Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 22/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 22
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 23.03.1972 - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.392 din data de 03.10.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av. - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I și partea civila intimata asistata de av.ales. Lipsa fiind reprezentantii partile civile intimate Serviciul Județean de Ambulanță I si Spitalul Clinic de Urgență Sf. I, precum si reprezentantul asiguratorului SC. SA.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine ca recursul vizeaza in principal două aspecte, pe de o parte cel al pedepsei aplicate, cuantumul si modalitatea de executare, si pe de alta parte modalitatea de solutionare a laturii civile.
A se observa din perspectiva primului aspect invocat, că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsa de 3 ani pentru infractiuni savarsite din culpă și, in conditiile in care cele doua instante au facut referire la circumstantele personale si reale de care beneficiaza inculpatul, au procedat in mod nelegal, nefacand aplicarea art.74, 76, orientandu-se spre un cuantum prea mare.
Din aceasta perspectiva, a se avea in vedere ca inculpatul a adoptat o pozitie mai mult decat firească intr-un proces penal, raportat la infractiunile savarsite, respectiv aceea de a regreta sincer faptele, este profund marcat, din acel moment nu a mai urcat niciodata intr-un autovehicul, deci consecintele fizice si morale sunt profund reflectate asupra lui.
A se avea in vedere si circumstantele care au produs acest eveniment, respectiv acela ca, pe fondul stării de intuneric, al imbrăcămintei de culoare inchisă, cu care erau imbrăcate cele doua victime, el nu a putut să le sesizeze.
Raportat la aceste imprejurari, crede ca instanta ar fi trebuit să dea eficiență acestor dispozitii si sa se orienteze spre un cuantum cat mai redus.
De asemenea, solicita a se avea in vedere modalitatea de executare, chiar daca e cu suspendare, inculpatul a fost supus unor investigatii care, tocmai aceste circumstante, nu incadreaza cu dispozitiile si cu persoana lui.
ca, pe langa tortura psihică pe care el o suportă in fiecare zi, nu mai este necesar să se prezinte la biroul acela din cadrul Judecatoriei, să se supună acelor investigatii, in conditiile in care este o persoana care nu a avut, si sigur nu va mai avea niciodata contact cu legea penala. Este prea mult pentru o persoana care suporta aceasta traumă.
De asemenea, a se avea in vedere si pedepsele accesorii aplicate, care, crede ca nu se incadreaza in dispozitiile art.65 raportat la persoana lui si la fapta, la lipsa de pericol social al acestor două fapte savarsite din culpă.
Tribunalul nu a avut in vedere critica formulata de inculpat, aceea de a individualiza concret in dispozitivul hotararii, care pedepse accesorii i-au fost aplicate inculpatului.
In ce priveste modul de solutionare a laturii civile, chiar daca Tribunalul a primit critica sa si a redus daunele morale raportat la o serie de facturi, care se dau altei persoane decat partii civile, si s-ar fi dat eficiență principiului imbogățirii fără justă cauză, nu a fost primită și nu s-a avut in vedere critica formulată in permanență de inculpat in ce priveste faptul că nu s-au depus acte medicale pe numele partii civile care să justifice aceste daune, si nici daune raportate pentru vatamarea corporala nu se orienteaza in principiile avute in vedere de doctrină, pentru ca practica oferă argumente din aceasta perspectiva.
A se avea in vedere o solutionare greșită dată de Tribunal in ce priveste inlaturarea obligării in solidar a inculpatului cu societatea de asigurare.
Este adevarat, prin decizia nr.1/2005 Inalta C de Casatie si Justitie a dispus in ce priveste calitatea societatii de asigurare in procesul penal, respectiv aceea de asigurator, dar de la aceasta decizie practica a rămas impartita in ce priveste faptul dacă răspunderea asiguratorului alături de inculpat in procesul penal este doar o răspundere bazată pe dispozitiile procedural penale sau si pe dispozitiile contractului de asigurare.
A dezvoltat in motivele de recurs asupra acestui ultim aspect si, considera ca, raportat la faptul ca pe langa reglementarile legii civile si dispozitiile contractului de asigurare raspunderea ar fi trebuit sa fie solidară.
Solicita admiterea recursului in sensul celor mentionate atat in scris cat si oral.
Av. avand cuvantul pentru partea civila intimata, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat si de mentinere a deciziei Tribunalului ca legala si temeinica.
Desigur, in ceea ce priveste latura penala considera ca pedeapsa aplicata este corect individualizata atat din punct de vedere al cuantumului pedepsei cât si din punct de vedere al modalitatii de executare. psihică despre care vorbeste colega sa, nu este doar a inculpatului ci și a partilor vatamate.
Cuantumul, raportat la modalitatea de executare, este corect, faptul ca erau imbracate cu imbrăcăminte de culoare inchisă nu crede ca poate influenta in vreun instanta, obligatia lui era ca, in calitate de șofer, să reducă viteza la acea trecere de pietoni si sa se asigure ca nu este nici o persoana angajata in traversarea acesteia.
In ceea ce priveste latura civila, Tribunalul a admis apelul formulat de intimata din prezenta cauza, și a majorat cuantumul pretentiilor, constand in daune morale, acordand peste 35.000 lei, precizand in mod clar că 10.000 lei reprezinta daune morale pentru vatamarea corporala cauzata partii civile in mod direct, este vorba de 145-150 zile de ingrijiri medicale, actele medicale sunt elocvente, si 25.000 lei pentru decesul soțului.
Daunele suferite, vatamarea fizica pe care a suferit-o partea civila atat prin prisma decesului soțului cat si prin prisma leziunilor pe care le-a suferit aceasta, au indreptățit și au justificat majorarea acestui cuantum aplicat in mod derizoriu de catre instanta de fond.
Prin urmare, apreciaza că, prin prisma daunelor morale, Tribunalul in mod corect a dispus admiterea apelului si majorarea pensiei la suma de 350 milioane lei.
In ceea ce priveste daunele morale, instanta de control judiciar Tribunalul le-a rectificat, din 100 milioane cat a acordat initial, au fost diminuate, astfel că numai 54 milioane au fost dovedite conform chitanțelor depuse la dosar.
In ceea ce priveste critica privind inlaturarea raspunderii solidare, nu stie daca este o practica unitara cum sustine colega sa, decizia ICCJ raportat la modificarile legii privind asigurarile sociale, raspundere solidara, societatile de asigurari nu mai au calitate de parte in dosar ci au calitate de asigurator, raspund in mod direct.
Pentru toate aceste motive, solicita respingerea recursului si a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, este vorba de un accident de circulatie care a avut drept efect moartea unei persoane si accidentarea a celorlalte.
Accidentul de circulatie s-a produs pe trecerea de pietoni, de aceea instanta i-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 3 ani pentru cele doua infractiuni cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Se solicita astazi, a se inlocui aceasta modalitate de executare, motivandu-se ca inculpatul este marcat de acest eveniment nedorit si nu ar mai avea sens sa se prezinte organelor in drept.
Apreciaza ca instanta a procedat corect in ce priveste majorarea daunelor acordate partii civile. Solcita respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita admiterea recursului, regretă fapta savarsita.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 276/31.01.2008 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "b" Cod penal; s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea m ai grea de 3 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. "a,b,c" Cod penal.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de 5 ani, inculpatul fiind obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1.să se prezinte în ultima zi de vineri din fiecare lună la judecătorul delegat la compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Iași
2.să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3.să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4.să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă.
S-au aplicat disp. art. 86 al. 2, art. 71 al. 5 Cod penal și art. 86 ind. 4 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul "Asigurare Reasigurare " SA I la plata sumei de 9800 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de transport.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 30.10.2005 inculpatul se deplasa pe bulevardul - din mun. I din direcția - Podu -, pe a II- a de mers, conducând autoturismul taxi marca Daewoo înmatriculat cu sub nr. -.
În jurul orelor 20,10, inculpatul a ajuns în dreptul Liceului Industrial Transporturi, și neacordând prioritate la trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător, a lovit două persoane, respectiv și care se angajaseră în traversare de la dreapta spre stânga potrivit direcției amintite. în urma impactului, avându-se în vedere leziunile suferite ambele victime au fost transportate la Spitalul Clinic de Urgență
Din referatul Spitalul Clinic de Urgențe I rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 30.10-7.11.2005 cu diagnosticul " politraumatism prin accident rutier, fr. 1/3 sup. gamba stg. cu deplasare, tr. cervical", leziuni care au necesitat pentru vindecare 145-147 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, așa cum rezultă din copia biletului de ieșire din spital nr. 27398 emisă de Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, victima a fost internat în perioada 31.10-05.12.2005 cu diagnosticul "politraumatism, contuzie cerebrală difuză gravă, comă gradul II, fractură cominutivă corp vertebral TI și C7 amielică (accident rutier), fractură superioară gamba ". La data de 16.01.2006, victima a decedat așa cum rezultă din certificatul de deces seria - nr. - emis la data de 16.01.2006 de Direcția de evidență a persoanelor I- Serviciul de Stare Civilă.
După producerea accidentului, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca, în urma căruia a rezultat că, la data 30.10.2005 ora 21,31, inculpatul avea o concentrație de alcool pur în aerul respirat corespunzătoare valorii 0 (zero) (26 ), iar pârtiilor vătămate le-au fost recoltate probe biologice de sânge, care au fost supuse analizei, în urma căreia a rezultat că, la momentul producerii accidentului, acestea aveau o concentrație de alcool în sânge de 0% (zero).
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor inculpatului, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza cercetării judecătorești, prin care a recunoscut că la data de 30.10.2005, în jurul orelor 20,00, în timp ce conducea, cu viteză redusă, autorurismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - pe B-dul - a lovit două persoane pe trecerea de pietoni amenajată în dreptul Liceului CFR (Transporturi) cu precizarea că nu le-a putut observa deoarece, la acel momentul nu funcționa în mod corespunzător iluminatul public iar victimele purtau haine închise la culoare. De asemenea, inculpatul a mai susținut că își recunoaște vina în producerea accidentului dar cu mențiunea că și victimele au contribuit la producerea acestuia deoarece nu s-au asigurat la traversarea străzii și nici nu au folosit marcajul pietonal.
Având în vedere că declarațiile inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei se coroborează cu atât cu declarația părții vătămate cât și cu depozițiile martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, instanța apreciază că susținerile sale corespund adevărului și în consecință sunt de natură să conducă la stabilirea adevărului.
Instanța nu poate da eficiență susținerilor inculpatului referitoare la nerespectarea regulilor de circulație de către victime deoarece potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 85 din 28 mai 2007( filele 81- 88
p) nu s-a putut reține în sarcina acestora fapte sau atitudini neconforme cu normele ce reglementează circulația pe drumurile publice. Pe de altă parte, "trecerea de pietoni" în sensul dispozițiilor G nr. 195/2002 reprezintă un culoar transversal delimitat prin indicatoare rutiere specifice, iar nu culoarul de vopsea al drumului.
Potrivit concluziilor certificatului medico legal emis la data
de 11.11.2005 de Institutul de medicină - legală I, partea vătămată prezintă excoriații și fractură 1/3 superioară gamba cu
deplasare, leziuni care au putut fi produse prin lovire în cadrul unui accident
rutier și pot data din 30.10.2005 și necesită pentru vindecare 55-57 zile de
îngrijiri medicale cu reexaminare obligatorie la expirarea acestui interval, cu
incapacitate totală de muncă în această perioadă. La reexaminarea din data
de 16.02.2006 s-a stabilit că partea vătămată mai necesită 90 de zile îngrijire
medicală pentru vindecare.
Din raportul de constatare medico-legală ( necropsie) nr. 109 din
19.01.2006 emis de către Institutul de Medicină Legală I (filele 54-58
p) moartea lui a fost violentă și s-a datorat insuficienței
cardio-respiratorii acute survenită ca urmare a bronhopneumoniei <ff4t
pleureziei bilaterale, complicații ale imobilizării prelungite datorate unei
fracturi cominutive de corpi vertebrali și fracturii de gambă. Aspectul și
topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire, basculare și
proiectare de către un vehicul în mers.
Totodată, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 85 din 28 mai 2007( filele 81-88 p) viteza autoturismului marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - în momentul premergător accidentului a fost de cea. 60 km/oră, iar viteza în momentul impactului a fost de cea. 32 km/. Impactul s-a produs în plan transversal la cea. 5,9 față de marginea din dreapta a carosabilului, pe marcajul pietonal, la cea. 13,5 față de incipienta urmelor de pneuri. De asemenea, s-a mai conchis că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului chiar și în situația în care ar fi circulat cu viteza de 78 km/, dar din motive necunoscute a acționat cu întârziere asupra sistemului de frânare.
În drept, fapta inculpatului care la data de 30.10.2005, în jurul orelor 20,00, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - pe B-dul - nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător ceea ce a cauzat lovirea și proiectarea pe partea carosabilă a victimei care a decedat ca urmare a leziunilor produse întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin omisiunea inculpatului de a respecta dispozițiile legale privitoare la conducerea pe drumurile publice.
Astfel, inculpatul, neacordând prioritate la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător a încălcat dispozițiile art. 180 pct. 7 din Hotărârea nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data producerii accidentului) potrivit cărora " Conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate cu indicator".
De asemenea, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 158 din Hotărârea nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data producerii accidentului) "Conducătorul de vehicul este obligat sa reducă viteza, dacă prevede un pericol, în următoarele situații: la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje".
Totodată, inculpatul a încălcat și prevederile legale referitoare la viteza de deplasare în localități întrucât în momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat se deplasa cu 60km/oră în condițiile în care potrivit art. 155 din actul normativ menționat mai sus "limita maxima de viteza în localități este de 50 km/".
Fapta inculpatului a avut ca rezultat vătămarea corporală a victimei care a suferit politraumatism, contuzie cerebrală difuză gravă, comă grad II, fractură cominutivă corpi vertebrali și fracturi de gambă. La data de 16.01.2006 victima a decedat datorită insuficientei cardiorespiratorii acute survenită ca urmare a bronhopneumoniei și pleureziei bilaterale, complicații ale imobilizării prelungite datorată unei fracturi cominutive de corpi vertebrali și fracturii de gambă.
de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de fapta inculpatului și decesul victimei este indirectă sau secundară deoarece între traumatism și efect s-a interpus o complicație.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă ș urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea culpei simple în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b din Codul penal, deoarece nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să îl prevadă.
De asemenea, fapta inculpatului care la data de 30.10.2005, în jurul orelor 20,00, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - pe B-dul - nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător ceea ce a cauzat lovirea și proiectarea pe partea carosabilă a părții vătămate, poducându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 145-147 zile de îngrijire medicală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2, 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin omisiunea inculpatului de a respecta dispozițiile legale privitoare la conducerea pe drumurile publice.
Astfel, inculpatul, neacordând prioritate la trecerea de pietoni semnalizată corspunzător a încălcat dispozițiile art. 180 pct. 7 din Hotărârea nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data producerii accidentului) potrivit cărora " Conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate cu indicator".
De asemenea, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 158 din Hotărârea nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data producerii accidentului) "Conducătorul de vehicul este obligat sa reducă viteza, dacă prevede un pericol, în următoarele situații: la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje".
Totodată, inculpatul a încălcat și prevederile legale referitoare la viteza de deplasare în localități întrucât în momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat se deplasa cu 60km/oră în condițiile în care potrivit art. 155 din actul normativ menționat mai sus "limita maxima de viteza în localități este de 50 km/".
Urmarea periculoasă a infracțiunii săvârșite de către inculpat a constat în vătămarea integrității corporale a părții vătămate care a suferit politraumatism, fractură 1/3 superioară gamba, excoriații, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 145-147 zile de îngrijire medicală așa cum rezultă din certificatul medico-legal din 11.11.2005 emis de Institutul de Medicină Legală
de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de fapta inculpatului și vătămarea integrității corporale a părții vătămate este directă deoarece acestea au fost produse prin lovirea și proiectarea acesteia pe partea carosabilă.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de
faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea culpei cu
previziune în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul penal, deoarece
inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos,
vătămarea integrității corporale, dar a sperat în mod ușuratic că nu se va
produce.
Având în vedere că prin activitatea inculpatului care datorită împrejurărilor în care a avut loc, s-a produs uciderea victimei și vătămarea corporală a părții vătămate fapte care întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal cât și ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile stabilite de art. 33 lit. b Cod penal care reglementează concursul ideal de infracțiuni.
In consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In concret, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, dar în același timp va avea în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv iluminatul artificial al zonei unde era amplasată trecerea pentru pietoni, atitudinea acestuia după săvârșirea faptei precum și disponibilitatea de a despăgubi partea vătămată pentru prejudiciul produs.
Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța reține că acesta se află la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare infracțiune instanța are în vedere și probele în circumstanțiere administrate în cauză din care rezultă că inculpatul este încadrat în muncă, desfășurând activități de taximetrie, manifestă un respect deosebit față de semenii săi și își îndeplinește cu conștiinciozitate obligațiile așa cum rezultă din declarația martorului (fila 47).
Față de aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special legal este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate, precum și pedepsele principale ce urmează a fi aplicate duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă. De asemenea, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - pe B-dul -, instanța apreciază că inculpatul nu mai prezintă garanțiile morale necesare pentru desfășurarea acestei activități și în consecință urmează să dispună interzicerea dreptului de a conduce pe drumurile publice, pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. c) Cod penal.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, instanța apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-
În baza art. 33 lit. b) și 34 lit. b) Cod penal, instanța urmează a contopi pedepsele ce se vor aplica inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către inculpatul, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1, alin. 1, lit. a, b Cod și anume pedeapsa la care urmează a fi condamnat inculpatul și inexistența unei condamnări anterioare a acestuia.
Totodată, în contextul probelor administrate din care rezultă că, raportat la gradul de pericol social scăzut al faptelor săvârșite de către inculpatul, reținut de instanță din modalitatea de săvârșire, împrejurările comiterii faptelor, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptelor precum și persoana inculpatului, atitudinea acestuia anterior săvârșirii faptei cât și în cursul procesului penal, instanța apreciază că scopul pedepsei, reeducarea inculpatului, poate fi atins și fără privare de libertate.
In acest sens, instanța a reținut că anterior săvârșirii faptei, inculpatul a manifestat o atitudine conștiincioasă față de muncă, față de îndatoririle sociale, precum și o conduită corectă în familie și societate așa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar. De asemenea, instanța a reținut că în tot cursul procesului penal inculpatul a manifestat o căință activă pentru fapta comisă, exprimată material prin recunoașterea faptei, cooperarea cu organele abilitate, disponibilitatea pentru repararea integrală a prejudiciului produs prin săvârșirea faptei, ceea ce reprezintă motive temeinice care să ducă la concluzia că acesta a realizat necesitatea respectării legii penale.
In consecință fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de încercare calculat în conformitate cu art. 862Cod penal.
In baza art. 863Cod penal, instanța va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte în ultima zi de vineri din fiecare lună la judecătorul delegat la compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Iași
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
In baza art. 863alin. 2 Cod penal datele prevăzute la punctele 2, 3 și 4 se vor comunica judecătorului delegat la compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Iași, desemnat ca organ de supraveghere a executării obligațiilor impuse inculpatului.
In baza art.71 alin 5. Cod penal instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrai procesului penal, solicitând instanței obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea, prin adresa nr. 9873 din 07.11.2007 Spitalul Clinic de Urgențe " S " s-a constituit parte civilă cu suma de 702,94 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate în perioada 30.10-07.11.2005, iar prin adresa nr. 5138 din 21.11.2007, Serviciul de Ambulanță Județean I s-a constituit parte civilă solicitând restituirea sumei de 401 RON, reprezentând cheltuieli de transport asigurat părții vătămate la data de 30.10.2005.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța constată îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă, prejudiciul material este cert și nu a fost recuperat, există legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu suferit, respectiv cauzarea decesului victimei, precum și vătămarea integrității corporale a părții vătămate, precum și paguba materială reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate și s-a stabilit vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului, instanța va avea în vedere că prin fapta inculpatului s-a cauzat decesul victimei, precum și vătămarea integrității corporale a părții vătămate care a necesitat pentru vindecare 145-147 zile de îngrijire medicală.
Din coroborarea declarațiilor martorilor (fila 43) și cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că doar o parte din cheltuielile solicitate de partea civilă, cu titlul de daune materiale, sunt justificate. Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului instanța nu a reținut următoarele chitanțe deoarece nu reprezintă cheltuieli medicale și/sau cheltuieli de înmormântare efectuate de partea civilă:
1. 10.01.2006, în valoare de 16, respectiv 18,5 Ron, reprezentând materiale de construcții
2. din 20.11.2005, în valoare de 18 lei, reprezentând antigel,
3. din 21.11.2005, în valoare de 12 lei, reprezentând antigel
4. din 2.11.2005, în valoare de 5 lei, reprezentând ulei de motor
5. 2 biletele de tren din 13.11.2005, în valoare, de 44, 40 lei
6. 2 bilete de tren D -, în valoare de 74,20 lei
7. din 21.12.2005 contravaloarea a 100 euro, respectiv 366 lei.
Prin urmare, instanța apreciază că prejudiciul suferit de partea civilă,
rezultat din plata cheltuielilor medicale, în speță medicamente, pernă ortopedică, pampers, consultații medicale, cheltuieli de înmormântare, inclusiv pentru organizarea ceremoniei creștinești, precum și cheltuieli de transport în perioada 4.11.2005-13.01.2006, poate fi evaluat la suma de 9.800 RON.
Față de aceste considerente, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil instanța va admite în parte acțiunea civilă și va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 9.800 RON cu titlu de daune materiale.
In ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 150.000 Ron cu titlu de daune morale, instanța apreciază că prin fapta inculpatului ce a avut ca urmare decesul victimei, partea civilă, a suferit un prejudiciu moral afectiv, constând în suferințele psihice determinate de dispariția soțului său, aspect confirmat de declarația martorului.
In raport de această consecință suferită de partea vătămată, instanța apreciază că suma de 10.000 lei RON este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului și anume suferința psihică cauzată prin lezarea sentimentelor de afecțiune determinată de cauzarea morții soțului acesteia, și în consecința va admite în parte cererea părții civile și va obliga inculpatul la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea, din adresa nr. 9873 din 07.11.2007 emisă de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " S " rezultă că asistența medicală acordată părții vătămate în perioada 30.10-07.11.2005 este evaluată la suma de 702,94 RON, la care se adaugă dobânda de referință practicată de până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Din adresa nr. 5138 din 21.11.2007 emisă de partea civilă Serviciul de Ambulantă Județean I rezultă că în data de 30.10.2005 aceasta a efectuat transportul părții vătămate, din I str. - la Spitalul Clinic nr. 3 înregistrat cu nr. de solicitare 98906 și de la Spitalul Clinic nr. 3 la Spitalul de Urgențe, înregistrat cu nr. de solicitare 98922, costul acestuia fiind de 401 RON.
Față de aceste considerente, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe " Sf. I" și Serviciul de Ambulanță al Județului I și a obligat inculpatul la plata sumei de 702,94 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " S ", la care se adaugă dobânda de referință practicată de până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 cu modificările și completările ulterioare și suma de 401 RON, reprezentând contravaloarea transportului, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean
În baza art. 191 alin. 1 raportat la art. 189 Cod penal instanța dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 procedură penală inculpatul, partea civilă și asiguratorul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul a criticat sentința ca fiind nelegala si netemeinica sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, a modalității de individualizare a acesteia, cat si sub aspectul admiterii acțiunii civile.
Sub primul aspect, a susținut ca, deși in hotărârea apelata se releva conduita sa corecta in familie si in societate, atitudinea cooperanta din cursul procesului penal si exprimata prin recunoașterea faptei, disponibilitatea pentru repararea integrala a prejudiciului, instanța de fond nu a reținut si nu a făcut aplicarea art.74 lit. a-c și art. 76 Cod Penal, care ar fi condus la stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul sancționator, aplicându-i pedepse disproporționate in raport cu faptele săvârșite si persoana sa.
In raport de aceleași criterii reținute in hotărârea apelata, s-a dispus greșit executarea pedepsei principale in condițiile art.86 ind. 3 Cod penal.
In privința pedepselor accesorii, a susținut ca, în raport de criteriile înscrise în art. 65 alin 1 Cod penal, respectiv natura si gravitatea faptelor, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, în mod nelegal i s-a impus interzicerea dreptului de a alege si de a fi ales, de a ocupa o funcție electiva, precum si interzicerea dreptului de a conduce pe drumurile publice conform art. 71 art. 64 lit. c Cod penal, iar în dispozitivul hotărârii nu sunt individualizate corect pedepsele accesorii aplicate, reținându-se nelegal doar suspendarea pedepsei accesorii.
In latura civilă a cauzei, a susținut ca, deși partea vătămata nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate ca urmare a accidentului din 30.10.2005, prima instanța i-a acordat daune materiale într-un cuantum exagerat, fara corespondent in probele cauzei.
Astfel, potrivit martorilor Baladia si, cheltuielile de înmormântare a victimei, au fost de 1000 RON, iar unele cheltuieli pentru serviciile funerare au fost efectuate de care nu s-a constituit partea civila în cauza, dar au fost acordate cu titlu de daune părții civile.
De asemenea, a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate părții civile.
In raport de aceste critici, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței in latura penala si civila, reducerea cuantumului pedepsei principale si, înlăturarea pedepselor accesorii și reaprecierea daunelor acordate părții civile.
Partea civila a susținut ca hotărârea apelata este nelegala deoarece, in raport de OUG nr. 61/2005,de dispozițiile Legii 36/1995 (cu modificările si completările ulterioare, dar și de decizia nr. 1/28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, se impunea numai obligarea inculpatului la dezdăunarea sa, și nu în solidar cu asiguratorul SC cum a procedat prima instanță.
Netemeinicia sentinței apelate vizează, cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond pretium dolores, in compensarea traumelor psihice suportate, atât prin pierderea soțului sau cat si prin vătămarea sa corporala in același accident provocat de inculpat.
Deși a dovedit daunele suferite, instanța i-a acordat doar suma de 10.000 lei cu acest titlu, suma pe care o considera disproporționată in raport cu prejudiciul psihic concret suferit ca urmare a activității culpabile a inculpatului.
Apelanta C SA - Sucursala I, a solicitat modificarea în parte a hotărârii apelate, in sensul înlăturării dispozițiilor privind obligarea sa, în subsidiar cu inculpatul, la dezdăunarea părții civile, deoarece în raport de conținutul dispozițiilor din art. 57 alin 1 din Legea nr. 136/1995 în vigoare la data accidentului, de Decizia nr. 1/2005 a J - Secțiile unite, aceasta nu poate avea calitatea de parte în procesul penal, citarea sa fiind obligatorie în cauza, potrivit art. 54 alin 1 din legea citată.
In subsidiar, respectiv in condițiile în care se va menține dispoziția criticata, a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor materiale si morale, deoarece sumele acordate cu acest titlu sunt nejustificate, nedovedite.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 392 din 3.10.2008 a admis apelurile declarate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul SA I împotriva sentinței penale 276/31.01.2008 a Judecătoriei Iași pe care a desființat-o în parte în parte în latura civilă în sensul înlăturării dispozițiilor de obligare a inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă, precum și a despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și partea civilă Serviciul de Ambulanță
S-a rejudecat cauza în limitele arătate și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile 4340 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de transport. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Examinând actele si lucrările dosarului de fond, atât din prisma criticilor aduse sentinței de părțile apelante, cat si din oficiu, sub aspectele la care obliga dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul constata ca apelurile declarate sunt fondate si urmează a fi admise pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul dispozițiilor Legii nr.36/1995 (cu modificările și completările ulterioare) rezultă, fără echivoc, că societatea de asigurare nu are calitate de "parte" în procesul penal, părți în procesul penal fiind doar cele limitativ indicate în disp. art. 23 și 24 din Cod procedură penală, respectiv inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, a căror prezență în proces este determinată de raportul procesual penal care se leagă ca urmare a comiterii infracțiunii.
Astfel potrivit disp. art. 49 și art. 50 din legea citată, societatea de asigurare este doar parte în raportul de asigurare, prin efectul legii, născut între aceasta și asigurat prin încheierea contractului în baza căruia natura juridică a obligației pe care și-a asumat-o în acest mod este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia ce poate fi antrenată fiind în conformitate cu disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil.
În speță, contrar dispozițiilor legal citate dar și în lipsa existenței vreunui raport de prepușenie între inculpat și asigurător, prima instanță la cererea inculpatului (fila 29, 35 și urm. din dosar) a dispus introducerea în cauză a - Sucursala I în calitate de asigurător și în final obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la dezdăunarea părților civile, Spitalul Clinic "Sf. " I și Serviciul Județean de Ambulanță
Aspectul de nelegalitate constatat impune îndreptarea sentinței criticate prin desființarea ei și înlăturarea obligațiilor stabilite în sarcina - Sucursala
Critica părții civile formulată în sensul acordării unor despăgubiri morale mult prea mici în raport cu consecințele vătămătoare ale infracțiunii este întemeiată.
S-a demonstrat în cauză că în contextul accidentului provocat de inculpat, partea civilă a suferit leziuni corporale grave ce au determinat impotența funcțională totală a membrului inferior stâng, inclusiv prin mobilizarea acestuia în aparat gipsat, fiind necesară pentru vindecarea acestora o perioadă de timp destul de îndelungată - de 145 - 150 de zile - cu internarea acesteia în spital în perioada 30.10.2005 - 7.11.2005.
De asemenea, s-a demonstrat că în același context faptic s-a produs și vătămarea corporală gravă a soțului părții civile - - ce a condus în final la decesul acestuia la data de 16.01.2006. Ori, asemenea traume fizice și psihice cauzate părții civile atât în contextul vătămării sale corporale dar și pierderea ireparabilă suferită - decesul soțului - justifică pe deplin acordarea unor compensații bănești menite să contribuie la acoperirea prejudiciului moral cauzat acesteia prin infracțiune dar într-un cuantum mult mai ridicat decât cel avut în vedere de prima instanță, respectiv în limita sumei de 10.000 lei pentru vătămarea corporală cauzată părții civile și în limita sumei de 25.000 lei pentru decesul soțului.
În raport de aceste considerente nu va fi primită critica inculpatului vizând reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță în sensul reducerii acestora.
În ce privește critica formulată de inculpat privind acordarea în mod nejustificat a unor daune materiale părții civile, fără a se demonstra că au fost efectuate de aceasta, Tribunalul constată că este întemeiată.
Astfel, cheltuielile înserate în facturile nr. -, -, -, precum și în chitanțele nr. -, -, -, - (toate din 2006) depuse la dosar au fost făcute de fiul părții civile (și nu de aceasta din urmă) dar care nu a uzat de posibilitatea legală de a se constitui parte civilă în prezenta cauză și a recupera suma totală de 5.460,20 lei - sumă cu care urmează a fi diminuate daunele materiale acordate prin hotărârea primei instanțe.
Critica adusă sentinței de inculpat vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a pedepsei este nefondată.
Astfel, raportat la întreg ansamblul de date ce caracterizează faptele săvârșite de inculpat, dar și persoana inculpatului, Tribunalul constată că nu există temeiuri care să justifice reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, conform art. 74, 76 Cod penal și nici înlocuirea modului de executare a pedepsei.
În ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, Tribunalul constată că, sub acest aspect, hotărârea criticată este legală și temeinică, prima instanță raportându-se corect atât la împrejurările cauzei, la natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și la circumstanțele sale personale dar și la dispozițiile legale incidente în materie și la jurisprudența CEDO.
Așadar față de toate considerentele expuse, Tribunalul constatând nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale nr. 276 din 31.01.2008 a Judecătoriei Iași va admite apelurile declarate de inculpatul, de partea civilă și I, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desființa sentința în parte în latură civilă în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile de obligare a inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă, precum și a despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic de urgențe 2Sf. " I și partea civilă Serviciul de Ambulanță
Rejudecând cauza în limitele arătate, potrivit art. 345 Cod procedură penală dar și în considerarea aspectelor celor expuse va fi obligat inculpatul să plătească părții civile daune materiale numai în limita sumei de 4.340 lei și daune morale în limita sumei de 35.000 lei, astfel cum s-a stabilit prin prezenta decizie. Totodată va fi obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și Serviciul de Ambulanță I sumele ce reprezintă cheltuieli de spitalizare și respectiv cheltuieli de transport.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cum onorariului avocatului ales nu a fost precizat pe împuternicirea depusă la dosar și nici dovedit într-un alt mod, va fi respinsă ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de partea civilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele două infracțiuni săvârșite din culpă este prea mare fiind nelegală în condițiile în care instanța de fond și de apel au făcut referire la circumstanțele atenuante personale și reale de care beneficiază inculpatul însă nu au reținut în favoarea sa disp. art. 74, 76 Cod penal.
De aceea inculpatul solicită reducerea pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei, fiind prea aspră, putându-se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante iar pedepsele accesorii aplicate nu se încadrează în dispozițiile art. 65 Cod penal raportat la persoana lui și la faptă, la lipsa de pericol social al celor două fapte săvârșite din culpă.
În ce privește latura civilă a cauzei inculpatul arată că în mod greșit s-a înlăturat răspunderea solidară, asiguratorul trebuind să fie obligat alături de el la despăgubiri. De asemenea, nu au fost dovedite cu acte medicale daunele acordate părților civile.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal și o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "b" Cod penal, faptele săvârșite împotriva victimelor și, cauzându-le prejudicii.
Situația reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 30.10.2005 prin jurul orelor 20,00 inculpatul în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare IȘ.27.ANL pe B-dul - nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător și astfel, a lovit și proiectat pe partea carosabilă victima care a decedat ca urmare a leziunilor produse iar victimei i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 145 -147 zile de îngrijiri medicale.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat și s-a reținut în mod temeinic vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptelor și le regretă, manifestând disponibilitate pentru acoperirea prejudiciului.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului prev. de art. 74 Cod penal și ca efect al acestora coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru faptele săvârșite, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor și modalitatea concretă de comitere.
Modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului a fost temeinic stabilită de instanța de fond care analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, a apreciat just că numai prin această modalitate de executare - suspendare sub supraveghere, poate fi atins scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, în vederea reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
În mod legal instanța de fond a aplicat inculpatului și a motivat necesitatea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat executarea acestei pedepse pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunilor comise și împrejurările cauzei, precum și de persoana infractorului.
Motivele de recurs invocate de inculpatul în latura civilă a cauzei sunt nefondate.
În mod temeinic și legal instanța de ape a reținut că în cauză, partea civilă a făcut dovada prin actele depuse și martorii audiați doar a sumei de 434 lei cu titlu de daune materiale și le-a redus la acest cuantum.
În ce privește daunele morale cauzate părții civile prin faptele inculpatului acestea au fost corect cuantificate de instanța de apel care a ținut cont de trauma fizică și psihică cauzată acesteia prin cele două fapte, stabilind o sumă în măsură să compenseze pierderea soțului în împrejurările descrise, dar și propria suferință cauzată de vătămarea produsă, suma fiind echitabilă și în acord cu pierderea cauzată, fiind departe de a tinde spre o îmbogățire a acesteia.
Instanța de apel a procedat legal când a reținut că societatea de asigurare "" SA - Sucursala I, nu putea fi obligată în solidar cu inculpatul la plata daunelor materiale și morale cauzate prin fapta acestuia și a cheltuielilor de spitalizare și de transport, aceasta neavând calitatea de parte în procesul penal și neputând răspunde solidar cu inculpatul pentru prejudiciile cauzate de acesta prin fapta proprie.
De asemenea, în cauză operează și principiul disponibilității, părțile civile nesolicitând despăgubiri de la asigurător, ci doar de la inculpat.
Pentru aceste considerente, constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 392/3 oct. 2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.392/03.10.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publica, azi, 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Maria Cenușă
