Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 383/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 383/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul - domiciliat în, șos. -, -.5,. A,. 36, județ C și părțile civile - domiciliat în C,-, -.3,. B,. 50, județ C - și - domiciliată în com., sat, județ C - împotriva deciziei penale nr. 76 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a SP. 186/P din 31 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea art. 297 cod procedură penală se prezintă:
- recurentul inculpat, personal, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/30.04.2009 emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual;
- recurenții părți civile și, personal, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 62175/24.04.2009 emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual.
Au lipsit:
- intimatul asigurător SC - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA și intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
- conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, invocă drept motive de casare disp. art. 38518pct. 21cod pr. penală și art. 3859pct. 18 cod pr, penală, invocând eroarea gravă de fapt care s-a comis având drept consecință condamnarea greșită a recurentului inculpat. Critică hotărârea pronunțată de instanța de apel și cea pronunțată de instanța de fond, invocând și disp. art. 63 cod pr. penală, apreciind că in mod greșit au fost apreciate probele. La baza hotărârii de condamnare a existat raportul de expertiză întocmit la urmărirea penală în care se invocă că, inculpatul este vinovat. Elementul de fapt care a determinat hotărârea de condamnare, este existența culpei în săvârșirea infracțiunii. S-.a raportat doar la raportul de expertiză care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Reține în sarcina inculpatului că a făcut o manevră greșită la o depășire. - condițiile în care se realizează o depășire, se iau măsurile necesare. Din probe, nu rezultă această situație, în sensul că din sens opus venea un autovehicul. Numai conducătorul autobuzului a declarat că din sens opus venea altă mașină, chestiune pe care o cunosc alți doi martori, insă, aceștia fiind audiați, nu confirmă acest lucru.
Manevra făcută de inculpat a fost cu respectarea disp. OUG 195/2002. și, raportat la această situație, solicită achitarea inculpatului in conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală, solicitând admiterea recursului în acest sens și casarea hotărârilor.
- subsidiar, in condițiile in care se va reține culpa inculpatului în producerea accidentului, solicită să se constate că, gradul de culpă este de 50 %, iar despăgubirile ce urmează să fie acordate urmează să se diminueze procentual cu culpa reținută.
Avocat având cuvântul pentru recurenții părți civile și, solicită admiterea recursurilor declarate, invocând grept motive de casare disp. art. 3859pct. 14 cod pr. penală, stabilirea culpei exclusive a inculpatului și majorarea pedepsei aplicate având in vedere atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului penal. Solicită să se constate culpa exclusivă a inculpatului, culpă care rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, nu există nici o gravă eroare de fapt, el a încălcat disp. art. 150 și 152 din OUG nr. 195/2002. Nu există nici o rațiune pentru care, angajându-te într-o depășire, imediat frânezi. Pe latura civilă, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor in totalitate așa cum s-a solicitat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursurilor părților civile ca fiind nefondate. La filele 8 - 10 se află procesul verbal întocmit la fața locului din care rezultă că, depășirea s-a făcut corect, urmele de frânare sunt pe sensul invers celui de mers.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea tuturor recursurilor declarate și menținerea dispozițiilor hotărârilor pronunțate care sunt legale și temeinice. Culpa comună a fost corect reținută, in mod corect a fost condamnat inculpatul, iar despăgubirile civile au fost corect acordate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, regretă, se face vinovat numai pentru că era acolo. Copilul era nesupravegheat. Îi pare rău de cele întâmplate.
A:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin nr. 186/P/31.07.2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dos.pen. nr- s-au dispus următoarele:
- baza dispozițiilor art. 178 al.1 și 2 cod penal,
Condamnă pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 15.02.1961 în localitatea S jud. B, cu domiciliul în orașul șos. - -. A. 36 jud. C, CNP -, la pedeapsa de 2 și 6 luni închisoare pentru fapta de ucidere din culpă săvârșită în octombrie 2006.
- baza dispozițiilor art. 81 din dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza dispozițiilor art. 82 din stabilește termen de încercare de 4 și 6 luni, termen ce se compune din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință la care se adaugă un interval de timp de 2.
Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 din privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
- baza dispozițiilor art. 346 din Pr.Penală cu aplicarea art.49-50 din Legea nr. 136/1995 modificată obligă pe inculpat în solidar cu Societatea de Asigurări - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA la plata despăgubirilor materiale în favoarea părților civile în sumă de 36.ooo lei (Ron) cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 170.000 lei(Ron) cu titlu de daune morale, ca urmare a reținerii culpei concurente în proporție de 30% în sarcina victimei.
Obligă pe inculpat în solidar cu Societatea de Asigurări - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA la despăgubiri civile în sumă de 1993 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Obligă părțile civile și, în solidar la plata sumei de 711 lei către Spitalul Clinic de Urgență C, cu titlu de cheltuieli spitalizare.
- baza dispozițiilor art. 191 al.1 din Pr.Penală obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 1100 lei Ron iar în baza dispoz. art. 191 al.3 Pr.Penală obligă părțile civile în solidar la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părțile civile.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia cu nr.1097/P/2006 întocmit la data de 18.02.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 din Codul penal.
- fapts-a reținut că în ziua de 06.10.2002 în jurul orelor 14-14,30 inculpatul conducea autoturismul 1310 - pe drumul județean nr.391 din direcția M spre - unde inculpatul avea domiciliul.
Este de reținut faptul că inculpatul folosea frecvent acest traseu întrucât locul său de muncă era situat în municipiul M, folosind fie mijloacele de transport în comun fie autoturismul.
Ajungând în localitatea mai precis în centrul localității, inculpatul a observat un microbuz oprit pe partea dreaptă în direcția sa de mers, într-un loc nesemnalizat cu indicator de stație pentru călători, precum și mai multe persoane în dreptul microbuzului.
Inculpatul a hotărât să depășească microbuzul staționat, el circulând în acel moment cu aproximativ 50 km/, așa încât a semnalizat intenția de a depăși și a intrat cu autoturismul pe ce constituie practic sensul celălalt de circulație din direcția - spre
- timpul efectuării acestei manevre din sensul opus circula un alt autovehicul, motiv pentru care inculpatul pentru a evita impactul cu acesta a efectuat brusc virajul spre dreapta pentru a reintra pe sa de circulație în fața microbuzului staționat, surprinzând victima respectiv pe minora care se angajase în traversarea drumului după ce a coborât din microbuz.
Datorită vitezei cu care circula inculpatul în momentul respectiv și manevrei bruște efectuate de acesta pentru a reintra pe sa de mers, impactul cu victima a fost violent, fetița fiind lovită cu partea dreaptă a autoturismului, proiectată în parbrizul acestuia și aruncată pe caldarâm.
- momentul impactului,oglinda laterală dreaptă a autoturismului a fost desprinsă din lăcașul ei și aruncată pe carosabil, lampa de semnalizare dreapta a fost dislocată din poziția sa normală iar parbrizul a fost spart în partea dreaptă jos.
Deși inculpatul a oprit autoturismul pentru a transporta victima la spital sens în care a și întors mașina în direcția M, mama victimei care a venit imediat la fața locului, nu a fost de acord, fetița fiind dusă la spital cu mașina unui vecin, inițial la M unde i-au fost acordate primele îngrijiri după care a fost dusă la Spitalul clinic Județean de Urgență C iar după 12 zile respectiv pe 18.10.2006 a decedat.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că victima a încercat să traverseze drumul în dreptul intersecției acestuia cu un drum lateral comunal cu traseu numai pe partea dreaptă a sensului de mers M, neexistând trecere de pietoni marcată în zona respectivă la fel ca și indicatorul de stație călători.
Cu toate acestea, atât cei care fac naveta zilnic pe această, cât și localnicii precum și conducătorii mijloacelor de transport cunosc faptul că locul unde a oprit microbuzul și a coborât victima și alți călători, este cunoscut ca fiind stație de călători pentru transportul în comun.
Acest lucru este valabil și pentru inculpat care a făcut aproape zilnic naveta pe acest traseu și știa că în acel loc opresc mijloacele de transport în comun și coboară călători în special copii care frecventează cursurile școlilor din
S-a reținut de asemenea faptul că în ziua de 6.10.2006 vizibilitatea era bună, carosabilul perfect uscat iar traficul avea valori normale, drumul fiind în aliniament drept.
Deși inculpatul nu recunoaște în declarația sa acest aspect, instanța reține că manevra bruscă de reintrare a autoturismului pe sa normală de mers spre, a fost determinată de faptul că pe sensul opus respectiv din direcția circula un alt autoturism de culoare albă, aspect confirmat de mai mulți martori care au fost prezenți la producerea accidentului respectiv numitul - șoferul microbuzului în care s-a aflat victima ( fila 83,84 ) și ( filele 137-138) - elev, coleg de navetă cu victima.
Inculpatul nu poate oferi nicio explicație logică pentru gestul său brusc de a reintra cu autoturismul pe sensul de mers către, trăgând de volan dreapta imediat în fața microbuzului, el susținând că de fapt impactul cu victima s-ar fi produs pe sensul celălalt de mers respectiv din direcția spre M, el percepând prezența fetiței pe acest sens în momentul în care roțile autoturismului său din față se aflau în dreptul roților din spate ale microbuzului.
Această explicație însă nu se confirmă în realitate întrucât dacă așa ar fi stat lucrurile și ținând seama de lungimea microbuzului de aproximativ 4-5 precum și de distanța dintre locul unde a oprit microbuzul și cel prin care victima s-a angajat în traversare respectiv 6-7 în medie rezultând din declarațiile martorilor, rezultă că practic între partea din față a autoturismului condus de inculpat și victimă se afla o distanță de aproximativ 10-12, distanță suficientă pentru a acționa și a încetini sau chiar opri mașina pentru ca victima să traverseze mai ales că s-ar fi aflat deja la mijlocul benzii sensului contrar și traversa strada în pas grăbit, după afirmațiile inculpatului la filele 56-57 din dosarul de fond.
Lucrurile însă nu s-au petrecut așa cum susțin inculpatul în încercarea sa de atrage răspunderea exclusivă a victimei, dimpotrivă expertiza tehnică efectuată în cauză, aflată la filele 76-95 din dosarul de urmărire penală, stabilind cu precizie atât coordonatele locului impactului cu victima respectiv pe sensul de circulație către, cât și locul unde a fost proiectată aceasta dar și locul unde a oprit inițial autoturismul respectiv pe același sens de circulație.
De asemenea, s-a concluzionat de către experți că starea de pericol a fost creată de inculpat care a acționat contrar prevederilor art.120 lit.j din Regulamentul aprobat prin OUG 195/2002 modificată în sensul că s-a angajat în depășirea microbuzului staționat deși din sens contrar circula un alt autovehicul iar drumul în cauză nu are decât 2 benzi de circulație.
Mai nuanțat, unul dintre experți respectiv ing., apreciază că și pietonul are obligația de a se asigura că manevra de traversare a străzii o poate face în siguranță, traversarea urmând a se efectua fie prin locurile marcate special în acest sens fie pe la colțul străzii după ce se asigură că traversarea se poate face în siguranță.
- cauza de față, sigur că victima s-a angajat în traversare pe la colțul străzii respectiv la intersecția DJ 391 cu DC 11 sau oricum în apropierea acestei intersecții după cum declară martorii audiați, însă angajarea în această manevră s-a efectuat prin fața microbuzului staționat care în lipsa unui scuar special amenajat ( alveolă) pentru stație călători a oprit practic pe carosabil fapt ce împiedică vizibilitatea pietonului ce intenționează să traverseze strada.
- aceste condiții pentru siguranța manevrei s-ar fi impus ca victima fie să aștepte plecarea microbuzului, fie să se angajeze în traversare la o distanță suficient de mare în fața microbuzului care să-i permită vederea spre ambele sensuri de circulație și siguranța traversării.
Cum victima nu a procedat în acest mod, manevra efectuată de inculpat cu încălcarea prevederilor legale a creat stare de pericol și a condus la producerea impactului soldat în final cu decesul victimei după aproximativ 12 zile.
Raportul de constatare medico-legală nr.632/2 din 27.10.2006 filele 50-51 dosar urmărire penală, relevă faptul că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat dilacerării meningo cerebrale cauzate de traumatismul cranio-cerebral acut închis cu fractură de boltă craniană,traumatisme cauzate de impactul cu autoturismul condus de inculpat și căderea victimei pe caldarîm.
Concluziile raportului de constatare-medico-legală sunt în sensul că aceste leziuni traumatice au legătură directă cu accidentul rutier produs pe 6.10.2006.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei conține următoarele:
- proces verbal de sesizare
- proces verbal de cercetare la fața locului
- planșe foto
- schița locului faptei
- acte medicale
- raportul de constatare medico-legală nr.631/2 din 27.10.2006
- raport de expertiză tehnică
- declarații de martori
- declarațiile inculpatului
Față de aceste considerente și aspecte reieșite din materialul probator administrat în cauză dar și de cercetarea judecătorească efectuată, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, accidentul rutier fiind cauzat de hotărârea sa culpabilă de a efectua manevra de depășire a microbuzului staționat fără a se asigura că din sens opus nu circula nici un alt autovehicul și fără a reduce viteza conform art.158 al.e din OUG 195/2002 și art.160 al.1.
Ținând seama și de coparticiparea victimei la producerea acestui accident care nu s-a asigurat suficient la traversare, instanța apreciază că ne aflăm în prezența unei culpe concurente a victimei apreciată la 30 % însă numai cât privește latura civilă, fără a se avea în vedere circumstanțele atenuante solicitate de inculpat prin apărător dat fiind faptul că inculpatul apreciază că nu ar avea nicio vină în accidentul petrecut, că nu a încălcat prevederile regulamentului rutier și că vina exclusivă aparține victimei.
Cum asemenea poziție procesuală nu poate fi pusă în relație decât cu o soluție de achitare ceea ce nu este cazul, instanța apreciază că "atitudinea sinceră" a inculpatului invocată de apărătorul său, rămâne fără aplicare și fără consecințe juridice privind circumstanțele atenuante.
Reținând că factorul determinant în producerea acestui accident rutier soldat cu decesul ulterior al victimei, îl constituie hotărârea luată de inculpat de a efectua manevra de depășire a microbuzului staționat pentru coborârea călătorilor, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită fără dubiu, așa încât s-a aplicat o pedeapsă în conformitate cu criteriile prevăzute de art.52 și 72 din Cod penal respectiv scopul pedepselor, limitele pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, prevederile Codului penal partea generală, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta și persoana inculpatului.
Apreciind că datele personale ale inculpatului și condițiile în care s-a produs acest eveniment tragic pentru ambele părți, prima instanță a considerat că este îndreptățită să aplice prevederile art.81 din Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 și 6 luni, dând astfel posibilitatea inculpatului să lucreze și să achite despăgubirile materiale cuvenite familiei victimei pe de o parte și pe de altă parte se apreciază că această modalitate de executare este suficientă pentru îndreptarea conduitei sale și prevenirea unor situații similare pe viitor.
Cu privire la latura civilă instanța de fond a constatat că familia victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 51.850 lei reprezentând despăgubiri materiale respectiv cheltuielile efectuate cu îngrijirea minorei, pe timpul spitalizării, cu transportul pe distanța - C, cheltuielile legate de decesul minorei și înmormântarea acesteia, ritualurile religioase și obiceiurile locului, pomenirile periodice care se fac potrivit cultului ortodox.
De asemenea, părțile vătămate au solicitat acordarea de daune morale în sumă de 250.000 lei care ar reprezenta simbolic compensația pentru durerea psihică provocată de pierderea copilului lor în vârstă de 13.
Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului în solidar cu societatea de asigurări SC - Asigurări Transilvania SA în conformitate cu disp.legii 136/1995 modificată.
Pentru daunele materiale solicitate au fost depuse la dosar înscrisurile aflate la filele 77-82.
Deși părțile vătămate au depus înscrisuri doveditoare numai în parte pentru cheltuielile efectuate cu îngrijirea minorei pe timpul spitalizării, instanța de fond a apreciat că suma pretinsă nu poate fi acordată în totalitate respectiv 51.850 lei ci numai 36000 lei, aceasta reprezentând procentul de 70% care poate fi angajat în răspunderea inculpatului în solidar cu asiguratorul ca urmare a culpei concurente reținute de instanță.
S-a reținut faptul că dat fiind împrejurările în care s-a produs accidentul rutier, starea de comă permanentă în care s-a aflat victima timp de 12 zile, starea psihică a părinților minorei în tot acest timp, starea lor fizică de epuizare și temere pentru viitorul copilului lor, nu s-au putut preconstitui probe și dovezi pentru toate cheltuielile efectuate cu atât mai mult cu cât părinții au sperat tot timpul că starea minorei se va îmbunătăți și că își va reveni, sens în care au și efectuat demersuri insistente pentru a obține cele mai bune medicamente și tratamente inclusiv din străinătate.
Este de notorietate starea precară privind dotarea unităților spitalicești cu articole sanitare, medicamente, materiale necesare îngrijirilor speciale mai ales a bolnavilor din secțiile, fapt ce determină cheltuieli suplimentare cu medicamentele necesare așa cum a relatat martora, medic rezident în Spitalul Județean C în perioada anului 2006 fila 87 dosar fond și martora -, fila 88 dosar.
De asemenea s-a reținut și faptul că la toate comemorările victimei efectuate potrivit cultului ortodox, se fac cheltuieli substanțiale cu alimentele care se procură și obiectele care se dăruiesc cu aceste prilejuri, cheltuieli dovedite de părțile civile prin înscrisuri și declarațiile martorilor propuși.
Cu privire la daunele morale instanța de fond a apreciat de asemenea că ele se cuvin a fi admise tot în parte respectiv față de 250.ooo lei instanța va obliga pe inculpat în solidar cu societatea de asigurări la plata sumei de 170.000 lei sumă pe care părinții minorei sunt îndreptățiți să o obțină pentru a compensa în parte suferințele lor psihice create de pierderea copilului lor în urma unui accident rutier, eveniment ce s-a produs intempestiv, copilul nu era bolnav, nu avea nici o suferință fizică sau psihică ce l-ar fi făcut vulnerabil și expus unui asemenea eveniment, mergea la școală și reprezenta pentru părțile civile viitorul lor și rațiunea lor de a trăi numai pentru fiica lor minoră, pentru a-i asigura acesteia un trai mai bun, o pregătire școlară și de viață după principii sănătoase.
Dat fiind gradul extrem de apropiat al victimei față de părțile civile, instanța de fond a apreciat că ne aflăm în prezența unui prejudiciu afectiv de care este responsabil inculpatul în temeiul disp.art.998 și următoarele din Codul civil, cu aplicarea art.14 și 346 al.1 Cod pr.penală.
Potrivit Legii 95/2006 art.313, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1993 lei către Spitalul Clinic Județean C, în solidar cu asiguratorul, sumă ce reprezintă 70% din cheltuieli de spitalizare, urmând ca diferența de 711 lei să fie suportată de părțile civile și în solidar.
Cât privește obligarea societății de asigurare - Asigurări Transilvania, în solidar cu inculpatul, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1003 din Codul civil, art.998 și următoarele din Codul civil precum și dispozițiile art.49, 50, 51 și 55 din Legea 136/1995 modificată, cu aplicarea art.14 și 346 Cod pr.pernală.
Conform art.191 al.1 Cod pr.penală inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în folosul statului în sumă de 1100 lei iar părțile civile vor fi obligate la plata sumei de 400 lei cu același titlu în conformitate cu art.191 al.3 Cod pr.penală.
S- luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței penale pronunțate de către instanța de fond au formulat apel inculpatul, părțile civile și și asiguratorul SC - TRANSILVANIA SA, apeluri care prin decizia penală nr. 76 din 5 februarie 2009, în baza art.379 pct.2 lit a au C.P.P. fost admise.
S-a desființat sentința apelată și rejudecând s-a dispus:
Reducerea cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul către părțile civile și de la suma de 36.000 lei la suma de 21.000 lei - actualizată cu rata inflației de la 31.07.2008 la data efectuării plății.
Obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata sumei de câte 35.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile și cu titlul daune morale - actualizată cu rata inflației de la 31.07.2008 la data efectuării plății.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C de la 1993 lei la 1892,2 lei
Înlăturarea din sentința penală apelată dispozițiile de obligare a inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata daunelor morale către ambele părți civile, de obligare a părților civile în solidar la plata sumei de 711 lei către Spitalul Clinic de Urgență C cu titlul de cheltuieli de spitalizare precum și disp. art. 191 alin.3 referitoare C.P.P. la părțile vătămate, precum și celelalte dispoziții contrare prezentei decizii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Culpa inculpatului în producerea accidentului ca fiind de 70 %, iar al victimei de 30 %, in raport de HG 85/2003 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 in vigoare la data producerii accidentului si care reglementa obligațiile participanților la trafic.
Cu privire la acțiunea civilă, Tribunalul Constanțaa avut în vedere facturile depuse la dosarul cauzei, precum și cheltuielile medicale probate cu ajutorul martorilor audiați in cauză, filele 87 - 88 dosar fond și care relevă in concordanță suma de 3000 lei cheltuită pe medicamente.
De asemenea, știut este faptul că in sfera daunelor materiale intră si cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei si comemorările acesteia si s-a apreciat ca echitabilă si acoperitoare, suma de 25.000 lei.
Cu privire la daunele morale s-a dispus obligarea inculpatului in solidar cu asiguratorul la plata sumei de 35.000 lei pentru fiecare din părțile civile și.
De asemenea in raport de culpa reținută au fost reduse si despăgubirile civile.
- termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care solicită casarea hotărârilor pronunțate în temeiul art. 38515pct. 2 si art. 3859pct. 18 cod pr. penală invocând eroarea gravă de fapt care s-a comis, având drept consecință condamnarea gresită a recurentului inculpat.
Inculpatul critică probele administrate și in mod special raportul de expertiză care a stabilit culpa in săvârsirea infracțiunii si care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.
Toate aceste aspecte au drept consecință așa cum se solicită prion recursul declarat, achitarea inculpatului.
In subsidiar s-a solicitat reținerea culpei concurente in producerea accidentului cu consecința diminuării despăgubirilor.
Recursul declarat de părțile civile vizează in primul rând acțiunea penală ( prin care solicită stabilirea culpei exclusive a inculpatului si majorarea pedepsei aplicate ), iar pe latură civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor întrucât este singurul vinovat de producerea accidentului.
Examinând legalitatea si temeinicia recursurilor declarate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
- ceea ce privește recursul inculpatului, acesta este nefundat întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel, in baza materialului probator administrat in cauză, au stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârsirea infractiunii de ucidere dinculpă, accidentul rutier fiind cauzat de hotărârea culpabilă a acestuia de a efectua manevra de depășire a microbuzului staționat, fără a se asigura că din sens opus nu circula nici un alt autovehicuil și fără a reduce viteza.
Potrivit art. 150 din HG 85/2003, conducătorul vehicolului care efectuează depăsșirea este obligat să se asigure ca cel care urmează sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre si că poate depăși fără a pune in pericol sau stânjeni circulatia din sens opus.
Potrivit art. 152 din HG 85/2003 in situația când din sens opus se apropie un alt vehicul al cărei conducător este obligat să efectueze manevra de evitare pentru a nu intra in coliziune. Aceste obligații au fost încălcate de inculpat, astfel că, susținerea din recurs că instanțele au comis o eroare fgravăp de fapt nu este susținută de probele administrate in cauză.
De asemenea si victima avea obligația ca la traversarea drumului public, aceasta să se facă perpendicular pe axul drumului numai prin locuri m,arcate si semnalizate cu indicatoare, iar in localități, in lipsa acestora, pe la colțul străzii, după ce s-a asigurat că o poate face in siguranță, atât pentru el cât si pentru ceilalți participat in trafic.
Așadar instanța de fond si apel, au stabilit in mod corect culpa inculpatului in producerea accidentului de circulație, in raport de normele legale mai sus analizate si care au fost încălcate, in vigoare la momentul producerii accidentului.
Față de aceste precizări nu se impune reducerea culpei inculpatului la 50 % si pe cale de consecință nici reducerea despăgubirilor civile solicitate.
- ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile, acestea sunt nefondate.
Așa cum am aătat mai sus, in raport de culpa procesuală, instanțele au stabilit și despăgubirile civile la care să fie obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul.
Nu poate fi reținută culpa exclusivă a inculpatului in producerea accidentului, situație in care solicitarea recurenților părți civile de acordare in integralitate a despăgubirilor civile nu este posibilă.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge recursurile penale declarate de inculpatul - domiciliat în, șos. -, -.5,. A,. 36, județ C și părțile civile - domiciliat în C,-, -.3,. B,. 50, județ C - și - domiciliată în com., sat, județ C - împotriva deciziei penale nr. 76 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a SP. 186/P din 31 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, ca nefondate.
- baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurenții la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red.. Jud.
Tehnodact. Gref.
2 ex./29.06.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Maria Uzună, Zoița
