Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 395/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 395
Ședința publică din data de 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 10.09.1952, domiciliat în P,- A, județul P și de asigurătorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - Sucursala P, cu sediul în P, str. -. -. nr. 1A, județul P împotriva deciziei penale nr. 10/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpat, de asigurator și de partea responsabilă civilmente - SRL împotriva sentinței penale nr. 2203/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr. 2203/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art. 178 alin. 1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 10.09.1952, în comuna S, județul B, cetățean român, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în P,- A, județul P, CNP -, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 03.06.2005.
În baza disp. art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit. a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Conform disp. art. 359 Cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea acestui termen.
Au fost admise acțiunile civile formulată de partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentantă a minorei, împotriva inculpatului și în consecință:
În baza disp.art. 14, 15 rap. la art. 346.C.P.P. art. 998, 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil, Legea nr. 136/1995 și Ordinul nr. 3108/10.12.2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, alături de asiguratorul - Românească SA - Suc. P, la plata următoarelor sume către partea civilă: 25.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale iar către partea civilă minoră la plata sumei de 65.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Județean de Urgență P nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 193 alin. 1, 2 și 4.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata sumei de 5.140 RON, cheltuieli judiciare către părțile civile și reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
În baza art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Cauza lăsată la sfârșitul ședinței de judecată, la cererea părții civile, aflată la fila 25 dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 245/2008 aflată la fila 19 dosar și intimata parte civilă personal și în calitate de reprezentant legal al intimatei părți civile, asistată de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale nr. 3821/2008 aflată la fila 26 dosar, lipsă fiind recurentul asigurător Românească Sucursala P, intimata parte responsabilă civilmente SRL și partea civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului, apărătorul ales al părții civile și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, arată că recursul vizează latura penală și latura civilă a cauzei.
Arată că acesta a căutat să ajute părțile afectate de producerea accidentului și a plătit o parte din despăgubiri.
Dacă victima accidentului ar fi fost atentă la trafic nu s-ar fi ajuns la acest tragic eveniment. Concluziile raportului de expertiză rutieră au reținut culpa victimei în producerea accidentului. La momentul producerii acestuia vizibilitatea era bună, conducătorul auto putea vedea la o distanță de 300 - 350 metri.
Victima circula cu o vitează de 89,74 km/oră, deci ea putea frâna în 73 de metri, cu un timp de reacție de 3,2 secunde. Dar la locul accidentului nu s-au constatat urme de frânare ceea ce conduce la concluzia că victima nu a acționat sistemul de frânare.
Este adevărat că recurentul inculpat a făcut o manevră defectuoasă, mașina s-a oprit și victima a intrat în el. Raportul de expertiză a reținut și culpa victimei dar în rechizitoriul întocmit această culpă nu s-a mai reținut.
Solicită admiterea recursului și în latură penală să fie reținute disp. art. 74, art. 76 Cod penal, respectiv circumstanțele atenuante, cu aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei arată că daunele materiale și morale ajung la valoarea de 1 miliard și 600 milioane lei, o sumă mare din care inculpatul a achitat 15 milioane lei având posibilități materiale reduse. Inculpatul este în continuare angajat la societatea al cărei angajat era la momentul accidentului și a depus eforturi pentru a achita cheltuielile de spitalizare, a ajutat părțile civile în limita posibilităților sale.
Se solicită admiterea recursului și în latură civilă reducerea obligațiilor civile datorate. Fără cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul asiguratorului - Românească SA - Suc. P, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul ales al părților civile având cuvântul învederează instanței faptul că societatea de asigurare la stabilirea sumei a respectat normele stabilite anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și cum această comisie a crescut cuantumul despăgubirilor ce se acordă victimelor pentru anul 2008.
Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova au stabilit corect valoarea despăgubirilor acordate având în vedere circumstanțele excepționale ale cauzei, decesul soțului părții civile în urma căruia a rămas un copil în întreținerea mamei.
Soluțiile pronunțate de instanțele anterioare sunt legale și temeinice.
În latură penală, se recunoaște buna credință a inculpatului care a contribuit la cheltuielile efectuate de către părțile civile.
Cât privește vinovăția sub forma culpei acest aspect a fost lămurit în suplimentul de expertiză în care se menționează că dacă mașina pe care inculpatul o conducea nu s-ar fi oprit în intersecție accidentul nu s-ar fi produs. La rândul ei partea vătămată nu putea anticipa producerea acestui fapt și nici nu avea obligația să reducă viteza de deplasare. Nu se poate deci reține culpa comună în producerea accidentului aceasta fiind exclusiv a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Cu cheltuieli de judecată, chitanță onorariu plus cheltuieli de transport. Depune la dosar înscrisuri doveditoare: împuternicire avocațială, chitanță onorariu, factura cheltuieli transport și contract de asistență juridică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că victima a fost atentă la trafic, a încercat chiar să ocolească mașina inculpatului dar nu a putut anticipa situația care s-a creat și deci nu are nici o vină în producerea accidentului.
Pe latura civilă se justifică despăgubirile acordate având în vedere că în urma decesului victimei accidentului a rămas un copil în întreținerea soției părții vătămate.
Concluzii de respingere a recursului promovat de inculpat ca nefondat, inclusiv pe latura civilă.
Privind recursul declarat de asigurator concluzii de respingere a acestuia.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2203/01.11.2007 a Judecătoriei Ploiești în baza disp. art. 178 alin. 1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1952 în comuna S, județul B, cetățean român, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în P,- A, județul P, CNP -, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 03.06.2005.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, stabilită conform art. 82 Cod penal iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza disp. art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În latură civilă au fost admise acțiunile formulate de părțile civile și și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL cu sediul în comuna, sat Tătărani, județul P și alături de asigurătorul - Românească SA, la plata următoarelor despăgubiri: către partea civilă: 25.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale iar către partea civilă minoră la plata sumei de 65.000 lei daune materiale și la 35.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză următoarele:
La data de 03 iunie 2005 în jurul orelor 18,00 inculpatul, în timp ce conducea autoturismul 1310 cu numărul de înmatriculare - pe DN 1 (centura de Vest a Pului), a intrat în coliziune cu autoturismul marca 1310 cu numărul de înmatriculare B 39, condus de numitul, ce venea din direcția B - În urma coliziunii autoturismul condus de a părăsit partea carosabilă, s-a răsturnat iar conducătorul auto a decedat.
Se reține că, potrivit probelor administrate în cauză rezultă că accidentul de circulație s-a produs la intersecția DN 1 cu DJ 101, inculpatul pătrunzând pe DN 1 fără să se asigure temeinic, executând manevra de virare la stânga cu intenția de a-și continua drumul. În momentul declanșării stării de pericol iminent al cărui autoturism rula cu o viteză de 90 km/oră, a efectuat manevra de depășire pe partea dreaptă, spațiul fiind însă insuficient, fapt ce a determinat răsturnarea autoturismului 1310 cu nr. de înmatriculare B 39.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 312/M/06.06.2005 întocmit de SML Par ezultat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat secțiunii de bulb, urmarea unui politraumatism cu fractură de boltă și bază craniană, leziunile constatate au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, posibil într-un accident de circulație.
Totodată, expertiza criminalistică efectuată în cauză nr. 124/19.10.2005 a concluzionat că în momentele premergătoare stării de pericol iminent inculpatul se deplasa cu o vitează de 2 - 3 km/oră, că putea evita accidentul dacă se asigura temeinic înainte de a intra în intersecție.
De asemenea, expertul a reținut că accidentul putea fi evitat și de către victimă, dacă aceasta, la sesizarea stării de pericol acționa sistemul de frânare al autoturismului pentru oprire.
Expertul a subliniat totodată că oprirea motorului auto 1310 cu numărul - condus de inculpat a contribuit la producerea accidentului.
În raport de concluziile de specialitate s-a apreciată că vinovăția inculpatului, sub forma culpei s-a întemeiat pe nerespectarea disp. art. 137 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 în sensul că, în calitate de conducător auto profesionist, nu a luat toate măsurile de prevedere cu privire la producerea accidentului, considerând în mod neîntemeiat că are timp suficient pentru a efectua manevra de întoarcere, neapreciind în mod real distanța față de autoturismul condus de victima care venea din partea dreaptă.
S-a stabilit totodată că la momentul producerii incidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 0,00 gr. %0.
Față de împrejurarea reținută în completarea raportului de expertiză tehnică în sensul că oprirea motorului autoturismului condus de inculpat a fost o cauză care a contribuit și ea la producerea accidentului, întrucât dacă mașina și-ar fi continuat deplasarea s-ar fi găsit la cca 16 metri de locul unde s-a produs accidentul, instanța a apreciat că evenimentul rutier a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului care nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de virare la stânga creând astfel o stare de pericol, atâta vreme cât oprirea motorului nu a putut fi dovedită în mod cert.
În drept, s-a stabilit că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile cuprinse în art. 72 cod penal.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, prima instanță a admis acțiunile formulate de partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei, reținând că victima accidentului era singurul întreținător al familiei sale, fiind administratorul și asociatul unic al - SRL, contribuind în mod esențial la sarcinile gospodăriei, având în vedere că soția acestuia era pensionată pe caz medical, cu o pensie lunară de 217 lei.
De asemenea, pe baza declarației părții civile și a martorului s-a reținut că victima câștiga luna aproximativ 4.000 lei, din care o mare parte erau alocați tratamentelor medicale și altor asemenea proceduri absolut necesare soției sale iar o altă parte erau destinați creșterii și îngrijirii minorei, care era înscrisă la cursurile de ale - SRL și la Grădinița de copii nr. 4. din
În aceste condiții, instanța de fond, având în vedere principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, respectiv cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, principiul reparării prin echivalent respectiv prin acordarea unei sume globale, ținând seama de intereselor părților, a apreciat ca întemeiate pretențiile părților civile, motiv pentru care le-a admis în totalitate.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente - SRL și asigurătorul - Românească SA P, criticând hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor inculpatul prin apărătorul ales a susținut că în mod greșit prima instanță nu a reținut și culpa victimei în producerea accidentului de circulație, criticând totodată sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și modul de soluționare a laturii civile.
Prin decizia penală nr. 10 din 23 mai 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat, partea responsabilă civilmente și asigurător și a dispus obligarea fiecărui apelant la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Referitor la situația de fapt, tribunalul a constatat că aceasta a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că la data de 03 iunie 2005, în jurul orelor 18,00 inculpatul, în timp ce conducea autovehiculul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, respectiv art. 137 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și a măsurilor de prevedere privind conducerea unui autoturism de drumurile publice, a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitului.
În urma analizării complete și judicioase a materialului de urmărire penală, instanța de fond a apreciat corect că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, culpă dovedită de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, astfel cum au fost reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșele foto și raportul de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat că inculpatul, care circula pe un drum secundar, nu a respectat întocmai semnificația indicatorului "STOP", a intrat pe unde i s-a oprit motorul autoturismului, contribuind astfel decisiv și exclusiv la producerea accidentului de circulație.
Reține tribunalul că deși prin același raport de expertiză tehnică auto s-a apreciat că victima putea evita producerea accidentului dacă la sesizarea stării de pericol acționa sistemul de frânare, în mod corect prima instanță nu a reținut culpa acestuia în producerea accidentului deoarece nu a încălcat nici o dispoziție legală ori regulă de circulație dintre cele prevăzute de OUG nr. 195/2002 și regulamentul de aplicare a acesteia.
Ca atare, s-a stabilit că fapta săvârșită de inculpat a fost în mod corect încadrată în disp. art. 178 alin. 1,2 Cod penal iar referitor la individualizarea pedepsei, s-a reținut că au fost evaluate corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, concluzionându-se că pedeapsa de 2 ani închisoare, orientată către minimul prevăzut de lege, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă exigențelor cerute de art. 52 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel încât aplicarea disp. art. 81 Cod penal este justificată.
În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a apreciat că în raport de cererile de constituire de parte civilă și probatoriile administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a stabilit că cererile sunt în totalitate întemeiate.
S-a reținut că prima instanță nu a acordat despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel cerut, așa cum s-a susținut, având în vedere că despăgubirile acordate au inclus și prejudiciul viitor, care este cert și sigur că se va produce, fiind susceptibil de evaluare, reprezentând prejudiciul cauzat celor două părți prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea lor.
Instanța de control judiciar a apreciat ca fiind greșit modul în care prima instanță a calculat și acordat despăgubirile materiale, prin acordarea unei sume globale în care a fost inclusă și prestația periodică față de jurisprudența în materie, invocând în acest sens decizia nr. 822/08.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă față de împrejurarea că sentința a fost apelată numai de către inculpat, partea responsabilă civilmente și asigurător, a apreciat că aceasta nu poate fi modificată, întrucât altfel s-ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac prev. de art. 372.
C.P.P.S-a motivat astfel că, în situația în care despăgubirile materiale acordate minorei într-o sumă globală ar fi modificate prin acordarea unei prestații periodice, dată fiind vârsta acesteia de 5 ani, s-ar ajunge în final ca valoarea despăgubirilor la care inculpatul, partea responsabilă civilmente și asigurătorul ar fi obligați să fie mai mare decât cea acordată de instanța de fond.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs în termen, inculpatul și - Românească SA, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2.
C.P.P.criticile invocate în apel, inculpatul, prin apărător ales, a susținut să în mod greșit instanțele anterioare nu au reținut concluziile raportului de expertiză auto din care rezultă culpa victimei în producerea accidentului, care la sesizarea stării de pericol nu a acționat sistemul de frânare, cu consecințe asupra modului de soluționare a laturii civile.
Totodată, hotărârile au fost criticate cu privire la modul de individualizare al pedepsei, susținându-se că față de împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului în cauză erau incidente disp. art. 74 Cod penal și prin urmare se putea aplica acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18.C.P.P., pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4.C.P.P. constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare al locului faptei, însoțit de schița de plan și planșele foto, raportul medico-legal nr. 312 din 06.06.2005 întocmit de SML P, raportul de expertiză tehnică judiciară auto nr. 124 din 19 octombrie 2005 și completarea la acest raport, procesul verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că în data de 03 iunie 2005, în jurul orelor 18,00 inculpatul, în timp ce conducea autovehiculul 1310 cu nr. de înmatriculare -, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, respectiv art. 137 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și a măsurilor de prevedere privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice, a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitului.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv a culpei, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
Referitor la culpa în producerea evenimentului rutier, Curtea constată că instanțele anterioare au evaluat în mod corespunzător probele administrate în acest sens, în special raportul de expertiză judiciară în specialitatea autovehicule circulație rutieră întocmit de expert ing., în prezența consilierului ing., expert tehnic judiciar numit de inculpat, reținându-se următoarele:
În momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul 1310 cu numărul de înmatriculare B 39 condus de se deplasa pe DN 1 (centura de Vest a municipiului P) pe direcția B - B, în timp ce autoturismul 1310 cu numărul - condus de inculpat se deplasa pe DJ 101, pe direcția Tătărani -.
În zona km. 55 + 562 în dreptul intersecției DN 1 cu DJ 101, în condiții de vizibilitate de peste 300 metri pentru ambii conducători auto, conducătorul auto cu numărul B 39 surprinde și accidentează auto cu numărul - care a pătruns pe DN 1 fără să se asigure temeinic, executând o manevră de virare la stânga cu intenția de a-și continua drumul spre.
Totodată, rezultă că la ieșirea din Tătărani către inculpatul a oprit la intersecție pentru a se asigura, după care a efectuat virajul la către, continuând drumul după circa 6 - 7 metri când, schimbând viteza din a doua în a treia, necunoscând autoturismul nimerit în viteza a cincea și a oprit motorul, a încercat să pornească și s-a trezit cu o bușitură în partea dreaptă pe portieră față și oglindă de la autoturismul condus de victimă.
Se concluzionează astfel că deși inculpatul s-a oprit la intersecție, a pătruns pe drumul cu prioritate fără să se asigure temeinic, mai mult, manevra sa de virare la stânga nu a fost finalizată și a condus la blocarea aproape în întregime a sensului de mers B-B situație în care, conducătorul auto ce se deplasa dinspre Baf ost determinat să execute o manevră de virare spre dreapta prin spațiul rămas liber, situație ce a condus la acroșarea părții laterale a autoturismului aflat deja oprit, impact ce i-a schimbat brusc direcția de mers, autoturismul ajungând în șanț, unde s-a răsturnat, producând moartea conducătorului auto.
Deși în raportul inițial experții rețin că victima putea evita impactul dacă la apariția stării de pericol aceasta acționa sistemul de frânare al autoturismului, în completarea acestuia, urmare obiecțiunilor formulate de inculpat, s-a stabilit că oprirea motorului autoturismului a contribuit la producerea accidentului, așa încât, în mod just s-a reținut în sarcina inculpatului culpa exclusivă în producerea accidentului, victimei neputându-i-se imputa încălcarea vreuneia dintre obligațiile cuprinse în prevederile OUG nr. 195/2002 ori ale Regulamentului de aplicare a acesteia.
Prin urmare, în mod temeinic și legal instanțele anterioare au stabilit că vinovat de producerea accidentului de circulație și implicit moartea victimei este inculpatul, astfel că sancționarea sa în temeiul disp. art. 178 alin. 1,2 Cod penal este pe deplin justificată iar criticile inculpatului nu se justifică.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanțele de fond și apel au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările comiterii infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, așa încât pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în condițiile prev. de art. 81 Cod penal, este o pedeapsă justă și nu se impune a fi redusă.
Circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere de instanțele anterioare cu ocazia stabilirii modalității de executare a pedepsei, concluzionându-se în mod just că scopul preventiv educativ cerut de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, însă acestea nu pot constitui circumstanțe atenuante conform art. 74 Cod penal, întrucât aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului de lege încriminator, potrivit art. 76 Cod penal, ar lipsi de eficiență o astfel de pedeapsă, față de valorile sociale încălcate și consecințele produse.
Ca atare, și această critică se privește ca nefondată, soluțiile pronunțate fiind legale și temeinice.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, hotărârile au fost recurate sub aspectul cuantumul daunelor materiale și morale acordate părților civile.
Examinând cererile formulate de părțile civile în raport de înscrisurile depuse și declarațiile martorilor și, precum și față de declarația inculpatului, care a fost de acord cu pretențiile solicitate, rezultă că soluționarea acestora s-a făcut cu respectarea normelor privind răspunderea civilă delictuală reglementate de art. 998 Cod civil, din coroborarea acestora rezultând că victima era principalul susținător al sarcinilor familiei, fiind administrator și asociat la - SRL B, cu un venit de 4.000 lei lunar, deoarece soția sa, respectiv partea civilă este pensionată pe caz medical conform deciziei nr. 6529/06.12.2006, beneficiind de o pensie lunară în cuantum de 217 lei - fila 112 dosar fond, astfel că despăgubirile materiale acordate sunt pe deplin justificate.
Și în privința prejudiciului personal nepatrimonial încercat de părțile civile, soluțiile anterioare sunt juste, având în vedere că prin decesul soțului, respectiv al tatălui și legăturile de afecțiune existente, acestea au fost puternic afectate, fiind lipsite în viitor atât de prezența celei mai dragi persoane cât și de sprijinul material de care acestea beneficiau.
Totodată, se constată că despăgubirile morale acordate nu reprezintă o sancțiune excesivă pentru inculpat și nici o îmbogățire fără temei legitim a părților civile, atât pentru considerentele expuse anterior cât și față de împrejurarea că inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv - SRL și alături de asigurător, acesta din urmă potrivit normelor cuprinse în Ordinul nr. 3108/2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Pentru toate acestea, Curtea constată că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursurile declarate de inculpat și asigurător vor fi respinse ca nefondate, cu obligarea fiecărui recurent la cheltuieli judiciare către stat și partea civilă conform disp. art. 192 alin. 2 și 193.p Cod Penal, conform dovezilor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1952, domiciliat în P,- A, județul P precum și de asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - SA - Sucursala P, împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 2203 din 01.11. 2007 Judecătoriei Ploiești.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 1.530 lei cu același titlu către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind în prezenta
se semnează de
Președinte complet
Grefier,
- -
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./12.05.2008
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Ion Stelian
