Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 40/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.182 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.40
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G, domiciliat în Broșteni, - B, -.A,.3,.28, jud. S, împotriva deciziei penale nr.275 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, partea civilă intimată, lipsă fiind părțile civile intimate Spitalul V D și Spitalul Județean Sf. cel
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar a fost depusă o cerere din partea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat prin care solicită acordarea onorariului parțial conform protocolului.
Întrebat fiind inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, depune la dosar motivele de recurs. Arată că își menține argumentația și motivele indicate la instanța de apel, respectiv de încadrare juridică și de nereținere a unor situații probatorii existente în cauză și de asemenea, nesoluționarea laturii civile. A arătat că acea constituire de parte civilă nu a fost făcută în termen, dar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. În ce privește latura penală a invocat că nu sunt îndeplinite condițiile art.182 Cod penal și față de argumentele aduse și declarația părții vătămate a solicitat în apel, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.180 Cod penal. În motivele de la fila 26 dosar apel a motivat anumite aspecte și față de acestea, instanța de apel a respins apelul inculpatului referindu-se cu claritate la raportul de cauzalitate stabilit printr-o adresă a LML Câmpulung M la data de 22 septembrie, după ce fapta s-a petrecut la 2.06.2008. Partea vătămată, în declarația dată (26 ds. ) arată că a primit o palmă, nu s-a dezechilibrat, nu a căzut ci doar s-a lovit, dar s-a prezentat la spital la o lună de zile după acel incident. Inculpatul nu a contestat niciodată faptul că a lovit partea vătămată în momentul în care aceasta a vrut să o lovească pe soția sa care era însărcinată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și înlăturarea motivării instanței de apel, cu privire la disp. art.73 lit.b Cod penal. De altfel, nu se poate înrăutăți situația inculpatului în propria cale de atac.
Partea vătămată intimată, având cuvântul, arată că este mulțumit de hotărârile date până în prezent.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că din probatoriul administrat în cauză, respectiv actele medico-legale, precum și proba testimonială rezultă săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Pe cale de consecință nu se impune reținerea unei alte infracțiuni și anume infracțiunea de loviri sau alte violențe.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, el nu a făcut altceva decât să-și apere soția care era însărcinată în 7 luni și a considerat că este în legitimă apărare.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80 din data de 04.05.2009, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr-, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal raportat la art. 73 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alineatul 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza II și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal. În temeiul prevederilor art. 71 alineatul 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În temeiul dispozițiilor art. 359 Cod de procedură penală s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În baza art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 14 Cod procedură penală și art. 998,999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă, domiciliat în orașul Broșteni, - B, -.A,. 2,. 17, Județul S și în consecință, a fost obligat inculpatul G la plata sumei totale de 3641,63 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune materiale (141, 63 lei) și daune morale (3.500 lei). S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă .
În baza art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 14 Cod procedură penală și art. 998,999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Municipal V D și în consecință și a fost obligat inculpatul G la plata sumei totale de 154,84 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții civile (vătămate).
În baza art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 14 Cod procedură penală și art. 998,999 cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel "S și în consecință a fost obligat inculpatul G la plata sumei totale de 1.675,871ei cu titlu de cheltuieli de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții civile (vătămate).
În temeiul dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod de procedură penală s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 84 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă până la expirarea termenului de încercare nu își va îndeplini obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, afară de cazul când va dovedi ca nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alineatul 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, să achite suma totală de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data 2 iunie 2008, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, partea vătămată a adresat cuvinte vulgare și lipsite de respect soției inculpatului -, după care a început să-1 amenințe pe inculpat cu cuțitul ce îl avea asupra sa, lovindu-1 pe inculpat cu pumnul în zona feței.
În replică, provocat fiind de partea vătămată, inculpatul 1-a lovit pe acesta cu pumnul, moment în care a căzut cu capul pe treptele scărilor de la bloc.
Ulterior, după o lună, partea vătămată a început să aibă o stare generală de rău, internându-se la Spitalul V D, la data de 11.07.2008, fiind transferat la Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S, unde a suferit o intervenție chirurgicală pentru vindecarea unui traumatism cranio-cerebral pentru a cărei vindecare a necesitat un nr de 65-70 zile îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că situația de fapt, astfel cum a fost expusă prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, este pe deplin dovedită prin analiza coroborată a declarațiilor martorilor care au perceput direct și nemijlocit desfășurarea conflictului între cele două părți, dar și prin înscrisurile cu caracter medical administrate în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat inculpatul a arătat în esență că au rămas fără soluție o parte din plângerile formulate în cauză (pct. 2 al rezoluției Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 688/P/2008 prin care s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 Cod penal și de art. 180 alin. 1 Cod penal, de către; a mai arătat inculpatul apelant că partea vătămată s-a constituit parte civilă tardiv, la data de 02.03.2009, după citirea actului de sesizare și acordarea a două termene de judecată; de asemenea mai invocă inculpatul apelant că în mod greșit s-a reținut împotriva sa infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal, în condițiile în care încadrarea corectă ar fi fost infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal (a arătat inculpatul că el nu a aplicat decât o palmă părții vătămate).
Analizând apelul, Tribunalul Suceavaa constatat că este nefondat, și în consecință, prin decizia penală nr. 275 din 03.12.2009 l-a respins ca atare, reținând următoarele:
Tribunalul nu a reținut ca întemeiată apărarea inculpatului apelant în sensul că nu a aplicat decât o palmă victimei (și implicit că nu a cauzat el suferit de către aceasta), atâta timp cât actele medico-legale ( certificatul medico-legal nr. 25l/F/24 iulie 2008 eliberat de Cabinetul Medico-legal Câmpulung M și mai ales adresa nr. 61/22.09.2008, din aceasta din urmă rezultând că între traumatismul inițial din 02.06.2008 și hematomul subdural cronic constatat există raport de cauzalitate directă, un hematom subdural putând evolua, aproximativ o lună) și declarațiile martorilor audiați în cauză infirmă cele susținute de către inculpatul apelant.
Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă situația reținută de prima instanță, în sensul că acțiunile inculpatului se circumscriu, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal (și nu al celei de lovituri sau alte violențe prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal; acțiunea intenționată a inculpatului de a lovi victima a avut drept urmare leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale și prin urmare nu se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, tribunalul a apreciat că în cauză inculpatul nu a acționat în legitimă apărare. Mijloacele de probă administrate nu au confirmat fără nici un dubiu existența vreunui atac asupra inculpatului ori asupra soției sale din partea părții vătămate (amenințările și injuriile atacate nu pot justifica o agresiune, acestea atrăgând scuza provocării, prev. de art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal, cum de altfel a reținut și prima instanță).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei tribunalul nu a reținut critica inculpatului apelant în sensul că partea vătămată s-a constituit tardiv ca parte civilă în cauză. Practic, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, în fața primei instanțe la data de 09.02.2009 (fila 27 ds. fond) și nu la data de 02.03.2009 cum eronat susține inculpatul apelant.
Conform art. 15 alin. 2 Cod de procedură penală constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizarea a instanței (conform art. 322 Cod de procedură penală citirea actului de sesizare al primei instanțe este momentul începerii cercetării judecătorești).
În cauză, prima instanță a data citire actului de sesizare la data de 09.02.2009, ulterior momentului în care partea civilă a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 200.000.000 de lei vechi (20.000 de lei noi) reprezentând daune morale și daune materiale. (a se vedea în acest sens încheierea de ședință din data de 09.02.2009 -fila 27 verso).
În ceea ce privește critica inculpatului apelant în sensul că au rămas fără soluție o parte din plângerile formulate în cauză (pct. 2 al rezoluției Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 688/P/2008 prin care s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 Cod penal și de art. 180 alin. 1 Cod penal, de către ), Tribunalul a reținut că este nefondată, deoarece prin punctul II din rechizitoriul nr. 1369/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dorneis -a dispus față de scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit.1Cod de procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 180 alin. 1 și 193 Cod penal. Nemulțumirile inculpatului apelant, relativ la această soluție, puteau fi exprimate în cadrul procedurii prevăzute de art. 2781Cod de procedură penală, în cauza de față instanța fiind învestită doar cu infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului apelant G.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, sub un prim aspect, motivele de apel, arătând că analiza acestora s-a făcut doar din prisma părții vătămate și a acuzării, fără a se ține seama de elementele faptice ce rezultă din dosar. A solicitat înlăturarea motivării instanței de apel, privind art. 73 lit. b Cod penal, deoarece nu se poate înrăutăți situația inculpatului în propria cale de atac. Precizează că aspectele reținute în actul medico-legal, respectiv constatarea unei afecțiuni cronice, precum și distanța în timp dintre momentul presupusei agresiuni și cel al eliberării actului medical, impuneau reținerea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 73 lit. b Cod penal. Astfel, la data de 2 iunie 2008, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, după ce soția inculpatului apelant Gaf ost amenințată și i s-au adresat cuvinte vulgare de către partea vătămată, în replică, inculpatul apelant 1-a lovit pe acesta din urmă; imediat, urmare a loviturii, partea vătămată a căzut cu capul pe treptele scărilor de la bloc suferind un traumatism cranio-cerebral (care s-a dezvoltat în decurs de o lună) pentru a cărui vindecare a necesitat un nr. de 65-70 zile.
Situația faptică rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv, și și cu actele medico-legale emise de către Cabinetul Medico-Legal Cîmpulung
Certificatul medico-legal nr. 25l/F din 24 iulie 2008, eliberat de Cabinetul Medico-legal Câmpulung M atestă faptul că, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut (hematom subdural cronic) ce a necesitat intervenție chirurgicală pentru evacuarea hematomului, hematom ce s-a putut produce prin cădere de la un nivel la altul, necesitând 65-70 zile îngrijiri medicale. Același cabinet medico-legal a mai concluzionat, prin răspunsul dat sub nr. 61/22.09.2008, că între traumatismul inițial din 02.06.2008 și hematomul subdural cronic constatat există raport de cauzalitate directă, un hematom subdural putând evolua, pe durata unui interval de aproximativ o lună.
Curtea reține că instanța de apel a analizat toate motivele invocate de către inculpatul apelant, evaluând în mod corect toată situația faptică, reținută pe baza coroborării probatoriilor administrate. Apărările inculpatului apelant, relativ la situația faptică, au fost judicios evaluate și, consecință a acestui mecanism judiciar, s-a constatat ca neîntemeiată susținerea apelantului, în sensul că nu a aplicat decât o palmă victimei și, implicit, că nu a cauzat el suferit de către aceasta.
Actele medico-legale întocmite în cauză, respectiv certificatul medico-legal nr. 25l/F/24 iulie 2008 eliberat de Cabinetul Medico-legal Câmpulung M și adresa nr. 61/22.09.2008, au concluzionat, fără echivoc, că între traumatismul inițial din 02.06.2008 și hematomul subdural cronic constatat există raport de cauzalitate directă, un hematom subdural putând evolua, pe o durată de aproximativ o lună.
Aceste acte medicale nu au fost contestate de către inculpat printr-o procedură specifică și, în acest mod, în cauza de față ele reprezintă punctul de vedere calificat al specialiștilor în medicină legală.
Activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal, și nu al celei de lovituri sau alte violențe prev. de art. 180 Cod penal, deoarece între acțiunea inițială intenționată a inculpatului, de a lovi victima și urmările produse, constând în leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, există legătură directă de cauzalitate
Motivarea tribunalului în susținerea inexistenței legitimei apărări nu reprezintă o încălcare a principiului neagravării situației juridice a părții în propria cale de atac, deoarece această cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu a fost reținută de către instanța de fond.
Prin argumentația expusă, Tribunalul Suceavaa confirmat existența scuzei provocării, sub forma circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, reținută, de altfel, de către instanța de fond în favoarea inculpatului.
Curtea reține că din mijloacele de probă administrate nu se atestă existența vreunui atac asupra inculpatului ori asupra soției sale din partea părții vătămate, care să îndeplinească cerințele instituite de art. 44 alin. 2 Cod penal. și injuriile adresate soției părții vătămate conturează provocarea la care a fost supus inculpatul, elemente care i-au generat puternica tulburare sub imperiul căreia a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, fiind incidentă scuza provocării, prev. de art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal, cum de altfel au reținut prima instanță și cea de apel.
Sub aspectul tratamentului sancționator Curtea constată că în cauza de față instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este integrat social, anterior datei comiterii prezentelor infracțiuni a avut bune comportări în societate și a avut o conduită procesuală corectă, aspecte care au determinat reținerea și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, justificând stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că tribunalul a expus pe larg și argumentat motivele pentru care nu a reținut critica inculpatului în sensul că partea vătămată s-a constituit tardiv ca și parte civilă în cauză.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză în fața primei instanțe, la data de 09.02.2009 și nu la data de 02.03.2009 cum susține inculpatul, iar citirea actului de sesizare s-a realizat la același termen de judecată din 09.02.2009. Plasarea în timp a acestui act procesual, așa cum rezultă din încheierea de ședință, a fost ulterioară momentului în care partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă, fiind astfel respectate cerințele art. 15 alin. 2 Cod de procedură penală. La primul termen de judecată, din 19.01.2009, nu s-a realizat citirea actului de sesizare al instanței, deoarece nu se stabilise cadrul procesual cu privire la părțile civile, unitățile spitalicești, aspect care a justificat amânarea cauzei în acest scop. Poziția procesuală a părții vătămate de la acest termen de judecată a fost modificată la termenul ulterior din 09.02.2009, fiind respectată limita stabilită de legiuitor, pentru considerentele arătate anterior, astfel încât constituirea ca și parte civilă s-a realizat înainte de citirea actului de sesizare al instanței.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 275 din 03.12.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 275/03.12.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuielile judiciare, în acestea fiind inclus onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, ce va fi avansat către Baroul Suceava din fondurile. Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
10.02.2010
Jud. -
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
