Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 316/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 316
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător:
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " uciderea din culpă", promovat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.75 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat OG, asistat de avocat ales și partea civilă recurentă.
Lipsește partea vătămată, reprezentanții legali ai acesteia -, părțile civile, unități spitalicești Spitalul Clinic de Urgență "Dr." I, Spitalul Clinic de Urgențe Pentru Copii "Sf." I și asiguratorul SC" ROMÂNIA asigurare - REASIGURARE"SA - fostă SC""SA-
Procedura de citare pentru acest termen de judecată cu asiguratorul SC" ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE" SA B este necompletă, dovada de citare fiind restituită la dosarul cauzei în întregime cu mențiunea " destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu permite afișarea".
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul formulat de partea civilă recurentă nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.1 pct.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța, procedează la identificarea identității inculpatului OG, care se legitimează cu Seria nr.-, fiul lui și, născut la 18 martie 1983, domiciliat în comuna, județul I CNP: -.
Avocat,depune la dosar xerocopia unui proces - verbal, încheiat la data de 18 aprilie 2009 din care rezultă că inculpatul i-a achitat părții civile suma de 1000 RON reprezentând daune morale la care a fost obligat conform sentinței penale nr.106 din 25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, județul I, și învederează instanței că aceasta dorește să-și retragă recursul formulat solicitând a fi interpelată în acest sens.
Instanța, procedează la identificarea părții civile recurentă care se legitimează cu Seria - nr.-, fiica lui și, născută la data de 13.06.1955, domiciliată în comuna, județul
Interpelată fiind, cu privire la precizarea făcută de către apărătorul inculpatului, declară că își retrage apelul formulat împotriva deciziei penale nr.75 din 13 februarie 2009 pronunțat de Tribunalul Iași, solicitând a se lua act de declarația sa. În acest sens părții vătămate recurentă i-a fost luată și o declarație scrisă care după ce a fost citită și semnată, s-a atașat la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că,în cauza de față nu operează nici o obligație a asiguratorului câtă vreme fapta a fost săvârșită de inculpat în stare de ebrietate, inculpatul nu beneficiată de nici o asigurare în cauză, acesta neputându-se îndrepta niciodată împotriva asiguratorului sau asiguratorul împotriva sa. Inculpatul s-a obligat să plătească singur toate sumele de bani, solicitate cu titlu de despăgubiri. Față de această declarație a inculpatului,la instanța de apel cu privire la acest motiv de apel în legătură cu asiguratorii, parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și-a retras apelul. Susține apărarea că asiguratorul nu este parte în acest recurs declarat de partea civilă recurentă întrucât aceasta nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Iași iar Tribunalul Iașia schimbat sentința doar sub aspectul laturii penale.
Curtea, față de precizările făcute de către apărătorul inculpatului, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că atât timp cât partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat la acoperirea prejudiciului și nu solicită despăgubiri de la asigurator, iar inculpatul și-a asumat întreaga răspundere pentru plata despăgubirilor, apreciază procurorul că asiguratorul nu poate fi parte în proces. În mod corect asiguratorul nu a fost citat nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni renunțând asupra acestui motiv de apel ( încheierea de ședință din 25.11.2008).
Apreciază că asiguratorul nu este parte în proces și nu se impune amânarea cauzei pentru repetarea procedurii de citare.
Instanța, față de împrejurarea că partea civilă nu a atacat cu apel sentința pronunțată de Judecătoria Răducăneni iar, Tribunalul Iașia desființat sentința doar în latură penală curtea, apreciază că asiguratorul SC" ROMANIA ASIGURARE - REASIGURARE" SA B nu este parte în prezentul recurs declarat de partea civilă și nu se impune amânarea cauzei pentru repetarea procedurii de citare cu asiguratorul.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Partea civilă recurentă, având cuvântul, solicită a se lua act de declarația sa de retragere a recursului.
Avocat având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a părții civile recurentă de retragere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă recurentă.
Inculpatul intimat OG, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de declarația părții civile recurentă de retragerea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 106/ 25 iunie 2008 a Judecătoriei Răducăneni, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c raportat la art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2, 4 și 4 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c raportat la art. 76 lit. d Cod penal și la 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. - b Cod penal.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 86 ind. 2 Cod penal s- fixat termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 ind. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare s-au stabilit măsurile de supraveghere menționate la lit. a - d.
În baza art. 71 alin. 5 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sf. " I și Spitalul Clinic de Urgențe "Dr. " I și s-au constatat recuperate integral prejudiciile cauzate.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s- admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 lei daune morale către partea civilă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a Pentru a pronunța sentința instanța de fond reținut următoarele:
Inculpatul locuiește OG în satul Cozia, com., jud. I și este proprietarul unui autoturism cu nr. de înmatriculare -.
În ziua de 29.09.2006, în jurul orelor 11,00, inculpatul s-a deplasat cu acest autoturism, pentru care posedă permis de conducere categoria B, la locuința G, dând curs invitației acestuia.
În acest loc, inculpatul a consumat produse alimentare și băuturi alcoolice, pe parcursul mai multor ore, respectiv două pahare de vin și o J de litru de bere.
La plecare, în jurul orelor 20,00, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, cu intenția de a ajunge la domiciliul prietenei sale.
În jurul orelor 20,30, inculpatul conducea autoturismul său prin satul Cozia, în direcția I -, când s-a angajat în depășirea unui autoturism, care se deplasa pe sensul său de mers, moment în care, a lovit pe, în vârstă de 14 ani și în vârstă de 17 ani, persoane care în acel moment se aflau pe acostament.
Cei doi tineri, victime ale acestui accident au fost transportate la Spitalul de Neurochirurgie I și la Spitalul de Copii Sf.
Conform concluziilor raportului de autopsie medico - legală cu nr. 1487/C/21.11.2006, moartea lui a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale consecutivă fracturii de iradiată circumferențial la bază, hematomului extra și subdural și contuzie - dilacerare cerebrală gravă, leziunile respective putându-se produce în cadrul unui accident rutier.
Între accident și deces există o legătură directă de cauzalitate.
Conform Raportului de constatare medico - legală nr. 1717/OF din 23.11.2006, a prezentat un traumatism abdominal cu ruptură splenică, operată, fractură 1/3 distală peroneu stg. tratată ortopedic, fractură maleolă tibială, etc. leziunile fiind produse în accident rutier, putând data din 29.09.2006.
Pentru vindecarea acestor leziuni au fost necesare un nr. de 50-55 zile îngrijiri medicale.
În același act medical, se mai specifică că splenectomia reprezintă o pierdere de organ, și îi conferă părții vătămate o infirmitate fizică permanentă.
De asemenea, leziunile suferite au fost de natură să-i pună viața în primejdie.
La scurt timp, după producerea accidentului, i s-au recoltat inculpatului probe biologice, pentru a se stabili dacă a consumat alcool înainte de a se urca la volan.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2070 din 03.10.2006, cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml a fost la prima probă - ora 21,00 de 1,25 g/% o iar la cea doua probă a fost de 1,10g%
Din conținutul procesului - verbal de constatare a stării în care în care se afla autoturismul înaintea producerii accidentului se desprinde ideea că acesta nu avea defecțiuni care să fi determinat accidentarea celor două persoane independent de vinovăția inculpatului.
Audiat asupra situației de fapt, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.
Pe timpul cercetării judecătorești, audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor precizând însă, că în timpul accidentului cele două victime se aflau pe partea carosabilă.
Și martorii din lucrări, audiați pe timpul cercetării judecătorești, au revenit asupra declarațiilor, susținând că victimele se aflau pe carosabil în momentul producerii accidentului.
Susținerile inculpatului cât și a martorilor din lucrări în acest sens, nu pot fi reținute de către instanță, în condițiile în care, atât inculpatul cât și martorii, în timpul urmăririi penale, au descris în detaliu modalitatea producerii accidentului și au susținut că victimele se aflau, în acel moment,pe acostament,aceste depoziții coroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză.
Situația de fapt reținută astfel de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, raportul de autopsie medico-legală, raport de constatare medico-legală, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, expertiză tehnică auto, depozițiile inculpatului, depozițiile martorilor din lucrări date în timpul urmăririi penale, toate, formând un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
La termenul de judecată din data de 23.04.2008, instanța a pus în discuție și a schimbat încadrarea juridică în ce privește fapta prev. de disp. art. 184 Cod penal, în sensul reținerii în sarcina inculpatului și a dispozițiilor art. 184 alin.4 Cod penal.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
- mama persoanei decedate în urma accidentului -, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
În drept:
Fapta inculpatului care OG la data de 29.09.2006, a condus pe drumul public DN 28 autoturismul proprietate cu nr. de înmatriculare -, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 %o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. și ped. de disp. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 modificată;
Faptele aceluiași inculpat care la data de 29.09.2006, conducând autoturismul -, pe DN 28 sub influența băuturilor alcoolice, la o depășire a unui autoturism din fața sa, a lovit pe, și, leziunile suferite de aceștia ca urmare a impactului, producând vătămarea gravă a părții vătămate și decesul ulterior a lui. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de disp. art.178 lin. 3 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2,4 și 4 ind.1 Cod penal.
Faptele săvârșite de către inculpat sunt în concurs real.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, instanța a ținut seama, cf. disp. art. 72 Cod penal, atât de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de modalitatea săvârșirii acestora, de rezultatul produs, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de vârsta acestuia, de gradul de pregătire și instruire al acestuia, de faptul că a achitat o parte din cheltuielile ocazionate de înmormântarea lui, a achitat integral cheltuielile de spitalizare a celor două victime,cât și de faptul că acesta a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă recunoscând și regretând săvârșirea faptelor
În baza acestor considerente instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune concurentă câte o pedeapsă cu închisoarea, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prev. de disp. art. 74 lit. a și c Cod penal și a dat eficiență disp. art. 76 lit. b și d Cod penal.( pentru fiecare infracțiune concurentă).
În baza disp. art.33 lit. a și 34 lit. b cod penal, inculpatul i s-a aplicat pedeapsa rezultantă.
În baza disp. art. 71 alin. 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pre. de art. 4 lit. a - b Cod penal.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse și prin neexecutarea acesteia în regim de detenție, instanța a dispus, în baza disp. part.86 ind. 1 Cod. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza disp. part.86 ind. 2 Cod. pen. a fixat termen de încercare de 5/cinci) ani.
În baza disp. art.86 ind.3 Cod pen, pe durata termenului de încercare condamnatului a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în ultima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza disp. art.71 alin.5 Cod pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza disp. art. 14 și 346 Cod pr. pen. a admis acțiunile civile formulate de către părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru copii " SF. " I și Spitalul Clinic de Urgențe Dr. O-ași și a constatat recuperate integral prejudiciile cauzate.
Partea civilă a formulat pretenții civile în sumă totală de 30.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
Având în vedere faptul că inculpatul a achitat părții civile o parte din cheltuieli, respectiv suma de 2500 lei iar pentru diferența de până la 10.000 lei parte civilă nu a formulat probe și nu a dovedit aceste pretenții, instanța a respins daunele materiale formulate.
În ce privește daunele morale, instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunilor, inculpatul a creat părții civile, un prejudiciu moral efectiv, constând în suferința psihică de netăgăduit datorată decesului copilului acesteia, între care existau relații de afecțiune anterior evenimentului produs.
Pentru considerentele expuse, instanța, în baza disp. art. 14 și 346 Cod pr. pen a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să-i achite acesteia suma de 20.000 lei noi cu titlu de despăgubiri civile(daune morale).
În baza disp. art. 14 și 346 Cod pr. pen a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-au invocat și dispozițiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat."
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal inculpatul și constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul inculpatului se critică sentința primei instanțe solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. 3 teza a II-a în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 și 4 ind. 1 Cod penal, în conținutul complex a celor două infracțiuni intrând ca element constitutiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, situație de fapt circumscrisă infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/1992 pentru care a fost nelegal condamnat.
În al doilea rând, instanța de fond nu a motivat pedeapsa accesorie aplicată a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În al treilea rând, se critică cuantumul prea mare al pedepselor stabilite și al pedepsei aplicate date fiind circumstanțele personale și reale incidente în cauză.
În apelul procurorului se critică sentința pentru greșita încadrare juridică dată faptelor reținute prin rechizitoriu, precizându-se că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare este absorbită în conținutul agravant al infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 3 Cod penal și art. 184 alin. 4 ind. 1 Cod penal.
Instanța de fond trebuia să dispună interzicerea și a dreptului și a dreptului de conduce un vehicul, conform art. 64 lit. c Cod penal.
În cauză trebuia citat asiguratorul I, în dosarul cauzei existând dovezi că autoturismul inculpatului era asigurat.
Prin decizia penală nr. 75 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Iași au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni d e către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 106/25 iunie 2008 a Judecătoriei Răducăneni, care a fost desființată în parte în latura penală și civilă și rejudecând:
Inculpatul a OG fost condamnat la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal și la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.3 Cod penal, art. 184 alin. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 86 ind. 2 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
S- constatat acoperit prin plată prejudiciul cauzat părții vătămate minore .
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Soluția a fost pronunțată cu opinie separată.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul reținut:
În ceea ce privește latura penală, prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Într-adevăr, din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexe și cu schița accidentului; procesul verbal de inspecție tehnică a autoturismului; raportul de autopsie medico-legală nr. 1487/C din 21.11.2006 al Institutului de Medicină Legală I, din care rezultă că moartea minorului a fost violentă, între accident și deces existând legătură de cauzalitate; declarația martorului - tatăl părții vătămate; raportul de constatare medico-legală nr. 1717/OF din 23.11.2006 emis de Institutul de Medicină Legală I pe numele acesteia, din care rezultă că victima rămasă în viață a necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, splenectomia suferită reprezentând o pierdere de organ care îi conferă o infirmitate fizică permanentă; declarațiile martorilor, -, martori oculari, buletinul de examinare clinică, din care rezultă faptul că inculpatul nu pare sub influența băuturilor alcoolice, deși consumul de astfel de băuturi era o certitudine, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2070 -1 din 03.10.2006, potrivit cu care, în seara accidentului, la ora 21.17 avea o alcoolemie de 1,25 g%o, iar la 22.17 alcoolemia era de 1,10 g%o; declarațiile de recunoaștere constantă ale inculpatului și de regret asupra comiterii infracțiunilor) rezultă fără echivoc faptul că, în seara de 29.09.2006, inculpatul a OG condus autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare -, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 g%o și, în urma executării în mod necorespunzător a unei depășiri, a lovit cele două victime minore, și, cea dintâi decedând, iar cealaltă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, splenectomia suferită reprezentând o pierdere de organ care îi conferă o infirmitate fizică permanentă.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute a fi săvârșite de către inculpat, instanța de control judiciar o apreciază ca fiind greșită.
Astfel, prima instanță a condamnat inculpatul pentru trei infracțiuni aflate în concurs real, respectiv pentru:
- ucidere din culpă, în forma agravată prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal (cea a comiterii de către un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală);
- vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal (cea a comiterii din culpă a unei vătămări corporale grave ca urmare a nerespectării de către o persoană aflată în stare de ebrietate a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii sau meserii);
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, este cunoscut faptul că o infracțiune este complexă când în conținutul său intră ca element sau ca circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. În speța de față, atât infracțiunea prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal cât și infracțiunea prev. de art. 184 alin.2,4, 4 ind. 1 Cod penal sunt infracțiuni complexe, care reunesc în conținutul lor agravat o faptă care este prevăzută și ca infracțiune de sine stătătoare (respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală), dar care, săvârșită în condiții de agravare, își pierde autonomia, constituindu-se ca o agravantă legală a acestora.
Dacă, în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia I/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, faptul că această infracțiune, reglementată în art. 178 alin. 3 din Codul penal, constă într-o acțiune ce cuprinde în ea însăși și trăsăturile distinctive ale infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că, într-un atare caz, în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracțiune își pierde autonomia proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanță agravantă în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracțiuni, complexă, în sensul prevederilor art. 41 alin. 3 din Codul penal, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 2,4, 4 ind. 1 Cod penal nu există o decizie obligatorie.
Din analiza conținutului său constitutiv rezultă, după părerea instanței de control judiciar, faptul că ne aflăm în prezența unei infracțiuni complexe, aceasta întrucât:
● dispozițiile art. 184 alin. 2,4, 4 ind. 1 Cod penal au în vedere fapta de vătămare corporală din culpă, care a avut vreuna din urmările prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, care este săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii și de către o persoană care se află în stare de ebrietate;
● pe de altă parte, la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este prevăzută ca infracțiune "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".
● din analiza celor două texte de lege reiese în mod vădit că infracțiunea de vătămare corporală din culpă, reglementată în art. 184 alin. 2,4, 4 ind. 1 din Codul penal, constă într-o acțiune ce cuprinde în ea însăși și trăsăturile distinctive ale infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că într-un atare caz, în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracțiune își pierde autonomia proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanță agravantă în conținutul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4,4 ind. 1 Cod penal;
● este adevărat că art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, face trimitere doar la o îmbibație alcoolică peste limita legală și nu se referă expres la starea de ebrietate, element constitutiv al infracțiunii complexe prev. de art. 184 alin. 4 ind. 1 Cod penal, ceea ce ar putea conduce la concluzia că, în acest caz, voința legiuitorului nu a mai fost de a crea o singură entitate infracțională, complexă; mai mult, în speța de față, dincolo de faptul că inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală, din buletinul de examinare clinică rezultă împrejurarea că acesta "nu pare sub influența băuturilor alcoolice", deși consumul de astfel de băuturi era o certitudine. Aceste împrejurări ar putea determina chiar înlăturarea disp. alin. 4 ind. 1 al art. 184 Cod penal, mergând pe motivarea că nu s-a stabilit starea de ebrietate prin nici un mijloc de probă, caracterul calificat al infracțiunii de vătămare corporală din culpă fiind imprimat de producerea consecințelor datorită nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul profesiei sau al unei activități ca șofer;
● s-a apreciat de către instanța de control judiciar că nu poate fi îmbrățișată o astfel de opinie întrucât:
- în ceea ce privește dispozițiile art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, deși se referă doar la o îmbibație alcoolică peste limita legală, voința legiuitorului a fost de a include în conținutul acesteia și starea de ebrietate, ca un posibil efect al consumului de alcool; cu toate acestea, această consecință își poate recăpăta individualitatea, ca excepție, atunci când consumul de alcool nu a condus la o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar starea de ebrietate sub influența căreia fapta penală a fost comisă exprimă cel puțin același pericol social ca în cazul unei alcoolemii peste limita legală, sub rezerva constatării clinice sau prin orice alt mijloc de probă;
- în susținerea celor afirmate anterior stă chiar conținutul infracțiunii prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal, care face referire atât la îmbibație alcoolică peste limita legală cât și la starea de ebrietate ca alternativă;
- mai mult, însăși decizia nr. I/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursului în interesul legii, în considerente, precizează clar situația în care alternativa stării de ebrietate, inserată în cuprinsul art. 178 alin. 3 Cod penal, este activată, respectiv atunci când "uciderea din culpă a unei persoane în aceleași împrejurări este comisă de către un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală".
● revenind la speța ce formează obiectul prezentei cauze, chiar dacă inculpatul OG, potrivit buletinului de examinare clinică, "nu pare sub influența băuturilor alcoolice", faptul că prezenta o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge este dovedit științific; astfel că, starea de ebrietate la care face trimitere art. 184 alin. 2,4,4 ind. 1 Cod penal, în cazul de față, este un efect al consumului excesiv de alcool (1,25g %0 la ora 21,17, incidentul rutier având loc la ora 20.30), nefiind necesar a fi stabilită clinic sau prin orice alt mijloc de probă. Această împrejurare conturează în mod clar necesitatea existenței unei identități de rațiune în stabilirea încadrării juridice ce urmează a fi dată faptelor reținute prin rechizitoriu și implicit în a recunoaște caracterul complex al infracțiunii prev. de art. 184 alin.2,4,4 ind. 1 Cod penal, această infracțiune prezentând un pericol social propriu sporit, pentru care legiuitorul a înțeles să prevadă o pedeapsă mai mare, dată fiind tocmai legătura dintre cele două acte (conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în starea de ebrietate, văzută ca efect legal și, în același timp, componentă a consumului excesiv de băuturi alcoolice, și consecințele inserate în aliniatele 2 și 4 ale art. 184 Cod penal);
Concluzionând asupra greșitei încadrări juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu, instanța de apel urmează, ca, în baza art. 334 Cod proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice prin reținerea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2,4, 4 ind. 1 Cod penal aflate în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social concret al acestora și urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce. Pe de altă parte, s-a ținut cont, în mod corect, și de faptul că inculpatul nu are antecedente și a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare în ambele faze procesuale, recunoscând și regretând comiterea faptelor și colaborând cu autoritățile judiciare. S-au avut în vedere și circumstanțele sale personale. Cu toate acestea, instanța de fond nu a verificat disponibilitatea efectivă a inculpatului, stăruința acestuia de acoperire a prejudiciului adus părții vătămate minore, la data pronunțării sentinței penale aplicate acesta având deja acoperite de către inculpat toate cheltuielile de spitalizare și însănătoșire, ridicate la suma de 9600 lei. Prin urmare, prima instanță, în primul rând nu și-a exercitat rolul activ în aplicarea disp. art. 17 Cod proc. pen. victima fiind minoră, iar, în al doilea rând, dacă ar fi activat aceste dispoziții, ar fi avut, la momentul pronunțării, dovada stăruinței inculpatului în acoperirea prejudiciului, fiind incidente și disp. art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, cu efecte supra stabilirii pedepselor principale și, ulterior, asupra aplicării rezultantei, aceasta cu atât mai mult cu cât pe parcursul judecății în fond a cauzei, au fost despăgubite și unitățile spitalicești părți civile în cauză.
În funcție de toate aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea care se impun a fi micșorate, prin incidența și a circumstanței atenuante anterior menționate, cu atât mai mult cu cât aceeași stăruință a fost manifestată și pe parcursul judecării prezentei căi de atac, inculpatul achitând părții civile o parte din daunele morale la plata cărora a fost obligat, respectiv 5000 lei din totalul de 20000 lei.
Reducerea cuantumului pedepselor stabilite se impune și prin raportare la noua încadrare juridică reținută de instanța de control judiciar.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate în urma concursului ideal de infracțiuni, în mod corect s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate, fiind întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 861Cod penal. Într-adevăr, în speță, prin raportare la pedeapsa rezultantă principală ce i-a fost aplicată efectiv inculpatului și la conduita generală a acestuia în comunitate, tribunalul apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta, existând reale perspective de reintegrare în societate a sa și suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, că acesta nu va mai săvârși și alte infracțiuni. Se reține deci că, în mod just, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins, în cauză, și fără executarea efectivă a pedepsei rezultante aplicate.
Totuși, având în vedere necesitatea reducerii cuantumului pedepselor stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile concurente reținute de către instanța de control judiciar, și, implicit, aplicarea unei pedepse principale sub limita reținută de instanța de fond, în mod proporțional va fi redus și termenul de încercare prev. de art. 86 ind. 2 Cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpatul apelant, respectiv nemotivarea de către instanța de fond a pedepsei accesorii aplicate și a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, sunt necesare câteva precizări:
- analiza sentinței penale criticate a condus la concluzia nemotivării aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal;
- această lipsă poate fi suplinită de instanța de apel. Astfel, cu rol determinant în stabilirea pedepsei accesorii îl au dispozițiile art. 72 din Codul penal;
- de aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate în conținutul art. 71 Codul penal;
- sub acest aspect, este de observat că, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în lege și gradul de pericol social al faptelor săvârșite, pedepsele trebuie să mai reflecte și persoana infractorului, cu toate trăsăturile și particularitățile ce îl caracterizează, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală;
- față de toate acestea, instanța de control judiciar apreciază că pedeapsa accesorie a fost corect stabilită, deși nemotivată, dar ținând seama de toate circumstanțele reale și personale incidente în speța de față;
Mai mult, în mod corect instanța de fond nu a dispus și interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul, drept circumscris art. 64 lit. c Cod penal (unul din motivele de apel ale parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni ), motivat de împrejurarea că această interzicere apare ca superfluă, în condițiile în care, odată cu rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, inculpatului îi este anulat administrativ permisul de conducere, acesta nemaiputând fi admis la un nou examen decât odată cu reabilitarea sa.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță, în primul rând, nu și-a manifestat rolul activ cu privire la partea vătămată minoră, astfel cum s-a arătat mai sus. Cum, însă, potrivit declarațiilor părinților acesteia date în fața instanței de apel, întregul prejudiciu creat minorei a fost acoperit prin plată de către inculpatul, se va constata această împrejurare.
În ceea ce privește critica adusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin aceea că nu s-a dispus de către instanța de fond citarea asiguratorului I, deși la dosarul cauzei exista dovada faptului că autoturismul inculpatului era asigurat, sunt necesare câteva precizări:
- în materie, guvernant este principiul disponibilității acțiunii civile. Acest principiu implică următoarele: a) facultatea pentru partea vătămată de a solicita repararea pagubei în cadrul procesului penal sau separat, pe calea unei acțiuni civile distincte; b) faptul că instanța este investită să soluționeze latura civilă a cauzei numai în măsura pretențiilor formulate de partea vătămată constituită parte civilă; c) instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut; d) instanța poate obliga la plata de despăgubiri numai pe acele persoane de la care partea vătămată constituită parte civilă a cerut expres acest lucru, cu excepția părții responsabile civilmente care poate fi obligată la despăgubiri, chiar dacă partea civilă nu a cerut-o expres, de pildă, la solicitarea inculpatului (este opțiunea exclusivă a părții civile de a alege să ceară să fie despăgubită de o singură persoană sau de mai multe); e) obligativitatea pentru partea vătămată constituită parte civilă de a-și argumenta/justifica cererea de daune și de a-și dovedi pretențiile civile formulate, dacă dorește să obțină efectiv daunele pretinse;
- din dispozițiile relevante ale Codului d e procedură penală (art. 14 alin. 1 și 2, art. 15 alin. 1 și 2) rezultă că era necesar ca părțile civile să fi solicitat despăgubiri și de la asigurător pentru ca acesta să fi putut fi obligat direct la despăgubiri. Ori, interpelată fiind, atât în cursul judecății în fond, cât și cu ocazia judecății în apel, partea civilă, singura față de care recuperarea prejudiciului nu a fost integrală, a precizat că dorește ca inculpatul să fie obligat la acoperirea prejudiciului și nu solicită despăgubiri de la asigurator.
Prin urmare, tribunalul constată că prima instanță în mod corect nu a dispus citarea asiguratorului în condițiile în care nu a existat o solicitare expresă a părții civile anterior menționate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal, partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica motivele de critică.
La primul termen de judecată în recurs, partea civilă a declarat că retrage recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 75 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Iași, declarație consemnată în scris, semnată de partea civilă și aflată la dosarul cauzei.
Potrivit art. 385 ind. 4 alin. 2 Cod procedură penală, părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 Cod procedură penală care se aplică în mod corespunzător.
Cum condițiile prevăzute de art. 369 Cod procedură penală sunt întrunite în cauză, iar retragerea recursului este un act procesual și procedural pus la dispoziția părților în procesul penal, conform art. 385 ind. 4 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va lua act de retragerea recursului formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 75/13 februarie 2009 a Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.75/13 februarie 2009 Tribunalului Iași.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana Juverdeanu
