Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 30/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.30/R/2009
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Delia Purice Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de părțile civile, A și partea responsabilă civilmente RO r Grup, împotriva deciziei penale nr. 307/A din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului, a părților civile, A, a părților responsabile civilmente SRL, - r Grup și a asiguratorului SC SA.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 12 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 281/01.04.2008 a Judecătoriei Cluj -N a fost ondamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1976 în mun. O jud. B, cetățean român, studii 11 clase, căsătorit, angajat la SC - r Grup SRL O, fără antecedente penale, posesor al CI seria - nr.- eliberat de Poliția mun. O, CNP -,. în mun. O-, -.40, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. și 2 Cod penal, cu art. 74,76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; n baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat;
- în baza art.82 Cod penal s-a fixat termenul de încercare de 2 ani care se adaugă cuantumului pedepsei aplicate, în final rezultând un termen de încercare de 3 ani și 6 luni;
- în baza art. 14 și art.346 combinat C.P.P. cu art.998 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC - r Grup SRL O la 3 000 lei daune materiale și 30 000 lei daune morale în favoarea părții vătămate. S-au respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă și de numiții și A;
- s-a constatat că recuperarea prejudiciului este garantată de asigurător SC SA;
- în baza art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu care s-a plătit din d-nei av. în solidar cu partea responsabil civilmente.
- conform art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către partea vătămată în sumă de 3000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul ăal ucrat cu contract de muncă la SC - r Grup SRL O în calitate de conducător auto. marca cu nr. de înmatriculare -, este proprietatea SC SRL, autovehicul închiriat și care efectua un transport în baza contractului nr.569/2005 încheiat între SC - r Grup SRL O în calitate de expeditor și SC SRL în calitate de transportator.
La data de 27.10.2005 în jurul orelor 21:30 inculpatul conducea pe DN 1 E 60, pe raza comunei îndreptându-se spre municipiul C autotrenul marca cu nr. de înmatriculare -. În zona Km 482+710 există
limitarea de viteză presemnalizată pentru 50 km /h, sectorul de drum cuprinde indicatoare de depășire interzisă iar la data menționată carosabilul era uscat pe zonă neiluminată. cu o viteză peste limita legală, de aproximativ 90 km /h așa cum rezultă din declarațiile inculpatului dar și din analiza diagramei tahograf, inculpatul nu a observat la timp formarea unei coloane de mașini în fața sa astfel că a acționat pedala de frână însă din cauza greutății autovehiculului mașina a intrat în balans, a dobândit o traiectorie necontrolată și a pătruns pe contrasens, unde a izbit din plin mașina cu nr. de înmatriculare -, autoturism - care circula regulamentar și care era condus de victima. Autoturismul - a fost distrus în proporție de 75 %, în vârstă de 26 de ani decedând pe loc. Potrivit raportului de constatare medico-legală a IML C decesul a fost violent datorându-se hemoragiei interne consecutive rupturilor de aortă, plămâni, ficat și rinichi, mecanismul de producere a leziunilor tanato generatoare având loc în condițiile unui accident rutier. Nici victima și nici inculpatul nu au fost sub influența băuturilor alcoolice.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul în condițiile deplasării cu o viteză mai mare decât cea maxim admisă și pe acest fond de a provoca accidentul rutier în urma căruia a decedat victima, inculpatul încălcând semnificația indicatoarelor rutiere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1,2 Cod penal.
Atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv: proces verbal de constatare, acte, depoziție martori ), raport de constatare medico-legală.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 pen. l-a condamnat pentru infracțiunea săvârșită la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante facultative prev. de art.76,74 Cod penal ținând seama de atitudinea inculpatului în tot cursul procesului.
Instanța de fond, a apreciat că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins și dacă pedeapsa nu va fi executata în regim de detenție, astfel că a făcut aplicarea art.81 pen. și a dispus suspendarea condiționată.
Conform art.82 alin.2 pen, prima instanță a fixat termenul de încercare de 2 ani la care se adaugă cuantumului pedepsei aplicate.
Potrivit art.83 pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare, a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezultă din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate in perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea în regim de detenție atât a pedepsei stabilite în prezenta cauza cât și a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se executa separat.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului și asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dacă în perioada termenului de încercare nu-și plătește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, conf.art.84 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei sau formulat pretenții de către soția victimei, și A copii acesteia prin care s-au cerut obligarea în solidar a părților responsabile civilmente SC - r Grup SRL O și SC SRL O la suma de 3000 lei reprezentând contravaloarea a 75 % din autoturismul - avariat de către inculpat stabilirea unei sume de câte 250 lei lunar către copii minori, sumă pe care anterior accidentului victima ar fi prestat-o benevol și cu caracter de continuitate precum și suma de 100.000 lei daune morale cauzate de pierderea soțului și a tatălui vitreg. În ce privește partea responsabilă civilmente instanța de fond a apreciat că față de actele depuse la dosarul cauzei în principal contractul de transport, act care este definitoriu față de obligațiile părților contractuale, singura societate comercială a cărei răspundere poate fi atrasă este SC SRL De asemenea, este edificator contractul de muncă, izvor al raportului de prepușenie și care atrage răspunderea comitentului, în cazul de față partea responsabil civilmente.
Prima instanță a considerat că partea vătămată în calitate de soție este îndreptățită să primească suma de 3000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea autoturismului avariat și suma de 30.000 lei reprezentând daune morale, sumă pe care o consideră îndestulătoare în raport cu perioada de conviețuire cu victima. Pretențiile celorlalte două părți civile și A sunt în opinia primei instanțe nelegale deoarece cei doi nu au fost copii victimei, provin dintr-o căsătorie anterioară și nu s-a creat prin înfiere sau altă cale o relație specifică dreptului familiei în baza căreia din punct de vedere juridic puteau fi îndreptățiți la asemenea despăgubiri incluzând si stabilirea rentei. Faptul că anterior accidentului victima le-a acordat și acestora ajutor material, ajutor benevol nu este de natură să creeze un raport obișnuit părinte-copil cu toate drepturile ce decurg. Față de cele de mai sus instanța de fond a respins pretențiile civile ale acestora.
Instanța de fond a constatat că recuperarea prejudiciului este garantată de asigurător SC SA.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpatul, declarația fiind depusă la poștă la 17 aprilie 2008, asiguratorul SC SA - Suc. B, declarația de apel fiind depusă la poștă la data de 17 aprilie 2008, părțile civile, și A, declarația de apel fiind înregistrată la Judecătoria Cluj -N la 14 aprilie 2008, partea responsabilă civilmente SC SRL O, declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj -N la data de 8 aprilie 2008 și RO r Grup SRL, declarația fiind formulată la termenul de judecată din 15 septembrie 2008, în fața Tribunalului Cluj solicitându-se totodată repunerea în termenul de apel, în conformitate cu prev. art.364 Cod procedură penală.
În motivarea apelului inculpatul a solicitat instanței de judecată ca prin reținerea proporției judicioase a culpei concurente a părții vătămate să se aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special, orientată spre minimul special, cu reținerea disp. art.74 și 76 Cod penal, și cu menținerea prevederilor art.81 și urm. Cod penal. S-a mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a pretențiilor civile formulate de părțile civile și A, respingerea ca inadmisibile a pretențiilor civile de 3 000 lei reprezentând contravaloarea a 75 % din autoturismul - 1300 și admiterea în parte a pretențiilor formulate de partea civilă, ținând cont de culpa concurentă a victimei la producerea rezultatului, ca fiind în proporție de 1/2. Făcând referire la culpa victimei inculpatul susține că victima circula cu o viteză mai mare decât viteza legală admisă, respectiv cu 65- 70 km/ întrucât după accident și așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului maneta schimbătorului de viteze a rămas cuplată în treapta a 4- În al doilea rând, victima circula pe lângă axul drumului, deși potrivit art.42 din OUG 195/2002 acesta avea obligația să revină pe prima bandă, ori de câte ori acest lucru este posibil, ori aceste dispoziții nu au fost respectate de victimă deși prima bandă era liberă. În al treilea rând, cu toate că victima a observat că autoutilitara a intrat în balans pătrunzând pe contrasens, nu a acționat sistemul de frânare, nu a virat către dreapta deși I era liberă în acel moment, având practic o atitudine absolut pasivă și contrară unei conduite preventive, victima neefectuând practic nicio manevră de evitare a acestui accident. Nu în ultimul rând, victima nu purta centură de siguranță încălcând astfel prevederile art.36 alin.1 din OUG 195/2002.
În motivarea apelului asigurătorul a solicitat înlăturarea constatării că recuperarea prejudiciului este garantată de asiguratorul SC și reducerea cuantumului daunelor materiale și morale, susținând că autovehiculul marca cu nr. de înmatriculare - a fost asigurat pe SC SRL astfel că drepturile și obligațiile aferente contractului de asigurare sunt opozabile doar părților semnatare, și apără de răspundere doar pe asiguratul menționat la rubrica respectivă și pe prepușii acestuia, și nu pe alți terți. S-a stabilit eronat că întinderea prejudiciului material reprezentând 75% din autoturismul - este de 3000 lei, fără ca la dosarul cauzei să existe un calcul al reparațiilor, al uzurii, ori devize e reparații, facturi, expertize, etc. În ceea ce privește daunele morale acordate părții civile suma este deosebit de mare în raport cu fapta comisă, persoanele implicate și practica instanțelor în materie.
Părțile civile, și A au criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul soluționării acțiunii civile. Astfel, nu s-au acordat dobânzi legale pentru sumele solicitate și instanța de fond a respins cererile de despăgubiri formulate de către părțile civile și A reținând în mod eronat că între părțile civile amintite, care sunt copiii dintr-o căsătorie anterioară a părții civile și victima nu s-au creat raporturi specifice dreptului familiei, atâta timp cât părțile civile nici nu au invocat un astfel de raport ca fundament juridic al despăgubirilor lunare solicitate, acest fundament fiind constituit de răspunderea civilă delictuală. Prin probele administrate s-a demonstrat că victima asigura o întreținere faptică, certă, stabilă și constantă celor doi minori. Instanța de fond a făcut o apreciere greșită și a cuantumului prejudiciului moral suferit de părțile civile, dat fiindcă în cauză este vorba de trei părți civile care au suferit ca urmare a decesului victimei. Părțile civile au criticat hotărârea instanței de fond și pentru că în mod greșit a fost obligată în solidar alături de inculpat să răspundă o singură parte civilmente responsabilă în condițiile în care temeiul răspunderii în cauză, având în vedere specificul situație concrete deduse judecății, nu poate fi decât unul complex. Din această cauză în speță ar fi trebuit să intervină răspunderea a cel puțin două părți responsabile civilmente și anume SC - r Grup SRL O în calitate de comitent pentru fapta prepusului și SC SRL O în calitate de proprietar - paznic juridic al autoutilitarei marca, implicată în accident. A mai fost criticată hotărârea instanței de fond pentru că a constatat că asigurătorul SC SA garantează repararea prejudiciului lăsând în afara acestei garanții cheltuielile judiciare rezultate din proces.
Partea responsabilă civilmente SC SRL O nu a arătat care sunt motivele pe care se sprijină declarația de apel formulată, iar la termenul de judecată avocatul părții responsabile civilmente d- a arătat că nu mai înțelege să susțină apelul declarat față de aspectul că numai în minuta sentinței atacate apare obligația solidară a societății ce o reprezintă, în timp ce în dispozitivul hotărârii apare ca parte responsabilă civilmente obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, SC - r Grup SRL. D- avocat a mai arătat că nu are mandat expres de retragere a apelului formulat, motiv pentru care tribunalul, chiar în lipsa unor motive exprese de apel formulate de această parte va analiza soluția și din perspectiva apelului formulat de SC SRL.
Partea responsabilă civilmente SC - r Grup SRL a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală deoarece copia minutei hotărârii atacate prevedea în mod expres faptul că partea responsabilă civilmente obligată la daune este SC SRL O ori înainte de termenul de judecarea apelurilor din 15.09.2008 au văzut că dispozitivul hotărârii prevede că partea responsabilă civilmente obligată la daune este SC - r Grup SRL Hotărârea este nelegală pentru că nici considerentele acesteia nu lămuresc pe deplin cine este in final partea responsabilă civilmente care poate fi obligată în solidar la repararea pagubei.
Prin decizia penală nr.307/A din 3 noiembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală a fost admis apelul declarat de părțile civile, și, toți domiciliați în com., b- - -, -. 11, jud. C, al părților responsabile civilmente " ". cu sediul în O,-, -&,.C,.8, jud. B, "- r Grup", cu sediul în O,-, jud. B și asigurătorul "" sucursala, cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 281/01.04.2008 a Judecătoriei Turda care a fost desființată cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei, și anume cuantumul daunelor materiale și morale cuvenite părților civile și la stabilirea părții responsabile civilmente, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În baza art. 346 al.l rap. la art. 14 al.3 lit.b Cod Procedură Penală și la art.999 și 1000 al.3 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile, formulată în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părților civile și A și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - r Grup să plătească părții civile, în nume propriu și respectiv în calitate de reprezentant legal al minorilor și A, suma de 2000 lei cu titlu de daune materiale și respectiv suma de câte 5000 lei, pentru fiecare din cei doi minori, cu titlu de daune morale.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
În temeiul art. 379 pct.l lit.a Cod Procedură Penală a fost respins ca tardiv apelul declarat de către inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, în sumă de 100 lei, care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..
În temeiul art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia, conform art. 192 al.3 Cod Procedură Penală.
În baza art. 193 al.6 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 15.09.2008 în baza art.364 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente SC - r Grup SRL Oaf ost repusă în termenul de apel apreciindu-se că a fost împiedicată să declare apel în termenul legal în condițiile în care minuta hotărârii atacate prevedea că această societate nu este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, minută care i-a fost comunicată și părții apelante în condițiile în care conține aceeași eroare. Prin urmare, față de această parte, tribunalul, nu va mai constata dacă apelul a fost declarat în termen sau nu, față de dispozițiile încheierii ședinței publice din 15 septembrie 2008.
În privința apelului inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a fost introdus în termenul de 10 zile prev. de art.363 alin.1 Cod procedură penală. Astfel, dezbaterea judiciară a fondului cauzei a avut loc în ședința publică din 18 martie 2008, ori așa cum apare consemnat în încheierea acestei ședințe la apelul nominal s-a prezentat inculpatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu. S-a amânat pronunțarea sentinței pentru data de 25 martie 2008.
Prin încheierea ședinței publice din 25 martie 2008 s-a dispus amânarea pronunțării sentinței pentru data de 1 aprilie 2008. În minuta hotărârii penale pronunțată la 1 aprilie 2008, se consemnează că hotărârea este cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ori această dispoziție, în ceea ce-l privește pe inculpat contravine prev. art.363 alin.3 Cod procedură penală. În conformitate cu acest text de lege, pentru partea care a fost prezentă ladezbaterisau la pronunțare, termenul de apel curge de la pronunțare, adică de la 1 aprilie 2008. Este real că în minută apare că inculpatul are drept de apel d e la comunicare, însă căile de atac, termenele în care acestea pot fi exercitate și momentele de la care aceste termene încep să curgă sunt date de lege și nu de judecătorul cauzei. Concluzionând inculpatul putea promova apel în cauză cel mai târziu până la data de 14 aprilie 2008, ori data la care inculpatul a depus declarația de apel la poștă este 17 aprilie 2008 așa cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul în care inculpatul a expediat apelul, aflat în dosarul Tribunalului Cluj la fila 4. Drept consecință și în baza art. 379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, instanța a respins ca tardiv apelul declarat de inculpat, acesta nemaifiind analizat pe fond.
În cauză s-a invocat de asemenea excepția tardivității apelului declarat de SC SA Suc. B, de către avocatul părții responsabile civilmente SC SRL. Tribunalul a constatat că pentru această parte termenul de apel a început să curgă de la data comunicării copiei de pe minuta hotărârii atacate întrucât SC nu a fost reprezentantă la dezbaterea judiciară a fondului cauzei, fiind lipsă. Din dovada de comunicare a sentinței penale amintite rezultă că asigurătorul a primit copie de pe minuta atacată la 7 aprilie 2008 (227 din dos. Judecătoriei Cluj -N). Plicul în care a fost expediată declarația de apel (6 din dos. Tribunalului Cluj ) atestă că declarația a fost depusă la poștă la 17 aprilie 2008, prin urmare, apelul a fost promovat în termen.
Și pentru partea civilă, prezentă la dezbaterea judiciară a fondului cauzei care a avut loc la data de 18 martie 2008, termenul de apel a curs de la data pronunțării sentinței și anume 1 aprilie 2008, astfel că, data la care a fost apelul înregistrat la Judecătoria Cluj -N 14 aprilie 2008 reprezintă practic ultima zi a termenului de apel, calculat conform art.186 alin.2 și 4 Cod procedură penală, apelul fiind în termen.
În termen a fost declarat și apelul părții responsabile civilmente SC SRL, termenul curgând de la pronunțare și pentru această parte.
În lipsa apelului inculpatului, singurul care solicita devoluarea laturii penale a cauzei, tribunalul verificând hotărârea atacată sub aspectul laturii civile, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de apelanți, apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție greșită în ceea ce privește această latură civilă.
Astfel, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea autoturismului - distrus în accident în proporție de 75%. Din susținerile părții civile rezultă că acest autoturism avea ca an de fabricație anul 1979. Este în mod notoriu evident că, nici la data accidentului rutier care a avut loc în data de 27.10.2005 și nici în prezent un autoturism marca - de vechimea celui distrus nu valora suma de 3000 lei. În plus, autoturismul a fost distrus doar în proporție de 75%, epava fiind preluată de către partea civilă care avea posibilitatea să o valorifice, ori în condițiile în care un autoturism având anul de fabricație anul 1979 neavariat nu poate în mod evident 3000 lei cu atât mai mult unul avariat în proporție de 75% nu poate valora atât. Făcând un calcul aritmetic ar însemna ca neavariat autoturismul deținut de victima accidentului să 4000 lei. Din declarația martorului rezultă că cu aproximativ o J de an înainte de accident mașina respectivă ar fi fost reparată printr-un credit bancar în cuantum, de 30.000.000 lei vechi (3000 lei). Această afirmație însă este pusă serios sub semnul întrebării în condițiile în care existența unui asemenea credit ar fi trebuit dovedită de către partea civilă cu un contract aferent, și nici chiar existența unui astfel de contract nu ar demonstra în totalitate destinația creditului, eventual aceasta ar fi putut fi probată cu declarații de martori.
Față de anunțurile existente în ziarul local " de la la Z" pentru autovehiculele de marcă identică și cu ani de fabricație mai recenți, apreciem că suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea a 75% din autoturismul - distrus la momentul accidentului reprezintă o justă dezdăunare a părții civile. Sub acest aspect sunt admisibile apelurile asigurătorului SC SA și a părții responsabile civilmente SC - r Grup SRL, tribunalul reducând cuantumul daunelor materiale la care este obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente mai sus amintită, pentru motivele pe care se vor arăta puțin mai jos.
În privința rentei lunare de câte 250 lei/ lună solicitate de părțile civile și A prin reprezentanta lor legală, instanța a apreciat că instanța de fond a respins aceste pretenții în mod justificat însă având la bază o motivație nepertinentă. Este real că cei doi minori nu sunt copii victimei, ei rezultând din căsătoria anterioară a mamei lor. Din declarația martorului, tatăl victimei rezultă că fiul său era preocupat de creșterea și îngrijirea celor doi minori, mergea la școală și se interesa de activitatea școlară a celor doi copii, îi verifica la teme și îi ajuta, le cumpăra haine și toate cele necesare unei vieți normale la vârsta pe care copii o aveau. Practic îi considera copiii lui. Din această declarația mai rezultă că victima câștiga 7.000.000 lei vechi, bani pe care îi aducea în casă fiind folosiți în familie.
Din adresa emisă de SC COM SRL rezultă că în lunile anterioare decesului, victima câștiga 548 lei. Este fără îndoială că din această sumă nu putea aloca 500 lei pentru creșterea celor doi copii, pentru sine și soția sa rămânând a se gospodări și a plăti cheltuieli de întreținere în limita diferenței de 48 lei. Chiar acceptând că în unele luni, cum ar fi luna septembrie când începe școala, cheltuielile sunt mai mari, nu s-a probat că victima aloca constant această sumă (500 lei) pentru creșterea celor doi copii. Prejudiciul material rezultat pentru cei doi minori prin pierderea soțului mamei lor, este unul eventual, deoarece din nici o probă de la dosarul cauzei nu rezultă că victima intenționa să aloce aceste sume pentru creșterea și educarea copiilor soției sale până la majoratul lor. Chiar dacă înainte de decesul său victima s-a ocupat de cei doi copii și din veniturile realizate de el a dispus și în favoarea minorilor, în condițiile în care pe viitor ar fi refuzat să face acest lucru, și nici o probă din cauză nu garantează că o asemenea eventualitate nu s-ar fi putut produce, victima nu ar fi putut fi obligată în nici un fel să revină la prestațiile anterioare, pentru că acestea aveau un caracter pur benevol.
Prin urmare instanța de fond a respins în mod corect aceste pretenții însă cu o motivație defectuoasă derivând din raporturi de dreptul familiei în condițiile în care în speță era evident că aceste raporturi nu își au aplicarea.
Ținând seama însă de declarațiile martorilor și rezultă că minorii, prin modul în care victima s-a implicat în viața lor, au suferit în mod indubitabil un prejudiciu de natură morală, pierzându-l pe cel care și-a asumat față de ei, chiar și temporar, rolul de tată.
Prin prisma acestor date apreciem că suma de câte 5000 lei pentru fiecare din cei doi minori va reprezenta o justă dezdăunare morală pentru pierderea victimei, care era soțul mamei lor și alături de care locuiau.
În privința întinderii prejudiciului de natură morală suferit de partea civilă, tribunalul a apreciat că prima instanță a cuantificat corect întinderea sa raportat la relația armonioasă existentă între cei doi, dar relativ de scurtă durată, fiind căsătoriți numai din 3 mai 2005, practic cu 5 luni și J înainte de a interveni decesul victimei.
În privința celuilalt motiv de apel formulat de asigurătorul SC SA, în sensul înlăturării constatării că recuperarea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC SA, tribunalul a apreciat că în raport de dispozitivul și considerentele Deciziei în interesul legii nr.1/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, citarea asigurătorului și constatările instanței de judecată în raport de acesta sunt pur formale, obligațiile asigurătorilor rezultând din lege și din întinderea contractului de asigurare încheiat, și nu din hotărârea judecătorească în sine. Din această pricină nu este fondat pe acest temei nici apelul părții civile care a invocat că instanța a obligat asigurătorul doar la garantarea recuperării prejudiciului, nu și a cheltuielilor de judecată. Așa cum s-a mai spus obligațiile asigurătorului izvorăsc din însăși legea ce guvernează activitatea sa și din clauzele contractului de asigurare iar nu din dispozițiile instanței de judecată.
Asigurătorul a mai invocat că polița emisă de SC SA cu privire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare - menționat ca asigurat pe SC trade SRL ori drepturile și obligațiile aferente contractului de asigurare sunt opozabile doar părților semnatare și că apără de răspundere doar pe asiguratul menționat la rubrica respectivă și pe prepușii acestuia, și nu pe alți terți. Este evident că ceea ce s-a asigurat este riscul producerii de pagube prin utilizarea acelui vehicul, indiferent cine ar fi fost cel care îl utilizează, atâta timp cât utilizarea s-a făcut cu știința proprietarului asigurat. Mai mult, proprietarul asigurat nu suportă daunele nici în condițiile în care vehiculul ar fi fost deținut ilegal. Prin urmare, în cauză are calitatea de asigurător SC SA în condițiile în care contractul de asigurare s-a încheiat cu SC SRL care a transmis folosința acelui vehicul către SC SRL, printr-un contract de închiriere, această societate încredințând la rândul său vehiculul către SC - r Grup SRL în baza unui contract de transport.
În cauză are calitatea de partea responsabilă civilmente SC - r Grup SRL în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1000 alin.3 civil care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Inculpatul era la momentul producerii accidentului rutier angajatul SC - r Grup SRL și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Celelalte două părți responsabile civilmente SC SRL și SC SRL ar putea răspunde doar în virtutea dispozițiilor art.1001 civil, referitoare la răspunderea pentru lucruri. de specialitate și practica judiciară a statuat însă că răspunderea pentru lucruri este subsidiară răspunderii persoanei și intervine numai în măsura în care nu se poate stabili vinovăția vreunei persoane. Cum în cauza de față vinovăția inculpatului a fost stabilită, și a fost analizată și angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului în mod evident nu se mai impune angajarea răspunderii subsidiare pentru lucruri. Prin prisma celor mai sus amintite este admisibil și apelul părții responsabile civilmente SC SRL.
Sintetizând toate cele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală, tribunalul admis apelul declarat de părțile civile, și A, al părților responsabile civilmente " ", "- r Grup", și asigurătorul "" Sucursala B, împotriva sentinței penale nr.281/01.04.2008 a Judecătoriei Turda care a fost desființată cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei, și anume cuantumul daunelor materiale și morale cuvenite părților civile și la stabilirea părții responsabile civilmente, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În baza art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.b Cod Procedură Penală și la art.999 și 1000 al.3 Cod Civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile, formulată în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părților civile și A și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - r Grup să plătească părții civile, în nume propriu și respectiv în calitate de reprezentant legal al minorilor și A, suma de 2000 lei cu titlu de daune materiale și respectiv suma de câte 5000 lei, pentru fiecare din cei doi minori, cu titlu de daune morale.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, în sumă de 100 lei, care a fost avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..
În temeiul art. 192 al.2 Cod Procedură Penală, a fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia, conform art. 192 al.3 Cod Procedură Penală.
În baza art. 193 al.6 Cod Procedură Penală, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.37 eliberată la 14.10.2008 și aflată în dosar la fila 80 dosar fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile civile, A și partea responsabilă civilmente SC - r Grup SRL.
Prin înscrisul depus la dosar ( 47), părțile civile au invocat excepția tardivității introducerii recursului părții responsabile civilmente, termenul de recurs curgând și pentru această parte de la pronunțare, fiind prezentă la dezbateri și nu de la comunicare, cum greșit s-a menționat în dispozitivul hotărârii atacate.
Prin înscrisurile de la filele 48, 49, părțile civile au arătat că renunță la judecata recursurilor promovate.
În motivarea recursului său, partea responsabilă civilmente a învederat faptul că, în cauză era necesară obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile și a SC SRL, întrucât între această societate comercială și partea responsabilă civilmente există un contract de transport, a cărui prevederi nu pot fi omise, de asemenea trebuie avut în vedere și contractul de muncă încheiat de către inculpat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente a acestuia, atât instanța de fond, cât și tribunalul au reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat că, la data de 27.10.2005 inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul în condițiile deplasării cu o viteză mai mare decât cea maxim admisă și încălcând semnificația indicatoarelor rutiere și pe acest fond a provocat accidentul rutier în urma căruia a decedat victima.
În ceea ce privește manifestarea de voință expresă a părților civile, curtea, în baza art.385 ind.4 va C.P.P. lua act de retragerea recursurilor acestora.
Cu privire însă la excepția tardivității recursului părții responsabile va constata că aceasta este neîntemeiată și o va respinge din următoarele considerente.
Potrivit dispozitivului deciziei atacate, termenul de recurs, în cazul părții responsabile civilmente curge de la comunicare, adică de la data de 6.11.2008, după cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (98).
Astfel, cu toate că partea responsabilă civilmente, a participat, prin reprezentantul său la dezbateri, curtea apreciază că, în mod corect s-a stabilit de către instanța de apel că, termenul, în cazul acestei părți curge de la comunicare, având în vedere conținutul mandatului de reprezentare, care nu conține atribuțiile ce-i revin mandatarului, în sensul că nu s-a prevăzut expres că acesta poate promova calea de atac.
Analizând pe fond recursul acestei părți se constată că este nefondat, din următoarele considerente:
În ceea ce privește SC - r Grup SRL, sunt îndeplinite cerințele art.1000 alin. 3.civ. care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, în condițiile în care la data comiterii accidentului, inculpatul era angajatul acestei societăți comerciale și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu ( 8 dosar fond).
Criticile părții responsabile civilmente se referă la faptul că, în cauză trebuia antrenată și răspunderea solidară a SC SRL și SC SRL, dar, cum corect a reținut instanța de apel, aceste două societăți comerciale ar putea răspunde doar în virtutea dispozițiilor art.1001 civ. referitoare la lucruri, răspundere, care potrivit practicii judiciare în materie și doctrinei, este subsidiară celei prev. de art.1000 alin.3 civ.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 189 Cod proc.penală va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art. 192 al.2 Cod proc.penală, va obliga pe partea resp.civilmente RO GRUP O, să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe părțile civile, și A, sumele de câte 25 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către partea responsabilă civilmente RO GRUP,cu sediul în O-, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 307 din 3 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.
In baza art. 385 ind. 4 al.2 Cod proc.penală, raportat la art. 369 Cod proc.penală, ia act de retragerea recursului declarat de părțile civile, și A, toți trei domiciliați în comuna, B- - -, -.5,.2,.11, împotriva aceleiași decizii.
In baza art. 189 Cod proc.penală stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
In baza art. 192 al.2 Cod proc.penală, obligă pe partea resp.civilmente RO GRUP O, să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe părțile civile, și A, sumele de câte 25 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./2.02.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Delia Purice Monica Rodina
