Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 25/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARA DE APEL BUCUREȘTI
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25
Ședința publică de la 09 iulie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
s-a întrunit în ședință publică pentru pronunțarea cu privire la recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr.7 din 06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-, privind pe inculpatul cap..
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din 02 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 09 iulie 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București, inculpatul cap. a fost achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 pen.
Prin aceeași sentință au fost respinse ca nefondate acțiunile civile exercitate de părțile civile Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul de Cronici Geriatrie "Sf. "
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 24 mai 2005, inculpatul conducea autoturismul marca Cielo cu nr. de înmatriculare B-67- aparținând 02576, în misiune ordonată, pe str. - -. Înainte de intersecția cu str. B, venind dinspre stadionul -, sus-numitul s-a deplasat pe 1, rezervată autovehiculelor care virau spre dreapta și s-a plasat în fruntea coloanei formată pe 2, oprită la culoarea roșie a semaforului, în fața autoturismului în care se aflau martorii și. Când lumina a acestuia s-a aprins, inculpatul a plecat rapid, a traversat intersecția, înscriindu-se pe str. - - spre intersecția cu drumul secundar str.- (aflată pe partea ). Cu 2,5 metri înainte de această intersecție se află o trecere de pietoni, semnalizată la acea dată doar cu indicatoare, amplasate pe ambele sensuri. La circa 1 metru de limita dinspre respectiva trecere de pietoni, pe partea dreaptă a părții carosabile, în intersecție, în condițiile în care exista o singură bandă pe sens, era parcată autospeciala cu nr. de înmatriculare B-32-, aparținând SC SA Rm. Inculpatul a făcut manevrele necesare pentru depășirea acesteia și în timp ce rula prin dreptul său, a observat un pieton ce se angajase în traversare prin fața autospecialei în zona de acțiune a unui indicator "Trecere pentru pietoni". În condițiile în care acea persoană, i-a apărut brusc în față, nu a mai putut evita impactul, victima fiind proiectată pe și pe parbriz. După ce autoturismul s-a oprit, victima a căzut pe carosabil, fiind apoi mutată pe trotuar până la sosirea ambulanței, care a transportat-o la Spitalul Universitar Aici, a rămas internat până la 27.06.2005, când a fost transferat la Spitalul Clinic "Sf. ", unde a decedat la 02.07.2005.
Conform concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr. A- din 14.12.2005 (fila 33-36) moartea numitului a fost violentă și s-a datorat "bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui politraumatism cu fractură col chirurgical humerus stâng, scapulă, fractură ambele oase gambă -operată și fractură cominutivă tibie dreaptă, operată. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de un corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident de circulație și au legătură indirectă de cauzalitate cu accidentul".
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, trecerea de pietoni situată înainte de intersecția str. - - cu str. - era semnalizată la 24.05.2005 cu indicatoare amplasate pe ambele sensuri de deplasare, fără a exista și marcaje. După această intersecție (spre ieșirea din B) nu mai era semnalizată cu marcaje sau indicator o altă trecere de pietoni, pe sensul din dreapta, pe care se deplasa inculpatul. În schimb, pe sensul opus (str. - - spre str. B) era amplasat un indicator "Trecere pentru pietoni", după intersecția cu str. - (în raport cu direcția de mers a inculpatului), însă orientat spre cei care rulau pe respectivul sens. Aceste aspecte sunt clar evidențiate de: procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 10-15), schița locului accidentului (fila 19), fotografiile judiciare 1, 2 și 5 (filele 26, 28), declarațiile martorilor oculari (filele 38, 39,102, 185), (filele 103, 186), G - șoferul autospecialei SC SA (fila 224). Din probele indicate mai reiese că pietonul a fost surprins și acroșat de inculpat pe sensul de deplasare aproape de axul drumului la circa 15,6 metri de trecerea de pietoni, semnalizată regulamentar cu indicator și pe sensul de deplasare al inculpatului.
Conform art.30 alin.2 din nr.OUG195/2002 "mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar și coerent, se realizează și se instalează astfel încât să fie observate cu ușurință și din timp de către cei cărora li se adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele și într-o stare tehnică de funcționare corespunzătoare". De asemenea, potrivit art.97 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG195/2002, "indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers".
În anumite situații (inexistente în zona locului accidentului), pot fi instalate și pe partea ori în alte locuri indicate expres în textul de lege menționat, însă "în loc vizibil pentru toți participanții la trafic".
În speță, în imediata vecinătate a locului pe unde se angajase în traversare, respectiv dincolo de intersecția cu str. - spre str. - -, indicatorul "Trecere pentru pietoni" era instalat, așa cum s-a mai arătat, doar pe partea față de direcția de deplasare a inculpatului și orientat spre sensul contrar, nefiind vizibil și pentru cei ce rulau dinspre str. Ca atare, având în vedere și dispozițiile art.98 alin.1 din Regulament, potrivit cărora "semnificația unui indicator este valabilă pe întreaga lățime a părții carosabile deschisă circulației conducătorilor cărora li se adresează", indicatorul avut în vedere de organul de urmărire penală la reținerea culpei concurente a inculpatului, stabilea obligații doar pentru conducătorii auto care circulau pe sensul dinspre str. Desigur că o asemenea semnalizare nu se încadrează în noțiunea de "sistem unitar și coerent" avută în vedere de art.30 alin.2 din nr.OUG195/2002, sus citat, însă responsabilitatea nu aparține conducătorilor auto.
De asemenea, trebuie observate și prevederile art.158 lit.m din Regulament, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza "la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje". Este vorba, evident, de o semnalizare realizată conform dispozițiilor legale citate mai sus, situație care nu exista în locul producerii accidentului la 24.05.2005.
Concluzia este susținută și de relatările martorilor și, care arată la circa 2 zile după accident au remarcat că semnalizarea în zona accidentului fusese refăcută, în sensul că atât înainte cât și după intersecția cu str. - au apărut marcaje cu semnificația "Trecere pentru pietoni", iar spre str. - - a fost instalat indicator și pe sensul dinspre str.
În ceea ce privește viteza de deplasare a inculpatului, aceasta a fost apreciată, conform raportului de expertiză tehnică nr.930/09.02.2006 (filele 46-57), la circa 52 km/ Expertul a arătat că, în condițiile concrete în care a avut loc accidentul, putea evita coliziunea doar dacă viteza maximă de rulare a autovehiculului pe care-l conducea ar fi fost de 37 km/ De vreme ce viteza maximă legală în zonă era de 50 km/h, este evident că depășirea acesteia de către inculpat nu a fost determinantă în producerea evenimentului rutier, căci și dacă ar fi respectat normele legale și ar fi rulat cu orice viteză din intervalul 37-50 km/h, coliziunea tot ar fi avut loc.
În considerarea celor arătate, instanța de fond a concluzionat că nu există culpa concurentă a inculpatului în raport cu producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București.
Prin decizia nr.31 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial Ba fost admis apelul declarat de procurorul Militar d esființându-se sentința atacată și trimițându-se cauza Tribunalului Militar București pentru reluarea judecății, întrucât ar fi fost încălcate dispozițiile art.292 alin.2 pr.pen. prevăzute sub sancțiunea nulității, referitoare la continuitatea completului de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Prin decizia nr.51 din 18 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel, a fost admis recursul declarat de inculpat, casându-se hotărârea atacată și trimițându-se cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București împotriva sentinței nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București.
Prin decizia nr.7 din 06 martie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B, apelul declarat de Parchetul Militar București împotriva amintitei sentințe a fost respins ca nefondat, reținându-se, în esență, cu aceleași argumente ca ale primei instanțe, nevinovăția inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Printr-un unic motiv de casare întemeiat de dispozițiile art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. (când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare) parchetul militar a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că numai printr-o interpretare greșită a probelor administrate în cauză s-a ajuns la achitarea inculpatului.
Critica este întemeiată.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticii aduse, se constată că cele două instanțe au făcut o greșită și incompletă aplicare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice în raport cu situația de fapt, de altfel, corect reținută de ambele instanțe - dar și aceasta incomplet analizată.
Astfel, este necontestat că accidentul de circulație a avut loc în ziua de 24 mai 2005 în intersecția str. B cu str. -.
Potrivit art.6 pct.16 din nr.OUG195/2002, intersecția este orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea, indiferent de forma sub care se intersectează (în speță "y") sau mărimea drumurilor intersectate.
Conform art.55 din același act normativ, intersecția este nedirijată atunci când nu se găsește niciunul din mijloacele de dirijare existente (agent de circulație care să dirijeze, semafor în funcțiune, indicatoare de reglementare ori sens giratoriu).
La data producerii accidentului, intersecția în discuție nu era prevăzută cu niciunul din mijloacele de dirijare amintite, făcând parte deci, din categoria intersecțiilor nedirijate.
Potrivit art.123 lit.a din "Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.- privind circulația pe drumurile publice", conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 Km/h în localități, la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată.
Or inculpatul, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică nr.930/09.02.2006 a circulat prin intersecție cu o viteză de 64,26 km/ (și doar în momentul impactului, după frânare autoturismul a avut cca 52 km/h), neluînd toate măsurile ce s-ar fi impus pentru efectuarea oricărei măsuri în condiții de siguranță, pe toată întinderea carosabilului unei intersecții nedirijate, cum este cea din speța de față.
Din raportul de expertiză tehnică rezultă că inculpatul, chiar dacă ar fi circulat cu o viteză sub 50 km/h, până la viteza de 37 km/h nu ar fi putut evita accidentul. Este însă posibil ca în această limită să nu fi produs decesul persoanei accidentate ci, doar o vătămare corporală mai ușoară sau mai gravă.
Rezultă așadar că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată din culpă, conform art.19 pct.2 lit.b pen. întrucât, în condițiile amintite, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Pe de altă parte, victima, a respectat doar parțial dispozițiile art.72 din nr.OUG195/2002, în sensul că a traversat drumul public perpendicular pe axa acestuia și întrucât au lipsit locurile special amenajate, a traversat pe la colțul străzii (vezi schița locului faptei); în schimb, nu s-a asigurat că poate face acest lucru fără pericol pentru ea, cu atât mai mult cu cât a început traversarea străzii la aproximativ 7 m în fața autospecialei staționată neregulamentar pe sensul de mers al autovehiculului condus de inculpat.
Față de probele administrate și de cele constatate Curtea, apreciază că există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul persoanei accidentate chiar dacă diagnosticul consemnat în Raportul de expertiza medico-legală de necropsie ar părea la prima vedere neconcordant cu activitatea cap..
De menționat că, în dinamica producerii accidentului este important și faptul că și conducătorul autospecialei a greșit - poate chiar determinant - întrucât a oprit neregulamentar, în intersecție un autovehicul de un gabarit mare, prin fața căruia a trecut victima.
Legat de această oprire neregulamentară se pune problema conduitei inculpatului în conducerea autoturismului prin intersecție; astfel, dacă nu a observat victima datorită autospecialei, nu ar fi observat nici un eventual indicator "Trecere pentru pietoni".
În aceste condiții Curtea apreciază că inculpatul a avut o contribuție la producerea accidentului de 75%, restul aparținând victimei.
În analiza hotărârilor criticate în recurs Curtea constată că cele două instanțe au făcut aprecieri corecte cu privire la semnalizarea rutieră - care trebuie să fie realizată conform dispozițiilor legale, în sensul că " semnificația unui indicator este valabilă pe întreaga lățime a părții carosabile deschise circulației conducătorilor cărora li se adresează" și care trebuia să se încadreze într-un "sistem unitar și coerent". Corect au mai reținut că la starea de pericol au contribuit atât administratorul străzii - care nu și-a îndeplinit obligațiile privind marcajele și indicatoarele - cât și conducătorul autospecialei - care nu avea voie să staționeze în locul menționat, astfel opturând câmpul vizual al conducătorilor auto.
Instanțele de fond și de apel au greșit însă, atunci când au reținut că viteza de deplasare a inculpatului prin intersecție era de 52 km/h; acesta a circulat cu 64,26 km/h prin intersecție și numai după frânare și în momentul impactului a avut 52 km/h când, legal prin acea zonă trebuia să circule cu maxim 30 km/ Cele două instanțe au mai greșit și atunci când nu au analizat caracterul intersecției în interiorul căreia s-a produs accidentul (aceasta fiind una nedirijată, cu un alt regim de viteză), zona de acțiune a indicatorului "Trecere pentru pietoni" prin care s-a deplasat victima și nu au menționat nimic despre sintagma "colțul străzii" loc pe unde conform art. 205 alin. (3) din " Regulament pentru aplicarea nr.OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice" traversarea drumului public de către pieton se face. în localități. pe la colțul străzii" în lipsa marcajelor.
În drept, fapta inculpatului cap. care în ziua de 24 mai 2005, nerespectând dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-67- aparținând 02576, printr-o intersecție nedirijată din capitală, cu 64,26 km/h (deși limita maximă era 30 km/h) și a provocat un accident de circulație soldat cu moartea numitului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 pen.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 pen. dar în primul rând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, cuantumul pedepsei urmând a fi orientat la minimul special prevăzut de lege.
Întrucât pedeapsa aplicată nu va depăși 3 ani închisoare, iar infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privare de libertate, motiv pentru care, în temeiul art. 81 și 82 pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Conform art.359 pr.pen. inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art.83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În cauză s-au constituit părți civile Spitalul Universitar de Urgență B cu suma de 8.235.94 lei, conform adresei nr.10807 din 12 aprilie 2006 precum și Spitalul de Cronici Geriatrie "Sf." B cu suma de 293.36 lei, conform adresei nr.1749 din 10 aprilie 2006, ambele sume reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei, fără a solicita și dobânda legală.
Cum potrivit art.106 alin.1 din nr.OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a acestora și cum inculpatul se face vinovat de producerea accidentului care a ocazionat cheltuielile de spitalizare amintite, iar la data respectivă era în îndeplinirea unei sarcini încredințată legal de comitentul său Ministerul Apărării, urmează ca în temeiul art.998-999 și 1000 alin.3 civ. inculpatul să fie obligat în solidar cu Ministerul Apărării la plata acestor despăgubiri către fiecare din unitățile spitalicești menționate.
Potrivit art.191 alin.3 pr.pen. inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. urmează a admite recursul de față, casând decizia atacată și desființând sentința nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București în sensul celor de mai sus:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr. 07 din 06 martie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B și în consecință:
Casează decizia atacată, desființează sentința nr. 36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București și rejudecând cauza, îl condamnă pe inculpatul caporal angajat pe bază de contract din 02180 B, fiul lui și, născut la 13 august 1983 în municipiul B, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în municipiul B,-, - 26 bis, apartament 58, sector 3, la 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 pen.
Conform art. 81 și 82 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Îi atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Admite acțiunea civilă a Spitalului Universitar de Urgență B și îl obligă pe inculpat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale suma de 8235,94 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Admite acțiunea civilă a Spitalului de bolnavi cronici și geriatrie "Sf. " din B și îl obligă pe inculpat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale suma de 293,36 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Îl obligă pe inculpat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale suma de 1.000 (unamie) lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 1: Nemenționat
colonel magistrat colonel magistrat colonel magistrat
GREFIER
Red./10.07.2008
Tehnored./2 ex./10.07.2008
Jud.Apel:/
Jud.Fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
