Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 376/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 376

Ședința publică de la 27 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Dan Anton

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal", formulat deinculpatulimpotriva deciziei penale nr.353 din data de 10.07.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.

Procedura completa.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 26.06.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 27.06.2008.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față;

Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 5272/15.12.2006, hotărît:

Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și C, născut la data de 29.10.1982 în I, domiciliat în I,-, -. 24,. 3,. 15, județul I, -, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii - 11 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, nu are copii, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.(2) din Codul penal, cu aplicarea art. 40 din Codul penal - prin schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare instanței, conform dispozițiilor art. 334 din Codul d procedură penală, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.(2) din Codul penal - și cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin.(1) lit. a), b) și c) din Codul penal și art. 76 alin.(1) lit. d) din Codul penal și art. 79 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 2 (două) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 83 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată privind executarea pedepsei rezultante de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare, ce i- fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 835/09.12.2002, Judecătoriei Hârlău, județul I, pronunțată în dosarul penal nr. 3226/2001 al Judecătoriei Hârlău, județul I, rămasă definitivă - prin neapelare - la data de 20.12.2002, pentru un concurs de infracțiuni intenționate, dispunând executarea în întregime acestei pedepse cu închisoarea, alături de pedeapsa cu închisoarea stabilită inculpatului prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa unică totală de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, raportat și la art. 13 din Codul penal, aplică inculpatului -, pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal.

Admite acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiica lui și, născută la data de 26.06.1953 în I, domiciliată în I, Bulevardul cel M și nr. 5, bloc 1-2,. B, etajul 5,. 3, județul I, - și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, raportat la art. 998 - 999 din Codul civil, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile, cu datele de stare civilă sus-menționate, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 12.000 lei (Ron), din care suma de 10.000 lei (Ron) reprezentând daune morale, iar suma de 2.000 lei (Ron) reprezentând daune materiale.

Admite acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiica lui și, născută la data de 22.06.1908 în comuna, județul I, domiciliată în I,-, -. 5,. C, etajul 1,. 2, județul și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, raportat la art. 998 - 999 din Codul civil, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile, cu datele de stare civilă sus-menționate, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.000 lei (Ron), reprezentând daune morale.

În baza acelorași dispoziții legale, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile, pe tot timpul vieții acesteia, despăgubiri civile periodice, în cuantum de câte 150 lei (Ron) lunar, începând cu data de 31.01.2005 - data săvârșirii infracțiunii.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, dispune scoaterea din cauză, pentru lipsa calității sale procesuale, ca parte civilă, a Casei de Asigurări de Sănătate I, cu sediul în I, str. -. -, 18-20, județul I, prin reprezentanții săi legali, sens în care respinge pretențiile civile formulate - în această calitate - de către I, prin reprezentanții săi legali, în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, prin reprezentanții săi legali, suma de 183,46 lei (Ron), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată victimei, la data de 31.01.2005 (conform adresei nr. 7491/19.10.2006, emisă de către Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, prin reprezentanții săi legali).

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță - județul I, cu sediul în I, str. - nr. 74, județul I, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 207 lei (Ron), reprezentând cheltuielile de transport ocazionate de transportul victimei, la data de 31.01.2005, cu nr. de solicitare 9079, din B-dul - cel - la Spitalul Clinic nr. 3 I (conform adresei nr. 4856/23.10.2006, emisă de către Serviciul de Ambulanță - Județul I, prin reprezentanții săi legali).

Constată achitată, în cursul urmăririi penale, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, taxa de 300 lei (Ron), pentru efectuarea expertizei criminalistice, în baza chitanței nr. -/2005(conform raportului de expertiză criminalistică nr. 130/14.06.2005, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice - I), urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 189 din Codul d e procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d procedură penală, suma de 100 lei (Ron), reprezentând taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie ale inculpatului ale inculpatului - și, respectiv, ale victimei (conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 215/01.02.2005//491/02.02.2005 și respectiv nr. 214/01.02.2005/490/02.02.2005, ambele întocmite de către I, Laboratorul ), va fi achitată către - I, pentru Laboratorul, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d procedură penală, suma de 326,2 lei (Ron), reprezentând taxa pentru efectuarea autopsiei medico-legale victimei decedate (conform raportului de autopsie medico-legală nr. 162/C din data de 02.03.2005, întocmit de către - I) va fi achitată către - I, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Constată încetată delegația nr. 631/13.01.2006, emisă de către Baroul Iași, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului - (titularul delegației - avocatul ).

În baza dispozițiilor art. 349 raportat la art. 193 alin.(1) din Codul d procedură penală, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile, cu datele de stare civilă sus-menționate, suma de 400 lei (Ron), cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta din urmă în cadrul procesului penal, respectiv, onorariul pentru apărătorul ales al părții civile, conform chitanțelor seria - - Nr. - din data de 20.01.2006 și, respectiv, seria - - Nr. - din data de 16.03.2006, ambele eliberate de către Cabinet Avocat " ", cu sediul în I, str. -, nr. 8, Bloc 1,. B, etajul 1,. 5, județul

În baza dispozițiilor art. 349 raportat la art. 191 din Codul d e procedură penală, obligă pe inculpatul -, cu datele de stare civilă sus-menționate, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă, suma de 1000 lei (Ron), din care suma de 726,2 lei (Ron) reprezentând: taxa pentru efectuarea expertizei criminalistice, taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie și, respectiv, taxa pentru efectuarea autopsiei medico-legale, după distincțiile referite anterior în acest sens.

Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr. 687/P/2006 la data de 07.11.2005 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. mai sus-menționat, s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.(2) din Codul penal.

Prin actul de sesizare instanței se reține că - la data de 31.01.2005 - inculpatul -, conducând pe B-dul - cel din municipiul autoturismul marca " ", cu nr. de înmatriculare C-JO-539, prin încălcarea dispozițiilor art. 158 lit. k) și m) și respectiv, art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, accidentat mortal pe numita, care era angajată regulamentar în traversare, pe trecerea de pietoni marcată în zona respectivă.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 alin.(2) din Codul d procedură penală analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt:

La data de 31.01.2005,inculpatul - provocat pe B-dul - cel din municipiul un accident de circulație, în urma căruia rezultat decesul numitei, în condițiile și circumstanțele următoare:

Inculpatul posedă permis de conducere pentru categoria de autovehicule din anul 2003. În ziua de 31.01.2005, acesta împrumutat de la numitul autoturismul marca " ", cu nr. de înmatriculare C-JO-539, pe care, la orele 16.00, îl conducea pe B-dul - cel dinspre zona spre, din municipiul De menționat că partea carosabilă era parțial acoperită cu zăpadă, de o parte și de alta străzii pe care se deplasa inculpatul la volanul autoturismului respectiv fiind parcate mașini.

Inculpatul rula pe de lângă axul drumului prevăzută cu șine de tramvai. La marcajul pietonal semnalizat cu indicator "trecere pentru pietoni", amplasat dincolo de intersecția cu str. -, inculpatul nu acordat prioritate victimei care era angajată în traversare, din dreapta spre stânga direcției sale de deplasare. Inculpatul lovit- pe victima cu partea mașinii pe care conducea, proiectat- apoi pe carosabil, după care autoturismul condus de inculpat mai rulat circa 17,8 metri pe aceeași bandă.

Victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic nr. 3 I, unde decedat la ora 17.50.

Din raportul de autopsie medico-legală nr. 162/ din data de 02 martie 2005, întocmit de către I (filele 20 - 22, dosar urmărire penală) rezultă că moartea acesteia fost violentă și s- datorat unui politraumatism, cu fractură de iradiată la bază, contuzie cerebrală, insuficiență respiratorie prin fracturi costale multiple cu hemotorax consecutiv și contuzie renală. Prin același raport de autopsie medico-legală se arată că leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire - basculare - proiectare(în ce privește mecanismul de producere leziunilor).

Cu prilejul cercetării efectuate la fața locului, s-au constatat următoarele:

- la locul producerii accidentului, circulația se desfășura pe 4 benzi, câte 2 benzi pentru fiecare sens de mers;

- benzile de lângă axul drumului erau prevăzute cu linii pentru circulația tramvaiului;

- lățimea totală străzii era de 20 metri împărțită simetric, de lângă ax - pe care se deplasa inculpatul - măsura 3 metri, iar cea de lângă trotuar măsura 7 metri. Pe această ultimă bandă, o lățime de 3,8 metri era ocupată de zăpadă, degajată dinspre axul drumului spre trotuar;

- carosabilul era parțial acoperit cu zăpadă;

- pe partea dreaptă direcției de deplasare a autoturismului condus de către inculpat, dincolo de colțul străzii -, era amplasat indicatorul "trecere pentru pietoni". marcajului pietonal era vizibilă.

- autoturismul condus de către inculpat fost găsit staționat dincolo de acest marcaj, la o distanță de 17,8 metri, pe de rulare de lângă axul drumului;

- nu au fost identificate la fața locului urme de frânare-derapare.

Inspecția tehnică autoturismului condus de către inculpat relevat defecțiuni la mecanismul de direcție, frânare și iluminare-semnalizare (fila 13, dosar urmărire penală);

produse în urma accidentului au fost: parbriz spart în partea (în dreptul șoferului), lampa de semnalizare stânga - față era spartă și spoiler - față, deteriorat.

Situația de fapt, așa cum fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:

- declarațiile martorilor -, și (ultimii doi martori au fost audiați în ambele faze procesuale); în ce-l privește pe martorul -, declarația acestuia, dată în faza de urmărire penală, fost însușită de către inculpat, în cursul judecății, față de poziția procesuală inculpatului și față de poziția reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași (în sensul renunțării de către acesta la audierea, în instanță, martorului sus-menționată),instanța, în baza dispozițiilor art. 329 alin.(2) din Codul d procedură penală, dispus neaudierea acestui martor, administrarea acestei probe nemaifiind utilă soluționării cauzei de față;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, întocmit de către organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului I - Biroul Poliției Rutiere I,(filele 5-7, dosar urmărire penală);

- procesul-verbal de recoltare probelor biologice, în ce- privește pe inculpat (fila 8, dosar urmărire penală);

- buletinul de examinare clinică însoțitor al probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (fila 9, dosar urmărire penală);

- buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 214/01.02.2005/490/02.02.2005, în ce-o privește pe victima, din care rezultă că alcoolemia acesteia, la orele 16.50, era de 0 g%o (fila 12, dosar urmărire penală);

- buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 215/01.02.2005/491/02.02.2005, în ce-l privește pe inculpatul -, din care rezultă că alcoolemia acestuia, la orele 16.50, era de 0 g%o (fila 11, dosar urmărire penală);

- procesul-verbal de recoltare probelor biologice, în ce-o privește pe victima (fila 10, dosar urmărire penală);

- procesul-verbal de verificare stării tehnice a autoturismului condus de către inculpat (fila 13, dosar urmărire penală);

- adresa nr. -/02.01.2005, emisă de către - Biroul Poliției Rutiere (fila 15, dosar urmărire penală);

- raportul de autopsie medico-legală nr. 162/ din data de 02.03.2005, întocmit de către I (filele 20-22 dosar urmărire penală);

- raportul de expertiză criminalistică nr. 130 din data de 14.06.2005, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I (filele 35-40, dosar urmărire penală);

- lămuririle suplimentare la raportul de expertiză criminalistică sus-menționat nr. 215 din data de 10.10.2005, date de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I (filele 58-60, dosar urmărire penală);

- procesele-verbale de prezentare materialului de urmărire penală inculpatului, în prezența apărătorului său ales (filele 55 și 64, dosar urmărire penală);

- declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale;

- alte acte încheiate în cauză, din coroborarea tuturor probatoriilor administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui prin actul de sesizare instanței.

De menționat că - în cursul urmăririi penale - inculpatul precizat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului de circulație, motivat de faptul că apariția victimei pe marcajul pietonal fost inopinată, inculpatul declarând că nu anticipat nici un moment intenția acesteia de traversa.

Astfel:

În declarația olografă din data de 31.01.2005, inculpatul declarat că, apropiindu-se de marcajul pietonal, rula cu o viteză de 50-55 km/ observat-o pe trotuar pe victimă, dar când s-a apropiat la o distanță de 5-6 metri aceasta s- angajat pe neașteptate în traversare, în fugă. Deși admis că rula pe de lângă axul drumului, inculpatul susținut că căutat să evite impactul cu victima prin efectuarea virajului spre stânga, dar - cu toate acestea - proiectat- pe victimă, tot cu stânga capotei-motor, și dus- pe distanță de 10-15 metri, la final reușind imobilizarea autoturismului.

În declarația din data de 17.03.2005, inculpatul a prezentat o altă versiune dinamicii producerii accidentului rutier:

Astfel, declarând că la apropierea de marcajul pietonal redus viteza de deplasare până la 25-30 km/h, inculpatul a arătat că victima stătea la marginea trotuarului (în dreptul marcajului pentru pietoni). Fără mai preciza de la ce distanță perceput înaintarea victimei pe marcajul respectiv, inculpatul declarat că aceasta s- deplasat mai întâi normal, după care început să fugă.

Inculpatul susținut că acționat energic sistemul de frânare, virat la stânga, dar că femeia s- lovit cu picioarele de laterală și căzut (probabil pe ) cu capul de parbriz. Dată fiind statura victimei (aproximativ, 1,48.), instanța apreciază însă că este cel mai puțin probabil un impact lateral urmat de bascularea acesteia pe autovehiculului condus de către inculpat.

La data de 06.09.2005, inculpatul mai adăugat un element în apărarea sa. Observând victima pe bordură, nu anticipat intenția acesteia de traversa, deoarece, alături, lăsate pe caldarâm, aceasta avea multe bagaje. Pe neașteptate, victima "a început să alerge" și cu cât inculpatul se apropia, cu atât aceasta își continua deplasarea. De această dată, inculpatul declarat că încercat să o evite pe victimă, virând spre dreapta(și nu spre stânga) și că nu frânat.

Față de toate probatoriile administrate în cauză, instanța constată că inculpatul - putut observa victima înaintând pe marcajul pietonal, dar prezumat că putea să treacă prin fața acesteia și astfel să evite impactul; de asemenea, instanța constată că inculpatul putea și trebuia să observe victima angajată în traversare pe marcajul pietonal, aceasta neavând în nici un caz o conduită declanșatoare de pericole; mai mult, conform expertizei criminalistice efectuate în cauză, viteza autovehiculului condus de către inculpat permitea acționarea sistemului de frânare, care s-ar fi dovedit eficient pentru evitarea impactului; în ceea ce privește varianta oferită de către inculpat, în cursul urmăririi penale, privind traversarea în fugă a victimei, instanța constată că o atare versiune este exclusă, având în vedere vârsta înaintată victimei (74 ani), modul în care se prezenta carosabilul la acea dată, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză; astfel, martorul declarat - în cursul urmăririi penale - că se afla pe trotuar, la intersecția cu str. -; atenția i- fost atrasă doar de momentul când observat- pe victimă lovită, aruncată pe sus și proiectată la aproximativ 15 metri după marcajul pietonal, în zona benzii cu linii de tramvai; martorul declarat că în acea zi carosabilul era umed, acoperit cu un subțire de zăpadă amestecată cu material antiderapant; acest martor și- menținut întru-totul - în fața instanței - declarația dată în cursul urmăririi penale; martorul declarat - în cursul urmăririi penale - că s- angajat în traversarea marcajului pietonal în același timp cu victima, dar din partea opusă, martorul declarat că atunci când victima se afla la limita benzilor de pe același sens fost lovită de autoturismul condus de către inculpat, care nu redus viteza; de asemenea, martorul arătat că pe șosea se afla un subțire de zăpadă și material antiderapant, iar asfaltul era umed; în cursul judecății, acest martor mai declarat că la momentul impactului strada era liberă (în sensul că nu rulau mașini nici pe sensul de mers al autoturismului condus de către inculpat, dar nici pe contrasens), însă de o parte și de alta străzii erau parcate mașini, inclusiv pe sensul de mers al autovehiculului inculpatului fiind parcate mașini, înspre trecerea de pietoni și apropiata de aceasta (la aproximativ 2 metri de trecerea de pietoni se afla parcată cea mai apropiată mașina - conform declarației martorului - fila 44, dosar instanța), martorul - arătat că se deplasa pe trotuarul de pe care plecat victima, spre zona; martorul precizează că observat- pe victimă în traversare, indicând locul impactului "la începutul benzii doua de circulație" de pe sensul -; niciunul dintre martorii audiați nu a confirmat că victima se deplasa în fugă.

Toate aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, inclusiv lămuririle suplimentare la acest raport, prin care s- arătat că:

- privitor la viteza de deplasare autoturismului în momentul premergător accidentului, s- concluzionat că,în lipsa unei urme de frânare, fost posibilă calcularea vitezei probabile cu care inculpatul conducea autoturismul, raportat la coeficientul de eficiență frânării, coeficientul de aderență pneurilor la carosabil și distanța parcursă până la momentul opririi, rezultând că viteza de deplasare fost de circa 55 km/h;

- în ce privește viteza la care inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului, dacă ar fi frânat, aceasta fost calculată ca variind între 68- 76 km/; raportat la acest aspect, s- constatat că defecțiunea de la sistemul de frânare (așa cum rezultat aceasta din procesul-verbal de verificare stării tehnice autoturismului - fila 13, dosar urmărire penală) nu influențat producerea accidentului; pe cale de consecință, instanța nu ținut seama - din perspectiva raportului cauzei privind producerea accidentului de circulație - de depășirea limitei de viteză, raportat la limita legală de viteză admisă pentru circulația în localitate;

- privitor la apariția stării de pericol și posibilitatea de evitare producerii accidentului, prin raportul de expertiză criminalistică sus-menționat s- arătat că - sub acest aspect - trebuie făcută distincție între "pericolul potențial" și "pericolul iminent". Or, pericolul potențial desemnează acea împrejurare în care conducătorul auto este obligat să reducă viteza și să-și mărească atenția. Aceste situații sunt prevăzute în nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și în art. 48, dar și în art. 158 din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În cazul de față, apropierea de marcajul pietonal declanșat starea de pericol potențial, fiind previzibil pentru conducătorul auto ca prin acel loc se pot angaja în traversarea drumului public pietoni. Pericolul iminent desemnează acea împrejurare în care conducătorul auto avea obligația de acționa sistemul de frânare și anume, la apariția pietonului (victimei pe marcaj), astfel încât să fi putut opri autoturismul în condiții de siguranță; inculpatul putea și trebuia să observe victima angajată în traversare, aceasta neavând conduită declanșatoare de pericole. autovehiculului permitea acționarea sistemului de frânare, care s-ar fi dovedit eficient pentru evitarea impactului; or, așa cum s- arătat anterior, în opinia instanței, inculpatul putut observa victima înaintând pe marcaj, dar prezumat că putea să treacă prin fața acesteia, întrucât victima - contrar susținerilor inculpatului - nu traversat în fugă.

Față de situația anterior expusă, instanța constată că inculpatul încălcat următoarele reguli de circulație:

- dispozițiile art. 158 lit. k) din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora: "Conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, dacă prevăd un pericol, pe drumuri -, precum și pe cele acoperite cu -, zăpadă";

- dispozițiile art. 158 lit. m) din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora: "Conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, dacă prevăd un pericol, la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje";

- dispozițiile art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora: "Conducătorul de autovehicul- este obligat să acorde prioritate pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate cu indicator. Atunci când drumul este prevăzut cu cel puțin două benzi de circulație pe sens, conducătorul de autovehicul- trebuie să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul lui de mers";

- dispozițiile art. 48 alin.(1) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia: "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".

În cursul judecății, inculpatul, care consimțit să fie audiat, declarat că nu menține declarațiile date în fața organelor de poliție (datorită stării în care se afla, având în vedere că acele declarații au fost date la aproximativ oră după producerea accidentului), ci doar precizările făcute în fața procurorului; susținut inculpatul că nu putut vedea victima decât foarte târziu, întrucât pe sensul său de mers, de o parte și de alta erau parcate mașini - una după alta; de asemenea, inculpatul arătat că viteza cu care rula în momentul producerii accidentului era de aproximativ 40- 45 km/ și că nu cunoștea care era starea tehnică mașinii, întrucât mașina pe care condus- și care fost implicată în accident era pentru prima dată când o conducea, fiind o mașină împrumutată; ca atare, acesta precizat că nu cunoștea dacă funcțiile mașinii erau corespunzătoare și dacă viteza indicată de vitezometrul mașinii era sau nu corectă, însă nu putut evita accidentul întrucât apariția victimei fost prea rapidă;în fața instanței, inculpatul precizat că victima nu era în alergare, dar s- părut acestuia că era "grăbită" (fila 42, dosar instanță).

Constată astfel instanța că inculpatul avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal; din toate probatoriile administrate în cauză - după distincțiile sus-menționate și în baza considerentelor anterior expuse în ce privește aprecierea probelor - rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui prin actul de sesizare instanței.

În drept, fapta inculpatului -, așa cum fost aceasta descrisă anterior, prin situația de fapt reținută de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culpă", prevăzută de art. 178 alin.(2) din Codul penal(săvârșită ca urmare nerespectării de către inculpat dispozițiilor legale anterior menționate, din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispoziții legale obligatorii pentru desfășurarea activității privind circulația pe drumurile publice), cu aplicarea dispozițiilor art. 40 din Codul penal - prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare instanței, conform dispozițiilor art. 334 din Codul d procedură penală, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.(2) din Codul penal. În ce privește schimbarea de încadrare juridică a faptei - în sensul anterior menționat -, pusă în discuția părților, de către instanță, la termenul de judecată din data de 23.11.2006, instanța avut în vedere următoarele:

Din fișa de cazier judiciar inculpatului, aflată la dosarul prezentei cauze penale (fila 47, dosar urmărire penală), rezultă că acesta fost condamnat (cu suspendarea condiționată a executării pedepsei - art. 81 din Codul penal) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. a), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.(2) din codul penal și art. 74, 76 din Codul penal, prin sentința penală nr. 1577/11.06.2002 Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.06.2002; inculpatul fost apoi grațiat administrativ, în baza Legii nr. 543/2002 (conform mențiunilor efectuate de către Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Vaslui pe hotărârea penală de condamnare sus-menționată - filele 67-72, dosar instanță), ceea ce avut ca efect reducerea termenului de încercare de 4(patru) ani (stabilit inculpatului prin sentința penală de condamnare respectivă), la 2(doi) ani, conform dispozițiilor art. 120 alin.(2) din Codul penal (potrivit căruia: "Grațierea are efecte și asupra pedepselor căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător"), termenul de încercare al suspendării condiționate astfel redus fiind împlinit anterior datei săvârșirii infracțiunii (31.01.2005) ce face obiectul cauzei penale de față; ca atare, în ce privește această condamnare, având în vedere Decizia nr. XIV/2005 (Of. nr. 284 din data de 29 martie 2006), Decizie conform căreia: "Efectele grațierii condiționate asupra pedepselor căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat, și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de legea de grațiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din Codul penal", inculpatul din cauza de față este reabilitat de drept.

Din aceeași fișă de cazier judiciar inculpatului rezultă însă și faptul că inculpatul din prezenta cauză penală mai suferit condamnare prin sentința penală nr. 835 din data de 09.12.2002 Judecătoriei Hârlău, județul I, pronunțată în dosarul penal nr. 3226/2001 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20.12.2002, pentru "un concurs de infracțiuni intenționate ("violare de domiciliu" și "furt calificat"), la pedeapsa cea mai grea rezultantă de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare, cu suspendarea condiționată executării pedepsei(art. 81 din Codul penal), fiindu-i stabilit inculpatului - prin aceeași sentință penală - termenul de încercare de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare (filele 61-64,dosar instanță); cum inculpatul - săvârșit infracțiunea ce face obiectul cauzei penale de față(infracțiune din culpă) la data de 31.01.2005, în cursul termenului de încercare de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, ce i- fost stabilit acestuia prin sentința penală nr. 835/09.12.2002 Judecătoriei Hârlău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20.12.2002, respectiv în timpul executării acestei pedepse (mai înainte deci de considerarea ca executată acestei pedepse cu închisoarea), constatând totodată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă( (întrucât, după condamnarea definitivă suferită, inculpatul săvârșit din nou infracțiune, dar din culpă), în cauză sunt incidente dispozițiile art. 40 din Codul penal, în ce privește încadrarea juridică faptei, sens în care instanța dispus - în baza dispozițiilor art. 334 din Codul d procedură penală - schimbarea de încadrare juridică faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare instanței, prin reținerea ca incidente în cauză dispozițiilor art. 40 din Codul penal.

Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi pedepsit.

La individualizarea judiciară pedepsei și modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare pedepselor, prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, care avut poziție procesuală oscilantă în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, care avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, precum și din declarația martorei în circumstanțierea persoanei inculpatului - numita (fila 137, dosar instanță), probe solicitate de către inculpat, prin apărătorul său ales, și admise ca atare de către instanță), care fost de acord să despăgubească integral părțile civile cu sumele solicitate de către acestea în cadrul procesului penal, inculpatul manifestându-și disponibilitatea totală de dezdăuna persoanele prejudiciate prin infracțiune, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală, pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatului, circumstanțelor atenuante exemplificate în dispozițiile art. 74 alin.(1) literele a), b) și c) din Codul penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin.(1) lit. d) din Codul penal și art. 79 din Codul penal.

În baza dispozițiilor art. 83 din Codul penal, va revoca suspendarea condiționată privind executarea pedepsei rezultante de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare, ce i- fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 835/09.12.2002 a Judecătoriei Hârlău, județul I, rămasă definitivă - prin neapelare - la data de 20.12.2002, pentru un concurs de infracțiuni intenționate, dispunând executarea în întregime acestei pedepse cu închisoarea, alături de pedeapsa cu închisoarea stabilită inculpatului prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa unică totală rezultată în urma cumulului aritmetic, în regim privativ de libertate, instanța apreciind că numai astfel scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal, și - implicit - reeducarea inculpatului se pot realiza (instanța avut în vedere și faptul că, deși infracțiunea ulterioară comisă de către inculpat (infracțiunea dedusă judecății) este săvârșită din culpă, în cauza nu se poate aplica suspendarea condiționată sau sub supraveghere executării pedepsei, chiar dacă infractorul fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată executării pedepsei(situație în care nu ar mai fi operat revocarea primei suspendări, așa cum pretind dispozițiile art. 83 alin.(3) din Codul penal, dar și ale art. 86 indice 4 din Codul penal, coroborate cu dispozițiile art. 83 din Codul penal), întrucât nu sunt îndeplinite celelalte condiții pentru ca inculpatul din cauza penală de față să poată beneficia de suspendarea executării pedepsei, în speță nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin.(1) lit. b) din Codul penal, dar nici cea prevăzută de art. 86 indice 1 alin.(1) lit. b) din Codul penal, referitoare la cuantumul pedepsei anterioare la care fost condamnat infractorul, cuantum care nu trebuie să depășească 6(șase) luni închisoare și, respectiv, 1(un)an închisoare; or, așa cum s- arătat anterior, inculpatul din cauza penală de față suferit condamnare la pedeapsa de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare, pedeapsa cea mai grea rezultantă, pentru un concurs de infracțiuni intenționate); ca atare, din această perspectivă, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru se putea acorda suspendarea condiționată sau sub supraveghere executării pedepsei, modalitatea execuțională privind pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală este doar regimul privativ de libertate).

În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, raportat și la art. 13 din Codul penal, va aplica inculpatului -, pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din Codul penal (instanța avut în vedere în acest sens împrejurarea că de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea cauzei intervenit Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi ( Of. nr. 601 din data de 12 iulie 2006), care - prin art. 1 pct. 22 - modificat art. 71 din Codul penal, în sensul că: "Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție executării pedepsei". față de dispozițiile anterioare (modificării textului legal sus-citat), prin care se prevede că: "Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 din momentul în care hotărârea de condamnare rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei"; ca atare, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 13 din Codul penal, conform căruia: "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".

În ce privește latura civilă cauzei, instanța constată că fiica victimei, numita, s- constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 12.000 lei (Ron), reprezentând:

- despăgubiri materiale, în cuantum de 2.000 lei (Ron), reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea mamei sale, victima;

- daune morale, în valoare de 10.000 lei (Ron), reprezentând contravaloarea prejudiciului moral cauzat prin moartea mamei sale(filele 23 și 43, dosar instanță).

De asemenea, mama victimei, numita, s- constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 lei (Ron), cu titlu de daune morale, ca reparație pentru trauma psihică suferită în urma decesului fiicei sale, trauma care dus la agravarea stării sale generale de sănătate, întrucât, fiind lipsită de sprijinul moral al victimei, aceasta suporta(de la momentul producerii accidentului) o "permanentă suferință psihică". Numita s- mai constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu titlu de prestație periodică, cu suma de 150 lei (Ron)/lunar, de la data producerii accidentului și până la încetarea stării sale de nevoie(respectiv, până la decesul său, adică pe tot timpul vieții sale), reprezentând contravaloarea sprijinului(ajutorului) material lunar pe care victima infracțiunii l- acordat acesteia până în luna ianuarie 2005, când s- produs accidentul de circulație soldat cu decesul fiicei sale ( a arătat în acest sens partea civilă că, începând cu anul 1978 și până la momentul producerii accidentului de circulație locuit împreună cu fiica sa (victima ), în toată această perioadă fiind întreținută (sprijinită material și moral) de către victima, în prezent decedată, care i- procurat lunar toate medicamentele necesare menținerii stării sale de sănătate, deteriorate datorită vârstei sale înaintate (98 de ani), care i- acordat zilnic sprijinul necesar în gospodărie și care i- administrat zilnic medicația indispensabilă întreținerii stării sale de sănătate; urmare decesului fiicei sale, numita arătat că - datorită pensiei lunare foarte mici pe care obține, pensie în cuantum de 130 lei (RON)/lunar - se afla în imposibilitatea de a-și mai asigura singură toate cele necesare traiului zilnic, medicamentele lunare necesare (al căror cost era suportat în cea mai parte de către fiica sa, ), dar și de suporta cheltuielile ocazionate de întreținerea imobilului (în care locuiește în prezent singură); mai mult, aceasta arătat că are nevoie de angajarea unei menajere care să se ocupe de problemele zilnice gospodărești, precum și de administrarea medicației sale zilnice indispensabile, activități desfășurate de victima până la data producerii accidentului; în acest context, partea civilă arătat că decesul fiicei sale - unicul său sprijin material și moral -, ca urmare accidentului produs la data de 31.01.2005, pus- în imposibilitatea de a-și asigura cele necesare unui trai decent (filele 24-25, dosar instanță).

În cauză, potrivit adresei nr. 4856/23.10.2006, Serviciul de Ambulanță al Județului I, prin reprezentanții săi legali, s- constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 207 lei (Ron), reprezentând cheltuielile de transport ocazionate de transportul victimei, la data de 31.01.2005, cu nr. de solicitare 9079, din B-dul - cel - la Spitalul Clinic nr. 3 - I (fila 151, dosar instanță).

Instanța constată că prin adresa nr. 6457/23.03.2006, Casa de Asigurări de Sănătate I, prin reprezentanții săi legali, s- constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată victimei (respectiv, suma de 558,86 lei (Ron), actualizată la data executării) la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I (fila 86, dosar urmărire penală), având în vedere faptul că la data de 31.01.2005 victima fost internată în această unitate spitalicească (unde decedat ulterior), așa cum rezultă din raportul de autopsie medico-legală nr. 162/ din data de 02 martie 2005, întocmit de către Institutul de Medicină Legală I (filele 20-23, dosar urmărire penală). Ulterior, ca urmare a modificării art. 313, din Legea nr. 95/2006, prin OUG nr. 72/2006( Of. nr. 803/2006), Casa de Asigurări de Sănătate I, prin reprezentanții săi legali, precizat - prin adresa nr. 21392/14.11.2006 - că nu mai are calitate procesuală în cauza penală de față, furnizorul de servicii medicale(în speță Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I) subrogându-se în toate drepturile și obligațiile sale procesuale în acest litigiu, pentru recuperarea sumelor de bani reprezentând cheltuielile efectuate ocazionate de asistența medicală acordată victimei (fila 167, dosar instanță).

Ca urmare, prin adresa nr. 7491/19.10.2006, Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, prin reprezentanții săi legali, s- constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 183,46 lei (Ron), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată victimei, la data de 31.01.2005 (fila 168, dosar instanță).

Constată instanța că la termenul de judecată din data de 16.03.2006, cu prilejul audierii sale, în prezența apărătorului său ales, inculpatul - achiesat total și necondiționat la toate pretențiile civile formulate în cauză de către persoanele prejudiciate prin infracțiunea săvârșită de către dânsul, declarând că este de acord cu despăgubirile civile solicitate în cauză manifestându-și disponibilitatea dezdăunării celor prejudiciați prin infracțiunea comisă (fila 42, dosar instanță).

Față de această împrejurare, apreciind că declarația dată de către inculpat în prezența apărătorului său ales fost făcută de către acesta în deplină cunoștință de cauză și că recunoașterea de către inculpat pretențiilor civile ale părților civile nu este afectată de vreo eroare în ce privește efectele achiesării sale totale și necondiționate privind dezdăunarea persoanelor prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii comise de către dânsul, instanța va da eficiență declarației inculpatului și aceasta pentru că declarația făcută de dânsul la termenul de judecată din data de 16.03.2006, ca răspuns la cererile și declarațiile de constituire de parte civilă făcute în cadrul prezentului proces penal, în înfăptuirea principiului disponibilității, că este de acord cu despăgubirile civile solicitate în cauză, primează - în stabilirea obligațiilor sale de natură civilă - față de orice element al cauzei de natură diminua obligația (în acest sens, este de menționat că în cauză s-au solicitat și au fost admise ca atare de către instanță(și) probatorii în latura civilă cauzei (constând în înscrisuri depuse la dosar, în copie, de către părțile civile, prin apărătorul lor ales, dar și în depozițiile martorilor - și, martori propuși de către părțile civile pentru dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză de către acestea, care au fost audiați de către instanță - filele 114 și 135, dosar instanță), deși inculpatul, prin apărătorul său ales, la termenul de judecată din data de 08.06.2006 precizat în fața instanței că nu mai este oportună audierea în cauză martorilor părților civile, atât timp cât inculpatul este de acord cu acțiunea civilă formulată de către acestea fiind de acord să le despăgubească integral pe părțile civile - fila 115, dosar instanță).

-și voința de dezdăuna părțile civile cu sumele solicitate de către acestea, fără vreo condiție, inculpatul s- obligat în mod valabil să satisfacă în întregime pretențiile părților civile, astfel că acestea din urmă nu mai sunt ținute să-și dovedească pretențiile.

Față de această situație, având în vedere recunoașterea totală și necondiționată inculpatului, în prezența apărătorului său ales, în ce privește pretențiile civile formulate în cauză de către părțile civile sus-menționate, instanța va admite acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d e procedură penală, raportat la art. 998 - 999 din Codul civil, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 12.000 lei (Ron), din care suma de 10.000 lei (Ron) reprezentând daune morale, iar suma de 2.000 lei (Ron) reprezentând daune materiale.

În baza acelorași considerente, instanța va admite și acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, raportat la art. 998 - 999 din Codul civil, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.000 lei (Ron), reprezentând daune morale.

În baza acelorași dispoziții legale, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile, pe tot timpul vieții acesteia, despăgubiri civile periodice, în cuantum de câte 150 lei (Ron) lunar, începând cu data de 31.01.2005 - data săvârșirii infracțiunii.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, va dispune scoaterea din cauză, pentru lipsa calității sale procesuale, ca parte civilă, Casei de Asigurări de Sănătate I, prin reprezentanții săi legali, sens în care va respinge pretențiile civile formulate - în aceasta calitate - de către S I, prin reprezentanții săi legali, în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, prin reprezentanții săi legali, suma de 183,46 lei (Ron), cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată victimei, la data de 31.01.2005 (conform adresei nr. 7491/19.10.2006, emisă de către Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, prin reprezentanții săi legali).

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 din Codul d procedură penală și art. 346 din Codul d procedură penală, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță - Județul I, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 207 lei ( Ron), reprezentând cheltuielile de transport ocazionate de transportul victimei, la data de 31.01.2005, cu nr. de solicitare 9079, din str. B-dul - cel - I la Spitalul Clinic nr. 3 - I (conform adresei nr. 4856/23.10.2006, emisă de către Serviciul de Ambulanță - Județul I, prin reprezentanții săi legali).

Va constata achitată, în cursul urmăririi penale, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, taxa de 300 lei (Ron), pentru efectuarea expertizei criminalistice, în baza chitanței nr. -/2005 (conform raportului de expertiză criminalistică nr. 130/14.06.2005, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice - I), urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 189 din Codul d procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d procedură penală, suma de 100 lei (Ron), reprezentând taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie ale inculpatului - și, respectiv, ale victimei (conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 215/01.02.2005/491/02.02.2005 și nr. 214/01.02.2005/490/02.02.2005, ambele întocmite de către - I, Laboratorul ), va fi achitată către - I, pentru Laboratorul, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca aceasta sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d procedură penală, suma de 326,2 lei (Ron), reprezentând taxa pentru efectuarea autopsiei medico-legale victimei decedate (conform raportului de autopsie medico-legală nr. 162/ din data de 02.03.2005, întocmit de către - I), va fi achitată către - I, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Va constata încetată delegația nr. 631/13.01.2006 emisă de către Baroul Iași, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului - (titularul delegației - avocatul ).

În baza dispozițiilor art. 349 raportat la art. 193 alin.(1) din Codul d procedură penală, va obliga pe inculpatul - să plătească părții civile, suma de 400 lei (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta din urmă în cadrul procesului penal, respectiv, onorariul pentru apărătorul ales al părții civile, conform chitanțelor seria - - Nr. - din data de 20.01.2006 și, respectiv, seria - - Nr. - din data de 16.03.2006, ambele eliberate de către Cabinet Avocat " ".

Împotriva sentinței penale indicate mai sus declarat apel inculpatul, criticând modalitatea de executare pedepsei aplicate de prima instanță.

În apelul său, inculpatul arătat că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 83 al. 3 Cod penal, reținând limitativ situația că în cauză nu se aplică suspendarea condiționată întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 al. 1 lit. "b" Cod penal. Inculpatul susținut că art. 83 al. 3 Cod penal dă posibilitatea judecătorului să aplice suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, chiar dacă inculpatul fost anterior condamnat cu suspendarea condiționată executării pedepsei, în acest caz ne mai operând revocarea primei suspendări.

Prin decizia penală nr. 353/10.07.2007, a Tribunalului Iași, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, fiind menținută sentința instanței de fond.

În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:

Prima instanță administrat legal și apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor -, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de autopsie medico-legală nr. 162/C/02.03.2005 întocmit de I, raportul de expertiză criminalistică nr. 130/14.06.2005 și lămuririle suplimentare la acest raport întocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice și declarațiile inculpatului - rezultă că la data de 31.01.2005, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare C-JO-539 pe doua, lângă axul B-dului - cel dinspre spre, inculpatul - nu acordat prioritate victimei care traversa bulevardul pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj și indicator, iar în urma lovirii și proiectării acesteia pe carosabil i- provocat leziuni ce au condus la deces.

victimei fost urmarea conducerii de către inculpat unui autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor art. 48 al. 1 din nr.OUG 195/2002 și dispozițiilor art. 158 lit. "k, m" și art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002.

Chiar dacă inculpatul a prezentat în apărarea sa mai multe versiuni cu privire la dinamica producerii accidentului, din expertiza criminalistică și mărturiile administrate în cauză rezultă că în momentul premergător accidentului autoturismul condus de inculpat se deplasa cu viteză de 55 km/, accidentul putând fi evitat dacă inculpatul ar fi acționat sistemul de frânare, în momentul în care observat pe victima traversând pe marcajul pietonal.

Cazul fortuit invocat de inculpat nu poate fi reținut, deoarece nici unul dintre martorii audiați în cauză nu confirmat versiunea inculpatului conform căreia victima se deplasa în fugă pe trecerea de pietoni.

Această cauză de înlăturare caracterului penal al faptei nu poate fi reținută cu atât mai mult cu cât inculpatul era obligat de dispozițiile art. 158 lit. din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 să reducă viteza la apropierea de trecerea pentru pietoni.

În aceste condiții, în mod corect apreciat prima instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72, 74 alin. 1 lit. "a, b, c" Cod penal și art. 76 Cod penal.

Prima instanță constatat legal că infracțiunea de ucidere din culpă fost săvârșită în condițiile pluralității intermediare în raport cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 835/09.12.2002 Judecătoriei Hârlău.

Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 835/09.12.2002 Judecătoriei Hârlău, prima instanță a procedat corect la revocarea suspendării condiționate executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare.

Textul art. 83 al. 3 Cod penal conține dispoziție care derogă de la prevederile art. 81 al. 1 lit. "b" Cod penal, însă suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită din culpă nu este obligatorie, instanța având posibilitatea să aprecieze asupra oportunității aplicării suspendării condiționate.

În speță, cele trei condamnări existente în antecedența penală a inculpatului - (1 an închisoare - sentința penală nr. 2311/03.05.2001 Judecătoriei Iași; 2 ani închisoare - sentința penală nr. 1577/11.06.2002 Judecătoriei Vaslui; 1 an și 8 luni închisoare - sentință penală nr. 835/09.12.2002 Judecătoriei Hârlău ), relevă perseverența infracțională a acestuia, astfel că Tribunalul apreciază ca fiind inoportună suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății.

În termen legal, inculpatul, a declarat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul indică următoarele motive de recurs:

- incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor în sensul de a beneficia de înjumătățirea pedepsei dat fiind faptul că el a colaborat cu organele de anchetă și a furnizat date despre alte fapte penale;

- incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală în sensul că motivarea deciziei tribunalului contrazice dispozitivul hotărârii;

- greșita individualizare a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal.

Analizând cele două hotărâri sub toate aspectele ale legalității, Curtea constată că motivele invocate de recurent nu sunt fondate însă recursul apare ca întemeiat din alte motive pe care le vom expune în continuare.

Cu privire la primul motiv, inculpatul susține că ar fi trebuit să beneficieze de înjumătățirea pedepsei deoarece a furnizat date pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane. Este adevărat că art. 19 din Legea nr. 682/2002 prevede această posibilitate dar în cazul de față instanța nu a intrat în posesia înscrisului de care face vorbire inculpatul, deoarece organele de anchetă au informat instanța că acel înscris are caracter secret și nu a fost desecretizat. Deci, neexistând înscrisul la dosar instanța, necunoscând de el, nu poate fi luată în considerare susținerea inculpatului.

Cu privire la cel de-al doilea motiv, este de observat că instanța de apel a motivat decizia luată. Chiar a amintit că textul art. 83 alin. 3 conține o dispoziție derogatorie de la prevederile art. 81 Cod penal, însă a motivat că aceasta nu este obligatorie, numai instanța având posibilitatea să aprecieze asupra oportunității aplicării suspendării condiționate sau nu a pedepsei. Nici cel de-al treilea motiv cu privire la individualizarea pedepsei nu poate fi primit.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă modică la limita minimă specială prevăzută de lege.

Această pedeapsă, corespunde gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana acestuia. Și instanța de recurs are convingerea că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de cea de apel, este necesară pentru prevenția generală și educarea inculpatului, pentru a-l determina ca pe viitor să nu mai comită și alte fapte penale. Dacă avem în vedere antecedente penale, reținute și de instanța de apel și cea a fondului, ne putem da seama că el nu a înțeles să se reintegreze social și să nu mai intre în contact cu legea penală. nu se mai impune o nouă redozare a pedepsei.

Motivele pentru care recursul este fondat sunt două și anume:

- nededucerea din pedeapsă a perioadei arestării preventive;

- greșita interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Astfel:

Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că el a fost aflat în detenție preventivă în perioada 05 decembrie 2001-02 martie 2002 și această perioadă trebuia dedusă din pedeapsa rezultantă, conform art. 88 Cod penal.

Dreptul prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal nu se impune a fi interzis cu motivarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sau funcția pe care o avea în săvârșirea acestei infracțiuni dedusă judecății.

Nu se poate concluziona că inculpatul s-a folosit de profesia sa de conducător auto pentru a comite infracțiunea de "ucidere din culpă".

În atare situație nu sunt aplicabile dispozițiile art. 71 Cod penal cu referire la art. 64 lit. "c" Cod penal.

Numai sub aceste aspecte se va admite recursul inculpatului, în sensul că se vor casa în parte cele două hotărâri și în rejudecare se va înlătura interzicerea acestui drept și se va deduce perioada prevenției.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de inculpatul - Împotriva deciziei penale nr. 353 din 10 iulie 2007 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 5272 din 15 decembrie 2006 Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latură penală și rejudecând:

Deduce din pedeapsa aplicată de 2 ani și 10 luni închisoare durata arestării preventive de la 05 decembrie 2001 la 02 martie 2002.

Înlătură din hotărâri pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. "c" Cod penal.

Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:,

-

15.07.2008

2 ex.-

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 376/2008. Curtea de Apel Iasi