Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 268/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă Chirvasă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 268
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 548 din data de 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de av. lipsă părțile civile recurente și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare,după care:
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs:
Av., pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei penale nr. 548 din data de 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași ca legală și temeinică. Atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat că inculpatul a relatat în mod corect succesiunea evenimentelor și au reținut culpa comună a ambelor părți. Critica adusă de către părțile civile, cum că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați în cauză și că aceasta a acordat credit declarației date de inculpat, care nu se coroborează cu restul probatoriului, este nefondată. În susținerea acestei afirmații vin declarațiile date de martorii și . Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, cuantumul despăgubirilor fiind proporționale cu gradul de vinovăție imputat inculpatului. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că ambele instanțe au depus diligențe, stabilindu-se în mod corect împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele și gradul de vinovăție a inculpatului, pune concluzii de respingere a recursului declarat de părțile civile, decizia atacată fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1215/25.04.2007 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 An închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 Cod penal iar în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-i termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a-c pe durata prev. de art. 71 Cod penal. În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.
Inculpatul a fost obligat să achite 6.000 lei în indiviziune părților civile - și.; 6000 lei părții civile - și 6.000 lei părții civile, cu titlu de daune morale, respingându-se ca nefondate celelalte pretenții.
În baza art. 115 al. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului desfășurarea activității de vânătoare și să folosească arma de foc.
În baza art. 457 al. 2 lit. "c" Cod procedură penală și art. 163 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator instituit la 16.02.2007 până la concurența sumei de 18.000 lei.
S-au restituit bunuri inculpatului și acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul este membru al Asociației
Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi de o lungă perioadă de timp (circa 20 de ani), timp în care a inițiat și format în activitatea specifică prealabilă obținerii permisului de vânătoare pe mai mulți tineri. La data de 25.11.2004, sub îndrumarea inculpatului, numitul și-a început stagiatura în activitatea premergătoare dobândirii permisului de vânătoare. Între inculpatul și victima s-a dezvoltat și o prietenie foarte apropiată, o relație asemănătoare celei "părinte - copil".
La data de 17.11.2005 Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor din România, a emis autorizația de vânătoare colectivă nr. - potrivit căreia inculpatul urma să organizeze și să conducă o partidă de vânătoare colectivă de, la care participau 17 vânători, printre care inculpatul și martorii, precum și victima, în calitate de "practicant", acesta din urmă nefiind la prima activitate de acest fel. În dimineața zilei de 19.11.2005, cei care urmau să participe la vânătoare s-au prezentat în zona din județul I, unde inculpatul a efectuat instructajul participanților prezentându-le efectiv regulile de urmat, iar autorizația de vânătoare a trecut pe la fiecare participant pentru a fi semnată.
Victima a omis să semneze la rubrica "semnătura pentru instruire", deși participase la procesul de instruire, nefiind singurul în această situație. Ulterior, vânătorii, gonacii și victima s-au deplasat pe fondul de vânătoare nr.13, denumit, pe raza comunei, județul I,- o suprafață denivelată, cu povârnișuri și vegetație. Vânătorii s-au dispus în spațiu în linie concavă, în formă de. Acest mod de dispunere este prevăzut de ordinul nr. 75/28.01.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și practicarea vânătorii emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Anexa 2.
Potrivit dispozițiilor citate, în cadrul acestui tip de vânătoare colectivă, vânătorii așezați în formă de trebuie să fie conștienți în fiecare moment de poziția celor aflați în stânga și în dreapta lor, trebuie să se asigure înainte de executarea focului că nu există persoane pe direcția de tragere, trebuie să nu-și modifice poziția, iar părăsirea standului este interzisă. Tragerea este permisă atât în față, cât și în spatele liniei vânătorilor, iar declanșarea focului sub un unghi mai mic de 45 față de linia vânătorilor este interzisă.
În cadrul unicei linii a vânătorilor, inculpatul s-a așezat între numiții și, la o distanță de circa 50 - 60 de metri de fiecare dintre ei.
După o primă tragere, care a avut loc în jurul orei 09,oo, aliniamentul vânătorilor s-a deplasat, păstrându-se locurile de tragere, însă toți vânătorii au urcat pe, spre coama dealului, pe care se afla locul de tragere. Victima se afla în permanență lângă inculpat, la o distanță de sub un metru. Toți vânătorii trebuia să rămână la pământ, în poziția "culcat". La un moment dat, în jurul orei 10, după o perioadă de 10 - 15 minute de liniște, după acțiunea gonacilor, un s-a apropiat de linia vânătorilor, aflându-se pe direcția de tragere a inculpatului. De la o distanță de circa 40 de metri, inculpatul a executat primul foc de armă, însă nu a nimerit vânatul care a trecut de linia vânătorilor. Inculpatul s-a ridicat cu arma la urmărind vânatul și a tras un al doilea foc de armă, la circa 20-30 de secunde după primul. Din cauza faptului că inculpatul, deși știa că se află în imediata sa apropiere nu s-a asigurat că acesta nu se află pe linia sa de tragere, precum și din cauza faptului că acesta și-a modificat poziția corpului, ridicându-și puțin corpul în urmărirea vânatului, la executarea celui de-al doilea foc, glontele a străpuns fața posterioară a omoplatului drept al victimei. Imediat, inculpatul a oprit vânătoarea și l-a transportat pe brațe pe urcându-l într-o mașină în vederea prezentării la spital. Din cauza faptului că alicele au penetrat plămânul drept și cordul, provocând hemotorax, hemopericard, dilacerare pulmonară, plăgi pericardice și cardiace, decesul victimei a survenit înainte ca aceasta să poată primi îngrijiri medicale la Spitalul Orășenesc Hîrlău, cea mai apropiată unitate de profil.
Situația de fapt astfel reținută, a rezultat din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportul de constatare tehnico-științifică balistică nr. -/23.11.2005 și raportul de necropsie nr. 1703/O/7.12.2005.
Instanța a reținut că inculpatul a relatat în mod corect succesiunea evenimentelor, iar declarațiile sale succesive se coroborează cu cele ale martorilor audiați, fiind confirmate și de rapoartele de constatare tehnico-științifică și procesul-verbal de reconstituire, din care rezultă că în timpul executării celor două focuri inculpatul și victima se aflau aproape unul de celălalt, la o distanță de circa 1- 2 metri, că se afla puțin mai sus decât inculpatul, că din momentul în care a văzut vânatul pe direcția sa de tragere, inculpatul nu s-a mai uitat spre victimă, ci a urmărit le, a tras primul foc, s-a ridicat în picioare, a văzut vânatul trecând de linia vânătorilor și a tras al doilea foc de armă. Aceste momente s-au succedat extrem de rapid, au durat circa 20-30 de secunde, timp în care victima și-a modificat foarte puțin poziția corpului. Este evident faptul că aflându-se la distanță de circa un metru de inculpat (distanța de tragere + lungimea armei) a văzut la rândul său vânatul, însă fiind vegetație uscată pe sol, cu cât vânatul s-ar fi apropiat, în mod logic, acesta îi ieșea din raza vizuală, astfel încât, pentru a-l putea urmări cu privirea, în mod inconștient s-a ridicat puțin, fiind împușcat în poziția descrisă în raportul ce consemnează efectuarea experimentului balistic.
Inculpatul a pierdut din vedere faptul că se afla pe o suprafață mai joasă decât el, nu s-a uitat să verifice poziția victimei, ci, în realitate, a urmărit vânatul timp de 20-30 de secunde și a tras.
S-a reținut că, alături de culpa inculpatului, la producerea rezultatului periculos a concurat, într-o pondere mai mică și atitudinea culpabilă a victimei înseși, într-o proporție de 40%, stabilită prin înlăturarea din complexul cauzal a fiecărei acțiuni culpabile, respectiv, a autorului și a victimei.
În drept s-a stabilit că, fapta inculpatului care, la data de 22.11.2005, a împușcat accidental pe, cauzând astfel decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alineatul 1 Cod penal.
Sub aspectul acțiunilor civile devoluate prin constituirea părinților victimei și ca părți civile în procesul penal, instanța a reținut că, prin cererea formulată în termenul prevăzut de art. 15 Cod procedură penală părinții victimei, și au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 8000 de lei cu titlul de cheltuieli de înmormântare, a sumei de 7000 de lei, reprezentând contravaloarea parastaselor efectuate ulterior înmormântării, precum și la plata sumei de 100.000 de lei cu titlul de daune morale.
Din declarațiile martorilor și a rezultat că părțile civile și au organizat funeraliile victimei, precum și parastasele de 40 de zile și de 1 an de la deces, la care au participat circa 150-200 de persoane, la înmormântare și 40 de persoane, la parastase.
Ambii martori au declarat că au aflat de partea civilă că acesta a cheltuit pentru organizarea ceremoniei funerare și a parastasului de la înmormântare circa 100 de milioane de lei vechi, adică 10.000 de lei.
De asemenea, ambii martori au declarat că la mormântul victimei, a fost edificat un monument.
Deși, din declarația martorului, precum și din aspectele consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 16.02.2007 rezultă că Consult - societatea la care lucra - a contribuit financiar în mod substanțial la organizarea funeraliilor victimei, instanța reține că susținerile părților civile potrivit cărora au efectuat cheltuieli de 10.000 de lei pentru organizarea funeraliilor și parastaselor sunt fondate, fiind susținute de martorii audiați. În plus, conducerea societății la care victima a lucrat a procurat anumite servicii determinate și nu a organizat integral ceremonia de înmormântare și parastasul de după funeralii, iar acțiunea acestei societăți este una făcută în mod umanitar, fără vreo intenție de gratificare a părților civile sau a inculpatului. Simplul fapt că o parte a cheltuielilor de înmormântare au fost suportate de un terț nu sunt de natură a dovedi că o altă parte - respectiv cheltuielile pentru organizarea parastasului de după înmormântare, pentru procurarea pomenilor, și a tuturor bunurilor necesare în mod firesc și care nu sunt incluse între cele asigurate de societatea Consult, nu au fost făcute de părțile civile, așa cum acestea au dovedit prin probele testimoniale propuse.
Instanța a reținut că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale există (faptă ilicită, prejudiciu cert, dovedit și nereparat, legătură de cauzalitate și vinovăție civilă) și dau dreptul părților civile la reparație, astfel încât a admis cererea de acordare a despăgubirilor civile în parte, reducând cuantumul dovedit al acestora (10.000 de lei) la 60%, proporțional cu gradul culpei inculpatului.
Sub aspectul cererilor formulate de părțile civile cu privire la acordarea daunelor morale, și au arătat că viața lor de familie a fost distrusă ca urmare a decesului unicului lor copil, prejudiciul suferit fiind unul imens, traumele psihice cauzate persistând în prezent.
Sub un prim aspect, părțile civile au susținut că pierderea unicului lor fiu reprezintă un șoc, o traumă ireparabilă care a condus la distrugerea vieții lor de familie. Sub un al doilea aspect, au susținut părțile civile că urmare a pierderii suferite au fost nevoiți să părăsească viața socială, neputând să se mai prezinte la serviciu.
Este de necontestat că pierderea suferită de părțile civile și este reală, iar viața lor de familie și-a întrerupt în mod brusc și nemeritat cursul pașnic și liniștit, continuitatea și normalitatea. Părțile civile sunt lipsite de afecțiunea fiului lor și de posibilitatea de a-și manifesta în mod sentimentele părintești firești. Toate acestea se concretizează într-o daună care dă dreptul părților la reparație.
Sub aspectul părăsirii vieții sociale prin abandonarea silită a locurilor de muncă și a relațiilor sociale ca urmare a faptei inculpatului, instanța a reținut că părțile civile nu au dovedit realitatea susținerilor lor - faptul că în prezent sunt pensionari, natura actului care a constatat încetarea raporturilor lor de muncă (pensionare pentru limită de vârstă, boală, grad de invaliditate etc.) și nu au furnizat un minimum de date să formeze convingerea instanței că între fapta inculpatului și finalitatea pretinsă există o legătură de cauzalitate.
Ca urmare, instanța a reținut că inculpatul prin fapta sa ilicită a contribuit în proporție de 60% la pierderea suferită de părțile civile, la suferința acută a acestora, însă a constatat că pretențiile civile ale acestora sunt disproporționate, chiar dacă ele nu reprezintă un "preț al durerii", ci o sumă pe care părțile civile să o poată folosi în scopul de a complini, măcar în parte, bucuriile firești de care au fost lipsite, astfel încât a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și și a obligat inculpatul la plata sumei de câte 6000 lei către părțile civile și (în indiviziune), cu titlul de despăgubiri civile, daune morale și a respins ca nefondate celelalte pretenții civile formulate părțile civile și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul și părțile civile - și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul arată că instanța de fond nu a conferit suficientă relevanță probelor ce dovedeau că uciderea accidentală a victimei nu a fost rezultatul unui comportament culpabil al inculpatului ci a avut loc în împrejurări definite de dispozițiile art.47 Cod penal drept caz fortuit. Astfel, atât din declarațiile martorilor audiați cât și din constatările tehnico-științifice efectuate rezultă că pe parcursul desfășurării acțiunii de vânătoare colectivă, în timp ce inculpatul executa focuri de armă, victima aflată în imediata apropiere și-a schimbat brusc poziția în stand, încălcând astfel normele și obligațiile specifice activității, situație ce nu putea fi prevăzută de inculpat.
Ca urmare, în condițiile în care inculpatului nu i se poate imputa nerespectarea vreunei norme ce reglementează organizarea și practicarea vânătorii se consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut concurența unei culpe a inculpatului în producerea accidentului de vânătoare ce a avut drept rezultat moartea victimei, fapta fiind săvârșită fără vinovăție.
De asemenea se consideră că instanța de fond a stabilit în mod greșit cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile - atât cu titlu de daune materiale (cuantumul acestora depășind cheltuielile făcute de părți și în condițiile în care s-a făcut dovada că o parte din aceste cheltuieli au fost suportate de o terță persoană), cât și cu titlu de daune morale - cuantumul acestora depășind posibilitățile materiale ale inculpatului.
Pentru aceste motive, se solicită desființarea hotărârii primei instanțe și, urmare a rejudecării cauzei, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.10 lit. e Cod procedură penală cu referire la art.47 Cod penal cu consecințele corespunzătoare asupra laturii civile.
Solicitând desființarea hotărârii primei instanțe atât în latură penală cât și civilă, părțile civile și susțin în motivarea apelurilor promovate că în mod greșit instanța de fond a conferit forță probantă exclusivă declarațiilor inculpatului și a reținut concurența culpei victimei în producerea accidentului de vânătoare, deși din declarațiile martorilor audiați și conținutul raportului de constatare tehnico-științifică rezultă faptul că inculpatul a fost acela care nu a respectat normele specifice și și-a schimbat poziția corpului când a executat cel de-al doilea foc de armă, context în care se apreciază că vinovăția inculpatului în producerea accidentului ce a avut drept rezultat uciderea fiului lor a fost dovedită fără putință de tăgadă.
Sub aspectul laturii civile, se apreciază că instanța de fond a redus nejustificat cuantumul daunelor morale solicitate astfel încât, având în vedere evidența faptului că prin uciderea accidentală a unicului lor fiu inculpatul le-a provocat un grav prejudiciu afectiv, solicită admiterea acțiunii civile promovate și obligarea inculpatului la plata integrală pretențiilor formulate cu titlu de daune morale.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 548/27 nov. 2007 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile - și împotriva sentinței penale 1255/25.04.2007 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-o și a obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de disp.art.371 Cod procedură penală constată următoarele:
În cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanță cu respectarea disp. art. 313 și următoarele Cod procedură penală, au fost administrate în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta imputată inculpatului, împrejurările comiterii acesteia și persoana inculpatului, situația de fapt expusă și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite de prima instanță pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și temeinic apreciat.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă, s-a reținut că în ziua de 19.11.2005, în baza autorizației nr.- emisă de AVPS I, pe fondul de vânătoare nr.13, com., jud. I, a fost organizată o vânătoare colectivă la specia de câmp, activitate la care în calitate de stagiar a participat, alături de alți 17 membri și victima, conducător și organizator al grupei de vânătoare fiind inculpatul.
După efectuarea instructajului și stabilirea locurilor din standul de vânătoare prin tragere la sorți, participanții și-au ocupat locurile pe linia de vânătoare dispusă în formă de, cu o distanță de aproximativ 50- 60 metri între vânători, inculpatul obținând locul nr.11 între martorii și. în calitate de stagiar, victima s-a alăturat conducătorului grupei, ocupând același stand, fără a avea armă de vânătoare și fiind sub supravegherea acestuia.
Conform regulilor specifice, după identificarea vecinilor standului de vânătoare, inculpatul și victima și-au ocupat pozițiile în stand, așezându-se în spatele inculpatului la circa un sfert de metru și la o distanță de aproximativ 1 metru în partea laterală - a acestuia, ambele părți așezându-se în poziția "în șezut" în așteptarea vânatului.
De precizat este faptul că terenul pe care se desfășura vânătoarea este un teren denivelat cu povârnișuri și vegetație ce nu permitea vizualizarea vecinilor de stand decât dacă se aflau în poziția "în picioare" și că poziționarea pe linia de vânătoare și în standuri descrisă mai sus a constituit contextul în care a avut loc incidentul desfășurat în timpul organizării celei de-a doua "goane" a vânatului, în jurul orei 09.45, când inculpatul a văzut un care se îndrepta spre locul unde se afla.
În aceste împrejurări, în momentul în care le s-a apropiat la aproximativ 40 metri, inculpatul a luat poziția de tragere, ridicându-se în picioare, cu genunchii flexați și a executat un prim foc fără a nimeri însă vânatul. vânatul cu arma la, inculpatul a tras cel de-al doilea foc după ce le a trecut de linia standului, avertizându- verbal pe asistentul său de stand - să stea jos dar fără a-și îndrepta privirea spre el. Având în vedere succesiunea rapidă a evenimentelor inculpatul nu s-a asigurat cu privire la faptul că asistentul său de stand nu se află pe linia sa de tragere astfel încât, datorită faptului că și-a modificat poziția, ridicându-se puțin pentru a urmări vânatul, în momentul în care inculpatul a tras cel de-al doilea foc glontele a străpuns fața posterioară a omoplatului drept al victimei. Inculpatul a oprit imediat vânătoarea, victima fiind transportată la Spitalul orășenesc Hîrlău însă datorită leziunilor grave provocate de alicele ce au penetrat plămânul drept și cordul victimei, aceasta a decedat înainte de a primi asistență medicală.
Succesiunea în timp a evenimentelor și dinamica producerii accidentului, astfel cum corect au fost stabilite și de instanța de fond ca urmare a coroborării elementelor de fapt rezultate din probele administrate - inclusiv raportul de expertiză tehnico-științifică balistică, raportul de necropsie și procesul verbal de reconstituire întocmit de organele de urmărire penală la data de 15.06.2006 - care evidențiază faptul că accidentul de vânătoare ce a avut drept consecință decesul victimei - a fost provocat din culpa concurentă a ambilor participanți, în contextul în care neverificând vizual poziția colegului său de stand inculpatul trebuia și putea să prevadă posibilitatea producerii unui accident, culpa victimei constând în aceea că și-a modificat poziția corpului după executarea de către inculpat a primului foc deși, conform instructajului și normelor specifice desfășurării acestei activități, știa că acest fapt poate constitui un pericol.
În raport de situația de fapt reținută, instanța de fond a stabilit în mod corect că prin urmarea produsă fapta comisă de inculpatul în împrejurările descrise, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de disp.art.178 alin.1Cod penal, gradul și forma de vinovăție stabilite în sarcina inculpatului fiind judicios argumentate, astfel încât se apreciază neîntemeiate criticile formulate atât de inculpat cât și de părțile civile apelante cu privire la stabilirea situației de fapt și a reținerii culpei concurente a părților în producerea accidentului, hotărârea primei instanțe fiind sub aceste aspecte, în deplină concordanță cu ansamblul probelor administrate, inclusiv în ceea ce privește înlăturarea susținerilor inculpatului referitoare la existența unui caz fortuit.
Neîntemeiate se apreciază și criticile formulate de inculpat și părțile civile privind modalitatea de soluționare de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, întrucât insuficiența mijloacelor financiare - așa cum susține inculpatul - nu poate constitui motiv al exonerării de răspundere civilă sau de diminuare a cuantumului despăgubirilor civile - corect și legal stabilit de instanța de fond ca urmare a unei juste aprecieri asupra întinderii prejudiciului material și moral cauzat părților civile prin fapta inculpatului.
De asemenea, având în vedere soluția pronunțată în latura penală a cauzei și reținerea culpei concurente a victimei în producerea rezultatului, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate părților civile - atât cu titlu de daune materiale cât și morale - proporțional cu gradul de culpabilitate imputat inculpatului, astfel încât se constată neîntemeiate motivele de apel invocate de părțile civile sub acest aspect, considerentele ce au condus la stabilirea întinderii și cuantificarea prejudiciului moral cauzat fiind temeinic și just argumentate de instanța de fond, pe baza probatoriului administrat.
Față de considerentele expuse și constatând că hotărârea criticată nu este afectată de vreun viciu în stabilirea adevărului sau în aplicarea legii, în temeiul disp.art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva Sentinței penale nr.1215 din data de 25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr-, sentință ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel părțile civile - și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că situația de fapt reținută de instanța de fond este greșită, singurul vinovat de decesul victimei - fiind doar inculpatul, reținându-se eronat procentul de 40% culpa victimei.
Se arată că daunele morale au fost reduse greșit de instanța de fond, ele trebuind acordate în cuantumul solicitat față de suferința psihică produsă.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu probele administrate în cauză instanța de fond și de apel a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 Cod penal, împotriva numitului la data de 19.nov.2005.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 19.nov. 2005 fost organizată o vânătoare colectivă la specia de câmp, activitate la care a participat inculpatul în calitate de conducător și organizator al grupului și alți 17 membri în calitate de stagiari, alături de victima.
Terenul pe care se desfășura vânătoarea era denivelat cu povârnișuri și vegetație și nu permitea vizualizarea vecinilor de stand dacă se aflau în poziția șezut.
Victima se afla în același stand cu inculpatul și nu avea arma de vânătoare aflându-se în supravegherea inculpatului.
Prin jurul orelor 9,45 inculpatul a văzut un apropiindu-se la aproximativ 40 metri și s-a ridicat în picioare executând un prim foc fără fără a nimeri vânatul după care urmărind vânatul cu arma la a tras cel de-al 2-lea foc după ce le a trecut de linia standului, avertizându-l pe stagiarul său să stea jos, dar fără a-și îndrepta privire spre el. Victima și-a modificat poziția, ridicându-se puțin pentru a urmări vânatul astfel că cel de-al 2-lea tras de inculpat a străpuns fața posterioară a omoplatului drept al victimei și i-a penetrat plămânul drept și cordul, ducând la decesul acesteia.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, și a fost comisă de inculpatul cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
S-a reținut corect că ambii participanți au culpă la producerea accidentului, inculpatul Pentru neasigurându-se de poziția în care se afla asistentul său în momentul când a tras cel de-al 2-lea iar victima modificându-și poziția corpului după executarea de către inculpat a primului foc, în ciuda instructajului și atenționării primite, deși nu avea voie să facă acest lucrul
Față de ansamblul probator administrat în cauză s-a reținut corect proporția culpei participanților, în raport de faptele acestora, apreciindu-se just un procent de 40% de concurență a victimei la producerea rezultatului socialmente periculos.
acestei culpe s-au stabilit și despăgubirile civile de către instanța de fond care analizând temeinic probele administrate a reținut cuantumul dovedit de părți și a obligat inculpatul la plata sumelor datorate părților civile cu titlu de despăgubiri civile, constând în cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare și la daune morale.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 548/27 nov. 2007 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 548 din 27.11.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008
Președinte,
- -(-)
Grefier,
14 Mai 2008
Președinte:Mihaela Chirilă ChirvasăJudecători:Mihaela Chirilă Chirvasă, Aurel Dublea, Maria
