Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 383/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 383/R/2008
Ședința publică din 10 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul și de către părțile civile, și împotriva deciziei penale nr. 41/A din data de 11 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 iunie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1023/25.10.2007 a Judecătoriei Cluj -N în baza art.178 al.1,2 cu Cod Penal aplic.art.74 lit.a și art.76 lit.d s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la 12.10.1974, în -N, cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, conducător auto la SC SRL P-N, cu. în orașul P-N,-, -.C,.41, jud.N, CNP - la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatului prev. art.83 și Cod Penal art.84
Cod PenalÎn baza art.14/346 s-a admis în parte acțiune a civilă exercitată de părțile civile, cu domiciliul în C-N,-, jud.C, cu. în C-N, str.- nr.2, jud.C și, cu. în sat nr.200 B, com., jud.C și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N, la plata către acestea a sumei de 3049,965 RON - despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 6000 RON despăgubiri pentru daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P-N, la plata către aceasta a sumei de 4290,835 RON cu dobânda legală de la data de 1.08.2005 și până la plata integrală a debitului.
Calitatea de asigurator aparține SC SA - Agenția P-N, cu
sediul în P-N,-, jud.
În baza art.193 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente se SRL, cu sediul în P-N, str. - nr.50, -2,.55, jud. N la plata către părțile civile a sumei de 1020 RON reprezentând onorariu avocațial.
În baza art.19l alin.3 a C.P.P. fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 1.08.2005, în localitatea, jud.C pe DN -1 E 60 la km 483-400 maa vut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane și pagube materiale, în care a fost implicat numitul, conducător al auto microbuzului marca Iveco cu remorcă, cu nr. de înmatriculare - și aparținând SC SRL N, aflat în cursă legală dinspre Italia în România, care se deplasa în direcția C-
Impactul s-a produs pe acostamentul drumului public, unde microbuzul a pătruns în urma pierderii, de către inculpat, a controlului asupra volanului.
hipo nu era semnalizat corespunzător circulației pe timp de noapte.
În urma impactului victima accidentului rutier-numitul - a suferit leziuni deosebit de grave fiind internat la Clinica de Neurochirurgie C având diagnosticul " acut grav, contuzie grad II, contuzie cu dilacerare în emisfera cerebroasă dreaptă, hematom subdural cerebros drept, contuzie trunchi cerebral, contuzie politemporală stânga, prontobazală bilateral, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, hemosinus stânga, fractură de perete anterior maxilar stâng și plagă contuză a scalpului occipital drept".
Victima a decedat la data de 29.08.2005, iar moartea sa a fost violentă și s-a datorat leziunilor menționate anterior, ce au fost produse prin proiectare din atelaj în condițiile unui accident rutier.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 pen.
În proporție de 50% accidentul s-a produs din cauza părăsirii părții carosabile a drumului public, în urma pierderii controlului asupra direcției de deplasare a microbuzului de către conducătorul acestuia, inculpatul.
În proporție de 50% accidentul s-a produs din cauza nerespectării de către victima - a interdicțiilor legale, instituite prin art.65 alin.1 din OUG 195/2002, conform căruia este interzisă conducerea pe drumurile naționale a vehiculelor cu tracțiune animală și prin art.65 alin.3 din OUG 195/2002, conform căruia pe drumurile publice pe care le este permis accesul, vehiculele cu tracțiune animală trebuie să fie echipate (cumulativ) și cu mijloace de iluminat și dispozitive reflectorizant - fluorescente (astfel cum actul normativ era numerotat la data săvârșirii faptei, în prezent aceeași interdicție fiind prevăzută în art.71 al ordonanței).
Așa fiind, instanța de fond a reținut că decesul victimei s-a produs din culpa comună a acesteia și a inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 și Cod Penal în acest context de propria sa culpă, de culpa victimei, de lipsa antecedenței penale și de pericolul social concret al faptei. A reținut ca circumstanță atenuantă conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a solicitat prin apărătorul său ales achitarea în temeiul art.10 lit.e rap.C.P.P. la art. 47 În Cod Penal susținerea solicitării s-a arătat că victima conducător al atelajului hipo se afla sub influența băuturilor alcoolice (având o alcoolemie de 0,60 gr%o), că vehiculul cu tracțiune animală a fost condus pe timp de noapte fără a fi dotat cu mijloace de iluminare și semnalizare, că victima nu a luat măsurile de prevenire și evitare ce se impuneau conform art.165 alin.1 lit.b din HG nr.1391/2006, că inculpatul avea o viteză de deplasare în limita legală (aproximativ 50 km/h), că raportul de expertiză are concluzii aproximate, că este aplicabil principiu legii penale mai favorabile, că acțiune a civilă exercitată de către urmașii decedatului a fost nedovedită.
În cursul judecății inculpatul a revenit asupra declarațiilor din timpul urmăririi penale nemairecunoscând săvârșirea infracțiunii susținute că viteza sa de circulație a fost cuprinsă în limita legală pentru segmentul de drum respectiv și că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii bruște pe partea carosabilă a atelajului hipo condus de victimă.
Analizând susținerile apărării prin prisma probatoriului administrat instanța a constatat că acestea sunt parțial neîntemeiate.
Astfel, raportul de expertiză criminalistică nr.13 7/11. 07.2006 existent la 40-50 ale a constată că impactul a avut loc pe acostament și nu pe partea carosabilă, astfel încât, nu se poate reține o pătrundere a căruței pe de deplasare. Expertul își întemeiază această susținere pe împrejurarea că în impact
a fost implicată întreaga parte frontală a microbuzului (astfel cum rezultă din avariile constatate), pe faptul că atelajul s-a deplasat (ulterior impactului) pe direcția inițială de deplasare a microbuzului, de unde rezultă că a avut loc un impact dorsal, cu un grad cvasi-total de suprapunere. In plus, expertul a constatat lipsa vreunei componente de rotație în mișcarea post-coliziune a atelajului hipo, componentă ce ar fi fost prezentă în ipoteza unei pătrunderi bruște a căruței pe carosabil.
Din planșa foto existentă la dosar rezultă cu evidență că atât impactul cât și parcursul ulterior, prin târâire, al ansamblului atelaj hipo-microbuz a avut loc pe acostament și nu pe de deplasare.
În legătură cu viteza de deplasare din momentul impactului, expertul s-a pronunțat cu probabilitate, în lipsa unor urme de frânare și a apreciat-o ca fiind de circa 70 km/h pentru microbuz și 15 km/h pentru atelajul hipo.
Instanța a apreciat că viteza de deplasare a microbuzului nu este esențială în speță, conduita culpabilă reproșabilă inculpatului nefiind depășirea limitei legale de viteză ci pătrunderea pe acostament, în urma pierderii controlului asupra volanului. Judecata nu apreciază necesară identificarea motivului pierderii controlului asupra volanului care poate fi o mișcare bruscă, pierderea controlului corporal, eventual starea de somnolență a inculpatului.
În speță nu este aplicabil principiul legii penale mai favorabile întrucât textul invocat de către apărare făcea parte din corpul OUG 195/2002 și la data săvârșirii faptei, fiind luat ca atare în considerare de către instanță.
Este lipsită de eficiență și constatarea că victima a avut o alcoolemie de 0,60 gr%o, câtă vreme nu s-a dovedit vreun raport de cauzalitate între consumul de alcool și conduita în trafic a acesteia.
Referitor la nesemnalizarea cu mijloace de iluminat și dispozitive reflectorizant-fluorescente a atelajului hipo instanța a constatat, împreună cu apărarea, expertul și procurorul, că aceasta a lipsit sau a fost, în orice caz, insuficientă.
Declarațiile martorilor și sunt apreciate drept subiective în raport de proba științifică administrată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel -pe latură civilă- părțile civile, și, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se reaprecieze culpa victimei în producerea accidentului rutier, precum și despăgubirile materiale, în funcție de toate probele administrate în cauză, iar cheltuielile judiciare solicitate la fond să fie acordate integral.
În motivare se arată că victima a avut o într-adevăr o culpă, dar pe care o apreciază în procent de 10%,; daunele materiale au fost stabilite de prima instanță ținând seama doar de înscrisurile depuse la dosar, fără a se lua în considerare cele dovedite prin probațiune testimonială. De asemenea, se solicită acordarea tuturor daunelor solicitate- materiale și morale în funcție de culpa victimei reapreciată la 10%, precum și renta lunară solicitată în favoarea părții civile, față de care prima instanță.
Inculpatul a declarat de asemenea apel, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea subsemnatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.e și C.P.P. art. 47 Cod Penal, cu consecința respingerii acțiunii civile formulate de părțile civile, arătând în motivare că, nu se face vinovat de producerea accidentului rutier, întreaga culpă aparținând victimei, soluția instanței de fond fiind rezultatul unei eronate administrări a probatoriului, dar mai ales al unei defectuoase aprecieri a probelor administrate; astfel, vehiculul de tracțiune condus de victimă și care circula pe drum public, pe timp de noapte, nu era dotat cu mijloacele de iluminare și semnalizare prevăzute de lege; viteza de deplasare a inculpatului în momentul producerii accidentului nu depășea limita legală; concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză sunt improprii, bazate pe ipoteze prestabilite, cu ignorarea unor urme existente la fața locului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Cu privire la latura penală, deși în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei, afirmând că " putea evita producerea accidentului dacă era mai atent și dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică, respectiv nu cu 6570 km/oră, oricum peste limita legală", în faza de judecată, precum și în apel a revenit, susținând că întreaga culpă revine victimei ce se afla sub influența băuturi lor alcoolice, iar atelajul hipo pe care-l conducea nu era dotat cu mijloace de iluminare și semnalizare.
Susținerile inculpatului sunt combătute de expertiza tehnică dispusă în cauză, din concluziile căreia reiese fără dubii că vinovat de producerea accidentului rutier este atât sus-numitul, cât și victima; astfel, culpa inculpatului constă în pierderea controlului volanului, cu consecința pătrunderii microbuzului pe care-l conducea pe acostament și nicidecum invers, respectiva pătrunderii căruței conduse de victimă pe de deplasare, aspect ce reiese cu evidență și din planșa foto existentă la dosar, inclusiv parcursul ulterior, prin târâre, al ansamblului atelaj hipo-microbuz ce a avut loc pe acostament și nu pe de deplasare; culpa victimei constă în faptul că a circulat cu un vehicul cu tracțiune animală pe un drum național, deși este interzis potrivit art. 65 al.1 din OUG 195/2002, iar vehiculul nu era dotat cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, așa cum prevăd disp. art. 65 al.3 ( astfel cum era numerotat la data săvârșirii faptei, în prezent art. 71) din același act normativ.
Raportat la cele reținute, în mod just instanța de fond a înlăturat declarația martorului ca fiind subiectivă, necoroborându-se cu restul probelor administrate în cauză.
Față de cele arătate, tribunalul, a apreciat la fel ca și instanța de fond că, în speță, este nerelevantă alcoolemia victimei de 0,60 g%o din momentul impactului, nedovedindu-se vreun raport de cauzalitate între consumul de alcool și conduita în trafic a acesteia.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nerelevantă și viteza de deplasare a microbuzului din momentul impactului, întrucât, conduita culpabilă a inculpatului s-a datorat pătrunderii pe acostament și nu depășirii limitei legale de viteză.
Nu prezintă importanță nici cauzele care au determinat pătrunderea microbuzului pe acostament atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unui caz fortuit.
Raportat la modul și împrejurările concrete de comitere a faptei, tribunalul a apreciat just procentul de 50%, 50% stabilit de instanța de fond în sarcina celor implicați în evenimentul rutier.
În consecință, vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 pen. ținând cont și de procentul de culpă reținut în sarcina acestuia.
Cu privire la latura civilă- în privința daunelor materiale solicitate (42dos.de fond), tribunalul, coroborând înscrisurile depuse la dosar (28-41dos.fond) cu declarațiile martorilor (118) și (150) a constatat ca dovedite următoarele sume: suma de 3500 lei-cheltuieli înmormântare-; suma de 1000 lei- parastase-; suma de 1800 lei- contravaloarea unei căruțe; suma de 1600- contravaloarea a două hamuri distruse-; suma de 7000 lei- contravaloarea a doi cai-; 130,5 lei-contravaloare transport al soției victimei la spital pe perioada spitalizării victimei-1.08.2005-29.08.2005- ( conf. declarației martorului - 118-, pe perioada spitalizării victimei, soția sa a mers "tot a doua zi să-I viziteze"); astfel, un transport dus-întors din loc. -C= 9 lei (fl18 verso); 29 zile (perioada spitalizării): 2 ("tot a doua zi")=14,5X 9= 130,5 lei.
Totalul sumelor de mai sus= 15030,5 lei; având în vedere culpa de 50%, rezultă suma de 7515,25 lei.
Tribunalul a considerat ca neîntemeiată motivația instanței de fond privind stabilirea contravalorii a doi cai, în sensul că a apreciat declarația martorului ca fiind subiectivă, cu toate că se corobora pe deplin cu cea a martorului și a ținut cont de anunțurile publicitare depuse la dosar de apărătorul inculpatului, extrase de pe internet și care nu sunt datate, deci nu fac dovada prețului unui de la data producerii accidentului.
Aceeași este situația și în cazul contravalorii celor două hamuri distruse (așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori mai sus amintiți) și nu un ham distrus cum a reținut prima instanță.
Tribunalul nu a modificat cuantumul daunelor morale stabilite la fond, întrucât consideră că au fost judicios acordate, ținând cont și de conduita culpabilă a victimei.
Totodată, s-a constatat că prima instanță a omis a se pronunța pe renta lunară solicitată de soția supraviețuitoare a victimei- partea civilă -, în cuantum de 400 lei/lună, începând cu data decesului soțului și până la încetarea stării de nevoie.
În dovedirea rentei solicitate, martorul a declarat că victima se ocupa cu transportul de lemne pe care-l practica de două ori pe săptămână înspre, etc. tot el a declarat că o căruță de lemne se vinde cu aprox. 230 lei. Totodată, martorul a menționat că din munca în agricultură, victima și familia sa obțineau un venit de 4500 lei/an.
Martorul a declarat că victima se ocupa cu cărăușia, efectuând două transporturi de lemne pe săptămână din către satele din câmpie, înregistrând la un transport, un profit de aprox. 120-130 lei.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece, pe de o parte, din declarațiile martorilor nu reiese cu claritate ocupația victimei, cărăușie sau negoț cu cherestea sau produse agricole; cu toate acestea, oricare din ele ar fi, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că victima practica activitățile mai sus amintite în mod licit, respectiv că avea calitate de comerciant sau de persoană fizică autorizată; pe de altă parte, fie că practica cărăușia sau negoțul cu lemne sau/și produse agricole, acestea nu reprezintă activități cu caracter permanent.
Neîntemeiat a fost și capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial în favoarea părților civile, ocazionate de acestea la fond, întrucât, suma de 1020 lei a fost corect stabilită de instanța de fond, ținând cont de culpa 50% a victimei (1050 lei+ 990 lei -30 fond-=2040:2=1020 lei).
Așa fiind, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a admis apelul declarat de către părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.1023/25.10.2007 a Judecătoriei Cluj -N pe care o va desființa parțial, numai cu privire la cuantumul daunelor materiale solicitate.Pronuntând o nouă hotărâre în limitele de mai sus:
În baza art.14, 346 C.P.P. comb. cu art.998-999 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " COM" SRL P N la plata daunelor materiale în sumă de 7515,25 lei, respingând restul pretențiilor civile formulate în cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termen legal inculpatul și părțile civile, și criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a solicitat casarea deciziei penale pronunțate în cauză și achitarea sa fundamentată pe dispoz.art.10 lit.e proc.pen.raportat la 47 pen. De asemenea, a precizat că în cauză sunt incidente cazurile de casare prev.de art.3859pct.10 și 18 proc.pen. în cauză s-a produs o eroare gravă de fapt impunându-se efectuarea unei contra expertize.
Părțile civile în susținerea motivelor de recurs, au precizat că în mod greșit a fost reținută culpa concurentă a victimei - în proporție de 50% întrucât accidentul s-a produs pe un drum public luminat, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că impactul a avut loc pe acostament. De asemenea sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, s-a precizat că în mod greșit părții civile nu i-au fost acordate despăgubiri periodice lunare apreciindu-se că victima nu deținea autorizație pentru a realiza transportul de lemne.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că în noaptea de 1/2.08.2005 în timp ce se afla la volanul microbuzului IVECO cu nr.de înmatriculare - deplasându-se pe DN 60 din direcția - C-N, inculpatul neadaptând viteza de ciruclație la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe acostament și a intrat în coleziune cu atelajul condus de victima - în urma accidentului rezultând decesul acestuia din urmă.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză, rezultă că viteza de deplasare probabilă din momentul impactului a microbuzului a fost de cca 70 km/h iar accidentul s-aprodus atât din cauza părăsirii părții carosabile a drumului public în urma pierderii controlului asupra direcției de deplasare a microbuzului de către conducătorul acestuia cât și din cauza nesemnalizării corespunzătoare pe timp de noapte a atelajului hipo condus de către numitul -.
În cauză nu se poate reține însă incidența dispozițiilor art.47 pen. dispoziții în sensul cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Astfel, practica judiciară a decis în mod constant că nu există caz fortuit în sensul art.47 pen. atunci când rezultatul faptei prevăzut de legea penală este consecința nerespectării unor dispoziții legale.
În speță, inculpatul a lovit atelajul condus de victima - pe acostament și nu pe partea carosabilă, astfel încât nu se poate reține o pătrundere a căruței pe partea carosabilă.
Atâta timp cât inculpatul a părăsit partea carosabilă și a pătruns pe acostament încălcând astfel dispozițiile legale care constituie reguli de conduită, el nu se poate prevala de prevederile art.47 pen.
În cauză nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de efectuare a unei contraexpertize câtă vreme raportat la ansamblul probelor administrate în cauză respectiv procesul verbal de cerecetare la fața locului, planșele fotografice întocmite în cauză și raportul de expertiză criminalistică probează fără dubiu vinovăția inculpatului, culpa acestuia în procent de 50% fiind în mod corect reținută.
Nu se poate reține că în cauză se impunea efectuarea unui nou raport de expertiză raportat la depozițiile martorilor care au susținut contrar concluziilor raportului de expertiză că inculpatul circula cu o viteză de aproximativ de 50 km/h, aceste depoziții fiind avute în vedere de expert cu prilejul efectuării raportului de expertiză. Mai mult, astfel cum s-a retinut in mod corect, conduita culpabilă a inculpatului nu constă în depășirea limitei de viteză ci în părăsirea părții carosabile.
În mod corect s-a reținut și culpa concurentă a victimei în procent de 50% în producerea accidentului de circulație. Astfel, potrivit dispoz.art.164 și 165 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe drumurile pe care le este permis accesul vehiculele cu tracțiune animală trebuie să fie conduse pe acostament, iar de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală are obligația de a purta îmbrăcăminte cu elementele fruorescent reflectorizante, iar vehiculul să fie prevăzut în partea din față cu un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie amplasată pe partea laterală.
În cauză în mod corect s-a reținut că atelajul condus de victimă nu era semnalizat corespunzător, culpa victimei în procent de 50% fiind corect reținută.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și în raport cu procentul său de culpă la plata daunelor materiale și a daunelor morale în favoarea părților civile.
În mod corect s-a dispus și respingerea cererii părții civile de acordare a unei despăgubiri periodice în cuantum de 400 lei lunar întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine împrejurarea că victima efectua în mod constant cărăușire sau negoț cu cherestea.
Raportat la toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că având în vedere și dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.vor fi obligați inculpatul și fiecare din părțile civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile, și împotriva deciziei penale nr.41 din 11.02.2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat și pe fiecare din părțile civile să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./MB/CA
25.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
