Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 215/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2663/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 215
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra RECURSURILOR declarate de inculpatul și părțile civile -, G, și împotriva deciziei penale nr.136/A din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea recurenților - părți civile să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2010 și la data de 28.01.2010, iar ulterior, pentru constituirea completului legal investit, având în vedere că d-na judecător se află în concediu legal de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2010, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința nr. 50 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 178 al. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.74 și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul - - (fiul lui și, născut la data de 09.04.1984 în mun. Tîrgoviște, jud. Dîmbovița, cetățean român, studii 8 clase, ocupația agricultor, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com., sat, jud. D, fără antecedente penale, CNP - -) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni.
În baza art. 81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni - ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 al. 5 Cod penal.
S-a admis - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă - și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul asigurare REASIGURARE la plata sumei de 75.000 lei RON - daune morale, către această parte civilă.
A fost admisă - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă - și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul ASIGURARE REASIGURARE la plata sumei de 75.000 lei RON - daune morale, către această parte civilă.
S-a admis - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul ASIGURARE REASIGURARE, la plata sumei de 152.500 lei RON, din care 2500 lei - daune materiale și 150.000 lei - daune morale, către această parte civilă.
A fost admisă - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul ASIGURARE REASIGURARE la plata sumei de 152.500 lei RON, din care 2500 lei - daune materiale și 150.000 lei - daune morale, către această parte civilă.
S-a admis - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă - și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul ASIGURARE REASIGURARE, la plata sumei de 152.500 lei RON, din care 2500 lei - daune materiale și 150.000 lei - daune morale, către această parte civilă.
A fost admisă - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul ASIGURARE REASIGURARE, la plata sumei de 152.500 lei RON, din care 2500 lei - daune materiale și 150.000 lei - daune morale, către această parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 193 al 2 Cod procedură penală, a obligat pe același inculpat la plata către părțile civile a sumei de 79,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În ziua de 10.10.2008, în jurul orei 14,20 - 14,30, în timp ce se deplasa pe, pe direcția B - C, conducând autoutilitara cu nr. -, inculpatul - -, intenționând să intre pe un drum comunal, a efectuat un viraj brusc la stânga, în condițiile în care din sens opus se apropia cu viteză motocicleta marca cu număr de înmatriculare -, condusă regulamentar, cele două intrând în coliziune.
Din accident a rezultat decesul persoanelor aflate pe motocicletă, respectiv al numiților - și (soți).
Audiat cu ocazia urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că în ziua respectivă, ca urmare a neacordării priorității de trecere la efectuarea unui viraj la stânga, a fost implicat într-un accident rutier soldat cu decesul a două persoane.
În ședința publică din 25.03.2009, după punerea în discuția părților, instanța, având în vedere dispozițiile art. 48 și urm. din Legea nr. 136/1995, precum și faptul că autoutilitara cu număr de înmatriculare -, condusă de inculpat, avea asigurare RCA cu valabilitate pe perioada 24.06.2008-23.12.2008, accidentul producându-se la data de 10.10.2008, a dispus introducerea în cauză a asiguratorului - societatea SA, având în vedere constituirile de părți civile încă din faza de urmărire penală.
S-a depus la dosarul cauzei cererea de constituire de părți civilă a părților civile, atașând și un set de înscrisuri (chitanțe, bonuri, facturi fiscale), precizând că și au fost înmormântați împreună, după ritualul creștin ortodox, în M, iar cheltuielile atât pentru înmormântare, cât și pentru pomenile ulterioare, au fost făcute de părinți, împreună și în cote egale, că după înmormântare s-a făcut o, apoi pomenile de 9 zile și trei săptămâni au fost făcute și la M, și la, de 40 de zile au făcut-o la C, iar la au făcut un parastas, de 3 luni au făcut-o la B, la un azil de bătrâni de pe lângă Catedrală, iar de 6 luni au făcut-o la și la o casă de copii din
- - se constituie parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale;
- - se constituie parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale;
- G se constituie parte civilă cu suma totală de 211.500 lei, din care: suma de 11.500 lei cheltuieli materiale, reprezentând 1/4 din totalul cheltuielilor materiale și 200.000 lei reprezentând daune morale;
- - se constituie parte civilă cu suma totală de 211.500 lei, din care: suma de 11.500 lei cheltuieli materiale, reprezentând 1/4 din totalul cheltuielilor de înmormântare și 200.000 lei daune morale;
-, se constituie parte civilă cu suma totală de 211.500 lei, din care: suma de 11.500 lei cheltuieli materiale, reprezentând 1/4 din totalul cheltuielilor materiale și 200.000 lei reprezentând daune morale;
- - se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 211.500 lei, din care: suma de 11.500 lei cheltuieli materiale, reprezentând 1/4 din totalul cheltuielilor materiale și 200.000 lei, reprezentând daune morale.
În privința cheltuielilor materiale s-a arătat că acestea reprezintă:
1. Cheltuieli de înmormântare în cuantum de 20.000 lei au fost pentru două sicrie cu set complet pentru înmormântare și două cruci de lemn (2.100 lei), îmbrăcăminte nouă și încălțăminte pentru cei doi (1.000lei), cripta (2.200 lei), - mâncarea (5.200 lei), câte 40 de farfurii cu tacâmuri și căni pentru fiecare din cei doi decedați, prosoape, batiste, colive, capete, colaci, plata serviciilor religioase și toate celelalte necesare conform obiceiului.
2. Cheltuieli cu pomenile ulterioare înmormântării 11.000 lei astfel: două pomeni de 9 zile (1.000 lei fiecare), două pomeni de 3 săptămâni (1.000 lei fiecare), o de 40 de zile făcută la C (4.5000 lei), la care au fost împărțite conform obiceiului pat cu toate cele necesare - lenjerie, pătură, perne, îmbrăcăminte completă nouă și încălțăminte nouă pentru două persoane, fețe de masă, și toate cele conform obiceiului (colive, colaci, prosoape, plata serviciului religios etc.); au făcut un parastas la (1.000 lei), o de 3 luni la B la un azil de bătrâni (1.000 lei), o la 6 luni la (1.000 lei) și o la casa de copii (500 lei).
3. Cheltuieli cu monumentele funerare în cuantum de 8.000 lei astfel: - au plătit unui popular suma de 1.000 lei pentru realizarea unei troițe din lemn sculptat după canoanele bisericești, iar cheltuielile pentru soclul în care va fi montată troița sunt în sumă de 1.000 lei.
A mai arătat că, costul monumentului funerar din cimitirul din M este de 3.000 lei; în cimitirul din comuna, au ridicat două cruci în memoria celor doi copii decedați, unde, conform obiceiului, s-a pus pământ de la locul accidentului pentru a avea și părinții băiatului un loc de reculegere. Și aici au hotărât să ridice un monument funerar identic cu cel ridicat în cimitirul din
4. - Cheltuielile ulterioare procesului 6.000 lei: vor mai fi două pomeni de 9 luni (câte 1.000 lei fiecare) și două pomeni de 1 an (2.000 lei fiecare).
A solicitat și cheltuieli de judecată.
A arătat prima instanță că, după cum se știe, prioritatea este dreptul pe care îl are un vehicul de a trece înaintea altui vehicul atunci când se întâlnesc și, după cum se știe, pierd prioritatea vehiculele care execută virajul la stânga, față de cele care circulă din sens opus, fiind vorba de prioritatea generală, respectiv prioritatea de dreapta, or, prin manevra efectuată, inculpatul trebuia să acorde prioritate motocicletei.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită din culpă de către inculpat.
A concluzionat prima instanță că - în drept - fapta inculpatului - - care, în ziua de 10.10.2008, în jurul orei 14,30, în timp ce conducea pe autoutilitara cu nr. -, pe direcția B - C, la km 26 + 600, pe raza loc., încălcând dispozițiile art. 54 și ale art. 57 din OUG 195/2002 privind acordarea priorității de trecere și asigurarea corespunzătoare, a efectuat viraj brusc la stânga în vederea încadrării pe un drum comunal, cu consecința intrării în coliziune cu motocicleta marca cu număr de înmatriculare - condusă în mod regulamentar și producerea decesului numiților și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. și ped. de art. 178 al. 2 și 5.Cod Penal
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului - instanța de fond a reținut că acesta nu posedă antecedente penale.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv persoana inculpatului - tânăr în vârstă de 24 de ani, lipsit de antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, câștigându-și existența ca producător agricol, natura infracțiunii - faptă săvârșită din culpă, modalitatea și împrejurările comiterii faptei - neacordarea priorității cu ocazia efectuării unu viraj la stânga, rezultatul produs - decesul a două persoane, respectiv și, soți, pericolul social pe care-l reprezintă o astfel de faptă, soldându-se cu consecințe deosebit de grave, atitudinea inculpatului imediat după producerea accidentului, anunțând organele de poliție și acordând primul ajutor, dar și poziția sinceră de recunoaștere a inculpatului, atitudinea cooperantă a acestuia, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că i se pot acorda inculpatului largi circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 Cod penal, coborând pedeapsa - în mod corespunzător - sub minimul prevăzut de lege, conform art. 76 Cod penal.
S-a apreciat, totodată, că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se poate realiza și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal.
Cu privire la despăgubirile civile, instanța de fond a reținut că părțile civile menționate s-au constituit părți civile în cauză cu sumele arătate mai sus.
În urma accidentului de circulație, părțile civile G, -, și (părinții celor două victime), au fost nevoite să efectueze cheltuieli cu înmormântarea celor doi defuncți, cu pomenirile ulterioare, respectând datinile creștinești.
Față de probele administrate (martori, acte - chitanțele și facturile fiscale depuse la dosar, sumele din facturile aflate la filele 157 - 162 din dosar însumând 10.000 lei), instanța a apreciat ca dovedite cheltuielile materiale în limita acestei sume. De asemenea, s-a apreciat că părțile civile sunt îndreptățite la plata unor daune morale, cuantumul acestora fiind stabilit prin apreciere de instanță, reducând însă cuantumul solicitat de acestea.
Instanța a apreciat că se impune obligarea - în solidar - a inculpatului și a societății de asigurare, deoarece părțile civile trebuie să-și recupereze integral prejudiciul având în vedere prevederile art. 998 Cod civil, art. 14 și 346 Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 998 Cod civil, art. 14 și 346 Cod procedură penală, instanța a apreciat întemeiate doar în parte cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel atât inculpatul cât și părțile civile, G, și.
Apelantele părți civile au criticat hotărârea instanței atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Pe latură penală - părțile civile au susținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu realizează scopul pedepsei, cuantumul acesteia de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic.art.81-82 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, va contura în conștiința inculpatului ideea că poți să comiți fapte penale și chiar să ucizi doi oameni, că nu vei suporta consecințele legii.
Pe latură civilă s-a susținut că daunele materiale au fost acordate într-un cuantum foarte mic, în raport de cheltuielile făcute, iar în ceea ce privește daunele morale s-a solicitat reconsiderarea cuantumului acordat fiecărei părți civile, în sensul egalizării acestuia la nivelul sumei de 150.000 lei pentru fiecare.
Apelantele părți civile G și solicită acordarea de despăgubiri materiale în plus, față de cele solicitate instanței de fond, despăgubiri reprezentând cheltuieli făcute după judecarea în fond până la soluționarea apelului sens, în care fiecare dintre cele două părți civile apelante a depus câte un set de acte noi, bonuri și chitanțe fiscale.
Inculpatul a criticat hotărârea apelată numai sub aspectul soluționării laturii civile, arătând că întinderea daunelor morale la care s-a orientat prima instanță este excesivă și împovărătoare.
Cu ocazia susținerii apelului, inculpatul a invederat instanței că apelul său vizează latura penală a sentinței, însă după cuvântul părților civile acesta a revenit cu precizarea că apelul său vizează numai latura civilă a hotărârii și solicită admiterea apelului numai cu privire la acest aspect.
Prin decizia penală nr.136/A din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul și părțile civile, G și, și împotriva sentinței penale nr.50/22.04.2009, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, pe care a modificat-o în sensul că:
S-a înlăturat aplicarea art.74 și 76 Cod penal și, menținând încadrarea juridică a dispus condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare cu aplicarea art.81-82 Cod penal, pe o durată de 5 ani - reprezentând termen de încercare calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost modificat cuantumul daunelor morale, în sensul că a fost obligat inculpatul la câte 20.000 lei - daune morale către fiecare parte civilă, în solidar cu asigurătorul, la 3036,04 lei - daune materiale, către partea civilă G, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta după pronunțarea hotărârii apelate, dispunându-se ca inculpatul să le plătească și pe acestea, pe lângă cele la care a fost obligat în fond; de asemenea, în solidar cu asigurătorul și la 5881,32 lei daune materiale, către partea civilă, sumă ce reprezintă cheltuielile făcute de această parte civilă după pronunțarea hotărârii apelate și a fost obligat inculpatul să plătească și această sumă, pe lângă cuantumul daunelor materiale acordate în fond, în solidar cu asigurătorul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a reținut - din examinarea actelor și lucrărilor dosarului - că apelurile declarate de inculpat și părțile civile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, supunând controlului judiciar modul de soluționare a laturii penale a cauzei de către prima instanță, numai prin prisma criticilor formulate de apelantele părți civile, față de poziția inculpatului manifestată în timpul dezbaterilor, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă în raport de urmările faptei, respectiv decesul a două persoane tinere, chiar dacă uciderea acestora a fost din culpă, a fost ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, privind circulația rutieră pe drumurile publice, faptă pedepsită de legea penală din perspectiva agravantei impusă de art.178 al.2 Cod penal.
Rezultatul faptei comise de inculpat trebuie privit în toată dimensiunea lui și care a avut efecte devastatoare pentru persoanele apropiate victimelor.
Vârsta inculpatului, în general, poate fi apreciată ca circumstanță atenuantă fără a neglija, însă, vârsta victimei, victimelor în speța de față, a căror viață a fost suprimată, în mod stupid și nedrept.
Acestea sunt considerentele pentru care tribunalul a apreciat că prima instanță a greșit atunci când a aplicat dispozițiile art.74 și 76 Cod penal, dându-le o eficientă nejustificată și este expresia unei clemențe exagerate a instanței și a interpretării greșite a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a cenzurat soluția, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și a celor invocate de părțile civile.
Referitor la daunele materiale acordate, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul acestora, în raport cu probele certe făcute de părțile civile, dar a constatat că - după încheierea primei faze procesuale - părțile civile G și au făcut o serie de cheltuieli direct legate de evenimentul rutier cauzat de inculpat, cheltuieli care trebuie suportate de inculpat, autor al faptei cauzatoare de prejudiciu material.
Referitor la întinderea daunelor morale, tribunalul - ca și instanța fondului - a apreciat că cele șase părți civile, rude foarte apropiate victimelor, părinți și frați, au suferit o traumă în urma morții celor două victime, dar hotărârea pronunțată trebuie să aibă în vedere și finalitatea acesteia.
Dispoziția instanței trebuie să urmărească un scop practic și efectiv și nu unul pur teoretic și iluzoriu pentru părți, de aceea Tribunalul a apreciat că sumele acordate părților civile, cu titlu de daune morale, sunt exagerate nu în raport de prejudiciul produs părților civile, ci în plan afectiv din perspectiva executării acestora.
unor ființe dragi nu poate fi acoperită - sub aspect moral - oricât de mari ar fi daunele acordate, ceea ce trebuie avut în vedere la cuantificarea acestora constă în susținerea acelor temeiuri de alinare a suferinței pricinuite părților civile prin dispariția persoanei de care este puternic legat afectiv.
Tribunalul a arătat că, suma de 750.000 lei RON - acordată de instanța de fond - apare mai degrabă amăgitoare pentru părțile civile și lipsită de posibilitatea executării.
Pentru toate aceste argumente, Tribunalul a dispus în consecință, astfel cum s-a menționat mai sus.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au promovat recurs inculpatul - și părțile civile, G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile.
Curtea - examinând recursurile declarate în speță, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală - constată că recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, iar recursurile promovate de părțile civile sunt fondate, urmând a fi admise, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2, lit.d Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este corectă, instanțele stabilind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acesteia.
Cu privire la susținerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că recursul promovat de inculpat esteinadmisibil, Curtea arată că, potrivit art.3851alin.4 din Cod procedură penală: ". Persoanele prevăzute în art.362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,chiar dacă nu au folosit apelul,dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare".
Cum, în speță, față de cele mai sus reținute, se constată că prin decizia din apel a fost modificată soluția din sentință, în sensul înlăturării dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, este cert că recursul inculpatului nu apare ca fiind inadmisibil.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea arată următoarele:
Este de la sine înțeles că, pentru ca o pedeapsă concretă să-și atingă scopul și, implicit, să contribuie la realizarea țelurilor urmărite de legea penală, ea trebuie să acționeze plenar, prin toate funcțiile sale. Aceasta înseamnă că acea pedeapsă trebuie astfel aleasă și dozată încât - prin ambele sale funcții - să realizeze un maxim de efect preventiv în ceea ce-l privește pe infractor și, în mod corespunzător, dar indirect, un efect preventiv adecvat în raport cu ceilalți membri ai colectivității.
Aceasta mai înseamnă că fiecare funcție a pedepsei respective trebuie să-și îndeplinească - desigur în corelație cu cealaltă și fără a anihila ori slăbi acțiunea acesteia - în modul cel mai complet și eficient acțiunea specifică.
Orice pedeapsă aplicată și executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârșit o anumită infracțiune, este evident că funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii, decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. O asemenea adaptare implică, în primul rând, luarea în considerare a faptei săvârșite, nu ca entitate abstractă, ci ca realitate concretă, ca acțiune sau inacțiune particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ și cantitativ și săvârșită în contextul unor anumite situații, stări sau împrejurări. Toate cele de mai sus imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie, de care trebuie să se țină seama la aplicarea pedepsei concrete. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau restricții, necesar pentru a corecta conduita sa, fie, dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.
Adaptarea pedepsei implică, în al doilea rând, cerința de a se ține seama, sub multiplele ei aspecte, de persoana infractorului. - persoană fizică concretă - este cel care trebuie reeducat și intimidat pentru a nu mai săvârși alte infracțiuni; voința, rațiunea, sentimentele sale trebuie să fie în așa fel influențate încât el să-și modifice comportamentul, iar acest rezultat să nu fie numai de moment, trecător, ci de durată, statornic.
Or, pentru ca o asemenea transformare în procesele psihice și în conduita celui condamnat să poată fie operată prin mijlocirea pedepsei, este imperios necesar ca la stabilirea acesteia să se aibă în vedere în vedere personalitatea condamnatului, în toată complexitatea structurii sale.
Curtea reține, însă, că pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu a fost corect individualizată, în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar, nu au avut în vedere faptul că inculpatul a condus autoturismul implicat în accident, a încălcat una din cele mai importante reguli de circulație - acordarea priorității motocicletei pe care se transportau victimele și, efectuând virajul brusc, fără a se asigura că poate efectua această manevră în condiții de siguranță, împrejurări care au condus la producerea acestui eveniment rutier, soldat cu decesul a două persoane - soț și soție - și, practic, distrugând două familii, prin producerea celei mai mari nenoroci în viața unei persoane - moartea copilului.
În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum a fost prevăzut de legiuitor în art.52 Cod penal, poate fi atins doar prin aplicarea unui cuantum orientat spre mediul prevăzut de lege și, respectiv prin stabilirea unei modalități mai restrictive.
Este adevărat că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă din culpă, este infractor primar și a avut o poziție sinceră, însă tocmai aceste circumstanțe determină Curtea să nu aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate.
Curtea apreciază, însă, că față de rezultatul produs și anume două persoane decedate, se impune o reacție mai fermă din partea autorităților pentru a determina conducătorii auto să respecte regulile de circulație și, mai ales, să respecte viața celor din jurul lor.
Mai mult decât atât, deși instanțele anterioare au reținut drept circumstanță favorabilă atitudinea inculpatului după comiterea faptei, Curtea constată - totuși - că acesta nu a depus niciun efort pentru a despăgubi părțile civile sau măcar un început de a dovedi ceva în acest sens.
Faptul că inculpatului i s-a interzis dreptul de a mai conduce un autovehicul, nu este suficient pentru a-i aplica acestuia o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, fără a se avea în vedere toate circumstanțele reale și personale.
În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în modalitatea suspendării sub supraveghere.
Cu privire la soluționarea laturii civilea cauzei, din ansamblul probator administrat, Curtea apreciază că aceasta a fost rezolvată în mod corect de către instanța fondului - cu privire la daunele morale acordate, iar cele reprezentând daunele materiale, fiind modificate în apel pe baza actelor depuse până la acest moment procesual.
Potrivit dispozițiilor art.14 Cod procedură penală, cu referire la art.998 și următoarele Cod civil, despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiunea care formează obiectul cauzei.
Aceasta înseamnă că, plecând de la principiul de drept arătat, la aprecierea și fixarea despăgubirilor suferite de părțile civile se impune a se lua în considerare, pentru despăgubirile materiale, probele administrate de acestea, iar în ce privește daunele morale, se apreciază rezultatul dăunător al faptei ilicite și culpabile, prin care s-a adus atingere valorilor cu conținutul nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Referitor la daunele materiale, acestea se stabilesc de către instanță pe baza probelor administrate, astfel că instanța de control judiciar va proceda la cuantificarea acestora, având în vedere declarațiile martorilor, actele depuse respectiv chitanțele și facturile fiscale, ce au fost produse cauzei pe tot parcursul procesului penal.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de părțile civile, Curtea apreciază că, urmare culpei inculpatului a fost suprimată viața copilului sau a fratelui (în raport de fiecare) și este de necontestat că acestea au suferit o traumă psihică profundă și de durată.
Deși golul produs părților civile - din toate punctele de vedere - nu mai poate fi acoperit în nicio modalitate, în raport cu valoarea morală căreia i s-a adus atingere, prin săvârșirea faptei de către inculpat, Curtea apreciază că sumele stabilite de instanța de fond sunt mai aproape de unele ce pot fi caracterizate ca fiind suficiente pentru a compensa - în vreun fel - trauma suferită de părțile civile prin pierderea brutală a celor mai dragi ființe, la o vârstă la care acestea aveau viitorul în față.
În plus, în mod corect, la judecata în fond a cauzei - n ședința publică din 25 martie 2009, după punerea în discuția părților, prima instanța, având în vedere dispozițiile art. 48 și următoarele din Legea nr. 136/1995, precum și faptul că autoutilitara cu număr de înmatriculare -, condusă de inculpat, avea asigurare RCA cu valabilitate pe perioada 24.06.2008-23.12.2008 și că accidentul s-a produs la data de 10.10.2008, a dispus introducerea în cauză a asiguratorului - societatea SA, având în vedere constituirile de părți civile, încă din faza de urmărire penală.
Ca atare, inculpatul trebuie obligat în solidar cu societatea de asigurare (astfel cum de altfel au reținut și instanțele anterioare) la plata despăgubiri către părțile civile, acestea neavând cum să fie amăgitoare pentru părțile civile și lipsite de posibilitatea executării, scopul practic și efectiv realizându-se tocmai prin această solidaritate.
Pentru toate aceste argumente, potrivit art.385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 136 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași și va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. d Cod de procedură penală, Curtea va admite recursul promovat de părțile civile, va casa hotărârile penale atacate - sentință și decizie - și rejudcând, în fond:
În baza art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul - la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b din Codul penal.
În baza art. 86/1 Cod penal - 86/2 Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 9 ani.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, va impune inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;
b) anunță în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b, c și d se vor comunica Serviciului de Probațiune.
Pe durata termenului de încercare, va interzice inculpatului conducerea de autovehicule conform art. 86/3 lit. e Cod penal.
Supravegherea executării obligației se face de către Serviciul de Probațiune.
Curtea va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4, 86/5 Cod penal, a căror nerespectare, por avea drept consecință revocarea sau anularea acestei măsuri de executare.
Pe termenul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul, în solidar cu Asigurare Reasigurare la plata următoarelor sume:
- 75.000 lei despăgubiri morale către;
- 75.000 lei despăgubiri morale către;
- 2.500 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 5881,32 lei despăgubirile materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 2.500 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 3036, 04 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Conform art.193 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile, ocazionate de judecarea procesului la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 136 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă pe recurentul inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 385/15 pct. 1 lit. d Cod de procedură penală:
Admite recursurile declarate de părțile civile, G, și.
Casează decizia penală din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași și sentința penală nr. 50 din 22 aprilie 2009 Judecătoriei Lehliu Gară și pe fond.
În baza art. 178 alin. 2 și 5 cod penal condamnă pe inculpatul - la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 86/1 cod penal - 86/2 Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 9 ani.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;
b) anunță în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b, c și d se comunică Serviciului de Probațiune.
Pe durata termenului de încercare, interzice inculpatului conducerea de autovehicule conform art. 86/3 lit. e Cod penal.
Supravegherea executării obligației se face de către Serviciul de Probațiune.
Pune în vedere dispozițiile art. 86/4, 86/5 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal și suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală, obligă inculpatul, în solidar cu Asigurare Reasigurare la plata a:
- 75.000 lei despăgubiri morale către;
- 75.000 lei despăgubiri morale către;
- 2.500 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 5881,32 lei despăgubirile materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 2.500 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către;
- 3036, 04 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei despăgubiri morale către
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul la 79,93 lei cheltuieli de judecată către părțile civile, la judecarea în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dactl.
Ex.2
Red.Hodel-Trib.
Red.-Jud.L Gară
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
