Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 327/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.327/R/2009

Ședința publică din 20 mai 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:

, procuror șef secție judiciară

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.51/A din 02 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2.pen. și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3.pen. cu aplic.art.33 lit.b și art.34 lit.b pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., din Baroul Bihor, lipsă fiind inculpatul, asiguratorul de răspundere civilă, partea resp.civilmente și părțile civile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului solicită efectuarea unei adrese către Judecătoria Huedin pentru a depune la dosar copie după notele de ședință ale grefierului din 29.02.2008. S-a arătat în încheiere că inculpatul este asistat, dar acesta a fost reprezentat, fiind lipsă la termenul respectiv.

Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea cauzei pe fond. Arată că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.183 alin.1 și 3.pen. în cea prev.de art.183 alin.2 și 4.pen. și pentru a se da ultimul cuvânt inculpatului. În speță, instanța de fond constatând că sunt contradicții între actele medicale existente la dosar cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, a dispus avizarea unuia din cele două acte medicale. S-a solicitat părților să precizeze dacă înțeleg să se prevaleze de raportul de expertiză medico-legală prin care s-a mărit numărul de zile de îngrijiri medicale și având în vedere că părțile vătămate și reprezentantul Parchetului nu mai susțineau raportul de expertiză, instanța de fond a revenit asupra probei de încuviințare a avizării și s-a trecut la dezbaterea cauzei pe fond. S-a discutat încadrarea juridică reținută inițial în rechizitoriu și anume vătămare corporală din culpă, prev.de art.183 alin.1 și 3.pen. în concurs cu ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2.pen. Sub aspectul încadrării juridice a faptei, instanța de fond a procedat corect, nefiind obligată să facă aplicarea art.334 pr.pen. având în vedere că toate părțile și-au însușit concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de IML În ce privește neacordarea ultimului cuvânt, instanța de fond nu putea să acorde ultimul cuvânt, deoarece inculpatul nu a fost prezent la dezbaterea cauzei. Pentru toate aceste motive, apreciază că soluția instanței de apel este nelegală, solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru judecarea cauzei pe fond.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului pentru motivele arătate. Se impune, însă, admiterea recursului dar pentru alte motive decât cele arătate, respectiv pentru că motivarea soluției contrazice dispozitivul. Tribunalul Cluja arătat că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului, că nu s-a făcut o reală cercetare în cauză și că nu s-a făcut o reală încadrare juridică a faptei. Potrivit art.379 pct.2 lit.b pr.pen. casarea și rejudecarea se face în situația în care există una din nulitățile prev.de art.197 alin.2 pr.pen. În speță, nu suntem în prezența vreunei nulități din cele prev.de art.197 alin.2 pr.pen. Instanța de apel este obligată să cerceteze cauza sub toate aspectele și nu să desființeze hotărârea cu trimitere spre rejudecare pentru alte motive. În motivare, se arată că reține cauza pentru judecare, iar în dispozitiv se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Depune la dosar concluzii scrise și un script privind cheltuielile de deplasare.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru judecarea apelurilor declarate de partea vătămată, partea resp.civilmente, inculpat și asigurator. S-a arătat că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului, însă chiar dacă ar fi așa, este vorba de nulitate relativă, care poate fi acoperită de instanța de apel. Cu privire la calitatea de asigurator a -, a fost clarificat acest aspect. Nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Pentru aceste motive solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 62/24.03.2008 Judecătoriei Huedin, în baza art.178 al.1 și 2.pen, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.183 alin. 1 și 3. a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii le vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate, cu domiciliul în O, str. - nr. 1, - 2, se. B,. 26, jud.

În baza art. 183 alin. 1 și 3. a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate, cu domiciliul în O, B-dul -
nr. 20, - 104, se. A,. 24, jud.

S-a constatat că cele 7 infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b

În baza art. 34 lit. b s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, care a sporit-o la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1. pe durata executării pedepsei i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b

În baza art. 86/1, 86/2 s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani.

S-a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

Conform art. 86/3, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:- se va prezenta în prima săptămână a fiecărei luni cu număr par din an la instituția abilitată cu supravegherea, unde de asemenea; va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; dacă va fi cazul va comunica și va justifica orice schimbare a locului de muncă; va comunica informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în regim penitenciar.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999, 1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis acțiunea părților civile și, ambele cu domiciliul în O,-,. 5, jud.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O-, jud. B, să plătească părților civile suma de 50.000. lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999,1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 8000 lei cu titlu de daune morale și suma de 3.171.4 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap, la art. 999, 1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 4000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.659.5 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999,1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 6000 lei cu titlu de daune morale și suma de 3.453,5 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999, 1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 16.070. lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999,1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile,

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente C, L, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 2.129,4. lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999, 1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 450 lei cu titlu de daune materiale, în baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999,1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu sediul în O,-, jud.

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 747.194. lei, la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. ia art. 999, 1000 alin. 3 și 1003.Civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile Clinica de Ortopedie C-

Au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente C, cu sediul în O,-, jud. B, să plătească părții civile suma de 1996,7 lei, la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de daune materiale.

Prezenta sentință este, în ceea ce privește despăgubirile civile acordate, opozabilă asigurătorului, cu sediul procesual ales la Sucursala C-N, B-dul 21 2. nr. 90, în limitele prevăzute de polița cu nr. -/04.05.2001.

În baza art. 193 alin. 1 și 4.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să restituie părților vătămate cheltuielile judiciare efectuate astfel: 2.500 lei părții vătămate, 1000 lei părților vătămate și, 500 lei părții vătămate, 500 lei părții vătămate 500 lei părții vătămate, 500 lei părții vătămate.

În baza art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. au fost obligați inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 2.025 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 17.03.2004, inculpatul, care conducea autocarul cu nr. de înmatriculare BH 5936/05/04, a preluat din B un grup de persoane între care se aflau părțile vătămate, martorii, și G, precum și victima, în vederea transportării acestora la O pe 1.

După cum rezultă din declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, și G, inculpatul a adoptat un mod de conducere apreciat ca fiind periculos de ocupanții autocarului, aceștia resimțind o stare de diconfort accentuată din pricina manierei de conducere a autovehiculului și atrăgându-i inculpatului atenția în mod repetat în legătură cu viteza de deplasare și cu maniera de abordare a curbelor. Astfel, partea vătămată a atras personal atenția inculpatului în două rânduri să meargă mai încet la curbe, iar conducătorul de grup, d-1 a cerut imperativ inculpatului să adopte un stil de condus mai puțin periculos, aducându-i la cunoștință că va lua legătura cu patronul. Totodată partea vătămată s-a mutat din locul pe care îl ocupa inițial - în spatele autocarului, deoarece i s-a făcut rău din pricina vitezei, iar partea vătămată și-a luat măsuri de
precauție, apreciind că există pericolul producerii unui accident pe traseu din pricina inculpatului.

Ajungând în zona motelului situat pe raza comunei Izvorul, pe un sector de șosea în coborâre cu curbe deosebit de periculoase semnalizat cu indicatoare, inculpatul, care nu adaptase viteza la condițiile de drum, a intrat în curba de la km 515 + 650 cu o viteză mult prea mare, care nu i-a permis deplasarea în siguranță, astfel că a părăsit sensul de mers, a intrat pe acostament, autocarul răsturnându-se pe partea dreaptă.

Faptul că inculpatul a condus imprudent este confirmat de declarațiile susmenționate, care dau imaginea modului de conducere a inculpatului pe tot traseul, coroborate cu raportul de expertiză criminalistică, din care rezultă că viteza limită teoretică de derapare a autocarului în curba în care a avut loc accidentul - proiectată pentru o viteză de 50 km/ - este de 63 km/, iar viteza cu care inculpatul a intrat în curbă a fost de 88 km/, astfel că ieșirea în decor nu putea fi evitată.

În consecință, susținerile inculpatului, conform cărora din sens opus a venit un autovehicul ale cărui faruri 1-au deranjat, astfel că a tras dreapta de volan, pe șosea era chiciură iar pe partea dreaptă a benzii de mers era griblură, nu pot profita acestuia. Cu atât mai mult, în astfel de condiții viteza ar fi trebuit redusă tocmai în vederea prevenirii unor urmări de natura celor care dealtfel au avut loc.

În speță nu are relevanță nerespectarea de către inculpat a timpului de conducere, deoarece din probele administrate nu rezultă că accidentul s-a produs din cauza oboselii inculpatului.

Ca urmare a răsturnării autocarului, d-na a decedat, fapt confirmat de raportul de constatare medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 35 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale, aspecte adeverite de certificatele medico-legale. În accident au mai suferit vătămări și d-nii și.

În faza de cercetare judecătorească părțile vătămate au susținut că numărul zilelor de îngrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecarea leziunilor suferite a fost mai mare de 60 de zile, solicitând pentru dovedirea acestor susțineri efectuarea de expertize medico-legale, dar ulterior au renunțat la administrarea acestei probe. Prin urmare instanța nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, luând în considerare probele administrate.

În drept, fapta inculpatului, care prin imprudență a provocat un accident rutier urmare a căruia și-a pierdut viața d-na, iar părțile vătămate, și au suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare între 12 și 55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2. și a șase infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3. comise în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b

Normele legale încălcate de inculpat sunt prevăzute de art. 75, 76 alin. 1 și art. 158 alin. 1 lit. c din nr. 85/2003 în reglementarea în vigoare la data producerii accidentului.

La individualizarea pedepselor ce s-a aplicat pentru infracțiunile comise, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72. în special faptul că inculpatul, care efectua transport de persoane, a dat dovadă de nepăsare față de siguranța călătorilor aflați în autocarul pe care îl conducea, urmările grave produse ca urmare a imprudenței acestuia, urmările deosebit de grave care s-ar fi putut produce și lipsa de antecedente penale a inculpatului.

În temeiul art. 34 lit. b pedepsele ce s-au aplicat le-a contopit, inculpatul urmând aoe xecuta pe cea mai grea, care a fost sporită. pedepsei este considerată necesară de către instanță, ținând seama de numărul și pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, în vederea îndeplinirii funcției preventive a pedepsei.

Conform art. 71 alin. 1. pe durata executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, prezenta condamnare constituind un serios avertisment pentru inculpat, instanța, în baza art. 86/1 art. 86/2 și art. 71 alin. 5. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii pentru un termen de încercare minim, în cursul căruia inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3

Asupra laturii civile instanța de fond a reținut:

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-au constituit părți civile cu suma de 50.000. lei reprezentând daune morale, soțul și fiica persoanei decedate în urma accidentului, și. Instanța de fond a apreciat ca fiind echitabilă suma solicitată cu titlu de despăgubiri, având în vedere pierderea ireparabilă suferită de cele două părți civile, relațiile foarte strânse care au existat între ele și suferințele de ordin psihic prin care au trecut părțile civile.

Dat fiind faptul că inculpatul a acționat în calitate de prepus al părții responsabile civilmente, răspunderea acesteia a fost angajată în temeiul art. 1000 alin. 3.Civ.

Prin urmare, în temeiul art. 14 și 346 CP. rap. la art. 999.Civ. art. 1000 alin. 3.Civ. și art. 1003.civ. acțiunea celor două părți civile le- fost admisă.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma de 15. 000. lei reprezentând daune morale și cu suma de 5.970 lei reprezentând daune materiale.

În consecință, acțiunea promovată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente a admis-o în parte în temeiul art. 14 și 346 CP. rap. la art. 999.Civ. art. 1000 alin. 3.Civ. și art. 1003.Civ.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma de 7. 500 lei reprezentând daune morale și cu suma de 5.659,550 lei reprezentând daune materiale.

În consecință, acțiunea promovată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente a admis-o în parte în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999.Civ. art. 1000 alin. 3.Civ. și art. 1003.Civ.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma de 15.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 6060,550 lei reprezentând daune materiale.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 9.900. lei reprezentând daune materiale.

Instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este exagerată, rolul daunelor morale fiind acela de a compensa suferințele de ordin fizic și psihic la care partea a fost supusă și nu acela de
conduce la o îmbogățire nejustificată. În consecință, ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale care au fost necesare, precum și luând în considerare starea de disconfort în care s-a aflat partea civilă, instanța a apreciat ca fiind echitabilă acordarea sumei de 9000 lei cu titlu de daune morale. Daunele materiale au fost acordate în măsura în care au fost dovedite prin documentele depuse la dosar și declarația martorului. În ceea ce privește suma de 6000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de muncă plătită pentru finalizarea unei construcții, aceasta nu se află în raport de cauzalitate cu fapta inculpatului, din declarația martorului audiat reieșind că muncitorii care au lucrat la ridicarea edificiului fuseseră angajați cu plată anterior producerii accidentului rutier. Prin urmare, partea civilă angajase muncitorii înainte de a suferi vătămarea și nu ca o consecință a acesteia. Așadar, acțiunea promovată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente a admis-o în parte în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999.Civ. art. 1000 alin. 3.Civ. și art. 1003.Civ.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 26.080,9 lei reprezentând daune materiale, solicitând totodată și acordarea de despăgubiri periodice în sumă de 1.200. lei/lună, ca o consecință a scăderii capacității de muncă.

Instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este exagerată, rolul daunelor morale fiind acela de a compensa suferințele de ordin fizic și psihic la care partea a fost supusă și nu acela de a conduce la o îmbogățire nejustificată. În consecință, ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale care au fost necesare, prejudiciul estetic suferit precum și luând în considerare starea de disconfort în care s-a aflat partea civilă, instanța a apreciat ca fiind echitabilă acordarea sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale. Daunele materiale s-au acordat în măsura în care au fost dovedite prin documentele depuse la dosar și declarația martorilor, și În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de despăgubiri periodice ca urmare a scăderii venitului din pricina diminuării capacității de muncă, acestea nu se justifică deoarece scăderea capacității de muncă a părții civile nu este dovedită. Instanța a admis proba propusă de parte pentru dovedirea acestui aspect, însă partea civilă a renunțat ulterior efectuarea expertizei medico - legale dispuse.

Așadar, acțiunea promovată de partea civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente a admis-o în parte în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 999.Civ. art. 1000 alin. 3.Civ. și art. 1003 Civ.

Împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente s-a constituit parte civilă partea vătămată lonuțiu, cu suma de 450 lei reprezentând contravaloarea unui telefon mobil și a unei perechi de pantaloni distruse în accident.

Împotriva sentinței penale menționate mai sus, au declarat apel partea vătămată, partea civilmente responsabilă - SRL O, inculpatul și - Asigurări SA.

Partea vătămată arată în motivele de apel că hotărârea dată în primă instanță este nelegală și netemeinică atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, cu privire la pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului o consideră ca fiind prea blândă și nici modalitatea de executare nu o apreciază ca fiind corectă, în raport de pericolul social concret, iar despăgubirile civile sunt mult prea mici și la soluționarea laturii civil, susține partea vătămată că nu s-a avut în vedere diminuarea capacității de muncă cu 10%.

În răspunsul la apelul părții civilmente responsabile SRL O, partea vătămată arată că ar fi trebuit condamnat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.184 al.2 și 4.pen. numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind mai mare de 60 de zile.

Partea civilmente responsabilă - SRL O apreciază că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor comise de inculpat, iar cu privire la despăgubirile civile și daunele morale acordate solicită reducerea lor.

Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.e pr.pen. rap. la art.47 pen. iar în subsidiar solicită reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea condiționată acesteia și reducerea cuantumului despăgubirilor civile.

Asiguratorul - Asigurări SA, arată că sentința nu-i poate fi opozabilă, având calitatea de asigurator CASCO, și că sentința este opozabilă asiguratorului de răspundere civilă auto.

Prin decizia penală nr.51 din 2 martie 2009 a Tribunalului Clujs -au admis apelurile penale declarate de partea vătămată, partea civilmente responsabilă - SRL O, inculpatul, - Asigurări SA - prin Sucursala C, desființându-se în totalitate hotărârea atacată iar cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Huedin.

În temeiul art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că art.341 pr.pen. prevede că înainte de închiderea dezbaterilor, președintele dă ultimul cuvânt inculpatului, prevedere legală încălcată de instanța de fond, prin faptul că deși prezent la dezbaterea în fond a cauzei, inculpatului, nu i-a fost acordat ultimul cuvânt, așa cum rezultă din încheierea de amânarea pronunțării din data de 29.02.2008, 161 verso.

Instanța de fond, în mod greșit a reținut că nu s-ar fi făcut expertize medico-legale din care să rezulte că numărul zilelor de îngrijiri medicale ar fi mai mare de 60 de zile, fapt pentru care nu a putut dispune schimbarea de încadrare juridică.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.621/II i/21 din 28.03.2007 (313-314), Serviciul de Medicină Legală B concluzionează că se modifică numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost stabilite prin raportul de constatare medico-legală nr.2249//89 din 21.04.2004 a C-N, în ceea ce o privește pe partea vătămată, ca urmare a accidentului din 17.04.2004, de la 50-55 zile de îngrijiri medicale la 70 zile de îngrijiri medicale și pentru că între cele două acte medicale au apărut contradicții în ceea ce privește numărul zilelor de îngrijiri medicale, s-a solicitat un supliment de expertiză medico-legală, supliment prin care se stabilește numărul zilelor de îngrijiri medicale în ceea ce o privește pe partea vătămată ca fiind de 70 zile (431-433).

Atât timp cât la dosar exista raportul și suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, prin care se stabilește că numărul zilelor de îngrijiri medicale se modifică, în ceea ce o privește pe partea vătămată, de la 50-55 zile de îngrijiri medicale la 70 zile de îngrijiri medicale, instanța era obligată să pună în discuție schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.183 al.1, 3.pen. în vătămare corporală din culpă, prev. de art.183 al.2, 4.pen. (parte vătămată ), mai ales că atât prin raportul de expertiză medico-legală nr.621/II i/21 din 28.03.2007 cât și prin suplimentul de expertiză medico-legală, sunt analizate cauzele medicale care au determinat modificarea numărului zilelor de îngrijiri medicale.

S-a subliniat faptul că numărul de 50-55 zile de îngrijiri medicale este stabilit printr-un raport de constatare medico-legală, iar numărul de 70 zile de îngrijiri medicale este stabilit printr-un raport de expertiză medico-legală și supliment de expertiză, iar dacă instanța avea dubii cu privire cele două acte medico-legale, trebuia să solicite așa cum în mod repetat a solicitat partea vătămată, prin apărătorul ales, să fie avizat de către Comisia medico-legală, unul din cele două acte medico-legale.

Conform dispozițiilor art.6 din pr.pen și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se garantează dreptul la apărare și la un proces echitabil. Convenția Europeană asigură două feluri de garanții: pe de o parte, drepturile materiale și, pe de altă parte, drepturile de natură procedurală menite să confere eficiență celor din prima categorie iar articolul 6 este o astfel de dispoziție, rolul său fiind, în principal, de a arăta cum trebuie să se desfășoare un proces în cazul acuzațiilor în materie penală.

Noțiunea de proces echitabil presupune și egalitatea armelor, dreptul de a compărea în persoană, motivarea hotărârilor, principiul contradictorialității, modul de administrare a probelor, precum și dreptul de a beneficia de toate gradele de jurisdicție, iar atunci când inculpatul este condamnat în primă instanță, pentru o altă infracțiune, nu pentru infracțiunea pe care a comis-o, iar în apel se dispune schimbarea de încadrare juridică și se condamnă inculpatul pentru o altă infracțiune, este afectat atât dreptul la apărare, mai ales atunci când, prezent la instanța de fond, la termenul la care s-a dezbătut cauza, nu i s-a dat ultimul cuvânt inculpatului, cât și dreptul la un proces echitabil, fiind privat de un grad de jurisdicție.

Potrivit art.345 alin.1 pr.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal iar conform dispozițiilor art.345 alin.2 din același cod, se precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Art.334 pr.pen. prevede că dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat și numai pentru infracțiunea pe care a comis-

Din considerentele de mai sus, rezultă că instanța de fond a încălcat și principiul rolului activ, reglementat de art.4 pr.pen. atât timp cât la dosar avea expertize medico-legale și supliment de expertize din care rezultă că sunt părți vătămate care au un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și nu clarificat încadrarea juridică cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art.183 pr.pen.

Cu toate că și partea vătămată, așa cum rezultă din expertiza medico-legală (308), a suferit leziuni vindecabile în 70 zile de îngrijiri medicale, nedeclarând apel nu ne-am oprit și asupra acestei părți vătămate, mai ales că în speță nu a declarat apel nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, iar conform art.372 pr.pen. inculpatului nu i se poate agrava situația în propria-i cale de atac, aspect ce vizează infracțiunea comisă față de această parte vătămată.

Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art.62, art.63 pr.pen. cu referire la art.1, art.200, art.289 pr.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Ca urmare, în speță, tribunalul, a apreciat că Judecătoria Huedin nu a realizat o cercetare judecătorească prin care să efectueze o administrare și implicit o analiză reală a probatoriului necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei sub toate aspectele, atât din punct de vedere a laturii penale cât și din punct de vedere al laturii civile, care să clarifice toate aspectele invocate atât de inculpat în apărarea sa cât și de restul părților.

În apel, în baza efectului devolutiv are loc o nouă judecată în fond iar această judecată are loc în baza probatoriului deja administrat în cauză, putându-se însă readministra unele probe sau administra probe noi, fără ca prin aceasta să se suplinească lipsa cercetării judecătorești în prima instanță.

Efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel. Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești ar răpi inculpatului, așa cum s-a arătat, un grad de jurisdicție și i-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ar avea la dispoziție ulterior doar calea de atac a recursului, în care nu pot fi analizate aspecte de fapt ci doar chestiuni de drept.

Concluzionând, tribunalul a apreciat că, în speță, instanța de fond nu a desfășurat o activitate efectivă de judecată, care să fie în măsură să conducă la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, fiind încălcat astfel și dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacitații apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și n concordanță cu dispozițiile art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a aprecia probele. Această poziție a instanței este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare nvocate de părți".

S-au menținut actele procedurale ce au fost administrate până la dezbaterea în fond a cauzei, iar cu ocazia rejudecării cauzei, după obținerea avizului Comisiei medico-legale de avizare a unuia din cele două acte medico legale - raportul de constatare medico-legală nr.2249//89 din 21.04.2004 a C-N sau raportul de expertiză medico-legală nr.621/II i/21 din 28.03.2007 și suplimentul la expertiză, întocmite de Serviciul de Medicină Legală B și în funcție de avizarea unuia din aceste acte medico legale, în măsura în care se va impune, instanța de fond va pune in discuția părților schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.183 al.1, 3.pen. în vătămare corporală din culpă, prev. de art.183 al.2, 4.pen.(parte vătămată ).

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va verifica și calitatea de garant a - Asigurări SA, și va da ultimul cuvânt inculpatului, dacă va fi prezent la dezbaterea în fond a cauzei.

De asemenea, instanța de fond va dispune administrarea oricăror probe utile, pertinente și concludente, având în vedere și celelalte aspecte invocate în motivele de apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia în întregime și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr.62 din 24 martie 2008 Judecătoriei Huedin.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3.pen. în cea prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. și pentru a i se da ultimul cuvânt inculpatului sau a se analiza actele medico-legale întocmite în cauză, întrucât pe de o parte, aceste aspecte nu sunt justificate, iar pe de altă parte nu conduc la nulitatea hotărârii.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că tribunalul sesizat cu soluționarea apelurilor declarate de partea civilă, partea resp.civilmente - SRL O, inculpatul și asiguratorul - Asigurări SA a pronunțat o soluție nelegală atunci când a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că aceasta nu a desfășurat o activitate efectivă de judecată, în măsură să conducă la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil cu referire la art.6 par.2 CEDO și la cazul Boldea contra României.

Potrivit art.379 pct.2 lit.b pr.pen. desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea de către aceasta poate avea loc doar în anumite situații expres prevăzute de lege și între cele enumerate nu se regăsește niciunul din aspectele invocate în motivarea hotărârii instanței de apel.

În fața judecătoriei au fost administrate toate probele utile și pertinente, apreciate ca atare de instanță și părți, au fost analizate în motivare, iar diferențele de interpretare pe care tribunalul le-a evidențiat nu sunt în măsură să conducă la concluzia că instanța de fond nu a desfășurat o activitate efectivă de judecată, iar prin aceasta să se încalce dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art.371 pr.pen. care se referă la efectul devolutiv al apelului, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și poate pronunța o hotărâre pe fondul cauzei, chiar pentru acele situații care nu sunt invocate de părți.

În această situație, nefiind încălcate nici disp.art.6 par.2 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura s-a desfășurat în mod efectiv, în contradictoriu și cu respectarea principiului egalității armelor, iar dispozițiile art.379 pct.2 lit.b pr.pen. nu sunt incidente, recursul declarat de inculpat este întemeiat și va fi admis în baza art.385¹⁵pct.2 lit.c pr.pen. urmând a se dispune rejudecarea apelurilor declarate în cauză de către aceeași instanță.

Cu ocazia soluționării apelurilor se vor analiza motivele invocate de fiecare din părți, precum și cele pe care instanța, din oficiu, le va considera ca fiind întemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul .în com.Popești sat nr.91 jud.B și reședința în B-/A ju.B împotriva deciziei penale nr.51/A/02 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și trimite cauza la Tribunalul Cluj pentru judecarea apelurilor declarate de partea vătămată, partea resp.civilmente - SRL O, inculpatul și asiguratorul - Asigurări SA împotriva sentinței penale nr.62/2008 a Judecătoriei Huedin.

În baza art.189 pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei onorariu parțial, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.CI/MB

29.05.09/4 EX.

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ana Covrig

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 327/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 327/2009. Curtea de Apel Cluj