Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 361
Ședința publică de la 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.31 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, privind părțile civile, și intimata UNITA VIENNA INSURANCE SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat A, apărător ales și părțile civile și, lipsind partea civilă, pentru care răspunde avocat, apărător ales, lipsind și asigurătorul de răspundere civilă Unita Vienna Insurance SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz.art.38513Cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat A având cuvântul pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru efectuarea unei expertize tehnice auto având în vedere că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii.
Într-un prim subsidiar, solicită casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului, în temeiul art.11 rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, întrucât vinovat de producerea accidentului este -, cu respingerea acțiunii civile, iar într-un al doilea subsidiar, redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Avocat având cuvântul pentru partea civilă, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă.
Părțile civile și având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat, hotărârile pronunțate în cauză fiind temeinice și legale.
Inculpatul recurent având cuvântul declară că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
În aplicarea dispoz.art.38514Cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
rin sentința penală nr. 1675 din 03 iulie 2008, Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a dispus în baza art.178 alin. 2 cod penal, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1971, în municipiul C, jud. D, cu domiciliul în comuna,-, jud. D, cetățenie română, studii - 10 clase, stagiul militar satisfăcut, ocupație - operator descărcări la SC SA B, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, CNP - -; la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit a teza II, lit.b Cod penal, pe durata prev de art. 71 Cod penal, iar în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal și s- atras atenția acestuia asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit a teza II, lit.b Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în comuna,-, jud. D, domiciliată în comuna,-, jud. D, și -, domiciliată în comuna,-, jud. D, și obligă asigurătorul Unita Vienna Insurance SA. B, cu sediul în B, Sector 1, bld., nr. 30, în limita plafonului disponibil pentru anul 2003, iar pentru ce depășește pe inculpatul la plata sumei de 3700 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 5000 lei daune morale către partea civilă, la plata sumei de 15.300 lei daune materiale către partea civilă și la plata sumei de 7200 lei daune materiale către partea civilă -.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că a fost investită cu soluționarea acțiunii penale pusă în mișcare prin rechizitoriul nr. 7626/P/2005 din 09.01.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova prin care a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 386/P/2006 din 19.01.2006 - număr nou - și constituie prezentul dosar penal.
Prin sentința penală nr.1278 din 04.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. -, s-a dispus în baza art. 178 alin.2 cu aplic. art.74 lit.a și 76 lit d Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art.81- 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 3 ani; în baza art. 359 CPP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 CPP, cu aplic.art.998 și urm. Cod civil, rap la art. 49 din Legea 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul Societatea de asigurare Reasigurare GRUPUL SA la plata sumei de 5.000 lei daune morale. A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare GRUPUL SA la plata sumei de 500 lei cu titlu de pensie lunară de întreținere către moștenitoarea, născută la 16.09.1989, începând de la data producerii accidentului și până la majoratul acesteia, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a obligației de întreținere.
S-a luat act că moștenitoarea nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 PP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva acestei soluții au declarat apel asiguratorul de răspundere civilă VIENNA INSURANCE GRUP SC ASIGURARE REASIGURARE SA, inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului declarat, asiguratorul de răspundere civilă VIENNA INSURANCE GRUP SC ASIGURARE REASIGURARE SA, invocat că instituirea solidarității pasive între asigurător și inculpat contravine dispozițiilor legale.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile și să se respingă ca nedovedit capătul de cerere privind acordarea de daune materiale formulat de către partea civilă. Asiguratorul de răspundere civilă a arătat că suma reprezentând daune morale acordată de către instanța de fond părții civile este prea mare și nu trebuia admisă decât în parte. În ce privește despăgubirile materiale, apelantul asigurator a arătat că instanța a încuviințat cererea primind prestația periodică fără a administra probe și fără a motiva această soluție.
În apelul inculpatului s-a invocat că în mod greșit s-a dispus condamnarea, în condițiile în care se impunea achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. rap. la art. 10 lit. c CPP pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, dat fiind faptul că accidentul de circulație din 21.06.2003 care a avut ca urmare decesul numitului - nu s-a produs din vina inculpatului, arătând că vinovat de producerea accidentului este numitul - pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală. Într-o teză subsidiară, a solicitat ca în ipoteza reținerii vinovăției acestuia să i se aplice o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, conform art. art. 76 lit. b Cod penal, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal. Pe latură civilă, a solicitat să se respingă în totalitate acțiunea civilă, ca fiind nedovedită, nefiind nicio probă la dosar care să probeze acțiunea civilă, știut fiind că atât daunele materiale cât și daunele morale se dovedesc.
Partea civilă a solicitat prin apărătorul său ales, admiterea apelului și reținerea cauzei spre rejudecare cu încuviințarea probatoriului cu înscrisuri și martori pentru dovedirea despăgubirilor materiale și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie majorat cuantumul despăgubirilor morale și materiale.
Tribunalul Dolj - analizând întregul material probator existent la dosar, a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât soluționând latura penală a cauzei nu a motivat hotărârea și nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare invocate de inculpat, limitându-se doar să arate că starea de fapt din rechizitoriu este corectă și vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate respectiv procesele verbale, martori, rapoarte de expertiză, declarații de parte civilă, declarațiile inculpatului, fără însă ca instanța de fond să facă o analiză a probelor administrate, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat o altă modalitate de producere a accidentului, iar rapoartele de expertiză la care face referire instanța de fond sunt contradictorii și în această situație se impunea ca instanța de fond să arate pe care dintre cele trei rapoarte de expertiză efectuate la urmărirea penală se bazează atunci când constată culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ce a avut ca urmare decesul victimei -. De asemenea, instanța de fond a soluționat acțiunea civilă fără a administra probe, încălcând astfel principiul dreptului la apărare care este garantat tuturor părților în proces și care impune conform art. 6 alin.2 CPP, instanței de judecată obligația de a administra probele necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Prin decizia penală nr. 285 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Dolja admis apelurile, a desființat sentința penală nr. 1278/2007 și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr- din 09.11.2007 și constituie prezentul dosar penal.
Din actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27 iunie 2003, în jurul orei 19,00, pe DE 70, în apropierea stației Consul a avut loc un accident de circulație soldat cu decesul numitului - din comuna.
Astfel, numitul -, conducea autocamionul R cu număr de înmatriculare - pe DE 70 în direcția C - F, în acele momente, pe același sens de deplasare, circulând, în fața autocamionului, autoturismul marca cu număr de înmatriculare DJ - 02-, condus de inculpatul.
Așa cum a rezultat din declarația numitului -, la coborârea podului aflat peste calea ferată uzinală, acesta s-a angajat la depășirea autoturismului, care rula cu o viteză redusă în fața sa, pătrunzând pe contrasens. Manevra executată nu a fost însă observată de inculpatul, la ieșirea de pe pod acesta virând stânga pentru a pătrunde pe drumul spre localitatea, fără să se asigure. Sesizând starea de pericol, - a efectuat o manevră de ocolire prin partea și a frânat, însă nu a putut evita coliziunea, impactul producându-se între zona din dreapta față a autocamionului și partea spate a autoturismului, care ulterior a fost împins și proiectat pe direcția de deplasare a autocamionului, căzând cu partea dreaptă spate într-o groapă de canalizare, situată în afara părții carosabile. Urmare prăbușirii, autocamionul s-a deformat, pasagerul -, aflat în partea din spate decedând. Așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit, moartea lui - a fost violentă, fiind cauzată de secționarea completă a coloanei cervicale și a măduvei spinării, urmarea unui politraumatism cu fracturi ale oaselor cranio-faciale, cervicale, fracturi multiple costale și humerus stâng, leziuni produse prin lovire cu și de corpuri dure și compresiune între două planuri dure, în condițiile accidentului de trafic rutier suferit.
La rândul lor, - pasager în autoturismul - și, au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14 - 16 respectiv 8 - 9 zile de îngrijire medicală.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că, intenționând să efectueze viraj stânga, a semnalizat și, după ce a acordat prioritate unui autoturism ce rula din sens opus, s-a angajat în efectuarea virajului, în cel moment fiind lovit din spate de autoturismul condus de -, neputând însă preciza cum era poziționat autocamionul în momentul impactului.
Pentru lămurirea împrejurărilor producerii accidentului, declarațiile persoanelor audiate fiind contradictorii, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a concluzionat că viteza de deplasare a autovehiculelor premergător coliziunii a fost de 50 km/ pentru autocamionul condus de - și 6 km/ pentru autovehiculul condus de. Totodată, reținându-se că, în momentul coliziunii cei doi conducători auto aveau autovehiculele în aceeași poziție de virare, s-a stabilit că producerea accidentului a fost cauzată de atitudinea culpabilă a amândurora, inculpatul nefiind atent în momentul efectuării virajului stânga, motiv pentru care nu a observat autocamionul condus de - care, la rândul său, nu a fost atent la manevra pe care urma să o efectueze și nu a păstrat o distanță suficientă, intrând în coliziune cu acesta. La formularea acestor concluzii, s-a pornit de la premisa că, autoturismul a avut următoarea poziție în plan: față dreapta la 1,00 față de axul de demarcație în de circulație C - F, iar față stânga la 0,70 față de ax în de circulație F - C, de unde rezultă că nu se afla în depășire în momentul impactului.
Ulterior, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, stabilindu-se că, în momentele premergătoare producerii accidentului, autocamionul avea o viteză minimă de deplasare de 45 km/, iar autoturismul putea avea o viteză de circa 15 km/. În ceea ce privește poziționarea celor două autoturisme, s-a stabilit, avându-se în vedere amplasarea probelor materiale și avariile autocamionului că, în momentul coliziunii, acesta se afla în totalitate pe contrasens - urmele de frânare fiind imprimate de roțile din dreapta spate -, în plan transversal, locul impactului fiind pe sensul de mers F - C, la o distanță de o,3 m de axa drumului. În aceste condiții, s-a concluzionat că, producerea accidentului a fost cauzată de manevra de virare către stânga, efectuată fără asigurare de către inculpatul, - neputând evita producerea accidentului, întrucât nu a avut la dispoziție spațiul necesar.
Întrucât concluziile celor două expertize au fost contradictorii, în cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, din analiza raportului întocmit rezultând că, în momentul impactului, autocamionul condus de inculpatul - avea o viteză minimă de 45 km/ - viteza de deplasare neputând fi determinată, întrucât cantitatea de energie transformată pe parcursul desfășurării evenimentului rutier în lucru mecanic de avariere, nu poate fi cuantificată prin calcul, iar prăbușirea autoturismului în de canalizare, împiedică o evaluare corectă a cantității de energie transformată în lucru mecanic, de deplasare a acestui autovehicul până la locul de repaus -. Totodată, s-a reținut că, urmele de frânare care se desfășurau de la axul drumului către autocamion, au fost create de roțile duble din dreapta spate ale acestuia, iar urmele de derapare - frecare, dispuse pe direcția de deplasare a vehiculelor după impact și care începeau pe sensul de circulație C-F, au fost imprimate de roțile autoturismului, în deplasarea sa forțată către exteriorul intersecției, concluzionându-se că locul impactului s-a aflat pe sensul de circulație F - C, în imediata apropiere a axului drumului. Poziția autocamionului în momentul impactului, rezultată din dispunerea urmei de frânare și simularea efectuată pe calculator, confirmă angajarea anterioară în depășire a inculpatului -, care, în condițiile determinate, nu a putut evita impactul.
În cursul cercetării judecătorești în temeiul art. 323 CPP, a fost interogat inculpatul, care a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, descriind cu lux de amănunte modul de derulare al producerii evenimentului rutier
În declarațiile date în fața instanței partea vătămata s-a constituit parte civilă cu suma de 100 mii lei RON, din care 50 mii lei RON reprezintă contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi avut soțul său de la data decesului până în prezent, iar 50 mii lei RON reprezentând daune morale. Aceasta a mai solicitat daune materiale în sumă de 5 mii lei RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, care au fost suportate de către partea vătămată. De asemenea, părțile vătămate - moștenitoare, au arătat că nu doresc să se constituie părți civile în procesul penale și, care a arătat că nu dorește acordarea de daune morale, ca urmau decesului tatălui său, ci doar acordarea unei prestații periodice în cuantum de 500 lei RON, în acest cuantum apreciind că ar fi contribuit tatăl său, în fiecare lună, la cheltuielile pentru creșterea, educarea și întreținerea (este elevă la Școala " " din
Au fost audiați martorii -, - și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. Au fost depuse seturi de înscrisuri și a fost solicitată prin adresă către D fișa de cazier judiciar ale inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond confirmat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă și dovedită și constă în aceea că la data de 21.06.2003, ca urmare nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident rutier soldat cu decesul lui -.
Prima instanța nu a putut reține apărarea inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, întrucât declarațiile contradictorii ale acestuia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză
Astfel, analizând conținutul rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, precum și de Institutul Național de Expertize Criminalistice B și avându-se totodată în vedere aspectele constatate de organele de poliție, cu ocazia deplasării la fața locului, precum și declarațiile inculpatului și celuilalt șofer implicat în accident, s-a apreciat că producerea accidentului rutier a fost cauzat exclusiv de inculpatul, care a executat manevra de virare spre stânga, fără să se asigure - încălcând astfel dispozițiile art. 52 din OUG 195/2002 și pe cele le art.160 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 - în timp ce numitul - era deja angajat în depășirea autoturismului său și pe care nu l-a observat în timp util.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond l-a condamnat, iar la individualizarea pedepsei, având in vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului, integrat social, doi copii minori, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a avut o atitudine nesinceră, s-a orientat la aplicarea unei pedepse, aceea de 2 ani închisoare; apreciind că scopul preventiv-educativ al faptei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămata s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei RON, din care 50.000 lei RON reprezintă contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi avut soțul său de la data decesului până în prezent, 50.000 lei RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, care au fost suportate de către partea vătămată, iar 50.000 lei RON reprezentând daune morale. De asemenea, fiicele victimei - moștenitoarele și, au arătat că nu doresc să se constituie părți civile în procesul penale, iar moștenitoarea, care a arătat că nu dorește acordarea de daune morale, ca urmau decesului tatălui său, ci doar acordarea unei prestații periodice în cuantum de 500 lei RON, în acest cuantum apreciind că ar fi contribuit tatăl său, în fiecare lună, la cheltuielile pentru creșterea, educarea și întreținerea sa (fiind elevă la Școala " " din C).
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv copii xerox ale certificatelor de naștere al fiicelor victimei, certificatul de căsătorie privind pe moștenitoarele și, decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr. - din 15.09.2003, carnetul de muncă al victimei -, adeverința nr. 1316/28.11.2007 eliberată de Școala cu clasele I-VIII, D, adeverința nr. 2045/07.05.2008 eliberată de Grupul Școlar " " și au fost audiați martorii, și -.
În speță, prima instanța a constatat că prin fapta culpabilă a inculpatului, în urma căreia s-a produs decesul victimei - s-a cauzat un prejudiciu material moștenitorilor acestuia, care sunt soția supraviețuitoare -, și fiicele acestuia - () și, ce erau minore la momentul săvârșirii faptei, având vârstele de 16 ani și, respectiv 14 ani.
Față de starea de minoritate a fiicelor victimei și văzând și dispozițiile art. 17 Cod procedură penală, conform cărora "acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă", instanța va promova din oficiu acțiunea civilă și în ceea ce privește pe numita (), chiar dacă aceasta a declarat că nu are pretenții civile în prezenta cauză penală. Pe de altă parte, avându-se în vedere înscrisurile doveditoare existente la dosar, respectiv decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr. - din 15.09.2003, carnetul de muncă al victimei -, adeverința nr. 1316/28.11.2007 eliberată de Școala cu clasele I-VIII, D, adeverința nr. 2045/07.05.2008 eliberată de Grupul Școlar " " C, instanța apreciază că aceste părți civile sunt îndreptățite a primi o prestație periodică în cuantum de 300 lei lunar, începând cu data producerii accidentului.
S-a mai constatat, de asemenea, că în prezent pentru fiecare dintre ele a intervenit o cauză de stingere a acestei obligații pentru viitor, întrucât () a împlinit vârsta de 18 ani la 28.08.2005 și în prezent este căsătorită, iar a împlinit această vârstă la 16.09.2007 și nu se află în continuarea studiilor așa cum prevăd dispozițiile legale.
În consecință, fiecăreia i-au fost acordate despăgubiri globale calculate de la data producerii accidentului și până la momentul când acestea au devenit majore, astfel încât părții civile () i-au fost acordate 7.200 lei ron (24 luni x 300 lei), iar părții civile i-au fost acordați 15.300 lei (51 luni x 300 lei).
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civilă, instanța de fond a apreciat că aceasta a făcut dovada încercării unui prejudiciu efectiv, constând în suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire a victimei, al cărui cuantum este apreciat la suma de 3.700 lei. Pentru stabilirea acestui cuantum, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor, și -, ce au menționat participarea la masa de pomenire după înmormântare a circa 100 de persoane, la de 6 săptămâni a circa 60 de persoane și la cea ulterioară a 20-25 de persoane, iar meniul de persoană a fost estimat la suma de 20 lei (185 persoane x 20 lei = 3.700 lei).
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că partea civilă a suferit și un prejudiciu moral, nepatrimonial prin dispariția prematură a soțului său în urma accidentului de circulație în care a fost implicat, în condițiile în care acesta era unicul susținător al familiei, era o persoană tânără și a lăsat în urma sa trei copii dintre care doi minori la data dispariției sale. În ceea ce privește cuantumul, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, instanța apreciat că în raport de gravitatea atingerii aduse părții civile, despăgubiri in cuantum de 5.000 lei daune morale sunt în măsura să asigure o reparație suficientă si proporțională.
Având în vedere însă că inculpatul conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, implicat în accidentarea victimei, care era asigurat la Unita Vienna Insurance SA B, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 55 al.1 din Legea nr. 136/1995 modificată - care prevăd expres că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite prin accidente de autovehicule,a dispus obligarea asigurătorului - în limita plafonului stabilit de lege pentru anul 2003 - iar pe inculpat, pentru ceea ce depășește plafonul, la plata sumei de 3700 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 5.000 lei daune morale către partea civilă, la plata sumei de 15.300 lei daune materiale către partea civilă și la plata sumei de 7200 lei daune materiale către partea civilă -.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA, B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea sa în temeiul art. 10 lit.c, cod pr. penală, întrucât nu el se face vinovat de producerea accidentului de circulație, iar într-o teză subsidiară, solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 cod penal, și aplicarea unei pedepse coborâtă sub minimul special prevăzut de lege conform prevederilor art. 76 lit. b, cod penal, cu aplicarea art. 81 cod penal.
Asiguratorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA, Bas olicitat în apelul declarat, în esență, exonerarea de plata despăgubirilor civile la care a fost obligată iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor globale acordate cu titlul de prestație periodică lunară părților civile și.
Prin decizia penală nr.31 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj, a respins apelul formulat de inculpat; a admis apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare UNITA VIENNA INSURANCE SA și a desființat în parte sentința sub aspectul laturii civile, în sensul obligării inculpatului alături de asigurătorul Societatea de Asigurare UNITA VIENNA INSURANCE SA B, la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale către părțile civile, și.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat următoarele:
Instanța de fond a stabilit pe baza unui probatoriu riguros administrat și apreciat o situație de fapt corectă în sensul că producerea accidentului rutier a fost cauzată exclusiv de inculpatul care a executat manevra de virare spre stânga, fără să se asigure, în timp ce un alt conducător auto - - era angajat în depășirea autoturismul inculpatului.
Apărarea inculpatului că nu se poate reține vinovăția acestuia sub forma culpei este deci înlăturată de probele administrate în cauză, cu referire în special la raportul de expertiză efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice care concluzionează că producerea evenimentului rutier s-a datorat evoluției autoturismului pe o traiectorie de intersectare a direcției de deplasare a autocamionului condus de numitul -.
Același raport a concluzionat că în ipoteza deplasării cu o viteză de 50 Km /h și în condițiile determinate, conducătorul autocamionului nu putea evita producerea accidentului, însă conducătorul autoturismului - inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi asigurat înainte de a efectua virajul la stânga
Prin urmare, fapta inculpatului a fost corect încadrată în drept, iar vinovăția sa a fost pe deplin stabilită și dovedită
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, s-a constatat că este legală și temeinică corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, în activitatea de individualizare instanța de fond dând eficiență tuturor criteriilor prev. de art 72 Cod penal.
Oricum elemente ce decurg din buna conduită a inculpatului -integrat social necunoscut cu antecedente penale au fost avute în vedere la justa individualizare a pedepsei a pedepsei, însă față de gradul de pericol social al faptei, de urmările produse se apreciază că coborâre pedepsei sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante este inoportună având în vedere și prevederile art.52 Cod penal, privind scopul preventiv educativ al pedepsei.
Față de cele mai sus expuse s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare Agras Grupul SA privind modul de soluționare a laturii civile, tribunalul a constatat următoarele:
În mod corect instanța de fond a stabilit că prin fapta culpabilă a inculpatului soldată cu decesul victimei - s-a cauzat un prejudiciu material și moral moștenitorilor acestuia respectiv soției supraviețuitoare și fiicelor - ( )și, minore la data săvârșirii faptei promovându-se din oficiu acțiunea civilă în ceea ce privește pe moștenitoarele minore.
Totodată, corect s-a constatat că în prezent fiicele victimei au împlinit vârsta de 18 ani și nu se află în continuarea studiilor, acordându-le astfel despăgubiri globale calculate de la data producerii evenimentului rutier și până la împlinirea vârstei majoratului.
De asemenea, cuantumul despăgubirilor a fost judicios stabilit în raport de probatoriu administrat în cauză de părțile civile.
În mod greșit însă instanța de fond, constatând că autoturismul condus de inculpat și implicat în producerea accidentului soldat cu decesul victimei - era asigurat la Unita Viena Insurance SA a obligat exclusiv pe asigurătorul de răspundere civilă, la plata despăgubirilor civile și al daunelor morale către părțile civile, în limita plafonului disponibil pentru anul 2003, iar pe inculpatul numai pentru sumele ce depășesc acest plafon.
Conform reglementărilor legale în vigoare, în procesul penal asiguratorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente astfel încât nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul ci alături de inculpat.
Aceasta deoarece răspunderea civilă a asigurătorului se întemeiază pe dispozițiile speciale din Legea nr.135/1995 privind asigurările și reasigurările în România cu modificările și completările ulterioare.
Pe cale consecință, numai sub acest aspect s-a admis apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă și s-a desființat în parte sentința instanței de fond sub aspectul laturii civile, în sensul obligării inculpatului alături de asigurătorul Unita Viena Insurance Sa B la plata sumei de 3700 lei despăgubiri materiale, respectiv a sumei de 5000 daune morale către partea civilă, la plata sumei de 15300 lei daune materiale către partea civilă și la plata sumei de 7200 lei daune materiale către partea civilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a dispus ca apelantul inculpat să fie obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii și a sentinței a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnat în condițiile în care culpa producerii accidentului aparține altei persoane, respectiv -, iar pe de altă parte, pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în sensul că este prea aspră și sub aspectul laturii civile înlăturarea obligației la plata despăgubirilor, având în vedere că după producerea accidentului inculpatul a avansat sume mari de bani către părțile civile, invocând astfel incidența cazurilor de casare prev.de art.3859pct.14 și 18 Cod pr.penală.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai în ceea ce privește motivul de recurs privind individualizarea pedepsei.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile pronunțate, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține că instanța de fond a încadrat corect fapta și a stabilit în mod indubitabil vinovăția inculpatului, sub forma culpei exclusive pentru fapta comisă, cu aceste probatorii care se coroborează de altfel, în parte și cu declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești.
Nu poate fi reținut motivul de recurs invocat în sensul că nu a săvârșit fapta, decesul victimei producându-se din culpa numitului -, conducătorul celuilalt autovehicul cu care a intrat în coliziune, în condițiile în care s-a stabilit pe baza unui probatoriu riguros că accidentul rutier s-a produs exclusiv din culpa sa care a executat manevra de virare spre stânga, fără să se asigure, în timp ce un alt conducător era deja angajat în depășirea autovehiculului condus de către inculpat.
Curtea reține că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corespunzător în sensul că despăgubirile acordate au corespondență în probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește însă motivul de recurs privind individualizarea judiciară a pedepsei principale, Curtea apreciază că în raport de criteriile de individualizare avute în vedere, respectiv condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, pericolul social concret și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este integrat social, respectiv căsătorit, cu 2 copii minori în întreținere și fără antecedente penale, finalitatea dispozițiilor prev.de art.52 Cod penal, poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse mai mici pe care o apreciază la l an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor prev.de art.74, 76 Cod penal, cu menținerea incidenței dispozițiilor prev.de art.81 și urm. Cod penal.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prev.de art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de inculpatul, vor fi casate în parte ambele hotărâri pe latură penală, în sensul că se va face aplicarea dispoz.art.74, 76 Cod penal și va fi redusă pedeapsa principală aplicată de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.31 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Casează în parte ambele hotărâri pe latură penală.
Face aplicarea dispoz.art. 74, 76 Cod penal și reduce pedeapsa principală la 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 aprilie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
PS/24.04.2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Onița Dumitru, Valentina Trifănescu
