Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 288/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 288
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Burghelea Ioana Vorniceasa vicepreședinte instanță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, reprezentat legal prin procuror: -
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpatul și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 536/A din 8.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 10 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 261/7.06.2006 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, c și 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
n temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării ped epsei aplicate inculpatului, iar în temeiul art.82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.55 alin. și 57 din Legea nr. 136/1995, fost obligat asigurătorul de răspundere civilă "" S la plata sumei de 1328,02 RON daune materiale, către părțile civile și, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data de 13.05.2004, până la data executării.
În temeiul art.14 cu 36 Cod procedură penală, cu 998 și 1000 alin.3 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente "" S la plata sumei de 15.000 RON daune morale, către părțile civile și.
În temeiul art.55 alin.l și 57 din Legea nr.136/1995 și în temeiul art.160 liin. din OUG nr. 150/2002 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă "" S la plata sumei de 252 RON despăgubiri civile către partea civilă
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 588,02 RON despăgubiri civile către partea civilă
În temeiul art.193 alin.4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente "" S la plata sumei de 3900 RON cheltuieli judiciare către părțile civile și.
În temeiul art.191 alin.l și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente "" S la plata sumei de 90 RON cheltuieli judiciare către stat din care 50 RON către Ministerul Public și 40 RON către Ministerul Justiției.
S-a respins ca inadmisibilă cererea părților civile și, privind acordarea dobânzii legale la sumele reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 13.05.2004 inculpatul conducea autotractorul marca AB cu număr de înmatriculare -, ce tracta semiremorca cu destinația "furgon frigorific", marca "", cu număr de înmatriculare S Y-82-, pe E 85 - DN 2 în sensul de mers R-
auto aparținea "" S și era încărcat cu 5 tone de marfă ce urma a fi transportată din municipiul S în municipiul Focșani.
În cabina autotractorului nu se mai afla nici o persoană.
n jurul orei 2300inculpatul a ajuns pe raza comunei -B, județul B, la intrarea în localitatea.
Deplasarea se efectua în condiții de noapte, pe un tronson de drum în afara localității, situat în, fără iluminat public, la lumina farurilor, pe un carosabil umed și timp ploios, având poziția de mers pe de lângă axul drumului și parțial și pe de lângă acostament, cu o viteză de aproximativ 72 km/.
Pe această bandă de lângă acostament era staționată motocicleta cu număr de înmatriculare -, orientată în aceeași direcție de deplasare ca ș autotractorul.
Motocicleta era condusă de, care plecase din municipiul I în jurul orei 2200cu intenția de a ajunge în municipiul B, fiind însoțit de prietena sa -.
a oprit motocicleta pentru a remedia o defecțiune la motor.
Era poziționat în partea a motocicletei, cu spatele spre axul drumului, în poziția ghemuit. Era îmbrăcat într-un costum negru, iar motocicleta avea culoarea bleumarin.
se afla pe motocicletă, îmbrăcată cu o giacă de
culoare neagră, care avea pe spate o dungă albă și două roșii și având pe cap
cască albă cu un desen roșu, fluorescent.
Motocicleta avea aprins farul din față și implicit lumina de poziție, care se afla sub șaua motocicletei, la aproximativ 10 cm de aceasta. Motocicleta nu era semnalizată cu triunghi reflectorizant, iar în spatele ei la aproximativ 6 se afla un refugiu cu o lățime de 3 și o lungime de 17.
Conducătorul auto a identificat târziu prezența motocicletei și a motociclistului.
Pentru evitarea impactului a efectuat un viraj spre stânga.
A evitat impactul cu motocicleta, dar 1-a acroșat pe motociclist cu aripa dreaptă a cabinei autotractorului, proiectându-1 pe carosabil.
Inculpatul a oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 70 de motocicletă și a venit înspre locul unde se afla victima.
Aceasta din urmă a fost transportată la Spitalul Județean B de către o mașină marca care a oprit la locul accidentului. i s-a pus diagnosticul de contuzie cerebrală gravă, comă gr.III, fiind transferat la Spitalul de Neurochirurgie Aici a fost internată în perioada 14-16.05.2004 cu diagnosticul "contuzie cerebrală difuză gravă, fracturi craniene multiple, fractură deschisă 1/3 inferioară gambă dreaptă, șoc hemoragie, comă gr.II-III, iar la data de 16.05.2004 a decedat.
S-a constatat că inculpatul nu avea alcoolemie în momentul producerii accidentului, iar verificarea tehnică a autotractorului era efectuată la zi.
Situația de fapt a fost reținută așa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din fotografiile efectuate cu acest prilej, coroborate cu declarațiile părților și ale martorilor audiați, cu expertizele tehnice efectuate atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, cu expertiza medico-legală efectuată la urmărirea penală și cu actele referitoare la verificarea tehnică a autotractorului și la testarea alcoolemiei inculpatului.
Astfel, martora -, singurul martor ocular al accidentului, a arătat că în momentul accidentului motocicleta era oprită pe de mers de lângă parapet, cu farul și poziția aprinse, lumina de poziție aflându-se sub portbagaj, la o distanță de 10 cm de acesta.
A mai declarat martora că ea stătea pe motocicletă pentru aom enține dreaptă, iar victima se afla pe partea a motocicletei înspre drum, în poziția ghemuit și era pe punctul de a se ridica când a avut loc impactul.
Martora era îmbrăcată într-o geacă neagră având pe spate o dungă albă și două roșii și avea pe cap o cască albă cu un desen roșu fluorescent, victima era îmbrăcată în negru, iar motocicleta avea culoarea bleumarin.
A mai arătat martora că în zona unde se aflau ei nu exista postament și nici o bandă de siguranță, ci doar două benzi de mers spre B, nelimitate de linie întreruptă și că în momentul impactului motocicleta a căzut pe o parte, exact lângă parapet, iar martora a căzut peste parapet.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 7 - dosar de urmărire renală) s-a reținut că la locul accidentului circulația se desfășoară în două sensuri, câte o bandă de circulație pe fiecare sens cu lățimea de 2,5 și câte o bandă de siguranță pentru vehicule lente, în lățime de 2,5, în zonă existând indicatoare depășirea interzisă". S-a mai consemnat că partea carosabilă este umedă, circulația desfășurându-se în condiții de noapte, pe timp ploios și vizibilitatea era redusă.
S-a consemnat de asemenea că motocicleta a fost găsită sprijinită de parapetul metalic, având lumina de drum și poziția aprinse.
Autotractorul se afla la o distanță de 70 de motocicletă și avea aripa dreaptă față înfundată în zona scării de urcare.
În ce-i privește pe martorii și, care au asistat la măsurătorile care s-au efectuat la locul accidentului, aceștia au văzut motocicleta răsturnată pe de lângă parapet, însă cu privire la modalitatea de iluminare a motocicletei în partea din spate, declarațiile lor nu oferă informații exacte. Astfel, martorul arată că motocicleta avea în spate un far sub șa, dar nu-și amintește dacă era aprins, în vreme ce martorul declară ă motocicleta avea doar un de în partea din spate.
O primă expertiză tehnică efectuată în cauză (fila 48 în dosarul de urmărire penală), concluzionează că viteza de deplasare a autotractorului era la momentul impactului inferioară vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și că atât victima, cât și conducătorul autotractorului puteau evita accidentul, prima - dacă nu într-o zonă unde depășirea și oprirea era interzisă, ci în parcarea menajată, ori în caz contrar, dacă semnaliza corespunzător motocicleta cu triunghiuri reflectorizante, iar cel de-al doilea - dacă la trecerea pe lângă motocicletă păstra o distanță corespunzătoare.
În legătură cu acest ultim aspect, expertul precizează că siguranța manevrei de trecere pe lângă motocicletă și motociclist și păstrarea unei distanțe laterale corespunzătoare era în funcție de posibilitatea de identificare pe carosabil a motocicletei și a motociclistului, astfel încât să dispună de timpul necesar efectuării manevrei.
Mai arată expertul că în condițiile de noapte un obstacol de culoare închisă poate fi observat de la 20-25; în condiții de ploaie, datorită reflexiilor, posibilitatea de identificare a obstacolului scade, în funcție de intensitatea ploii, la câțiva metri.
Cea de-a doua expertiză efectuată la urmărirea penală a concluzionat că inculpatul putea preveni producerea accidentului prin adaptarea vitezei la condițiile de drum și prin deplasarea pe destinată circulației autovehiculelor. S-a apreciat că și victima putea preveni accidentarea sa, dacă ar fi deplasat motocicleta în afara carosabilului, până la refugiul din apropiere.
Expertiza dispusă de instanță a stabilit în raport de diagrama tahograf depusă la dosar de inculpat, că viteza cu care se deplasa autotractorul a fost de aproximativ 72 km/.
Mai apreciază expertul că inculpatul era obligat să folosească pentru deplasare de circulație de lângă axul drumului, că viteza de circulație a autotractorului nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului și că de poziție a motocicletei putea fi văzută de inculpat.
n final expertul arată că accidentul s-a produs ca urmare a observării de către inculpat cu întârziere a de poziție a motocicletei, datorită neadaptării vitezei la condițiile de vizibilitate pe de o parte, iar pe de altă parte producerea accidentului a fost favorizată și de efectuarea de către victimă a reparațiilor în carosabil, deși aceasta putea să scoată motocicleta în afara carosabilului.
Toate cele 3 expertize concluzionează că inculpatul și victima au avut
culpă comună în producerea accidentului.
Față de cele expuse, instanța a reținut culpa comună a inculpatului și a în producerea accidentului, apreciind că victima putea evita accidentul dacă ar fi efectuat reparațiile în refugiul din apropiere, ori dacă ar fi semnalizat corespunzător motocicleta cu triunghiul reflectorizant conform dispozițiilor art.189 din Regulament, dacă lumina de poziție ar fi fost montată pe punctul cel mai ndepărtat al motocicletei și dacă ar fi purtat casca de protecție.
Culpa inculpatului în producerea accidentului a constat în aceea că nu și-a daptat viteza de deplasare condițiilor de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, așa cum prevăd dispozițiile art.48 alin.l din OUG 195/2002.
Instanța a considerat că viteza de 72 km/, deși se încadrează în limita legală 0 km/, prevăzută de art.156 lit.c din același act normativ, pentru un autotren de 22 t cu o lungime de 16, în condiții de noapte și ploaie, a fost prea mare și nu -a permis inculpatului să efectueze manevra de depășire.
În raport de cele de mai sus, instanța a apreciat că în producerea acc identului culpa a avut-o în proporție de 70% victima și în proporție de 30% inculpatul.
Fapta inculpatului astfel reținută, întrunește condițiile constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, iar instanța l-a condamnat în consecință la pedeapsa închisorii.
n latură civilă, prejudiciul material suferit de părțile civile și, reprezentând cheltuieli cu tratamentul și înmormântarea și cu pomenirile ulterioare, a fost probat cu chitanțele depuse la dosar și cu declarațiile martorilor și.
În conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil, creditorul are dreptul de a primi și daune-interese reprezentând dobânda legală, la suma datorată de debitor - în speță de inculpat, iar acestea se calculează din momentul nașterii dreptului lor la ezdăunare - în speță, de la data producerii accidentului.
Așa cum rezultă din polița de asigurare depusă la dosar, mașina implicată în accident era asigurată pentru răspunderea civilă auto la asigurătorul de răspundere SC""SA
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.55 alin.l și 57 din Legea nr. 136/1995, instanța a obligat asigurătorul de răspundere civilă să plătească părților civile, despăgubiri civile în limita culpei reținute în sarcina inculpatului, precum și dobânda legală aferentă sumei rezultate, calculată de la data accidentului, până în momentul executării efective.
În ce privește suferința psihică a părților civile ca urmare a decesului fiului lor, aceasta este de necontestat, motiv pentru care instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA la plata de daune morale către părțile civile, în limita culpei inculpatului.
Având în vedere și cheltuielile efectuate de partea civilă I cu spitalizarea și pentru considerentele arătate anterior, asigurătorul de răspundere a fost obligat tot în limita culpei inculpatului și la plata de despăgubiri civile către partea civilă I în temeiul art.160 alin.l din OUG nr. 150/2002.
Întrucât partea civilă I are dreptul la plata integrală a cheltuielilor medicale efectuate și având în vedere că cei responsabili de producerea accidentului sunt ținuți în solidar la repararea prejudiciului produs terților, inculpatul a fost obligat la plata diferenței de despăgubiri civile către
Față de condamnarea inculpatului, acesta a fost obligat în temeiul art.193 alin.4 Cod procedură penală, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA S și la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile și în limita culpei inculpatului.
În temeiul art.191 alin.l și 3 aceleași părți au fost obligați în solidar și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În ce privește dobânda legală solicitată de părțile civile la sumele reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare această cerere a fost respinsă de instanță întrucât daunele morale și cheltuielile judiciare nu sunt producătoare de dobânzi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși, inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SA, și asigurătorul de răspundere civilă SC Romanească SA
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși critică hotărârea atacată sub următoarele aspecte: Sentința penală este netemeinică întrucât, având în vedere împrejurările și condițiile producerii accidentului, instanța a reținut o culpă mult prea mare accidentului, în vârstă de 25 de ani.
Astfel, instanța a reținut nejustificat o culpă în proporție de 70% și de 30% inculpatului.
În sarcina s-a reținut faptul că aceasta trebuia să efectueze reparațiile la motocicletă pe un refugiu din apropiere, ori să semnalizeze locul staționării cu un triunghi reflectorizant și trebuia să poarte cască.
În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta nu și-a adaptat viteza de deplasare la condițiile de mers în sensul că afară era întuneric, ploua, iar autotrenul cu marfă, având o greutate de 22 tone și o lungime de 16, nu i-a permis inculpatului să efectueze manevra de depășire.
Din însăși această frază în care instanța sintetizează culpa inculpatului, a rezultat că vinovăția în proporția cea mai mare o are inculpatul.
Acesta putea și trebuia să vadă că la marginea carosabilului, pe direcția sa de mers, se află staționat un obstacol, deoarece motocicleta avea aprinsă lumina de poziție pe spate și farul din față, care proiecta lumină, la rândul său.
Singurul martor ocular a fost numita, care era pe motocicletă la momentul impactului și care a arătat că motocicleta avea luminile aprinse, iar ea purta pe cap o cască albă cu un desen roșu fosforescent, iar pe lângă ei în același sens de mers au trecut și alte autovehicule fără să li se întâmple nimic - fl.43 dosar instanță.
Prin urmare este inexplicabil cum inculpatul nu a văzut motocicleta parcată la marginea carosabilului, unde se află un parapet. Pe acest segment de drum schița locului accidentului nu relevă existența unui acostament, ci doar parapetului - fl.7 - 10.
Martora a arătat că, în momentul impactului ori victima (care era ghemuită lângă motocicletă, dar în ridicare) a fost proiectată în motocicletă, ori a fost lovită motocicleta, dar cert este că motocicleta a căzut pe o parte lângă parapet (nu a fost proiectată), iar ea (martora) a căzut peste parapet.
Rezultă, așadar că motocicleta era mai aproape de marginea carosabilului decât de marcajul discontinuu care separă cele două benzi de circulație pe același sens de mers.
Martorul asistent la efectuarea măsurătorilor, a arătat că motocicleta era răsturnată pe prima bandă de lângă parapet la o distanță de circa 1 de parapet - fl.44 dosar instanță, iar lângă motocicletă erau urme de sânge (aceleași date rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului - fl.8) și acest martor arată că motocicleta avea far sub șea.
Că acest far era aprins la momentul impactului nu a putut nega nici inculpatul, care și în instanță a arătat că motocicleta avea aprinsă lumina de poziție și avea și far aprins în față. Inculpatul a susținut însă că a observat aceste lumini după ce a oprit autovehiculul și a coborât, pentru ca din autotren nu erau vizibile -fl.42 dosar instanță.
Această motivare a fost preluată de instanță pentru justificarea unei culpe reduse în sarcina inculpatului.
La locul accidentului nu s-au constatat urme de frânare, iar autotrenul s-a găsit staționat la 70 de locul impactului.
Ca atare, este cert că inculpatul nu a fost suficient de atent pentru a observa din timp luminile motocicletei, iar după ce a simțit impactul a oprit, fără să acționeze sistemul de frânare.
Motocicleta (inclusiv sistemul de iluminare al acesteia), fiind omologată, înseamnă că farul de poziție este situat într-un loc care îl face vizibil pentru toți participanții la trafic, când este aprins, ca în cazul de față.
La filele 76-77 dosar instanță se află cartea de identitate a motocicletei.
Instanța a reținut că victima trebuia să semnalizeze locul staționării cu triunghi reflectorizant și să poarte cască.
Or, defecțiunea a fost accidentală, victima neavând la îndemână un astfel de triunghi, însă victima avea cască la ea, cască care s-a găsit la distanța de 1 de locul unde erau petele de sânge, ceea ce, cel mai plauzibil, este că se afla pe capul.
Martora a arătat că victima a circulat cu cască, dar când a coborât să repare motocicleta nu-și mai aduce aminte dacă victima și-a scos sau nu casca.
Oricum, faptul că victima avea sau nu cască, nu avea cum să contribuie la reducerea accidentului, ci să diminueze, eventual, consecințele acțiunilor culpabile.
Prin urmare, s-a susținut că inculpatul are o vinovăție mult mai mare în producerea accidentului decât victima, fapt care influențează atât cuantumul pedepsei, care trebuie să fie mai mare cât și soluționarea laturii civile a cauzei.
S-a apreciat că sentința penală este și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța în mod legal a obligat inculpatul și la plata către partea civilă I a cheltuielilor de spitalizare care s-au datorat culpei (diferența de 7% - 88,02 RON).
La plata cheltuielilor judiciare conform art.191 și art.193 Cod procedură penală, trebuia obligată în solidar și partea responsabilă civilmente SC""SA S, care suportă conform legi și astfel de cheltuieli.
Inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA au criticat hotărârea atacată, susținând ca în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului. Cele două apelante apreciază ca probele administrate în cauză conduc la relevarea culpei exclusive a, care este singura răspunzătoare pentru accidentul rutier produs.
În subsidiar inculpatul și partea responsabilă civilmente au solicitat în condițiile reținerii unei culpe comune, reducerea procentului de culpă și implicit reducerea pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile acordate în cauză.
de răspundere civilă Românească SA S, în motivele de apel, a invocat - de asemenea - nevinovăția inculpatului, arătând că producerea accidentului se datorează exclusiv culpei. În consecință, apelantul asigurător de răspundere civilă solicită - în principal - înlăturarea despăgubirilor civile acordate de prima instanță. În subsidiar, apelantul asigurător de răspundere civila a solicitat în condițiile reținerii unei culpe comune reindividualizarea gradului de culpă care să determine reducerea despăgubirilor civile.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept a constatat că numai apelurile declarate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente SC SA S sunt întemeiate.
Instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt și calificarea juridică a faptei. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, sa constatat că instanța de fond a dat curs tuturor exigențelor art. 72 cod penal manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Analizând probele administrate în cele 2 faze procesuale, tribunalul a observat prezumția relativă de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, este înfrântă de probelor în acuzare administrate în cauză, criticile aduse de inculpat referitoare la nevinovăția sa nefiind întemeiate.
la aflarea adevărului este expertiza criminalistica efectuată în apel d e Institutul Național de Expertize Criminalistice B care a analizat mprejurările tehnice în care s-a produs accidentul rutier soldat cu moartea . Analizând concluziile acestei lucrări tehnico-științifice, se observa că accidentul rutier s-a datorat unei culpe concurente, atât a, cât și a inculpatului.
Tribunalul, ca și instanța de fond, a apreciat că victima prin conduita sa neglijentă, a provocat în cea mai mare măsura acest eveniment rutier. Accidentul putea fi evitat dacă ar fi deplasat motocicleta de pe partea carosabilă și ar fi efectuat reparațiile pe refugiul aflat în imediata apropiere a locului unde s-a oprit.
Inculpatul are și acesta o culpă la producerea accidentării putând preveni producerea accidentului dacă nu ar fi pătruns pe de staționare și dacă s-ar fi deplasat cu o viteză adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea.
Prin analizarea tuturor probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că în mod just prima instanța a stabilit un procent de culpă al inculpatului de 30%, susținerile procurorului care reproșează primei instanțe că a reținut o culpă prea redusă inculpatului fiind lipsite de temei.
S-a reținut că hotărârea apelată este, totuși deficitară în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
În mod greșit instanța de fond a procedat la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale. De asemenea incorect s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile cu asistența medicală a, către
Având în vedere că în cauză a participat în calitate de asigurător de răspundere civilă Românească SA S, instanța de fond, în baza raporturilor contractuale dintre asigurător și proprietarul autovehiculului implicat în accident, trebuia să dispună doar obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor ce reprezintă prejudiciul produs prin fapta inculpatului.
de parte civilă este chemat în procesul penal, potrivit dispozițiilor 136/1995, să suporte în baza contractului de asigurare obligatorie (RCA) încheiat între acesta și asigurat, să răspundă pentru prejudiciile cauzate terților de către conducătorul autovehiculului asigurat, în situația în care se va dovedi culpa celui din urmă.
Rațiunea legiuitorului care a impus obligativitatea încheierii asigurării obligatorii de către deținătorii de autovehicule, este tocmai aceea de se preveni posibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident care a cauzat prejudicii terților.
În condițiile în care un contract de asigurare este încheiat tocmai pentru ca societatea de asigurare să garanteze plata despăgubirilor, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente sau inculpatul singur trebuia obligat la plata despăgubirilor către părțile civile, respectiv
În consecință, având în vedere că prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului se încadrează în limitele pentru care răspunde asigurătorul de răspundere civilă, tribunalul a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă Românească SA S, sa plătească părților civile si despăgubiri civile cu titlu de daune morale în limita procentului de culpa reținut in sarcina inculpatului.
Instanța de fond în mod greșit a obligat inculpatul să suporte fracția din cheltuielile de spitalizare care s-au datorat culpei.
Având în vedere inculpatul este răspunzător doar parțial pentru producerea accidentării mortale a, acestuia nu îi incumba răspunderea pentru prejudiciul suferit de victima ca urmare a propriei culpe. Prin urmare instanța de apel a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 588,02 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă
De asemenea o altă nelegalitate, existența în conținutul hotărârii apelate este greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA S la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus referitoare la necesitatea obligării nemijlocite a asigurătorului la repararea prejudiciilor cauzate părților civile prin fapta inculpatului, partea responsabilă civilmente neurmând a fi trasă la răspundere civilă, nu se justifică obligarea acesteia în solidar cu inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de sta, ci numai a inculpatului în baza culpei sale procesuale.
În ceea ce privește motivul de apel al procurorului referitor la modul de acordare a cheltuielilor judiciare avansate de sta, în sensul necesitații obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S la plata acestui sume, tribunalul a apreciat ca motivul invocat este lipsit de temei. Având în vedere calitatea procesuală a SC Romanească SA S care a participat la procesul penal ca asigurător de răspundere nu sunt aplicabile dispozițiile art 191 al.3
C.P.P.În ceea ce privește al doilea motiv de apel al procurorului referitor la modul de soluționare a laturii civile a cauzei în ceea ce privește acțiunea civilă promovată de I, tribunalul a constatat că este inadmisibil având în vedere faptul că partea civilă I nu a declarat apel în cauză.
Potrivit art.362 al.l lit a apelul C.P.P. procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă.
Chiar dacă motivul procurorului arătat mai sus este inadmisibil, tribunalul îl apreciază ca fondat, urmând a-l admite ca urmare a apelului inculpatului, fiind
favorabil acestuia.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis apelurile declarate de
inculpatul și de partea responsabilă civilmente SC SA
S-a desființat parțial sentința apelată și a rejudecat cauza în sensul arătat mai sus.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nici o motivare în cererea scrisă și părțile civile și, acestea din urmă criticând hotărârea doar pentru neobligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare.
Oral, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor a precizat că recursul vizează doar latura penală solicitând achitarea iar în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, deoarece inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut corect situația de fapt, din probele administrate în cauză rezultând că în seara zilei de 23 mai 2004, orele 2240, în timp conducea de vehicule format din autotractorul marca AB 22320 și o semiremorcă marca pe sensul R-B, pe raza comunei -B a lovit victima, care se afla în partea dreaptă a motocicletei marca ce staționa pe partea dreaptă a aceluiași sens de mers. Ca urmare a impactului, victima a fost proiectată la 1. în fața motocicletei, iar leziunile suferite aui condus la decesul acestuia.
În ce privește culpa în producerea accidentului, prima instanță a reținut că aceasta aparține în proporție de 70 %, deoarece nu a efectuat reparațiile la motocicletă în refugiul situat în urmă, la mică distanță de locul impactului și nici nu a semnalizat corespunzător motocicleta cu triunghiul reflectorizant conform dispozițiilor art. 189 din nr.HG 85/2002 ( în vigoare la acea dată). În sarcina inculpatului s- reținut culpa de 30% constând în acea că nu și-a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, ignorând astfel dispozițiile art. 48 al. 1 din nr.OUG 195/2002.
În cursul urmăririi penale și al judecății s-au efectuat patru expertize, ultima dintre acestea, administrată în cursul judecății în apel, fiind efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice.
Stabilind cauzele care au condus la producerea accidentului, trei dintre cele patru expertize ( inclusiv suplimentul la raportul nr. 2/2005), au concluzionat că acesta s-a produs din vina ambelor părți, cea a inculpatului constând în neadaptarea vitezei la condițiile de vizibilitate și de drum ( fl. 63, fl. 73, fl. 91 dosar prima instanță, fila 55 dosar instanța apel), cu mențiunea că pe baza diagramei tahograf s-a stabilit că inculpatul circula cu viteza de 72 km/.
Din probele administrate în cauză ( proces verbal de cercetare la fața locului) rezultă că drumul pe care s-a produs accidentul are câte o bandă de circulație cu lățimea de 3,5 pe fiecare sens de mers, existând și câte o bandă de siguranță cu lățimea de 2,5, bandă destinată vehiculelor lente.
De asemenea, a mai rezultat că accidentul a avut loc la o distanță de aproximativ 4,5. de axul drumului, deci în de siguranță, culpa inculpatului constând și în faptul că nu a circulat pe destinată acestui scop.
În ce privește posibilitatea inculpatului de a fi sesizat în timp util prezența motocicletei pe de siguranță, nu există nici un dubiu că acesta avea aprinsă lumina de poziție pe spate și farul față aprinse. În plus, martora, care însoțea victima, a declarat că în momentul impactului ea se afla pe motocicletă și purta pe cap o cască albă cu desen roșu fluorescent ( fl. 43 dosar primă instanță), element care i-a permis inculpatului identificarea "obstacolului", generând în același timp în sarcina lui obligația de a lua toate măsurile de a-l evita.
Față de probele administrate în mod corect s-a reținut că și inculpatul are culpa în producerea accidentului, aceasta fiind reținută în proporție de 30%, 70% fiind reținută în sarcina.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefundat.
În ce privește recursul declarat de părțile civile este fondat, deoarece din partea introductivă a deciziei 536/A/2007 rezultă că în apel, cu ocazia dezbaterilor, acestea au solicitat plata cheltuielilor judiciare, cerere pe care instanța de apel a omis să o soluționeze.
Așa fiind, se va admite recursul și se va casa decizia numai cu privire la această omisiune,m urmând să fie obligat asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare din apel.
De asemenea, va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile în recurs.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, pe temeiul culpei procesuale va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1) În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 536/A/8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- ( nr. vechi 5184/2006).
2) În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de părțile civile și împotriva aceleași decizii.
Casează decizia în parte, numai cu privire la omisiunea de a obliga asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare.
Reține cauza spre rejudecare și în consecință:
Obligă asiguratorul de răspundere civilă Românească SA să plătească părților civile și suma de 1200 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat în apel.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă asiguratorul să plătească părților civile 500 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul părților civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent. -
.. /
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
12.05/13.05.2008
Președinte:Florin Burghelea Ioana VorniceasaJudecători:Florin Burghelea Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
