Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 228/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 228/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva deciziei penale nr. 417/A/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-,

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat, din cadrul Baroului T, lipsă fiind partea vătămată intimată -.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, s-a luat declarație inculpatului intimat, aceasta fond consemnată în scris și atașată la dosar. Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Procurorul pune concluzii de admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal. Solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de constituire de parte civilă.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. De asemenea solicită respingerea cererii de constituire a părții civile.

Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt lasă soluția la aprecierea instanței și arată că regretă fapta.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentinta penala nr. 136 din 24.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în dosarul nr- in temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 penal.S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prima instanta a retinut ca la data de 20.08.2006, inculpatul se afla la volanul autoturismului său marca 1310, circulând pe raza localității Sânnicolau La intersecția străzii - - cu str. -, inculpatul dorind să efectueze un viraj spre stânga de pe str. - - pe str. -, a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate unei motociclete care venea din dreapta, după care a pornit de pe loc, iar după aproximativ 1-1,5 motoreta tip MOBRA condusă de victima a intrat în autoturism. In urma impactului, conducătorul motoretei a fost transportat la Spital, unde ulterior a decedat, decesul datorându-se traumatismului cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală complicat cu bronho-pneumonie.

Din expertiza efectuată în cauză rezultă faptul că motoreta era nesemnalizată, în condițiile în care afară era întuneric, fiind ora 22, iar strada unde s-a produs accidentul era neiluminată.

In urma recoltării probelor biologice, s-a constatat că inculpatul a avut la ora producerii accidentului o alcoolemie de 0,80%o, și în consecința s-a reținut în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 89 lit.a OUG nr.195/2002 și art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin.2 penal, reținându-se că datorită faptului că inculpat a condus sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i astfel afectate capacitățile senzoriale și viteza de reacție, a influențat producerea accidentului de circulație.

In concluziile raportului de expertiză, la pct.3 se menționează că conducătorul auto nu a putut efectua nici o manevră de evitare a motoretei, la apariția intempestivă a acesteia în partea laterală dreapta, întrucât nu a observat-o, aceasta găsindu-se în partea întunecată a zonei prin care circula și autoturismul, în momentul impactului, era deja îndreptat cu fața spre str. -. La pct.4 din concluziile raportului de expertiză sunt enumerați de către dl. expert factorii determinanți ai producerii accidentului, și anume: starea avansată de ebrietate a motociclistului și lipsa căștii de protecție, starea motoretei care nu era echipată corespunzător pentru circulația pe drumurile publice, motoreta nu avea ce căuta pe carosabil în condițiile date și mai ales pe timp de noapte, iluminarea imperfectă a zonei unde s-a produs evenimentul rutier, conducătorul auto se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Ulterior, în fața instanței, în declarația dată de același expert, acesta a precizat faptul că accidentul nu s-ar fi putut evita nici dacă inculpatul nu s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice și că acest fapt nu poate fi considerat un factor determinant în producerea accidentului, ci doar ceilalți factori menționați în raportul de expertiză au contribuit la producerea evenimentului rutier.

Față de această precizare, instanța a considerat că lipsește legătura de cauzalitate ca element al conținutului infracțiunii și fără aceasta nu se realizează unitatea laturii obiective. Astfel, legătura de cauzalitate este relația de la cauză la efect care trebuie să existe între acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea materială imediată cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni. Pentru a stabili existența legăturii de cauzalitate instanța a avut în vedere în primul rând stabilirea antecedenței cauzale. In acest sens, instanța a retinut că la producerea rezultatului cerut de lege pentru existența infracțiunii au contribuit, așa cum rezultă din raportul de expertiză: starea avansată a victimei, lipsa căștii de protecție, starea motoretei neechipată corespunzător, iluminarea imperfectă a zonei unde s-a produs evenimentul rutier, contribuții care au avut legătură cauzală cu producerea accidentului. Potrivit criteriului sine qua non, lipsa oricăruia din acești factori ar fi condus la un alt rezultat, respectiv nu s-ar fi produs evenimentul rutier. In ceea ce privește împrejurarea că inculpatul avea o alcoolemie de aproximativ 0,80%o în momentul producerii accidentului, prin prisma celor menționate de expert, instanța a apreciat că și în lipsa acestei împrejurări, deci și dacă inculpatul nu ar fi consumat băuturi alcoolice, rezultatul ar fi fost același. Față de aceste considerente, instanța a apreciat că nu poate fi reținută această împrejurare ca o contribuție la producerea rezultatului socialmente periculos.

Împotriva acestei hotărârii a declarat în termen legal apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, criticind- pentru netemeinicie si nelegalitate.

In motivare s-a aratat ca sentinta primei instante este nelegala intrucit instanta a incalcat disp. art. 17.C.P.P. care prevede in alin. 1 ca actiunea civila se exercita din oficiu, cind cel vatamat este lipsit de capacitate de excercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa.

Aceasta intrucit atit in timpul urmaririi penale cit si in faza de judecata, a fost citata in calitate de parte vatamata doar numita, sotia victimei, desi acestia aveau un copil minor, nascut la 29.11.1993, atasindu-se la cererea de apel formulata de Parchetul de pe linga Judecatoria Sinnicolau M si certificatul copilului minor si considerindu-se ca prin asta s-au incalcat disp. art. 17 si 348.C.P.P..

In ce priveste netemeinicia hotaririi, s- motivat ca potrivit art. 35 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie si semnificatia mijloacelor de semnalizare, precum si celelalte dispozitii din regulament, sa se comporte pe drumul public astfel incit sa nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulatia rutiera.

Totodata s-a aratat ca potrivit art. 160 alin. 1 din acelasi regulament, conducatorii de vehicole sunt obligati sa efectueze manevre numai dupa ce au semnalizat si s-au asigurat ca pot face asta, fara a pune in pericol, participantii la trafic, care ii urmeaza, ii preceda ori cu care urmeaza sa se intilneasca, tinind seama de pozitia, directia si viteza acestora.

Se considera astfel ca raportat la textele legale de mai sus si la probatoriul administrat in cauza, inculpatul ca si victima, se face vinovat de producerea accidentului rutier, intrucit acesta se afla in stare de ebrietate si acesta a fost un motiv pentru care accidentul nu putut fi evitat.

In concluzie s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotaririi atacate si rejudecaraea cauzei de catre prima instanta.

Prin decizia penală nr.417/A din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, împotriva sentinței penale nr. 136 din 24.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în dosarul nr-.

In baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat ca apelul este nefondat si l-a respins ca atare, din urmatoarele considerente.

In ce priveste motivul de nelegalitate, in sensul ca prima instanta nu a citat partea vatamata minora, pentru a participa la judecata, a constatat ca acesta este neintemeiat, intrucit acesta fiind nascut la data de 29.11.1993, avea virsta de 13 ani, nu doar la judecata in prima instanta ci inclusiv la momentul pronuntarii hotaririi ( 24.04.2007 ).

Prin urmare, neavind capacitate de exercitiu, persoana vatamata minora mai sus mentionata, nu putea participa in procesul penal decit prin reprezentantul sau legal, mama sa, care a fost citata si prezenta in instanta, chiar daca aceasta nu a mentionat ca are in intretinere un minor de 13 ani si a aratat ca nu are pretentii civile, nu inseamna ca ar fi indeplinite conditiile lipsei de procedura pentru persoana vatamata minora, reprezentata si ca acesta ar fi un motiv de desfiintare a hotaririi cu trimitere spre rejudecare, pentru ca una dintre parti nu a fost legal citata.

Pe de alta parte, instanta de apel nu a considerat ca s-ar fi incalcat disp. art. 17 alin. 1 si art. 348.C.P.P., intrucit aceste dispozitii referitoare la pronuntarea din oficiu la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, se interpreteaza in raport cu celelalte dispozitii referitoare la rezolvarea actiunii penale si civile prev. de art. 345-346.C.P.P..

Este evident ca in speta, prima instanta, achitind inculpatul pentru lipsa de vinovatie, nu avea nici un motiv sa se pronunte cu privire la despagubiri civile sau daune morale pentru persoana vatamata, minora, intrucit neretinind nici o culpa in sarcina inculpatului nu avea nici un temei legal sa acorde despăgubiri civile.

Se poate observa, de asemenea ca extrasul de pe certificatul de nastere al minorului atasat la cererea de apel, prima instanta neavind cunostinta de existenta minorului, intrucit nici procurorul care a efectuat urmarirea penala nu a atras atentia asupra acestei imprejurari si nici mama persoanei vatamate minore, astfel incit aceasta nu poate fi reprosat primei instante.

De aceea, instanta de apel a interpretat dispozitiile mai sus mentionate, dupa scopul lor, care este acela ca o persoana fara capacitate de exercitiu, ca in speta de fata, sa nu ramina pagubita in situatia in care ar avea acest drept si din motive de lipsa de instruire sau de neglijenta a reprezentantului sau legal, nu ar fi exercitat si nu in sensul sau formal car ar putea duce la reluarea ciclului procesual din prima instanta, dupa desfasurarea sa completa si care ar veni in contradictie cu durata nerezonabila a procedurii penale, sanctionata de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

La toate acestea se mai adauga si imprejurarea ca prezenta instanta de apel, potrivit art. 371 alin. 2.C.P.P. este o instanta cu plenitudine de jurisdictie si care are obligatia de a examina cauza sub toate aspectele de fapt si de drept si sase pronunte in ansamblu cu privire la vinovatia sau nevinovatia inculpatului, sa administreze orice proba pe care o considera pertinenta si utila cauzei, din oficiu sau la cererea partilor.

In aceste limite, avind a se pronunta cu privire la motivul de netemeinicie a achitarii invocat in apel d e Parchetul de pe linga Judecatoria Sinnicolau M, a constatat urmatoarele:

Prima instanta, din probatoriul administrat in cauza retinut in mod corect starea de fapt dedusa judecatii si nevinovatia inculpatului la decesul victimei, in cadrul accidentului rutier.

Intr-adevar, nu exista un raport de cauzalitate, asa cum si prima instanta a aratat,intre decesul victimei si imprejurarea ca inculpatul s-a aflat sub influenta bauturilor alcoolice, intrucit aceasta nu rezulta nici din expertiza efectuata in cauza.

De altfel chiar expertul, in declaratia data in fata primei instante a aratat ca accidentul nu s-ar fi putut evita nici daca inculpatul nu s-ar fi aflat sub influenta bauturilor alcoolice, declaratie pe care si instanta de apel o va considera ca fiind conforma cu realitatea, intrucit victima se afla la rindul ei intr-o stare avansata de ebrietate ( 1,35/%₀), circula cu o motocicleta neomologata si neinmatriculata, neechipata cu sistem de iluminare, fara a purta vesta reflectorizanta, sau orice alt material spre a fi vizibil pe timp de noapte, fara permis de conducere, fara casca de protectie si fara a avea o conduita preventiva in sensul de frina pentru a evita coleziunea cu autoturismul inculpatului.

Ca inculpatul ar fi putut evita accidentul in situatia in care motocicleta victimei ar fi fost iluminata, rezulta si din imprejurarea ca la o prima motocicleta, care era semnalizata, inculpatul a acordat prioritate, iar la cea a victimei nu a procedat asemanator, pentru ca nu a avut posibilitatea de aoo bserva pe timp de noapte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând ambele hotărâri pronunțate de prima instanță și instanța de apel, solicitând condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 178 alin.2 Cod penal.

Recursul este nefondat.

Verificându-se legalitatea și temeinicia deciziei supuse recursului se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut în mod corect că inculpatul nu se face vinovat de decesul victimei cu ocazia accidentului rutier comis. Nu există raport de cauzalitate între fapta comisă de inculpat, respectiv de a conduce autoturismul și decesul victimei, iar împrejurarea că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, acest aspect nu a dus la producerea accidentului.

Din expertiza efectuată în cauză rezultă că inculpatul nu a putut evita accidentul nici în situația în care nu s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice. C care a determinat producerea accidentului a fost victima care se afla în stare avansată de ebrietate având o alcoolemie de 1,35 gr la mie, și a circulat cu o motocicletă neomologată și neîmatriculată, nefiind echipată cu sistem de iluminat, și fără a purta vesta reflectorizată sau orei cel materiale pentru a fi vizibil pe timp de noapte. Victima a condus fără permis de conducere, fără cască de protecție, și fără a avea o conduită preventivă în sensul că nu a frânat pentru a evita coliziunea cu autoturismul inculpatului.

Faptul că inculpatul ar5 fi putut evita accidentul în situația în care motocicleta ar fi fost iluminată, rezultă din împrejurarea că la o primă motocicletă care era semnalizată inculpatul i-a acordat prioritate, iar la a doua motocicletă condusă de victimă nu a avut posibilitate de a proceda asemănător pentru că nu a avut posibilitatea de a observa pe timp de noapte motocicleta victimei. În aceste condiții corect s-a reținut că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii prev.de art. 178 alin.2 Cp, dispunându-se în consecință aplicarea art. 11 pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp.

Neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desființarea sentinței, în baza art. 385/15 pct. 1, lit. b Cpp va fi respins ca nefondat recursul declarat de parchet.

În temeiul art. 192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva deciziei penale nr. 417/A/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. MD /18.04.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 18.04.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,