16 ani conducea bicicleta stând pe scaunul acesteia, iar minorul, în vârstă de 14 ani, stătea pe ghidonul bicicletei având picioarele poziționate spre partea a acesteia și paralel cu aceasta, la o distanță de circa un metru față de atelaj.
Întrucât din sens opus nu mai circulau alte mașini, la kilometrul 17+80, în timp ce bicicleta se afla în depășirea atelajului, inculpatul s-a angajat în depășirea atelajului hipo și a bicicletei.
Când autocamionul a ajuns în dreptul bicicletei a acroșat cu de protecție bicicleta pe care se aflau cei doi băieți, dezechilibrând-o, iar minorii au căzut la pământ fiind târâți și răsuciți sub autovehicul, ca urmare a contactului cu diverse subansambluri aflate sub camion, fără însă a fi călcați de roțile mașinii.
Inculpatul nu a sesizat momentul în care autovehiculul a impactat cu roțile din față bicicleta însă a auzit strigătele persoanelor din atelajul hipo și uitându-se în oglinda retrovizoare din dreapta nu a mai văzut bicicleta moment în care a tras mult de volan stânga, ajungând pe acostamentul de pe contrasens și oprind brusc autocamionul.
În momentul opririi autocamionului cei doi minori și bicicleta se aflau în spatele autovehiculului.
Leziunile suferite de cei doi minori, prin contactul cu subansamblurile aflate sub autovehicul, au condus la decesul acestora, pe loc.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, arătând că este nevinovat de producerea accidentului și solicitând în principal, achitarea, iar în subsidiar, dacă instanța va aprecia că este dată vinovăția lui în producerea accidentului, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Asiguratorul de răspundere civilă SC "" SA - Sucursala Bac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că în mod greșit prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, iar instanța nu a coroborat corect depozițiile martorilor cu concluziile expertizei de specialitate din care rezultă atât culpa ocupanților bicicletei (deci a victimelor) cât și a inculpatului în producerea evenimentului rutier, solicitând în consecință, admiterea apelului și desființarea sentinței sub acest aspect, urmând ca despăgubirile să fie proporționate cu gradul de vinovăție a asiguratului (a inculpatului) în producerea accidentului.
Prin decizia penală nr.10A din 17 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșanis -au respins ca nefondate apelurile declarate de SC " "SA - Sucursala B și de inculpatul, reținându-se culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, constând în aceea că inculpatul a condus imprudent și că aceasta este singura cauză a producerii accidentului, culpa exclusivă a inculpatului determinând și obligarea la despăgubiri.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, ce a fost respins ca tardiv de către Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia nr.33 din 17 mai 2006, reținându-se în motivare că acesta, deși a fost prezent la dezbateri, care au avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșani avea posibilitatea în conformitate cu art.3853raportat la art.363 alin.3 Cod procedură penală, să declare recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Conform rezoluției de primire a recursului, din partea judecătorului, recursul a fost primit la Tribunalul Botoșani la data de 23 februarie 2006, fiind înregistrat în registrul de executări penale cât și în registrele de la arhiva penală a instanței, la aceeași dată, aspecte ce rezultă din adresa nr.6949/P/2005 din 10 mai 2006 Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Botoșani.
Într-adevăr, din declarația de recurs depusă la dosar, rezultă că recursul a fost înregistrat la arhiva tribunalului la data de 23 ianuarie 2006, însă, avându-se în vedere adresa mai sus menționată, înaintată de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Botoșani, la solicitarea Curții, s-a reținut că acesta este tardiv introdus.
Prin ordonanța nr.175/P/2006 din 18 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus în temeiul disp. art.249 alin.1 rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală, cu aplicarea art.181Cod penal și art.91 lit.c Cod procedură penală, precum și art.228 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod penal și fals intelectual prev. de art.289 Cod penal și aplicarea unor amenzi în cuantum de 2.000.000 lei și respectiv 500 lei, precum și neînceperea urmăririi penale față de.
S-a reținut în esență că, deși pe declarația de recurs este aplicată ștampila de confirmare de primire având înscrisă data de 23 ianuarie 2006, pe exemplarul declarației de recurs care a rămas la instanță, grefier care avea atribuții în acest sens a făcut mențiunea "pt.23.02.2006" ceea ce a dus la consemnarea eronată a datei de înregistrare a căii de atac în registrul penal general, registru special de evidență a căilor de atac și în registrul de executări penale. Ulterior, solicitându-se relații de la Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Botoșani în legătură cu data înregistrării recursului de către inculpat, grefierul delegat la acest compartiment a redactat adresa nr.6949/P/2005 din 10 mai 2006 în care a menționat că recursul a fost declarat de la data de 23 februarie 2006, deși a constatat că în evidențele serviciului de executări penale data era modificată în 23 ianuarie 2006 iar în registrul căilor de atac apărea înscrisă data de 23 februarie 2006.
În urma reverificărilor efectuate în același sens, la solicitarea inculpatului, a constatat că data de 23 februarie 2006 pe care a menționat-o în adresă nu corespunde realității, motiv pentru care a redactat o nouă adresă care a fost trimisă prin fax Curții de APEL SUCEAVA, instanță care între timp se pronunțase în cauză.
Pe baza acestei ordonanțe a exercitat căile extraordinare de atac prevăzute de lege, respectiv revizuire și contestație în anulare ce face obiectul prezentei cauze.
Contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în materie penală, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege prin intermediul căreia sunt înlăturate vicii sau nulități privind actele de procedură existente.
Sunt supuse contestației în anulare hotărârile penale definitive pronunțate de instanțele de recurs atunci când sunt invocate cazurile prev. de art.386 lit.a, b, c și e Cod procedură penală. Dată fiind natura sa de cale extraordinară de atac prin care sunt înlăturate erorile de procedură, Curtea apreciază că hotărârile instanței de recurs sunt supuse contestației în anulare pentru cazurile prevăzute de art.386 lit.a, b, e Cod procedură penală, indiferent dacă prin aceasta a fost rezolvat fie fondul cauzei (conflictul de drept substanțial penal sau latura civilă provenită din infracțiune) fie orice alt aspect al procesului penal, pe când în cazul prev. de art.386 lit.c Cod procedură penală sunt supuse acestei căi numai hotărârile prin care instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Ori în speță, deși contestatorul a invocat ca temei al contestației în anulare prevederile art.386 lit.c Cod procedură penală, Curtea analizând decizia penală în discuție constată că instanța de recurs de la acea dată nu s-a pronunțat pe fondul cauzei considerând că exercitase calea de atac peste termenul legal prevăzut de lege, astfel că din acest punct de vedere cererea sa este neîntemeiată fiind însă justificat celălalt motiv invocat, respectiv disp. art.386 lit.e Cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții se poate face contestație în anulare când la judecarea recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514alin.11Cod procedură penală.
Prin Legea nr.356/2006 și ca urmare a condamnării României de către Curtea Europeană în cauza escu împotriva României, publicată în MO nr.279 din 30 mai 2001, pentru încălcarea prevederilor alin.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost introdusă în Codul d e procedură penală român obligativitatea audierii în recurs a inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, norme care sunt de imediată aplicare.
Curtea Europeană a apreciat că în situația în care o instanță de control judiciar este competentă să analizeze atât situația de fapt cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema vinovăției, ea nu poate din motive ce țin de echitatea procedurii să tranșeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declarațiilor persoanei care a susținut că a formulat și depus acel act în termen.
Cum întreaga procedură referitoare la desfășurarea și soluționarea unui proces este supusă normelor și principiilor prevăzute atât de normele procesual penale, legea fundamentală dar și normele europene la care s-a făcut referire anterior, Curtea constată că la termenul de judecată când s-a soluționat recursul declarat recursul declarat de contestator prin reținerea excepției de tardivitate instanța de recurs nu a procedat la audierea acestuia deși acest lucru era absolut necesar pentru clarificarea acestui aspect fapt ce a dus în final la pronunțarea unei hotărâri nelegale în condițiile în care s-a stabilit că în realitate calea de atac fusese exercitată în termenul prevăzut de lege.
Așa fiind, în considerarea celor anterior arătate, Curtea în temeiul art.386 lit.e Cod procedură penală urmează a admite contestația în anulare, a desființa decizia penală nr.33/2006 a Curții de APEL SUCEAVA și a fixa termen pentru judecarea recursului declarat de inculpat la data de 17 iunie 2009 pentru când părțile vor fi citate.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de.
Desființează decizia penală nr.33 din 17 mai 2006 Curții de APEL SUCEAVA.
Fixează termen pentru judecarea recursului declarat de inculpat la data de 17 iunie 2009 - ora 10,30 -, pentru când părțile vor fi citate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
3 ex. 15.06.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Motan Traian, Andrieș Maria
