Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 30/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 30/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, împotriva deciziei penale nr. 140/A din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar și de traducătorul HG, conform autorizației nr.12511/2005, depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți civile și și intimatele părți responsabile civilmente Istambul, V și
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar autorizația de către translatorul.
HGCurtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al recurentului inculpat, să ia legătura cu acesta prin intermediul traducătorului.
Avocat pentru recurent arată că poate depune la dosar adresa la care să fie citat intimatul parte responsabilă civilmente Istambul cu care procedura este neîndeplinită.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri și se poate trece peste lipsa de procedură cu intimatul parte responsabilă civilmente Istambul, având în vedere că nu îi sunt lezate interesele.
Curtea, apreciază că lipsa de procedură cu intimatul parte responsabilă civilmente Istambul, nu afectează interesele părților, urmează că acorde cuvântul asupra recursului. De asemenea, pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac a recursului declarată de inculpat.
Avocat pentru recurent apreciază că recursul este admisibil, chiar dacă s-a apreciat de tribunal că apelul inculpatului a fost tardiv. La curtea de apel i s-a admis desemnarea unui translator, situația care la tribunal nu a existat. De asemenea, i s-a comunicat hotărârea în limba română cu toate că inculpatul nu știe să scrie sau să citească românește, iar penitenciarul nu i-a pus la dispoziție traducător. Inculpatul a fost pus în situația de a nu ști ce să facă și mai ales cum să procedeze pentru că nu înțelegea ce se întâmplă și ce trebuie să facă mai departe. Mult mai târziu și-a dar seama singur că trebuie să curgă un anume termen și atunci a declarat apel împotriva hotărârii pe care o primise. Asupra acestei situații urmează a aprecia instanța.
Cu privire la fondul cauzei susține că, față de infracțiunea săvârșită, inculpatul putea fi condamnat la o altă pedeapsă. Mai arată și că a intrat sub incidența decretului de grațiere. Instanța să aprecieze dacă inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei, dar susține că adresele și citațiile nu au ajuns la domiciliul inculpatului. Precizează că inculpatul are patru copii și punerea acestuia în libertate ar fi și în interesul părții civile, pentru că astfel ar putea să muncească, să câștige, pentru a plăti despăgubirile.
Solicită a se constata că pedeapsa este grațiată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului, motivat și de faptul că cererea de apel a fost formulată mult prea târziu. Recurentul inculpat avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termenul de apel, ceea ce nu a făcut. Apelul a fost soluționat pe excepție și nu pe fondul cauzei. Încă din anul 1998, inculpatul nu a achitat nici o sumă din despăgubiri.
Inculpatul mai are dreptul la contestație la executare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, prin intermediul translatorului, arată că după ce a fost închis o lună nu a vorbit cu nimeni pentru că nu cunoștea limba română.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.302 din 21 dec.1998, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr.1394/1997, în baza art.178 alin.2 cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la 01.04.1969, în localitatea -, domiciliat în localitatea -, cartierul -Turcia, a fost condamnat la 3 ani închisoare, în condițiile art.71 cod penal.
În baza art.14 cod pr. penală rap.la art.998 cod civil, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Istambul, a fost obligat la 50.000.000 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 8.100.000 lei despăgubiri civile și la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă. S-a constatat că între partea responsabilă civilmente și SC B există document internațional de asigurare.
În baza art.191 și 193 cod penal, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, la 300.000 lei către și la 360.000 lei către.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu din 28 noiembrie 1997, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și la instanța de fond, s-a reținut, că în ziua de 6 octombrie 1997, inculpatul, cetățean, fiind la volanul auto-trenului ce aparține firmei, în timp ce circula pe drumul județean al comunei, Județul V, a părăsit, în mod inexplicabil, sensul de circulație și a lovit o căruță tractată de un, care circula regulamentar și a accidentat mortal pe victima, în vârstă de 67 de ani, a distrus căruța și a ucis și calul.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
La stabilirea despăgubirilor civile, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 998 și urm. Cod civil.
La data de 30.01.2008, sub nr-, a fost înregistrat apelul declarat de inculpatul, în motivarea căruia arăta că:
- hotărârea prin care a fost încarcerat este grațiată integral, prin efectul Legii nr.543/2002, cu modificările ulterioare.
- executarea pedepsei închisorii este prescrisă, întrucât la data la care era încarcerat, respectiv 09.12.2007, trecuseră peste 8 ani de la data la care hotărârea trebuia pusă în executare, fiind rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21.12.1998, iar termenul de apel s-ar fi împlinit zece zile mai târziu, adică pe data de 31.12.1998. Conform art.126 cod penal, executarea hotărârii se prescrie în 5 ani, plus durata pedepsei aplicate, adică 8 ani în cazul apelantului-inculpat.
- a fost încarcerat pe nedrept, pentru că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. Hotărârea respectivă nu a fost comunicată niciodată într-o limbă pe care să o înțeleagă, apărătorul din oficiu nu a fost prezent la dezbateri și instanța de judecată s-a pronunțat în absența inculpatului.
Termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii și nu de la pronunțare, pentru că inculpatul nu mai era în România, iar apărătorul din oficiu nu s-a prezentat și nu a declarat apel, deși avea obligația profesională să o facă, deoarece fusese condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.140/A din 8 octombrie 2008, respins ca tardiv apelul declarat de apelantul, pe care l-a obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare față de stat, în care se include onorariu oficiu avocat în sumă de 100 lei, precum și onorariu de interpret în sumă de 549,12 lei, sume ce vor fi plătite anticipat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, din adresa emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor ( 250 dosar fond), rezultă că inculpatul a fost înmatriculat în penitenciar, în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 302 din 21 decembrie 1998, pronunțată de Judecătoria Brezoi.
Tribunalul a mai constatat că apelul inculpatului a fost declarat la data de 30 ianuarie 2008, motiv pentru care, a pus în discuția părților tardivitatea apelului declarat de inculpatul apelant.
Potrivit art. 363 Cod pr.penală, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Conform art.364 din același cod, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Art. 365 Cod pr.penală, stipulează expres că partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Ori în speță, tribunalul a constatat că, indiferent de textele de lege enunțate, apelul declarat de inculpat este tardiv, nefiind susceptibil de a fi repus în termen, nefiind îndeplinite condițiile de a fi declarat nici peste termen, (punerea în executare mandatului de executare a pedepsei a avut loc la data de 9 decembrie 2007, iar apelul fiind declarat, mult mai târziu decât termenul de 10 zile de la punere în executare, respectiv, 30 ianuarie 2008) motiv pentru care a respins ca tardiv apelul.
Este evident că inculpatul nu pierde prin aceasta drepturile și interesele rezultate din procesul penal, în caz de grațiere sau amnistie, în acest sens se poate uzita fie de dispozițiile art. 458 Cod pr.penală, care stipulează "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 12, 14 și 15 din Codul penal.
Aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanța de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau unitatea unde condamnatul execută pedeapsa la locul de muncă", sau pe cale de contestație la executare pentru a fi invocat beneficiu acordat de 543/2002.
Ca urmare a respingeri apelului ca nefondat, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare față de stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu procedura de citare, onorariu oficiu avocat, onorariu interpret, aceste din urmă sume fiind plătite anticipat din fondul Ministerului Justiției.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând că hotărârea de condamnare i s-a comunicat în limba română, pe care acesta nu o cunoaște, iar penitenciarul nu i-a pus la dispoziție traducător, astfel încât acesta a realizat peste trecerea termenului de apel că trebuie să declare această cale de atac împotriva hotărârii de condamnare.
Inculpatul a solicitat să fie condamnat la o altă pedeapsă sau să se constate incidența legii de grațiere a pedepsei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat. Așa cum corect a reținut tribunalul, dată fiind situația că inculpatul a lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, acesta putea declara apel peste termen, în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
In condițiile în care punerea în executare a mandatului a avut loc la data de 9 decembrie 2007, iar apelul a fost declarat la data de 30 ianuarie 2008, adică la mai mult de 50 de zile de la data încarcerării, în mod corect apelul a fost respins ca tardiv de către tribunal.
Sunt netemeinice apărările inculpatului, în sensul că necunoscând limba română, nu a putut formula apelul în termen, deoarece acesta ar fi putut solicita, așa cum a și făcut-o ulterior, să i se desemneze un interpret pentru limba pe care o vorbește și, în condițiile în care cunoștea că în baza hotărârii de care era nemulțumit a fost încarcerat, putea să declare apel chiar și în limba pe care acesta o cunoaște, cu care să învestească instanțele române.
In consecință, nefiind respectat nici termenul prevăzut de art.365 Cod pr.penală, pentru apelul peste termen și neregăsindu-se o cauză temeinică de împiedicare, în sensul art.364 Cod pr.penală, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.192 alin.6 Cod pr.penală, cheltuielile pentru plata interpretului desemnat de instanță pentru asistarea inculpatului, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, fiul lui și, născut la 01.04.1969, în localitatea -, domiciliat în localitatea -, cartierul -Turcia, împotriva deciziei penale nr. 140/A din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care 60 lei, reprezentând parte din onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile.
Onorariul interpretului se avansează din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./ 26 ianuarie 2009
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
