Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 3/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.3
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente - prin avocat - cu sediul în B, nr.35, - 7,.1,.3, apart.14, sector 3 împotriva deciziei penale nr. 209 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău privind pe intimatul inculpat, fiul lui G și, născut la 29.07.1961, domiciliat în B, sector 6,-, Bloc 28,. A,.5,.22, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Societatea de asigurare " " B, în calitate de asigurator, împotriva sentinței penale nr.71 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele. A fost obligat asiguratorul - apelant la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.71 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, s-a dispus în baza art.178 alin.1 și2 Cod penal, condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform prevederilor art.64 lit.a și b Cod penal și în baza art.71 alin.5 Cod penal,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii.
S-a făcut aplicarea art.359 Cod procedură penală.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de către părțile civile,., - și.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, cu referire la art.998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SRL și cu Societatea de Asigurare " " Italia - prin Societatea Generală de Prestări Servicii în Domeniul Asigurărilor "" - Broker de Asigurare"SA, acesta din urmă în limita sumei stabilite prin normele legale de despăgubiri la nivelul anului 2006, la plata următoarelor sume de bani cu titlu de despăgubiri către cele patru părți civile, astfel:
- 7.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civilă;
- 1.736 lei către aceeași parte civilă, suma globală ce reprezintă renta cuvenită pentru perioada 27 septembrie 2006 - 26 ianuarie 2007;
- câte 1.065 lei către părțile civile minore și și 071 lei către partea civilă minora, sume globale ce reprezintă renta cuvenită pe perioada 27 septembrie 2006 - 24 iunie 2007;
- câte 93 lei renta lunară către părțile civile și și câte 95 lei renta lunară către partea civilă cu începere de la data pronunțării sentinței - 25 iunie 2007 și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la terminarea studiilor în cazul în care nu vor realiza venituri proprii, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani;
- 50.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă;
- câte 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile minore,.
Inculpatul a mai fost obligat și la plata sumei de 5.400 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civilă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile în ceea ce privește acordarea în continuare a unei rente lunare în favoarea sa.
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta parte responsabilă civilmente reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuterniciri avocațiale nr.-/05.12.2007, fila 32 dosar, intimatul inculpat, reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/10.12.2007, fila 33 dosar, intimatele părți civile, reprezentate de avocat din Baroul Dolj, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/02.12.2007, fila 30 dosar, lipsă fiind intimata parte responsabilă civilmente SC SA A I și intimatul asigurător SC SA B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta parte responsabilă civilmente, solicită instanței rectificarea citativului, în sensul că SC""SA B este mandatar al societății de asigurare " " în baza contractului de mandat încheiat între părți, contract ce se află la dosarul de fond și nu este parte în dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii formulată în acest sens de apărătorul ales al recurentei - parte responsabilă civilmente, ca fiind întemeiată.
Curtea, constatând cererea întemeiată, va rectifica citativul în sensul că SC""SA nu este intimat asigurător în cauză, el fiind intimat - mandatar al recurentei părți responsabile civilmente " ".
Avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru Societatea de Asigurare " " arată că împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel motivat de faptul că a solicitat să se constate de către Judecătoria Pogoanele, că în mod nelegal sus menționata societate a fost obligată, în solidar cu inculpatul la plata daunelor materiale și morale în favoarea părților civile, întrucât nu există temei legal pentru solidaritate, însă Tribunalul Buzăua apreciat că sentința este legală și pe cale de consecință a respins acest motiv de apel.
Apreciază că în condițiile în care între inculpat și societatea " " nu există vreun raport de muncă și/sau prepușenie și/sau de subordonare, este evident că nu sunt îndeplinite nici situațiile prev.de art.1000 alin.1 și 3 cod civil și respectiv art.16 Cod procedură penală, pentru a se opera într-un fel sau altul solidaritatea dintre cele două părți din cauză.
A susținut că inexistența solidarității dintre inculpat și asigurător a fost tranșată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin intermediul Deciziei nr.1/28 martie 2005, prin care s-a statuat de către instanța supremă că societățile de asigurare au calitatea de asigurător în proces, și deci nu mai pot fi obligate în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate.
În acest sens, cu titlu de practică judiciară a menționat și decizia penală nr.44 A/09 martie 2007 Tribunalului Ialomița, menținută prin decizia penală nr.663/2007 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pe care le-a depus în copie xerox la dosar, filele 18 - 27.
Față de cele mai sus menționate, solicită instanței admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale și înlăturarea obligării inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare " " la plata daunelor.
Avocat, având cuvântul pentru intimații - părți civile, și, solicită instanței respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente ca nefondat, invocând Decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu cheltuieli de judecată.
A susținut că "judecătorul este cel care apreciază prejudiciul moral cauzat în raport de importanța acestuia, durata și intensitatea suferințelor fizice și psihice pentru persoana vătămată și trebuie făcută - in concreto - de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului dat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită instanței respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente ca nefondat, deoarece practica și legislația în vigoare sunt în acest sens și în mod eronat s-a invocat Decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție - întrucât există raport contractual, corect apreciindu-se ca inculpatul să fie obligat în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea responsabilă civilmente ca nefondat, întrucât hotărârile pronunțate de instanța de fond și apel sunt legale și temeinice.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.71 pronunțată la data de 25.06.2007 în dosarul nr-, Judecătoria Pogoanele, Județul B, n baza art. 178 alin. (1) si (2) Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 29.07.1961 in municipiul B, studii 12 clase, ocupația conducător auto, căsătorit, 2 copii majori, cetățenia, stagiul militat satisfăcut, fara antecedente penela, -, domiciliat in municipiul -, bloc 28, se. A, etaj 5,. 22, sector 6, la o pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa.
In baza art. 81 Cod penal a suspendat executarea pedepsei pe perioada unui termen de incercare de 4 ani calculat conform prevederilor art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. (2) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 literele a si b Cod penal cu incepere de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In baza art. 71 alin. (5) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei inchisorii, a dispus suspendarea si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 Cod pr. penala in referire la art. 83 si 84 Cod penal a atras atenția inculpatului ca daca in cursul termenului de incercare svarseste din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune, precum si ca daca pana la expirarea termenului de incercare nu indeplineste obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
Aceeași instanță a admis in parte cererea de despăgubiri civile formulata de părțile civile, născuta la data de 10.07.1969 in comuna, județul D, domiciliata in municipiul C, B-dul -, bloc 70 D, scara 1 etaj 4,. 10, D, -, -, -, toate domiciliate in municipiul C, B-dul -, bloc 70 D, scara 1 etaj 4,. 10,
In baza art. 14 si art. 346 Cod pr. penala in referire la art. 998 - 999 Cod Civil a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL, cu sediul in municipiul A-I,- si cu Societatea de Asigurare " " Italia prin Societatea Comerciala de Prestări Servicii in Domeniul Asigurărilor "" - Broker de Asigurare SA cu sediul in municipiul B,-, - 5 B, se. 1, etaj 2,. 5-6 sector 4, aceasta din urma in limita sumei stabilite prin normele legale de despăgubiri la nivelul anului 2006, la plata următoarelor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile către cele 4 parti civile, astfel:
- 7000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civila;
-1736 lei către aceiași parte civila, suma globala ce reprezintă renta cuvenita pentru perioada 27.09.2006 - 26.01.2007;
-cate 1065 lei către părțile civile minore - si - si 1071 lei către partea civila minora, sume globale ce reprezintă renta cuvenita pe perioada 27.09.2006 - 24.06.2007;
-cate 93 lei renta lunara către părțile civile - si - si cate 95 lei renta lunara către partea civila - cu începere de la data pronunțării prezentei sentințe - 25.06.2007 si pana la implinirea vârstei de 18 ani sau pana la terminarea studiilor in cazul in care nu vor realiza venituri proprii, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 25 de ani;
-50.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea civila;
-cate 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile minore,.
De asemenea, a obligat pe inculpat si la plata sumei de 5400 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civila, fiind espinsă ca neîntemeiata cererea părtii civile in ceea ce privește acordarea in continuare a unei rente lunare in favoarea sa.
In baza art. 191 Cod pr. penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Pogoanelea reținut următoarele:
Analizând materialul probator administrat in cauza (procesul verbal de sesizare din oficiu incheiet de organele de politie la data de 28.09.2006-fila 10, procesul verbal de cercetare la fata locului insotit de planșele fotografice de schița locului accidentului-filele 11-47, raportul medico-legal de autopsie nr.307/C/2006-filele 52-55, declarațiile inculpatului filele 58-63 si 197-198, raportul de expertiza tehnica auto filele 70-75 si 79-81, declarațiile martorilor, fila 87-90, -- fila 91-93 si 230, -filele 231-232, -fila 233 si -fila 234, declarația, notele si documentele depuse de partea civila -filele 49-51, 148-196) instanța a stabilit următoarea situație de fapt:
Inculpatul, este șofer profesionist de aproximativ 15 ani, salariat la SC "" SA A I si avea in primire autotractorul cu semiremorca marca, nr.de inmatriculare BZ-547-FM.
La data de 28.09.2006, orele 21,30, inculpatul a plecat cu autovehiculul menționat din municipiul B, având ca destinație municipiul I, unde urma sa fie incarcat cu marfa pentru export Italia.
Împreuna cu inculpatul, in cabina autotrenului respectiv, s-a aflat si fiul acestuia, care intenționa sa facă deplasarea cu tatăl sau in Italia.
In jurul orelor 24,00, inculpatul a condus autovehicolul menționat pe raza comunei Din punctul de vedere al condițiilor de trafic, suprafața asflatica a carosabilului era umeda, circulația desfasurandu-se pe timp de noapte. De asemenea, pe sensul de deplasare B-B, cu aproximativ 320 metri pana la km 74+930 metri, pe DN 2 E 85, este amplasat indicatorul rutie "limitare de viteza la 50 km/h"-filele 11-13.
După ce a trecut de indicatorul amintit, inculpatul a precizat ca a observat, la o distanta de aproximativ 100 metri, semnalul unui lucrator de politie, de oprire a autovehicolului. In acest moment, inculpatul a acționat brusc frânele, dar autovehiculul a derapat iar semiremorca impingea partea din fata a autotrenului. Pentru a evita răsturnarea, inculpatul incearca redresarea autovehiculului spre zona centrala a carosabilului, dar viteza mare cat si umiditatea nu i-au permis aceasta, astfel ca autotrenul cu semiremorca a intrat pe contrasens-filele 58-63,91-93,197-198 si 230.
Pe celalalt sens de deplasare, in jurul orelor 20,00 oprise intr-o parcare autoutilitara cu nr. de inmatriculare B-53-, apartinad ", județul I, condusa de martorul, salariatul societății, care a rămas in cabina pentru a se odihni. In imediata apropiere a autoutilitarei respective,oprise in parcare, regulamentar, si autoutilitara marca "IVECO", cu număr de inrnatriuculare -, condusa de martorul (proprietatea numitului G din C), iar in spatele acesteia oprise si partea vătămata, conducătorul autoutilitarei marca "Ford " cu numărul de inmatriculare --filele 11-13 si 87-90.
Atâta martorul cat si partea vătămata se deplasaseră cu cele doua autovehicule, in acea zi spre zona Focșani, unde cumpăraseră struguri pentru consumul propriu si opriseră autovehiculele in parcarea amintita pentru același scop ca si martorul, pentru a se odihni.
In jurul orelor 24,00 partea vătămata s-a trezit si s-a deplasat la autovehiculul condus de martorul, a inceput sa-i bata in geam cu intenția de a-1 trezi si a continua deplasarea spre domiciliu.
in acest moment, autotrenul condus de inculpat a pătruns pe contrasens si a lovit din lateral autoutilitara marca "Iveco", condusa de martorul, pe care a rasturnat- De asemenea, a fost lovita si autoutilitara marca "Ford ", ce a fost impinsa in câmp, in afara DN 2 E 85. Partea vătămata a fost surprinsa intre si autoutilitara marca "Ford " si datorita impactului puternic s-a produs decesul instantaneu al acestuia.
Din raportul medico-legal de autopsie nr.307/C/2006 intocmit de B, filele 52-55 a rezultat ca " moartea lui a fost violenta si s-a datorat suspendării funcțiilor vitale, consecința dilacerarilor cerebrale intense si de trunchi cerebral si cerebeloase, in cadrul unui politraumatism cranio-facial cu aplatizare cranio-faciala, cu multiple fracturi de oase, masiv facial si baza de craniu si cu telescoparea coloanei vertebrale cervicale solidar cu fragmentul osos cutia craniana, pe baza creierului, traumatism toracic cu rupturi pleuro-pulmonare si artera aorta toracica, cu hemitorace consecutiv, traumatism abdominal, cu rupturi hepatice si infiltrate sanghine mezenterice si hemoperitoneu si traumatism de bazin osos si de membe cu dezarticulare sacro-iliaca stg. disjunctie pubiana si fractura radio carpiana dr.si femur stg."
De asemenea, a fost vătămat corpooral martorul, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, fără ca acestuia să-i pună în pericol viața, însă acesta nu a depus plângere penală.
Din accidentul de circulație amintit a rezultat si avarierea celor patru autovehicule implicate in acest accident, rerspectiv autotrenul condus de inculpat si cele trei autovehicule parcate regulamentar pe sensul opus de deplasare.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice filele 70-75 si 79-81, care a stabilit ca, in momentul impactului, autotrenul condus de inculpat avea o viteza de 90 km/h, mult mai mare decât cea incrisa in indicatorul de limitare a acesteia, care era de 50 km/
Din schița locului accidentului rezulta ca impactul a avut loc la 218 metri de indicatorul de limitare a vitezei la 50 km/h si la 37 metri de locul unde se afla polițistul ce a semnalizat oprirea acestuia, prin urmare de la indicator si pana la polițist a fost o distanta de 255 metri-filele 11-47.
Daca inculpatul ar fi respectat viteza de 50 km/h ar fi putut opri autotrenul la o distanta de 49 metri (raport de expertiza-fila 74).
Inculpatul a incalcat dispozițiile art.76 si 154 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 (in vigoare la acea data), care impunea conformarea sa la semnificația indicatoarelor si marcajelor de semnalizare rutiera si la semnalele agentului care se afla in serviciul de control al traficului rutier.
In drept fapta inculpatului de a incalca dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice cu consecința provocării la data de 28.09.2006, a unui accident de circulație soldat cu moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de ucidere din culpa prevăzuta si pedepsita de art.178 alin.(l ) si (2) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei, instanța a dispus condamnarea in baza situației de fapt si a textului incriminator, la stabilirea si dozarea pedepsei având in vedere criteriile generale de individualizare inscrise sub art.72 Cod penal si anume: împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social si concret al acesteia, limitele de pedeapsa prevăzute de lege si persoana inculpatului.
In contextul elementelor de fapt si de drept reținute instanța a apreciat ca o pedeapsa situata la limita minima prevăzuta de lege este îndestulătoare si de natura a asigura scopul coercitiv si educativ al pedepsei la care face referire art.52 Cod penal.
Având in vedere ca inculpatul este o persoana cu un comportament model in familie si societate asa cum reiese din caracterizările depuse la filele 223-227, ca se afla la prima încălcare a legii penale, ca a dat dovada de sinceritate pe tot parcursul procesului penal si ca a fost preocupat de familia victimei căreia i-a remis o suma de bani pentru cheltuielile înmormântării, instanța a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia si drept urmare in baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executări pe perioada unui termen de încercare calculat conform art.82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. (2) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 literele a si b Cod penal cu incepere de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In baza art. 71 alin. (5) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 Cod pr. penala in referire la art. 83 si 84 Cod penal a atras atenția inculpatului ca daca in cursul termenului de încercare săvarseste din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune, precum si ca daca pana la expirarea termenului de incercare nu indeplineste obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civila a cauzei penale instanța a reținut următoarele:, soția supraviețuitoare a victimei, impreuna cu cele trei fiice minore, născuta la data de 03.01.1995, născuta la data de 20.10.1990 si născuta la data de 6.10.1997, s-au constituit parti civile cu suma de 15.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, respectiv cheltuieli efectuate cu inhumarea si cu pomenile ulterioare ale defunctului, din care 5.700 lei cheltuieli viitoare pentru pomenirile pana la 9 ani, cu 200.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale, cate 50.000 lei pentru fiecare si au solicitat de asemenea, rente lunare de 500 lei si respectiv de cate 200 lei pentru minore-filele 148-154 si 195-196, in concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor cuantumul fiind redus la 150 lei si respectiv cate 100 lei.
La data decesului defunctului nu era incadrat in munca ci desfășura activități independente aducătoare de venituri, respectiv utiliza autoutilitara proprietate personala si efectua activități de transport pentru diverse persoane sau pentru sine, activități care îi asigura un venit net lunar de 2.000-3.000 lei, asa cum rezulta din declarațiile autentice date de martorii si -filele 191-192 dosar, dar si din declarațiile martorilor audiați in instanța si -filele 231-233.
Instanța nu a avut la dispoziție alte date ori alte elemente care sa o conducă la concluzia ca defunctul nu ar fi realizat un atare venit lunar, din dezbateri rezultând ca pentru veniturile realizate nu plătea vreun impozit, inprejurare de altfel fara relevata in cauza de fata.
Întrucât martorii au declarat ca veniturile defunctului erau de 2.000-3.000 lei lunar si in lipsa altor elemente instanța a retinut ca venitul mediu lunar era de 2.000 lei venit va fi avut in vedere la stabilirea rentei lunare solicitate.
A fost solicitata suma de 15.000 lei drept despăgubiri civile pentru daune materiale, suma la care inculpatul a achiesat asa cum rezulta din declarația de la filele 197-198 dosar "sunt de acord cu suma solicitata de partea vătămata in ceea ce privește despăgubirile civile pentru daune materiale de 15.000 lei din care urmează sa se cada cei 2.600 lei pe care i-am dat deja".
Intr-adevar partea civila a recunoscut ca inculpatul i-a remis suma de 2.600 lei si a fost de acord cu scadearea acesteia din suma de 15.000 lei.
Din suma rămasa, de 12.400 lei, partea civila a arătat ca 5.700 lei reprezintă cheltuieli viitoare ce urmează a fi efectuate cu pomenirile defunctului pana la 9 ani.
Apărătorul societății de asigurare s-a opus la acordarea acestei sume, fiind de acord numai cu plata sumei de 7.000 lei-filele 236-241.
Potrivit prevederilor art.14 alin.(3) Cod pr.penala raportat la art.998-999 Cod civil repararea pagubei se face potrivit legii civile, trebuind astfel indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale. Prejudiciul solicitat trebuie sa fie cert si este in totdeauna cert prejudiciul actual ca si prejudiciul viitor cu privire la care exista siguranța producerii sale, precum si elemente indestulatoare pentru a-i delimita intinderea, ori, partea civila a solicitat o suma eventuala -5.700 lei estimata a fi cheltuita cu promenirile defunctului pana la 9 ani, fara a produce insa vreo proba din care sa rezulte ca aceste cheltuieli se vor face si care este cuantumul lor.
Asa fiind instanța a admis in parte cererea de despăgubiri civile pentru daune materiale si in baza prevederilor art.14 si 346 Cod procedura penala in referire la art.998- 999 Cod civil a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SRL al cărei prepus era la data săvârșirii faptei, conform prevederilor art.1000 alin.(3) Cod civil si cu Societatea de Asigurare Italia, prin SC SA, acestea din urma in limita sumei stabilita prin normele legale de despăgubiri la nivelul anului 2006, la plata către partea civila a sumei de 7.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale.
Pentru diferența de 5.700 lei instanța l-a obligat numai pe inculpat, in temeiul principiului disponibilității, intrucat asa după cum s-a precizat acesta a achiesat la acoperirea integrala a sumei solicitate de partea civila.
In ceea ce privește renta periodica instanța a apreciat cererea ca fiind intemeiata tot in parte.
Astfel, prin decizia nr.- din 9.11.2006 a Casei Județene de Pensii D părțile civile au beneficiat de pensie de urmaș cu incepere de la data de 27.09.2006, cate 66 lei lunar, iar minorele cate 69 lei lunar-filele 211 dosar.
ncepând cu data de 27.03.2007 a fost scoasa din drepturi, prin decizia cu același număr din 02.04.2007 minorele beneficiind de o pensie lunara de cate 107 lei - si si de 105 lei - -fila 212 dosar.
In ceea ce privește renta solicitata de in calitate de soție supraviețuitoare a victimei accidentului, instanța a retinut ca la data decesului soțul acesteia nu realiza venituri, având in intretinere gospodăria si pe cele 3 minore, lunad in calcul venitul de 2.000 lei lunar realizat de defunct, acesta datora o obligație legala de intretinere pentru minore, conform art.94 din Codul familiei de 1.000 lei. Ramane astfel suma de 1.000 lei din care J se cuvenea soției, astfel incat cererea acesteia de acordare a unei rente lunare este indreptatita, insa din suma de 500 lei se va scădea pensia de 66 lei ramând suma de 434 lei.
De la data de 26.01.2007 partea civila este angajata si realizează un venit de 347 lei lunar conform adeverinței de la fila 210 dosar.
In atare situație, de la data de 26.01.2007 s- apreciat că partea civila nu mai este indreptatita sa solicite o renta lunara intrucat realizează venituri proprii, instanța acordându-i suma globala de 1.736 pentru o perioada de 4 luni, respectiv 26.09.2006-26.01.2007, suma la care a fost obligat inculpatul in aceleași condiții de solitaritate.
In ceea ce privește pe cele 3 minore instanța a reținut ca defunctul contribuia la intretinerea lor cu sume de cate 200 lei lunar si nu de 330 lei ce constituie obligația legala de intretinere la care s-a făcut referire mai sus, aceasta suma de 200 lei fiind precizata chiar de mama lor in nota de constituire de parte civila de la fila 153 dosar " aceasta fiind suma care o acorda intretinatorul familiei fiecareui copil (imbracaminte, pachet scoală, incaltaminte, divertisment, etc)".
Asa, fiind instanța, a retinut ca pentru o perioada de 6 luni (26.09.2006-27.03.2007) minorele au fost prejudiciate cu cate 131 lei ceea ce inseamna suma totala de cate 786 lei iar pentru următoarele 3 luni (27.03.2007-25.06.2007) cu cate 93 lei respectiv 95 lei ceea ce inseamna suma de cate 279 lei, respectiv 285 lei, in total 1.065 lei pentru primele 2 minore si 1.071 lei pentru cea de a treia, sume globale la care inculpatul fost obligat in aceleași condiții de solidaritate.
De asemenea, minorele sunt indreptatite in continuare sa primească diferente de cate 93 lei, respectiv 95 lei lunar cu incepere de la data pronunțării sentinței- 25.06.2007 si pana la pana la implinirea vârstei de 18 ani sau pana la terminarea studiilor in cazul in care nu vor realiza venituri proprii, dar nu mai târziu de implinirea vârstei de 25 de ani.
In ceea ce privește admisibilitatea cererii de acordare de despăgubiri civile pentru daune morale instanța a retinut ca in cauza operand principiul răspunderii civile delictuale, consacrat de art.998 si următoarele din codul civil, aceasta împrejurare reprezintă temei juridic atât pentru angajarea răspunderii penale, cat si pentru angajarea răspunderii civile delictuale si ca angajarea răspunderii civile delictuale, ca forma a răspunderii juridice, conduce la aplicarea unor sancțiuni specifice dreptului civil, ca urmare a săvârșirii faptei ilicite imputabile cauzatoare de prejudicii.
Potrivit dispozițiilor art.998 Cod civil, nașterea atât a dreptului de a cere repararea prejudiciului cat si, corelativ, obligației autorului faptei ilicite de a-1 repara presupune in mod necesar existenta unui prejudiciu, a unei pagube, fara a se face distincție după cum prejudiciul este material sau moral. In cauza de fata este vorba de un prejudiciu afectiv constând in suferințele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecțiune provocate părtilor civile prin moartea soțului, respectiv a tatălui lor.
Victima avea numai vârsta de 42 de ani, era tatăl a trei copii minori si singurul intretinator al familiei, asa după cum au declarat martorii audiați pe latura civila a cauzei si drept urmare legaturile afective dintre el, soție si copii erau foarte puternice, aceștia provocandu-li-se o trauma psihica greu de depășit, astfel incat cererea de acordare a daunelor morale apare ca fiind intemeiata.
Instanța a mai apreciat ca sumele de 50.000 lei pentru, in calitate de soție supraviețuitoare, si de cate 25.000 lei pentru fiecare minora sunt echitabile si de natura sa acopere integral prejudiciul nepatrimonial, sens in care l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume de bani in aceleași condiții de solidaritate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Societatea de Asigurare, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținându-se că daunele morale în sumă de 50.000 lei acordate părții civile și câte 25.000 lei pentru cei trei copii minori ai victimei accidentului sunt prea mari în raport de prejudiciul moral suferit, precum și de practica instanțelor în situații asemănătoare. Referitor la nelegalitatea sentinței, s-a arătat că obligarea inculpatului în solidar cu societatea de asigurare nu are temei legal, deoarece între inculpat și societatea de asigurare nu există un raport de muncă sau de prepușenie care să presupună obligarea în solidar, iar societatea de asigurare nu poate să răspundă decât în baza contractului de asigurare, astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii asigurătorului în solidar cu autorul accidentului.
Prin decizia penală nr.209/27.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de Societatea de Asigurare, obligând asigurătorul apelant la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Buzăua reținut următoarele:
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile - de 50.000 lei și câte 25.000 lei pentru fiicele victimei, s-a apreciat de Tribunal că acesta este justificat, dat fiind faptul că sumele acordate de judecătorie sunt de natură să acopere integral și echitabil prejudiciul moral cauzat de suferința psihică generată de urmările accidentului.
Așa cum în mod coret a reținut instanța de fond, pe baza probelor administrate, legăturile afective dintre victimă, soție și copii erau foarte puternice, astfel că s-a impus acordarea acestor daune morale pentru a se compensa despariția victimei.
Referitor la nelegalitatea sentinței, sub aspectul obligării în solidar a societății de asigurare cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, s-a reținut că în cauză coexistă răspunderea civilă delictuală întemeiată pe disp.art.998 civ. pentru inculpat, care prin fapta sa a cauzat prejudiciul, cu răspunderea contractuală a societății de asigurare, întemeiată pe contractul de asigurare, încheiat în condițiile Legii nr.136/1995.
De asemenea, potrivit art.49 din Legea br.136/1995 modif. societatea de asigurare acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile pentru care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autoturisme, iar în baza art.50 din același act normativ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare.
A mai reținut Tribunalul că potrivit art.52 și art.54 din Legea nr.136/1995 despăgubirea se va face direct de către soxietatea de asigurare căreia i s-a adresat persoana păgubită, iar dacă nu s-a ajuns la o înțelegere suma se va stabili pprin hotărâre judecătorească, astfel că, s-a apreciat că dacă legea specială nu instituie o răspundere directă a societății de asigurare, cu atât mai mult poate fi atrasă răspunderea solidară a societății de asigurare și inculpatului în cadrul acțiunii civile alăturate acțiiunii penale în procesul penal.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a procedat corect obligând inculpatul, în solidar cu societatea de asigurare, în limita sumei stabilite prin normele legale de despăgubiri la nivelul anului 2006.
Împotriva deciziei penale nr.209/27.09.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Buzăua fost declarat recurs de partea responsabilă civilmente criticând-o pentru nelegalitate, arătând în motivele de recurs depuse la dosar că în mod greșit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata daunelor, deoarece nu există temei legal pentru solidaritate, nu există vreun raport de muncă sau prepușenie ori subordonare între inculpat și societatea de asigurare.
Se mai arată în motivele de recurs că societățile de asigurare au calitatea de asigurător în proces și nu mai pot fi obligate în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile, aspect tranșat definitiv de ICCJ- Secțiile Unite prin decizia în interesul legii nr. 1/2005.
În fine, recurenta solicită admiterea recursului împotriva deciziei penale, casarea în parte a acesteia și înlăturarea obligării inculpatului în solidar cu societatea de asigurări la plata daunelor.
Examinând decizia și sentința atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurentă, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, recurenta a formulat recurs solicitând înlăturarea obligării în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile, necontestând existența raportului de asigurare dintre societate și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Așa cum în mod corect a reținut și tribunalul în cauză sunt întrunite condițiile răspunderea civilă delictuală prev. de a 998 Cod civil și totodată raportul de prepușenie dintre inculpat și partea responsabilă civilmente SC SRL, care de altfel a fost obligată la plata despăgubirilor civile.
În ceea ce privește asigurătorul, Curtea constată că această societate a fost obligată în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL la plata despăgubirilor civile, întrucât conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare, societatea de asigurare acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile cauzate terțelor persoane din accidentele de autoturisme. Totodată art. 50 din lege prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri terțelor persoane păgubite.
Se constată că în mod corect instanțele de fond și apel au citat societatea de asigurare în proces în calitate de asigurător și nu în calitate de parte responsabilă civilmente, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite prin decizia în intersul legii nr. 1/2005.
Decizia în interesul legii nu tranșează exitența sau nu a solidarității societății de asigurare împreună cu inculpatul asigurat, așa cum susține recurenta, ci doar faptul că societatea este chemată în proces ca asigurător de răspundere civilă în temeiul Legii nr. 136/1995, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.
Astfel, în baza Legii nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, asigurătorul răspunde contractual pentru prejudiciile cauzate de asigurat terțelor persoane, în limita plafonului stabilit anul de către Comisia de specialitate în domeniul asigurărilor, iar persoanele păgubite se pot îndrepta cu acțiune directă împotriva societății de asigurare pentru plata despăgubirilor. deci, răspunderea asigurătorului împreună cu răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație.
În aceste condiții în mod legal și temeinic instanța de fond și de apel au apreciat că se impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilemente și recurenta (societatea de asigurare ) la plata despăgubirilor către părțile civile, aceasta din urmă în limita plafonului stabilit prin normele legale pentru anul 2006.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de societatea de asigurare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală va fi obligată recurenta la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței, și la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul " ", prin avocat, B, nr. 35, - 7,. 1,. 3,. 14, sector 3 împotriva deciziei penale nr.209/2007 a Tribunalului Buzău și sentinței penale nr.71/2007 a Judecătoriei Pogoanele.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (onorariu avocat) și la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 ianuarie2008.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. / - 2ex./ 24.01.2007
f-- Jud.
a- - Tribunalul Buzău
a,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
