Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 258/2010)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 43
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror .
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Secția 12 Poliție, asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.; de asemenea, se prezintă translator de limba persană, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat, în cadrul probei cu acte, solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le va depune la dosar alăturate notelor scrise.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii cererii privind proba cu acte în circumstanțiere.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recursul inculpat proba cu înscrisuri, astfel cum a fost formulată, și o administrează la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat critică încheierea instanței de fond, prin care s-a dispus adresarea preventivă a inculpatului, pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că cea de- doua condiție a acestui text de lege, respectiv pericolul pentru ordinea publică, nu este îndeplinită și, mai mult decât atât, nici nu a fost dovedit.
De altfel, nici din încheierea recurată și nici din referatul parchetului, prin care solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, nu rezultă aceste probe și nici referiri clare cu privire la pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi pus în libertate.
Din lecturarea hotărârii atacate rezultă că pericolul concret rezidă din gravitatea faptei, din pericolul social al acesteia, însă nu se aduce nici un argument cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică. O astfel de motivare o apreciază ca fiind nefondată.
În ceea ce privește probele care se susține că dovedesc pericolul concret, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu contestă faptele săvârșite; se face trimitere la procesele verbale de verificare a persoanelor implicate, procese verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile martorilor asistenți la infracțiunea flagrantă, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor. În opinia sa, toate aceste probe dovedesc un singur lucru, respectiv ca inculpatul a intrat în România și, la Aeroportul Otopeni, fost prins având asupra sa o cantitate de 200 gr. opium, fapt recunoscut de către inculpat.
Singura diferență intre susținerile inculpatului și cele ale parchetului se refera la intenția inculpatului de a trafica cantitatea respectivă de opiu; inculpatul susține că acea cantitate o deținea pentru consum propriu.
Va depune la dosar acte din care rezultă că în, țara de origine a inculpatului, acesta urma un tratament medical cu metadonă care, așa cum este bine cunoscut, este o substanță folosită în tratarea dependenților de droguri. Inculpatul susține ca respectiva cantitate de droguri pe fost găsită asupra sa era pentru consumul propriu ( pentru aprox. o lună) însă parchetul, fără nici o probă certă, afirmă, iar instanța de fond preia această susținere, în sensul că o deținea în vederea traficului.
Față de toate aceste considerente apreciază că nu s-a făcut în nici un fel dovada existenței pericolului pentru ordinea publică. Solicită să se aibă în vedere faptul că în, țara de origine a inculpatului, consumul de astfel de substanțe nu este interzis, cu atât mai mult cu cât această "activitate" se desfășoară într-un spațiu privat.
Depune la dosar note scrise însoțite de actele medicale la care a făcut anterior referire, respectiv o rețetă medicală care însă, din păcate, nu este tradusă în limba română, certificat de deces al tatălui inculpatului, certificat de căsătorie al inculpatului, adeverință loc muncă în România; mai depune și decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție în care se precizează că, și în situația în care se trece frontieră cu substanțe interzise, în măsura în care aceste substanțe sunt destinate consumului propriu, fapta se încadrează la art. 4 și nu la art. 3 din Legea nr. 143/2000; așa fiind limitele de pedeapsă sunt foarte mici și nu s-ar mai genera nici pericolul concret la care se face referire de parchet.
Concluzionând, apreciază că pericolul social se concretizează prin pedeapsa și se va stabili la condamnarea inculpatului, iar pericolul concret pentru ordinea publică ar fi trebuit demonstrat însă, așa cum rezultă din actele dosarului, nu s-a administrat nici o probă în acest sens.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se pronunțe hotărâre în sensul celor de mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că pentru existența infracțiunii de trafic internațional de droguri nu interesează scopul aducerii acest droguri în România, în sensul dacă acestea sunt destinate consumului propriu ori în vederea vânzării, este îndeajuns ca această operațiune de introducere să fi fost realizată fără drept ceea ce, în prezenta cauză, este evident.
Faptul că aceste droguri au fost aduse în vederea vânzării este demonstrat, în primul rând, de cantitatea mare de opium introduse de către inculpat ( 100 gr); având în vedere declarațiile inculpatului, date în fața procurorului, și anume că acesta obișnuia să consume 0,2 gr. opium pe zi, rezultă că întreaga cantitate de droguri i-ar ajuns pentru aprox. 1 an; de asemenea, solicită să se aibă în vedere și atitudinea șovăielnică a inculpatului care, în fața instanței de fond a precizat o altă variantă, în sensul că obișnuia să consume 2, 3 gr. opium pe zi, aspect care, de altfel, nu se coroborează nici cu cea de-a doua declarație a inculpatului dată în fața instanței, în care arată că obișnuia să cumpere anterior cam 10 gr. pentru consumul lunar.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că aceste droguri erau destinate exclusiv în vederea vânzării, aspect ce denotă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în replică, precizează că se raliază concluziilor reprezentantului Ministerului Public, în măsura în care se interpretează textul de lege ad literam, nu contează scopul pentru care inculpatul a introdus în țară aceste droguri.
În ceea ce privește cantitatea de droguri, solicită să se constate că inculpatul declarat încă din faza de urmărire penală ca consumă 3 - 4 gr. pe zi, însă nu a știut să scrie corect în limba română. Chiar dacă nu se dovedește, admițând că a introdus în țară aceste substanțe pentru trafic, apreciază că putea fi lăsat în stare de libertate, sub supraveghere, urmărindu-se dacă desfășura activități de trafic. Nu există nici o conexiune, nici o rețea prin intermediul căreia acesta să facă trafic, astfel încât starea de arest preventiv nu se justifică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, prin translator, precizează că la parchet a declarat că zilnic consuma 2 - 3 gr. opiu pe zi. Cantitatea de droguri găsită asupra sa era pentru consum propriu, era într-o stare depresivă datorită decesului tatălui său. Precizează că nu a comercializat niciodată droguri, iar asupra sa a avut 97 gr. opiu.
Se raliază concluziilor apărătorului său solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2010 Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-)în ședința camerei de consiliu a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT și în temeiul art.1491Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului "" pe o durată de 29 zile, de la 28.01.2010 până la 25.02.2010 inclusiv.
S-a reținut că inculpatul este cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc,prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000,constatând că inculpatul la data de 27.01.2010 în jurul orei 1040a introdus în România cantitatea de 97,38 grame de substanță conținând opiu,droguri ce erau destinate vânzării,fiind prins în flagrant în Punctul de Trecere a Frontierei.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.143 alin.1 Cod procedură penală și există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute,acestea rezultând din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii,procesul verbal de percheziție corporală și al bagajelor,declarația martorului asistent,declarația inculpatului.
De asemenea instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Măsura arestării preventive a inculpatului se impune și pentru o mai bună, desfășurare a procesului penal, în conformitate cu art.136 alin. 1.proc.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul luării măsurii arestării preventive,apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală,situație în care nu este justificată măsura arestării preventive, neprezentând pericol pentru ordinea publică, drogurile introduse în țară fiind pentru consum propriu.
Curtea,examinând potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că acesta nu este întemeiat.
Prim instanță a făcut o corectă aplicare a făcut o corectă aplicare a disp.art.1491,art.143 și art.150 alin.1 Cod procedură penală reținând temeinic existența indiciilor temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Mijloacele de probă avute în vedere de instanță din care rezultă aceste indicii sunt menționate expres în încheiere,acestea au fost coroborate cu declarațiile inculpatului.
Se constată că prima instanță a reținut justificat că sunt îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive este justificată atât pentru prezervarea ordinei de drept ca urmare a regăsirii cerințelor art.143 Cod procedură penală dar și pentru existența unui pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului,această măsură dispusă asigurând și o bună desfășurare a procesului penal.
Natura și gravitatea faptei comise,existența unui cerc relațional specific comiterii acestui gen de infracțiuni,conduc la constatarea că lăsat în libertate inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate de acesta nu pot conduce la revocarea măsurii arestării preventive,în cauză fiind,așa cum s-a constatat - îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Așa fiind,urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, și la contravaloarea a 4 ore reprezentând prestația interpretului de limba persană în sala de judecată(termen 04.02.2010).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 04.02.2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ex./11.03.2010
S1
C
Președinte:Ion Tudoran Bogdan CorneliuJudecători:Ion Tudoran Bogdan Corneliu, Lavinia Lefterache
