Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 360/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 360
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
GREFIER - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, -, și - și de părțile vătămate, și împotriva deciziei penale nr. 92 din data de 20 februarie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. substituind pe av. pentru inculpații și, și, partea vătămată, asistat de av., av. pentru părțile vătămate recurente, și, lipsesc celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de soluționare a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, motivele de recurs avute în vedere de inculpați.
Av., pentru inculpații recurenți depune la dosar delegația de substituire și note de concluzii scrise, note ce sunt primite, datate și vizate de președintele completului de judecată. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Av. pentru părțile vătămate recurente depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpații recurenți solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați față de motivele expuse pe larg în nota de concluzii și respingerea recursurilor declarate de părțile vătămate.
Consideră că instanța în mod greșit a reținut existența infracțiunilor de mărturie mincinoasă, în sarcina inculpaților. Invocă dispozițiile art. 260 din Codul penal, respectiv faptul că era necesar ca afirmațiile sau omisiunile martorului să se refere la împrejurări esențiale, determinante în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, fapt ce nu a fost dovedit în cauză.
Av. pentru părțile vătămate recurente solicită admiterea recursului formulat de părțile vătămate recurente. Instanța de fond a reținut existența elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă însă a dat o soluție tot de achitare, considerând că faptei îi lipsește gradul de pericol sociale necesar pentru existența unei infracțiuni. Argumentele instanței de apel au vizat, în principal, vârsta înaintată care nu le-ar permite memorarea unor detalii și redarea acestora cu exactitate după o perioadă mare de timp precum și conduita anterior comiterii faptei.
Solicită a se avea în vedere faptul că potrivit disp. art. 18 ind.1 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol solicitat se va ține seama de modul de săvârșire a faptei, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Cât privește modul concret de săvârșire a faptei, poate fi reținut pericolul social ridicat pe care îl presupune împrejurarea că cei 4 inculpați au făcut afirmații foarte precise și cu multă convingere asupra unor aspecte esențiale, denaturând în mod vădit realitatea.
Rezultatul final al mărturiei mincinoase a inculpaților s-a materializat prin crearea convingerii intime a instanței de judecată că imobilul în litigiu este construit de soții, cel vechi demolându-se. Rezultatul obținut prin denaturarea adevărului a constat în scoaterea imobilului respectiv de la masa de împărțit.
Solicită condamnarea inculpaților, urmând a fi avute în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpaților, referitoare la vârsta acestora și lipsa antecedențelor penale.
În recursul formulat de inculpați solicită respingerea recursurilor formulate de aceștia ca fiind nefondate, urmând ca instanța să aibă în vedere întreg materialul probator administrat cât și faptul că fapta a fost săvârșită de către inculpați sub forma intenției directe.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de apel analizând toate motivele invocate și întreg materialul probator administrat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 418 din 30.05.2007 Judecătoria Pașcania hotărât următoarele:
În temeiul art. 10 lit. a și art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală achită pe inculpații:
-, domiciliat în sat, comuna, Județul I;
-, cu același domiciliu;
-, domiciliată în Târgu-,-, Județul I;
-, domiciliată în Târgu-, str. - nr. 72, Județul I, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 260 Cod penal.
Obligă părțile vătămate:
-, domiciliat în R-, Jud. N;
- domiciliat în Tîrgu-,-, Județul I;
-, domiciliată în Târgu-,- Județul I;
-, domiciliată în comuna, Județul I, să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 20 lei fiecare în parte.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Sub nr. 3838 din 15.08.2006 s-a înregistrat spre soluționare plângerea numiților, și împotriva ordonanței din 6 martie 2006 dată în dosarul 2870/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani.
S-a dispus atașarea dosarului nr. 2870/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani precum și dosarul civil 5071/2001 a Judecătoriei Pașcani în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 676/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 819/2005 a Curții de APEL IAȘI.
Prin încheierea din 2 octombrie 2006 s-a admis, în temeiul art. 2781al. 8 lit. "c" Cod procedură penală, plângerea petenților împotriva ordonanței nr. 6/6.03.2006 dată în dosarul nr. 2870/P/2005 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 alin.2 Cod penal.
Anterioer, prin Ordonanța Parchetului din 6.03.2006 dată în dosarul nr. 2870/P/2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a numiților, și reținându-se că în depozițiile lor, în calitate de martori, în dosarul 5071/2001 a Judecătoriei Pașcani aceștia au declarat ceea ce și-au amintit cu privire la construcția deținută de defunctul, de pe str. - -, oraș Tg., județul I, construită încă din anul 1943.
O primă plângere a petenților a fost respinsă prin rezoluția din 16 iulie 2006 Parchetului P reținându-se că sentința civilă nr. 676/2004 a avut ca probatoriu un complex de probe, iar petenții nu au formulat plângeri penale pentru mărturie mincinoasă la momentul depunerii depozițiilor, ci după ce petenților li s-au respins căile de atac în dosarul 5071/2001.
Deși instanța consideră motivarea laconică și lapidară a încheierii din 2 octombrie 2006, din lucrările cauzei reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 676/2004 dată în dosarul 5071/2001 al Judecătoriei Pașcani, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 819/2005 a Curții de APEL IAȘI și având ca obiect ieșire din indiviziune, s-a admis în parte acțiunea civilă de partaj succesoral, formulată și de petenții în cauză, privind bunurile rămase de pe urma defunctului. Prin aceeași sentință civilă s-a respins capătul de cerere formulat de petentul privitor la partajarea unei case de locuit cu anexe situat în Tg. - județul I și s-a constatat că acest imobil este bun comun al defuncților și.
Prin sentința civilă 676/2004 a Judecătoriei Pașcani instanța s-a pronunțat și asupra altor capete de cerere privind masa succesorală rămasă în urma decesului lui, dat fiind și faptul că la această cauză s-au conexat și alte acțiuni civile, respectiv dosarele 5071/2001 și 603/2002 având ca obiect, acțiune în constatare și respectiv anulare certificat moștenitor.
Inculpații, și au depus mărturie în calitate de martori în dosarul civil 5071/2001 (filele 62, 83, 84, 99) depoziții în legătură cu stadiul construcției deținute de la decesul acestuia cât și îmbunătățirile aduse imobilului de.
Instanța în cadrul dosarului 5071/2001 prin încheierea de admitere în principiu din 8 octombrie 2002 constatat că imobilul casă de locuit și anexele sunt proprietatea comună a soților și și a respins capătul de cerere a petentului privind partajarea și a casei de locuit situată în Tg.,-, județul
Pronunțarea sentinței nr. 676/2004 având ca obiect ieșire din indiviziune a fost dată pe baza unui probatoriu complex atât în acțiunea principală, cât și în acțiunile conexate, respectiv, expertiză, titlu de proprietate, certificate de moștenitor, depozițiile martorilor, adeverință de proprietate, declarațiile martorilor a, pe lângă depozițiile inculpaților ce au fost audiați ca martori în această cauză.
Pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar ca afirmațiile sau omisiunile martorului să se refere la împrejurări esențiale și care să fie determinante în pronunțarea unei sentințe judecătorești, ceea ce în cauza de față nu s-a dovedit.
Depozițiile inculpaților nu dovedesc neconcordanța lor cu realitatea și nici reaua credință a inculpaților. Instanța reține că unele și nesemnificative neconcordanțe în depozițiile lor în calitate de martori se datorează fie unor erori de percepție sau de memorie, dat fiind vechimea împrejurărilor ce le-au relatat și nu poate fi neluată în considerare vârsta inculpaților precum și gradul lor de instrucție.
Față de cele reținute, instanța constată că declarațiile inculpaților în calitate de martori în dosarul civil nr. 5071/2001 nu conțin împrejurări esențiale de natură să împiedice înfăptuirea justiției și în atare condiție nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 260 Cod penal.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanța în temeiul art. 10 lit. 2 "a" și art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, va achita pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 Cod penal.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel părțile vătămate, și, arătând că hotărârea primei instanțe este laconică și incompletă, cuprinzând referiri de ordin general la materialul probator administrat în dosarul civil nr. 5071/2001, fără însă face analiză concretă probelor administrate în prezentul dosar penal. Părțile vătămate au arătat că este total neadevărat că declarațiile date de inculpați în calitate de martori în cauza civilă nr. 5071/2001 nu au fost determinate pentru pronunțarea hotărârii în acea cauză, în condițiile în care doar mărturiile acestora ar fi putut conduce la concluzia că imobilul în discuție fost construit de, iar martorii, și a, audiați în această cauză civilă, au arătat că imobilul rămas de pe urma defunctului era compus din patru camere și că efectuat la acel imobil doar îmbunătățiri.
Părțile vătămate au solicitat desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Pașcani și pronunțarea unei hotărâri de condamnare inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Prin decizia penală nr. 92 din 20.02.2008 a Tribunalului Iași, în complet de divergență, au fost admise recursurile formulate de părțile vătămate și a desființat, în tot hotărârea primei instanțe.
Rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "1"Cod procedură penală achită pe inculpații, fiica lui și, născută la 04.08.1954 în Tg., jud. I, cu domiciliul în Tg., str. -, nr. 49, jud. I, -,,fiica lui și, născută la 02.06.1934 în Tg., jud. I, cu domiciliul în Tg., str. -, nr. 72, jud. -, fiica lui și, născută la 01.05.1942 în Tg., jud. I, cu domiciliul în sat, comuna, jud. I, - și, fiul lui și, născut la 13.04.1935 în comuna, jud. I, cu domiciliul în sat, comuna, jud. I, - pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 181Cod penal raportat la art. 91 lit. "c" Cod penal a aplicat inculpaților, și câte amendă administrativă în cuantum de 150 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. "d" Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părții vătămate câte 125 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părții vătămate câte 125 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a respins cererea părților vătămate și de obligare inculpaților la cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părții vătămate câte 112,5 lei cheltuieli judiciare efectuate cu prilejul judecării apelului.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părții vătămate câte 112,5 lei cheltuieli judiciare efectuate cu prilejul judecării apelului.
În baza art. 193 Cod procedură penală a respins cererea părților vătămate și de obligare inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate cu prilejul judecării apelurilor.
Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut că:
Prima instanță administrat legal toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpaților, și, însă apreciat greșit materialul probator administrat.
Fiind audiați în calitate de martori în dosarul nr. 5071/2001 înregistrat pe rolul Judecătoriei Pașcani, având ca obiect partajul masei succesorale rămase de pe urma defunctului, inculpații, și au declarat că împreună cu soția sa, au refăcut din temelie casa rămasă la decesul lui. și au relatat că la data decesului numitului casa acestuia era compusă din două camere, iar și care au rămas în acea casă după moartea lui, au mai construit două camere.
relatat în fața instanței civile că la decesul lui rămas căsuță degradată, compusă din două camere, iar, care locuit în acea casă după decesul lui, a construit o casă nouă. precizat în mărturia sa că construit încă două camere și pentru că cele două camere rămase la decesul lui s-au autodegradat, le- refăcut și pe acestea în totalitate.
Pentru se face foarte bine înțeles concluzionat "cele patru camere au fost făcute de și ".
Raportând datele și informațiile oferite de inculpații, și cu prilejul audierii acestora în calitate de martori în dosarul civil nr. 5071/2001 înregistrat la Judecătoria Pașcani cu datele și informațiile relevate de celelalte mărturii administrate în cauza civilă amintită, dar și în prezenta cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, Tribunalul consideră că împrejurările relatate de inculpați în dosarul civil nr. 5071/2001 privind imobilul - casă de locuit ce aparținut defunctului nu corespund realității.
Caracterul mincinos al mărturiilor depuse de cei patru inculpați în dosarul nr. 5071/2001 este dovedit atât de declarațiile martorilor, și, audiați în aceeași cauză civilă și care au relatat că după decesul lui a rămas o casă compusă din patru camere, casă la care adus unele îmbunătățiri, în sensul că văruit- și acoperit- cu tablă, cât și de mărturiile administrate în prezenta cauză penală.
Astfel, martorii, și au relatat nu doar în cursul urmăririi penale, dar și în fața primei instanțe că imobilul - casă de locuit - construit de era compus din patru camere și un hol de mijloc, iar fiul său, nu construit nici un perete nou, ci doar înălțat peretele din spatele casei cu două rânduri de chirpici, aducându- astfel la nivelul celorlalți pereți, dat dranița jos și acoperit casa cu tablă albă, schimbat geamurile și cimentat pereții pe interior și pe exterior.
Despre astfel de îmbunătățiri aduse de casei rămase după decesul tatălui său relatat și inculpatul în cursul celor două faze ale prezentului proces penal. De această dată, nu a mai susținut că construit toate cele patru camere, ci relatat că locuința construită de avea două camere, un hol pe mijloc, iar în partea din spate avea două paravane, era construită din chirpici, acoperită cu șindrilă, iar în partea din față avea prispă. Inculpatul mai declarat că renovat casa părintească, schimbând acoperișul de șindrilă cu unul din tablă albă, demolând prispa, cimentuind și vopsind pereții casei. Inculpatul precizat că nu demolat nici un perete al casei și nu construit nici un perete nou, ci doar înălțat pereții de la paravane, casa rămânând tot cu atâtea camere cât avut inițial.
În cursul urmăririi penale nici inculpatele, și nu au mai susținut că construit două camere la casa rămasă de la tatăl său, însă în cursul judecății în primă instanță reafirmat că imobilul în care locuit defunctul fost demolat și refăcut de și.
Toate aceste mijloace de probă formează convingerea instanței de apel că atunci când au fost audiați în calitate de martori în cauza civilă nr. 5071/2001 înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, inculpații, și au relatat în neconcordanță cu realitatea despre situația imobilului - casă de locuit - rămas după decesul lui, împrejurare esențială pentru soluționarea partajului succesoral ce făcut obiectul dosarului nr. 5071/2001 al Judecătoriei Pașcani.
Însă timpul îndelungat scurs de la data decesului lui, pe de o parte și de la data efectuării renovărilor la casa rămasă după decesul acestuia, pe de altă parte, vârsta înaintată celor patru inculpați care nu le permite memorarea cu exactitate unor detalii și redarea acestora după o perioadă mare de timp, conduita anterioară bună inculpaților care nu au antecedente penale, vădesc atingere minimă adusă valorii sociale apărate de dispozițiile art. 260 Cod penal astfel că faptele celor patru inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru toate aceste motive, tribunalul consideră că cei patru inculpați trebuie achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. "1"Cod procedură penală, astfel că, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.
"a" Cod procedură penală, va admite apelul declarat de părțile vătămate, va desființa integral sentința penală nr. 418/30.05.2007 Judecătoriei Pașcani și în rejudecare va schimba temeiul achitării inculpaților, aplicându-le fiecăruia dintre ei câte amendă administrativă în cuantum de 150 lei.
În temeiul art. 192 al. 1 pct. 1 lit. "d" Cod procedură penală va obliga pe fiecare inculpat să plătească statului câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanță.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală va obliga pe inculpați să plătească fiecare câte 125 lei atât părții vătămate cât și părții vătămate, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceste părți vătămate cu asistență juridică în primă instanță conform chitanțelor nr. 137/28.08 2006, nr. 138/01.09.2006, nr. 152/21.11.2006 și nr. 158/20.12.2006 (filele 121 - 124 dosar prima instanță).
În temeiul art. 193 Cod procedură penală va obliga pe inculpați să plătească fiecare câte 112,5 lei atât părții vătămate, cât și părții vătămate, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta părții vătămate cu asistență juridică în apel conform chitanței nr. 189/27.09.2007(fila 55 dosar instanță apel).
În temeiul art. 193 Cod procedură penală va respinge cererea părților vătămate și de obligare inculpaților la cheltuieli judiciare, întrucât acestea nu au dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli cu prilejul judecării cauzei în primă instanță și în apel.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate, au fost recurate atât de părțile vătămate cât și de inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile declarate, inculpații critică soluția instanței de apel privind greșita reținere a infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina lor. Astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 260 Cod procedură penală, este absolut necesar ca afirmațiile sau omisiunile martorului să se refere la împrejurări esențiale și să fie determinante în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, aspecte ce nu au fost confirmate în cauză.
Solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei Tribunalului Iași și menținerea hotărârii primei instanțe.
Părțile vătămate, susțin în recursurile formulate, motivat pe larg și în scris, că soluția instanței de apel privind aprecierea faptei inculpaților ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, este total necorespunzătoare împrejurărilor cauzei.
Nu se poate aprecia în cauză că fapta inculpaților, generatoare de consecințe juridice nu impune angajarea răspunderii penale a inculpaților prin aplicarea unei pedepse penale corespunzătoare gradului de pericol social concret și real al infracțiunilor comise de aceștia.
Solicită admiterea recursurilor și condamnarea inculpaților.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu sunt întemeiate recursurile de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură penală, infracțiunea de mărturie mincinoasă, infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției, constă în "fapta martorului care într-o cauză penală, civilă -, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat".
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că, în mod corect a reținut instanța de apel, existența elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, referitoare la:
- afirmațiile mincinoase ale inculpaților (în acest caz pozitive, în sensul că au relatat ca existente împrejurări care știau că nu exista în realitate, respectiv cea referitoare la faptul că soții au refăcut din temelie imobilul succesoral, care era foarte degradat);
- faptul că afirmațiile mincinoase făcute de către inculpați au vizat împrejurări esențiale cu privire la stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, respectiv modul de partajare a masei succesorale la care erau chemați în calitate de moștenitori părțile vătămate;
- condiția ca inculpații să fi fost întrebați asupra împrejurărilor față de care au alterat adevărul prin afirmațiile făcute.
Situația de fapt reținută de instanța de apel, în ce privește aspectele mai sus reținute referitoare la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, rezultă cu suficiență din probatoriul administrat în cauza de față (martorii, și, etc.), cât și în cadrul procesului civil care a declanșat prezenta acțiune penală (respectiv martorii, a, etc.).
Or, față de considerentele expuse, rezultă cu prisosință că fapta inculpaților privind afirmațiile necorespunzătoare adevărului făcute în cauza civilă în care au fost audiați ca martoriexistă în materialitatea sa, instanța fondului făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.
Însă pentru a fi reținută răspunderea penală a inculpaților cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, se impune cu necesitate întrunirea, deosebit și alături de toate elementele revăzute delege pentru infracțiunea respectivă, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă, condițiilor prevăzute de art. 17 și art. 18 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 17 Cod penal infracțiunea este fapta careprezintă pericol public,săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Lipsa uneia din aceste condiții duce la inexistența infracțiunii și deci a temeiului răspunderii penale.
În prezenta cauză, raportat tuturor circumstanțelor cauzale și personale reținute și expuse în mod corespunzător de instanța de apel, în mod temeinic s-a apreciat că fapta inculpaților, deși prevăzută de legea penală și săvârșită cu vinovăție, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale împotriva cărora a fost îndreptată și prin conținutul în concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu constituie infracțiune întrucât nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În mod corespunzător instanța de apel a apreciat că, în cauză, se justifică pe deplin înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, aceasta fiind în măsură să atenționeze inculpații asupra conduitei lor viitoare.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că nu sunt identificate în cauză astfel cum au solicitat părțile vătămate elemente noi de natură să atragă răspunderea penală a inculpaților.
În consecință, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de inculpați și de părțile vătămate și să mențină, ca legală și temeinică, decizia instanței de apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate formulate de inculpații:, și și de părțile vătămate, i și împotriva deciziei penale nr. 92 din 20.02.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
plecat în concediu
de odihnă,
semnează președintele
instanței,
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
,
11.07.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Ciubotariu
