Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 39/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.178 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.39
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în V D,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr.299 din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat care substituie avocat ales, lipsă fiind părțile vătămate intimate, - prin reprezentant legal, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită plata onorariului parțial conform protocolului încheiat.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, în baza art.38515pct.18 și pct.14 pr.pen. solicită admiterea recursului pentru motivele depuse în scris la dosar. Din probele administrate rezultă că inculpatul a fost în imposibilitate de a evita producerea accidentului datorită conduitei victimei. Faptul că, prin raportul de expertiză s-a reținut încălcarea disp. art.128 alin.2 din Regulamentul de aplicarea a codului rutier, nu este de natură să ducă la ideea că inculpatul ar fi trebuit condamnat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care nu există o legătură cauzală între încălcarea normei din Codul rutier și evenimentul produs. Simplul fapt că inculpatul a manevrat autovehiculul înapoi, fără a fi asistat de o altă persoană, nu a fost de natură a determina producerea accidentului. Din declarațiile martorilor rezultă că victima, care era în stare de ebrietate excesivă dormea în partea laterală a drumului și în aceste împrejurări accidentul nu a putut fi evitat. Consideră că inculpatul ar putea fi achitat, având în vedere toate aceste împrejurări. În subsidiar, solicită a se da eficiență sporită circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă legătura de cauzalitate între acțiunea culpabilă a inculpatului și rezultatul produs. În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de expertiză tehnico-auto care reține că inculpatul nu avea dreptul să manevreze înapoi autovehiculul pe care-l conducea, pe o distanță mai mare de 50 metri, astfel încălcându-se disp. art.128 alin.1 lit.b și art.128 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Din declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, declarații care se coroborează cu cele ale inculpatului, rezultă că acesta a manevrat autovehiculul înapoi, circa 300 metri, fără a fi ghidat de o altă persoană.
În suplimentul de expertiză (39 dosar) se menționează că din planșa fotografică (25-28 dosar) reiese că anvelopele roților dreapta spate, prezintă urme de distratificare a profilului, care s-ar fi putut produce în urma unor ultime mișcări ale victimei, iar din raportul de necropsie rezultă că victima a fost călcată cu roțile din spate.
Consideră că din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia este legală și temeinică, instanța având în vedere împrejurările comiterii faptei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și regretă producerea acestui accident, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.106 din data de 17.06.2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, b și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal și dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conform art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și a pedepselor accesorii, pe durata prev. de art. 82 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care se vor contopi.
S-a luat act de renunțarea la pretențiile civile solicitate de părțile vătămate, și.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 05.09.2008, în jurul orelor 17,00, în timp ce efectua manevre de mers înapoi cu autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - pe strada - din V D, datorită neasigurării și nefiind ghidat de o terță persoană, inculpatul a realizat manevra pe o distanță de circa 300 metri și, din neatenție, a accidentat mortal pe numitul G care se afla căzut pe marginea drumului datorită stării avansate de ebrietate.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță 1-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege efect al reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante și constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza și prin această modalitate de executare.
De asemenea, instanța i-a interzis inculpatului, pe lângă drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și drepturile prev. de art. 64 lt. c Cod penal, apreciind că există o nedemnitate în ceea ce privește exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, iar după aplicarea art. 81 și urm. Cod penal, a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat act de renunțarea la pretențiile civile solicitate de părțile vătămate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, inculpatul și partea vătămată.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dorneia arătat că în mod greșit instanța de fond i-a interzis inculpatului dreptul de a conduce un autovehicul pe drumul public pe durata executării pedepsei, deși permisul de conducere îi fusese reținut de către organele de poliție la data comiterii faptei și apoi suspendat. Prin această măsură instanța de fond i-a aplicat inculpatului o dublă sancțiune pentru aceeași faptă, deoarece permisul de conducere fiindu-i suspendat, nu se mai putea interzice încă o dată dreptul de a conduce un autovehicul pe drumul public pe perioada executării pedepsei, impunându-se astfel înlăturarea disp. art. 64 lit. c Cod penal.
Partea vătămată nu și-a motivat apelul și, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția. Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, concluziile raportului de expertiză, procesul-verbal de cercetare la fața locului, apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit în sarcina sa existența infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 Cod penal, accidentul producându-se din culpa exclusivă a victimei, neexistând nici un raport de cauzalitate între pretinsa încălcare a disp. art. 128 alin. 2 din regulament și decesul acesteia. Nu a fost vorba de o pilotare cu spatele a autovehiculului pe o distanță mai mare de 50 de metri conform textului de lege prohibitiv, manevrarea cu spatele făcându-se doar pe o distanță de cel mult 30 de metri.
În subsidiar, a arătat inculpatul în concluziile scrise depuse la dosar, că în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de existența a cel puțin a unei culpe comune, apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicare în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
De asemenea, mai arată că soluția instanței de fond este greșită și sub aspectul interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, apreciind această măsură excesivă, consecințele aplicării ei aducându-i grave prejudicii atât lui cât și familiei sale, el fiind conducător auto profesionist, iar aplicarea acestei măsuri, fie ea chiar suspendată în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, ar face incidente disp. art. 116 alin. 1 lit. d din Codul rutier, neputându-se astfel prezenta la un nou examen pentru redobândirea permisului de conducere.
Prin decizia penală nr.299 din 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -au dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 106/2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală a fost obligată partea vătămată apelantă să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de apelul său.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală a fost admis apelul formulat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA VATRA DORNEI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 106/2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-.
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În temeiul art. 71 alin. 1, 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie (în loc de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cod penal).
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 1116/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, reținându-se că, la data de 05.09.2008, în jurul orelor 17,00, în timp ce efectua manevre de mers înapoi cu autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - pe strada - din V D, datorită neasigurării și nefiind ghidat de o terță persoană, inculpatul a realizat manevra pe o distanță de circa 300 metri și, din neatenție, a accidentat mortal pe numitul G care se afla căzut pe marginea drumului datorită stării avansate de ebrietate.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, inculpatul comițând infracțiunea în împrejurările reținute și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate, iar pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, după cum și modalitatea de executare a pedepsei a fost just aleasă.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză în ambele faze procesuale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și schița locului faptei, declarațiile părților vătămate și, raportul medico-legal de necropsie, raport de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, faptă ce, în drept, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, pentru care în mod corect a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa corespunzătoare, individualizată corect, conform disp. art. 72 Cod penal.
Tribunalul nu și-a însușit critica inculpatului apelant prin care a arătat că este incidentă cauza de împiedicare prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii) respectiv legătura de cauzalitate între acțiunea sa culpabilă de a conduce autocamionul cu spatele fără a fi ghidat de o terță persoană și decesul victimei; practic inculpatul apelant considerând că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei. Conform raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, completat în faza de judecată (care se coroborează cu declarațiile martorilor), tribunalul a reținut că inculpatul a încălcat atât disp. art. 128 alin. 1 lit. b din Regulamentul aplicare a Codului rutier, care interzice mersul înapoi pe o distanță mai mare de 50 metri, inculpatul efectuând manevra înapoi pe o distanță de circa 300- 350 metri, așa cum rezultă din declarația martorului (43 ds.urm.pen.), aspect confirmat și de martorul ( 45 ds.urm.pen.), cât și disp. art. 128 alin. 2 din același regulament, în sensul că inculpatul nu a fost dirijat de o terță persoană (aspect necontrazis chiar de inculpatul apelant în declarațiile sale), concluzi expertului fiind că acesta putea evita producerea accidentului dacă în timpul manevră spre înapoi, era dirijat de o terță persoană. Această concluzie este indiscutabilă, aceasta fiind și rațiunea instituirii de către legiuitor a acestei obligații în sarcina conducătorilor auto (în situația în care la efectuarea manevrei de mers înapoi nu există vizibilitate spate). Din procesul verbal de cercetare a locului faptei (și chiar din fotografiile depuse la dosar de către inculpatul apelant) rezultă fără nici un dubiu că pe sectorul de drum unde s-a petrecut accidentul (foarte îngust) șoferul unui autocamion nu ar fi avut o bună vizibilitate în spate. În momentul în care inculpatul apelant a efectuat manevra de mers înapoi fără a fi ghidat de o terță persoană putea și trebuia să prevadă posibilitatea ca o persoană să îi apară în spatele camionului. Chiar dacă victima ar fi căzut singură, brusc, sub roțile camionului (situație neconfirmată de declarațiile martorilor) s-ar putea vorbi cel mult de o culpă comună și nicidecum de culpa exclusivă a victimei.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal din culpă, ca formă a vinovăției, conformitate cu disp. art. 19 Cod penal.
Sentința atacată este nelegală însă în ceea ce privește interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal. Față de natura și gravitatea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal comisă de inculpat, de împrejurările concrete al cauzei, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, persoana infractorului, Tribunalul a reținut că în baza art. 71 alin. 2 Cod penal se impunea numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 64 lit c Cod penal, în condițiile în care în sarcina inculpatului apelant se reține săvârșirea unei infracțiuni din culpă nu se poate spune că acesta s-a folosit de calitatea de șofer auto, prin urmare, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei privind acest aspect este fondat (însă pentru argumentele sus arătate nu pentru cele invocate).
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria D și inculpatul, a desființat în parte sentința penala apelată și, în rejudecare, în temeiul art. 71 alin. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie (în loc de art. 64 alin. 1, lit. a-c Cod penal) și a facut aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare (ocazionate de apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și inculpatului) au rămas în sarcina statului, din care suma de 50 de lei reprezentând 25 % din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, s-au avansat din fondurile în contul Baroului
În ceea ce privește apelul promovat de partea vătămată, cum acesta nu a fost motivat și, deși legal citată, aceasta nu s-a prezentat în instanță pentru a-1 susține oral, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, l-a respins ca nefondat. Cu privire la acest ultim aspect tribunalul a avut în vedere și faptul că partea vătămată, sub aspectul laturii civile a renunțat la pretențiile avute față de inculpatul apelant.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept motivele de casare prev. de art.3859pct.9, 10, 14 și 18.pr.pen.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia instanței de apel este nemotivată, necuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.
S-a mai arătat că instanța de apel nu a răspuns la toate motivele de apel formulate în cauză, referitoare la greșita reținere a situației de fapt, la existența sau inexistența laturii obiective a infracțiunii.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu și-au exprimat opinia cu privire la culpa comună pe care a invocat-o în cauză, mai ales că potrivit expertizei tehnice efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că accidentul s-a produs din culpă comună.
Dacă instanțele de fond și apel ar fi analizat aspectul culpei comune și ar fi reținut-o în cauză, aceasta avea efecte asupra laturii penale și civile a cauzei.
S-a arătat că în cauză nu s-a făcut doar o greșită apreciere a probelor, ci este vorba de o discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea unei sentințe contrarii materialului probator.
A solicitat casarea deciziei recurate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1116/P/2008 din 12.12.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dorneis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal, faptă constând în aceea că la data de 5.09.2008, în jurul orelor 1700în timp ce efectua manevre de mers înapoi cu autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - pe str. - din V D, datorită neasigurării și nefiind ghidat de o terță persoană a realizat manevra pe o distanță de cca 300 metri și din neatenție a accidentat mortal pe numitul G care se afla căzut pe marginea drumului datorită stării avansate de ebrietate.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică, s-a reținut o culpă comună a inculpatului, cât și a victimei G în producerea evenimentului rutier care a condus la decesul victimei.
În cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond a fost readministrat probatoriul testimonial de la urmărirea penală, dispunându-se efectuarea unor suplimente la raportul de expertiză tehnică, filele 39-40 dosar și 95-100 dosar.
Prin sentința penală nr.106 din 17.06.2009 Judecătoria Vatra Dorneia condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, reținând, potrivit părții expozitive a sentinței, culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, care a dus la decesul victimei G deși avea obligația de a prezenta motivele pentru care a înlăturat culpa victimei în producerea accidentului.
Deși inculpatul a criticat, printre motivele de apel, și aspectul necercetării culpei victimei în producerea accidentului rutier de către prima instanță și a solicitat, pentru lămurirea împrejurărilor de producere a evenimentului rutier, audierea expertului tehnic și reaudierea martorilor, și, instanța de apel a respins, potrivit încheierii din 23.11.2009, aceste probe, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei.
Din motivarea deciziei penale nr. 299 din 7.12.2009 a Tribunalului Suceava, recurată în cauză, nu rezultă că instanța de apel a analizat motivele de apel invocate de inculpatul, referitoare la gradul de culpă a inculpatului și a victimei în producerea evenimentului rutier.
Potrivit caracterului devolutiv al apelului, consacrat de art. 371 Cod procedură penală, instanța de apel era obligată ca, în afară de temeiurile invocate și formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
De asemenea, potrivit art. 383 Cod procedură penală, referitor la conținutul deciziei, partea expozitivă a deciziei trebuie să prezinte temeiurile de fapt care au dus, după caz, la respingerea sau la admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricărei dintre soluțiile prevăzute de art. 379 pct. 2 Cod procedură penală.
Neprocedând în această manieră, se constată că în cauză este dat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, referitor la nepronunțarea instanței de apel asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, motiv pentru care Curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, urmează să admită recursul declarat de inculpatul, să caseze integral decizia Tribunalului Suceava și să trimită cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
La rejudecarea apelului se vor avea în vedere motivele invocate de inculpat în cererea de apel și se va reaprecia asupra necesității readministrării de probe.
Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 299/07.12.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o casează integral și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
În baza dispozițiilor art. 189, art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în acestea fiind inclus onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, ce va fi avansat către Baroul Suceava din fondurile. Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președ. complet plecat la altă instanță, pt. grefier aflat în
semnează Președinte de secție semnează Grefier șef secție,
Red.
Dact.
3 ex.
15.02.2010
Jud. -
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
