Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 3/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARA DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.3
ședința publică din 14 februarie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr.15/07iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr.68/Ap/2005.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal a răspuns reprezentantul garantului "" - A prin consilier juridic cu delegație la dosar, intimatul inculpat sergent major asistat de apărător, avocat și reprezentantul intimatei părți civile - părți responsabile civilmente Ministerul Apărării prin consilier juridic.
Au lipsit intimatele părți civile și, fiind reprezentate de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială nr.-.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că prin decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.b proc.pen. cu referire la art.197 alin.2 și 4 proc.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul sergent major împotriva sentinței nr.129/28 septembrie 2005 a Tribunalului Militar București, s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecarea acesteia pe latură penală și civilă, cu referire expresă la rolul prevăzut de art.18 proc.pen. privind obligația procurorului de susținere a intereselor civile ale minorului, constituit parte civilă.
Nefiind solicitate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Procurorul a susținut motivele scrise de recurs depuse (filele 6-10), arătând că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- potrivit art.15 alin.1 proc.pen. "Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente".
Art.17 proc.pen. arată că "acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitatea de exrcițiu sau cu capacitatea de exrcițiu restrânsă.
Pe de altă parte reprezentantul parchetului a arătat că potrivit art.18 proc.pen. "procurorul poate susține în fața instanței acțiunea civilă pornită de persoana vătămată.
Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exrcițiu restrânsă, procurorul, când participă la judecată, este obligat să susțină interesele civile ale acesteia chiar dacă nu este constituită parte civilă".
Astfel, procurorul precizează că în mod greșit instanța de apel a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât motivul invocat de aceasta cu privire la lipsa rolului activ al procurorului nu subzistă, procurorul a pus concluzii și cu privire la acțiunea civilă, iar pe de altă parte instanța din oficiu putea rezolva fondul cauzei sub aspectul laturii civile, fiind vorba de un minor.
Față de motivele invocate, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare (continuarea judecării apelului) de către Tribunalul Militar Teritorial B.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat instanței potrivit art.38515pct.2 lit.c proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecarea (continuarea judecării apelului) la instanța de apel respectiv la Tribunalul Militar Teritorial B.
În final apărătorul a arătat că depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatelor părți civile achiesează la concluziile puse de predecesorul său, arătând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât au fost apărate interesele minorului.
Reprezentantul "" - a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Reprezentantul Ministerului Apărării a pus concluzii de respingerea a recursului, susținând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
Intimatul inculpat, având cel din urmă cuvântul a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
După care
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.129/28 septembrie 2005, inculpatul sergent major, din 01253 C, fiul lui și, născut la data de 05 octombrie 1970 în comuna, județul B-N, domiciliat în, strada -.- nr.29, județul C, a fost condamnat după cum urmează:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii prev.de art.35 din Legea nr.90/1996.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și conform art.81 alin.2 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 pen.
În temeiul art.346 alin.1 proc.pen. art.998 și art.999 civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării să-i plătească sumele de 50.000.000 ROL cu titlu de daune materiale și 200.000.000 ROL daune morale.
De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă a părții civile, minor reprezentat de mama sa și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării să-i plătească suma de 200.000.000 ROL constând în daune morale, precum și o prestație periodică lunară, începând cu luna aprilie 2004 până la majorat sau dacă partea civilă își va continua studiile într-o formă de învățământ, organizată potrivit legii, până la terminarea acestora dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, în cuantum de 1.226.985 ROL, care va fi actualizată în funcție de rata inflației pentru perioada cuprinsă între data scadenței și momentul plății efective.
A fost respinsă acțiunea civilă pornită și exercitată de partea civilă Ministerul Apărării.
În baza art.191 alin.1 și 3 proc.pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 4.000.000 ROL în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În temeiul art.193 proc.pen. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat să plătească părții civile cheltuieli de judecată în cuantum de 7.000.000 ROL.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. partea civilă Ministerul Apărării a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat de 300.000 (treisutemii) ROL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului Militar din data de 28 octombrie 2004 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.2 pen. de ucidere din culpă și a infracțiunii de neluare a vreuneia dintre măsurile referitoare la protecția muncii, prevăzută de art.35 din Legea nr.90/1996.
Inculpatul, care îndeplinea funcția de șef de autostație cu numărul de înmatriculare 81950 la 01323/5 în perioada 05 - 08 aprilie 2004, a participat cu subunitatea din care făcea parte la un exercițiu tactic, condus de locotenent, în tancodromul "".
Cu personalul care a participat la acest exercițiu s-au prelucrat normele de protecția muncii, printre care și regulile care trebuiau respectate de șoferi pe timpul deplasării în coloana militară, inclusiv înaintea revenirii din poligon la unitate.
Potrivit acestor reguli era interzisă depășirea în coloană, nerespectarea ordinii în coloană, depășirea vitezei de 40 km/h, apropierea la mai puțin de 10 metri de autovehiculuil din față și transportul militarilor în duba din spatele autostațiilor de transmisiuni.
În ultima zi a aplicației inculpatul cunoștea regulile sus-menționate, semnând pentru luarea lor la cunoștință (fil.83).
În aceeași zi, în timpul pregătirilor pentru plecarea din poligon, caporal i-a cerut voie inculpatului, șeful său direct, să stea în duba autostației să se odihnească, motivând că era obosit și-l durea măseaua.
Având în vdere relația de prietenie existentă între ei, sergent major i-a permis acest lucru, după care a desfășurat diferite activități, până la adunarea pentru instructaj a șoferilor ținută de comandantul companiei, cu aproximativ 15 minute înainte de plecare. După respectiva convocare, inculpatul s-a deplasat la autostație și a verificat (conform afirmațiilor ale) ușa dubei, constatând că este încuiată. Deși în calitate de șef al autovehiculului avea obligația de a verifica dacă se află cineva în dubă, subofițerul nu a făcut acest lucru, imaginându-și că, de vreme ce ușa era încuiată s-a dus la camionul în care trebuia să călătorească.
Explicația nu este suficientă pentru a justifica neîndeplinirea obligației ce îi revenea, întrucât dacă într-adevăr ușa era încuiată, în condițiile în care s-a constatat că se afla în dubă, este clar că acesta avea o cheie, fapt ce nu este posibil a nu fi fost cunoscut de inculpat. Or, în această situație, subofițerul nu putea trage concluzia că prietenul său nu se afla în dubă doar pentru că ușa era încuiată, cunoscând că exista posibilitatea încuierii din interior și, mai ales, știind că el nu o încuiase.
Deplasarea în coloana militară urma a se face într-o ordine prestabilită, fiecare autovehicul având locul său care nu putea fi schimbat. Astfel, autostația condusă de inculpat ocupa poziția nr.4, în fața sa fiind autostația pe șasiu condusă de sergent u, al cărui șef de mașină era sergent major (poziția nr.3), autostația pe șasiu Mercedes cu șofer soldat și șef de mașină (poziția nr.2) și autostația pe șasiu Mercedes în care se aflau comandantul companiei locotenent, șofer caporal și operatorul radio.
Coloana s-a format în raionul de aplicație, fiecare vehicul ocupându-și locul stabilit, după care a început deplasarea spre 38, unde autostația comandantului companiei a oprit pentru ca acesta din urmă să oprească circulația și să permită convoiului intrarea pe carosabil. Autovehiculele au intrat, pe rând, pe 38, inclusiv cel condus de inculpat. Acesta din urmă, după ce a rulat câteva sute de metri a avut impresia (potrivit declarațiilor sale) că cele două autospeciale în fața sa au oprit și a decis să facă același lucru, oprind autovehiculul, deși fără ordin nu îi era permis (conform regulamentelor militare și a normelor de protecția muncii prelucrate anterior). Văzând că cele două autospeciale din fața a își continuau deplasarea, s-a pus la rândul său în mișcare, dar între timp grupul lor fusese depășit de trei - patru dintre celelalte autovehicule aflate în spate. Cert este că în frunte ajunseseră două autocamioane, fapt constatat de comandantul companiei în momentul în care depășea coloana. Martorul caporal a declarat că a propus șefului său, locotenent, să ordone autovehiculului cu indicativul "O 1", care în mod normal trebuia să ocupe poziția nr.2, să-și reia locul în coloană. Ofițerul, fiind angajat într-o discuție cu fruntaș, nu a înțeles ce i s-a cerut, însă este posibil să fi făcut un gest din cap, interpretat de operatorul radio ca fiind unul de aprobare. Ca urmare, acesta din urmă a transmis prin radio autovehiculului "O 1" să-și ocupe locul în formație. a fost primit, șoferul de pe autospecială procedând în consecință. În același timp, însă, mașinile cu indicativele "O 2" și "O 3" recepționau parțial comunicările făcute de "bază" (autovehiculul comandantului), dar mesajele nu erau clare. Astfel, sergent major, șoferul autostației cu indicativul "O 2", a crezut că odinul viza mașinile "O 1" și "O 2", astfel că a depășit și el, iar inculpatul, șofer pe autospeciala "O 3" susține că ar fi înțeles că ordinul viza pe toți cei care rămăseseră în urmă, hotărând și încercând și el să-și ocupe locul normal în formație. Și de această dată a luat o decizie greșită, contrară regulilor pe care trebuia să le respecte, deoarece legătura radio nu fusese stabilită conform normelor în vigoare, iar ordinul indiferent cum era formulat, nu putea fi considerat ca recepționat. Astfel, conform art.63 din "Instrucțiunile pentru exploatarea radio în armata română și indicații metodice pentru formarea radiotelegrafiștilor "", în cazul lucrului bilateral, legătura prin radio se consideră stabilită după ce stația radio chemătoare a primit răspunsul la apel și a confirmat acest răspuns. Or, de pe autostația inculpatului nu s-a răspuns apelului făcut de "bază" și, evident, nu a existat o confirmare a primirii răspunsului. Inculpatul a acționat, așadar, în baza deciziei proprii și nu a vreunui ordin pretins a fi fost înțeles greșit.
S-a angajat, deci, în depășire pe contrasens (existând o singură bandă pe sens) cu intenția de a ajunge în poziția a patra, trecând succesiv pe lângă autovehiculele conduse de soldat, fruntaș G și pe lângă o autostație pe șasiu, dezvoltând o viteză de circa 52,3 - 53,9 km/h (conform raportului de expertiză tehnică, fil.108 - 119), mai mare decât cea maximă admisă pentru deplasarea în coloană, de 40 km/ Înainte de a depăși camionul condus de caporal, inculpatul a observat, conform afirmațiilor sale, că marcajele îl obligau să reintre pe sensul său de mers, iar din sensul opus se apropiau alte autovehicule și a virat dreapta, frânând în același timp. În orice caz, potrivit martorilor soldat și fruntaș G, care au văzut manevra, aceasta a fost prea bruscă, fapt ce a amplificat balansul remorcii indus în timpul depășirilor. Cum balansul devenise periculos, transmițându-se și autostației, inculpatul, după ce a intrat pe sensul său, temându-se că remorca s-ar putea răsturna pe carosabil, a decis să iasă pe câmp dar prin stânga, întrucât în dreapta șoselei se afla un șanț. Ca urmare, a virat stânga intrând din nou pe contrasens și ieșind de pe carosabil, pe câmp, unde a rulat câteva zeci de metri frânând progresiv. remorcii s-a amplificat continuu până când aceasta s-a răsturnat antrenând și autospeciala. Inculptul a ieșit primul, după care, aajutat pe ceilalți militari veniți la fața locului l-au scos pe caporal. La un moment dat cineva a strigat că se află în dubă, unde într-adevăr a și fost găsit în stare de inconștiență. A fost chemată ambulanța, însă personalul medical după câteva manevre de resuscitare a constatat decesul victimei.
Conform raportului de expertiză medico-legal nr.190/2 din 27 mai 2004 întocmit de C (fil.40 - 41), moartea lui a fost violentă și s-a datorat dilacerării meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană. Leziunile putea fi produse prin comprimarea între corpuri și planuri dure, existând legătură de cauzalitate directă, imediată cu mecanismul de producere a decesului.
Accidentul s- produs din culpa exclusivă a inculpatului ce a condus imprudent și neîndemânatic, făcând manevre bruște în condițiile în care cunoștea (fil.48 verso, 337) că ansamblul autospecială - remorcă este greu de controlat din cauza greutății mai mari a remorcii decât a autovehiculului, greutate care, în plus, era superioară celei maxime autorizate, nefiind înmtrunite cerințele tehnice pentru ca autovehiculul trăgător să tracteze respectiva remorcă (fil.117 - raport de expertiză tehnică auto). Cunoscând acest aspect, inculpatul nu doar că nu a acționat cu diligența impusă de situație, ci a încălcat regulile stabilite pentru circulația autovehiculelor militare în coloană oprind și depășind apoi alte mașini fără ordin și rulând cu o viteză superioară celei maxime admise.
Pe de altă parte, în ceea ce privește nerespectarea regulilor de protecția muncii, inculpatul, neluând toate măsurile necesare pentru a nu permite vreunei persoane să călătorească în duba autostației, a creat o stare de pericol pentru viața și integritatea corporală a caporalului, despre care, de altfel, știa că are obiceiul de a rămâne în timpul deplasărilor în respectiva dubă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost admis prin decizia Tribunalului Militar Teritorial B nr.18/06.04.2006, prin care a fost desființată hotărârea atacată și în baza art.380 proc.pen. cu referire la art.333 proc.pen. s-a dispus restituirea cauzei la procuror.
Procedând la rejudecarea apelului inculpatului, prin decizia nr.15/07 iunie 2007 Tribunalul Militar Teritorial Ba admis apelul și desființând hotărârea atacată a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecarea acesteia pe latura penală și civilă, cu referire expresă la rolul prevederilor art.18 proc.pen. - privind obligația procurorului de susținere a intereselor civile ale minorului, constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.197 alin.2 proc.pen. care sancționează cu nulitatea nerespectarea dispozițiilor referitoare la participarea procurorului când este obligatorie, potrivit legii și care, potrivit alin.4 al aceluiași text de lege, se ia în considerare din oficiu, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În cauza dedusă judecății - se arată în decizie - fiind vorba de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, respectiv minorul, născut la 18 iunie 2004, procurorul era obligat să susțină interesele civile ale acesteia și nu să se rezume la a cere instanței admiterea acțiunilor civile "în măsura în care au fost dovedite" astfel cum a procedat procurorul de ședință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Fără a indica cazul de casare, procurorul a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că numita, victimei, s-a constituit parte civilă în numele minorului în cursul urmăririi penale solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării la plata unor despăgubiri materiale și daune morale precum și la o prestație periodică lunară începând cu data decesului și până la majoratul minorului.
Totodată, a arătat că la termenul din 23 noiembrie 2004 procurorul de ședință a cerut amânarea cauzei pentru a fi introdus în cauză în calitate de parte civilă și fiul victimei, respectiv minorul, iar în concluziile scrise, la termenul din 27 septembrie 2005 a solicitat admiterea acțiunilor civile exercitate de părțile civile, și Ministerul Apărării și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării la plata către acestea a despăgubirilor civile în măsura în care au fost dovedite.
Recursul este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii formulate se constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.9 și 10 proc.pen.
Astfel, deși sentința nr.129/28 septembrie 2005 a Tribunalului Militar Bucureștia fost desființată iar cauza a fost trimisă la prima instanță pentru rejudecare atât pe latură penală cât și civilă, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază această soluție, rezumâdu-se la rolul figurativ al procurorului de ședință în rezolvarea acțiunii civile.
Pe de altă parte, deși în dispozitiv se arată că desființarea sentinței privește și latura penală, în considerentele deciziei atacate nu se face nici o mențiune despre acest aspect.
Mai mult, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra niciuneia din faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu toate că era investită cu verificarea hotărârii atacate și sub aspectul laturii penale.
În sfârșit, nesocotind dispozițiile art.38518proc.pen. instanța de rejudecare nu s-a conformat hotărârii instanței de recurs cu toate că situația de fapt era aceeași cu cea avută în vedere la soluționarea recursului și a dispus rejudecarea de către instanța de fond a cauzei sub ambele aspecte, penal și civil.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.2 lit.c proc.pen. urmează a se admite recursul declarat de procuror casându-se decizia atacată și dispunându-se rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată - Tribunalul Militar Teritorial B, căreia i se va trimite dosarul.
Conform art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr.15 din 07 iunie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial B și în consecință:
Casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată - Tribunalul Militar Teritorial B - căreia îi trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
Conform art.312 alin.2 proc.pen. pentru
președintele de complet, aflat în concediu
șe odihnă, semnează pt.PREȘEDINTELE
CURȚII MILITARE DE APEL,
Colonel magistrat
GREFIER,
Red.AD/29.02.2008
Tehn.MM/2ex/29.02.2008
Jud.fond
Jud.apel -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
