Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 4

Ședința publică de la 08 ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

JUDECĂTOR 2: Susanu Otilia

JUDECĂTOR 3: Juverdeanu Tatiana

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G și asigurătorul Asigurări SA - Sucursala I împotriva deciziei penale nr. 275/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "ucidere din culpă".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător ales pentru inculpatul recurent G, av., apărător ales pentru părțile civile intimate (fostă ) și, lipsă fiind asigurătorul recurent Asigurări SA - Sucursala I și reprezentantul legal al părții responsabile civilmente SC Leasing SRL

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al inculpatului recurent, care a depus la dosar o cerere de amânare și motive de recurs formulate în scris pentru acesta, precum și la cererea apărătorului ales al părților civile intimate, care a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs, că în cauză a fost invocată excepția inadmisibilității recursului promovat de către asigurătorul Asigurări SA - Sucursala I, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Apărătorii aleși ai inculpatului recurent și părților civile intimate arată că nu mai au de formulat cereri prealabile.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs, urmând ca părțile să pună concluzii și cu privire la excepția inadmisibilității recursului promovat în cauză de către asigurătorul Asigurări SA - Sucursala

Av. pentru inculpatul recurent G, având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului promovat în cauză de către asigurătorul Asigurări SA - Sucursala I, solicită respingerea excepției.

Av. pentru părțile civile intimate (fostă ) și, având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului promovat în cauză de către asigurătorul Asigurări SA - Sucursala I, solicită admiterea excepției, având în vedere că recursul este declarat de Asigurări SA - Sucursala I, iar hotărârea supusă recursului a fost pronunțată în contradictoriu cu Asigurări SA - Sucursala

Av. pentru inculpatul recurent G, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.

Av. pentru părțile civile intimate (fostă ) și, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul atât cu privire la recursul declarat în cauză de inculpat cât și cu privire la la excepția inadmisibilității recursului promovat în cauză de către asigurătorul Asigurări SA - Sucursala I, pune concluzii de admitere a excepției și de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat.

Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior pronunțării,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. 7/9 ian. 2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr- s-au hotărât următoarele:

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (fostă ) - și a fost obligat asigurătorul - Asigurări -Sucursala B cu sediul în B, Calea Națională, nr. 79, bloc - 11,. D,.2, jud. B să plătească părții civile sumele de: 2380 lei despăgubiri civile și 5000 lei daune morale.

- a fost obligat inculpatul G - domiciliat în B, str. - -, bloc - V9,. A,.6, jud. B să plătească părții civile (fostă ) -, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B (administrator ), cu sediul în B, str. -, nr.2, bloc - H1,. A,. I,.5, jud. B, prin lichidator - domiciliată în B, str. - - -, nr. 10, jud. B următoarele sume:

- 10.253,4633 lei reprezentând prestație periodică de 10% din veniturile realizate de partea civilă (fostă ) - în perioada 20.III.2002 - 28.III.2005;

- 2114,7050 lei reprezentând prestație periodică de 5% din veniturile realizate de partea civilă (fostă ) - în perioada 28.III.2005 - 09.01.2008;

- a fost obligat inculpatul G- să

plătească părții civile (fostă ) -, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing"SRL B, prin lichidator, pe viitor, o prestație periodică de 5% lunar din veniturile pe care le va realiza partea civilă.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență" Prof. - Dr. "I cu sediul în I,-, jud. I și a fost obligat inculpatul G-, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B, prin lichidator, să plătească părții civile suma de 22,32 lei cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act de faptul că Serviciul de Ambulanță Județean I cu sediul în I,-, jud. I nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B, prin lichidator, suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare (c/ onorariu avocat) părții civile (fostă ) -.

II. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă - domiciliată în I,-, bloc - 482,. C,. VII,. 30, jud. I și, în acest sens:

- a fost obligat asiguratorul "- Asigurări" SA - Sucursala B, Calea Națională, nr. 79, bloc - 11,. D,. 2, jud. B să plătească părții civile sumele de: 2.300 lei - despăgubiri civile și 3.000 lei daune morale.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " I cu sediul în I,-, jud. I și a fost obligat asiguratorul " - " Asigurări SA- Sucursala B să plătească părții civile suma de 888,3563 lei cheltuieli de spitalizare.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar Ferate I cu sediul în I,-, jud. I și a fost obligat asiguratorul " - Asigurări" SA- Sucursala B să plătească părții civile suma de 562,8000 lei cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act de faptul că Serviciul de Ambulanță Județean I nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul G- să plătească părții civile -, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B (administrator ) cu sediul în B, str. -, nr. 2, bloc - H1,. A,. 1,.5, jud. B, prin lichidator, suma de 1000 lei cheltuieli judiciare (c/ expert și avocat).

A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B, prin lichidator, suma de 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pașcani a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani dat în dosarul penal nr. 193/PA/2003 și înregistrat sub nr. 3475/2003 a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" prevăzută de art.184 al. 2,4 Cod penal în dauna părților vătămare și (actualmente ).

S-a reținut că, la data de 11.12.2001, în jurul orelor 9,00, inculpatul G se deplasa la volanul autoturismului marca Opel Vectra, proprietatea -Leasing B dinspre B spre I și, în apropierea orașului Tg., la ieșirea din localitatea, în dreptul Km 32+400, inculpatul a fost implicat într-un eveniment rutier din care a rezultat vătămarea corporală gravă a părților vătămate și (fostă ), avarierea autoturismului marca Opel Vectra cu nr. - condus de inculpat, cât și a autoturismelor marca 1310 cu nr. NȚ-03- condus de către și a autoturismului Renault cu nr. - proprietatea B, condus de către partea vătămată și în care se afla și partea vătămată (fostă )

În urma administrării probelor, Judecătoria Pașcani, prin sentința penală nr. 1536/8.11.2004, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, iar, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În ceea ce privește acțiunile civile formulate de părțile vătămate (fostă ) și, Judecătoria Pașcani, în baza art. 14 și art. 346.pr.pen. a admis, în parte, aceste acțiuni civile, obligându-l pe inculpat la plata sumelor de 18.642.524 lei despăgubiri civile plus suma de 50.000.000 lei daune morale către partea vătămată (fostă ) și la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale către partea vătămată.

Totodată, Judecătoria Pașcanil -a obligat pe inculpat să-i plătească părții vătămate (fostă ) o rentă lunară de 10% din veniturile pe care aceasta le-a realizat în perioada 20.III.2002-28.III.2005.

În ceea ce privește acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " și Spitalul Universitar Ferate I, Judecătoria Pașcania admis aceste acțiuni, obligându-l pe inculpat la plata sumelor de 8.883.563 lei, respectiv 5.628.000 lei-reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel la ribunalul Iași părțile vătămate și (fostă ) și inculpatul G. Prin decizia penală nr. 518/29.06.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr. 456/2005 s-au admis apelurile declarate de părțile vătămate împotriva sentinței penale nr. 1536/8.11.2004 a Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost desființată în parte, în latura civilă, în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecarea acțiunilor civile formulate de părțile vătămate la udecătoria Pașcani, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. De asemenea, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul G.

Împotriva acestei decizii nr. 518/29.06.2006, pronunțată de Tribunalul Iași, a formulat recurs inculpatul la Curtea de APEL IAȘI care, prin decizia penală nr. 116/13.II.2007, pronunțată în dosarul penal nr-, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, menținând decizia Tribunalului Iași.

Cauza a fost reînregistrată la udecătoria Pașcani sub nr. -.

La termenul de judecată din 27.06.2007, prima instanță a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurator a - "Asigurări SA"- Sucursala

La termenul de judecată din 5.09.2007, avocat a depus la dosarul cauzei două cereri de constituire ca parte civilă pentru părțile vătămate.

Astfel, partea vătămată (fostă ) s-a constituit parte civilă cu sumele de:

-12.500 lei - daune morale;

- 2.380 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate conform celor precizate la fila 65 - dosar nr. 3475/2003;

- prestație periodică de 10% din veniturile realizate în perioada 20.III.2002-28.III.2005;

- prestație periodică lunară de 5% din veniturile pe care le realizează începând cu 28.III.2005 având în vedere scăderea permanentă a capacității de muncă de 5% constatată prin raportul de expertiză medico-legală traumatologică.

În dovedirea laturii civile s-au invocat probele deja administrate respectiv:

- declarația martorei ( fila 139 dosar penal nr. 3475/2003 )

- înscrisuri - filele 140-166, 178 ( dosar nr. 3475/2003 )

- filele 114-118 (dosar penal nr. 456/2005).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de:

-12.500 lei - daune morale

-2.300 lei - daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate conform celor precizate la fila 66 - dosar penal nr.3475/2003;

- echivalentul în lei a 160 USD la cursul din ziua efectuării plății reprezentând diferența dintre salariul pe care l-ar fi obținut și indemnizația de concediu medical.

În dovedirea laturii civile s-au invocat ca probe:

- înscrisuri - filele 167-170 ( dosar penal nr. 3475/2003)

- filele 21-23,118 ( dosar penal nr. 456/2005 ).

Pentru termenul de judecată din 26.09.2007, partea vătămată (fostă ) a depus la dosar, în copie, carnetul de muncă seria nr. -.

Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat - la rejudecare - în fața primei instanțe, însă, la termenul de judecată din 5.09.2007, avocatul său ales a solicitat o contraexpertiză medico-legală, probă respinsă de judecătorie prin încheierea din 21.11.2007.

Prezent în instanță la termenul de judecată din 5.09.2007, consilierul juridic al asiguratorului - "Asigurări SA Iad epus copia "Hotărârii de Guvern (HG) nr. 1194/29.11.2000 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".

În art. 10 alin. 1 lit. "b" din această hotărâre se specifică: "în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite:

"până la 80.000.000 leiROL pentru fiecare persoanădar nu mai mult de 400.000.000 lei ROL,indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial",

iar în alin. 2 al aceluiași articol se specifică "limitele despăgubirilor menționate mai sus se aplică în cazul daunelor, drept consecință a accidentelor de autovehicule surveniteîn anul 2001".

Prin concluziile scrise depuse de asiguratorul - "Asigurări SA - Sucursala I acesta a făcut cunoscut instanței de fond că, în condițiile în care acesta va stabili un prejudiciu în limita obligației legale de plată a asiguratorului "- Asigurări" I înțelege să achite cu titlu de despăgubiri această sumă.

Cu adresa nr. 9457/13.12.2007, Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " Iaf ăcut cunoscut că se constituie parte civilă cu suma de 22,32 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru internată în clinica Neurologie în perioada 11-12.XII.2001.

Cu adresele nr. 27 și 28 din 4.01.2008, Serviciul de Ambulanță Județean Iaf ăcut cunoscut că nu se constituie parte civilă.

Referitor la acțiunile civile formulate în cauză de părțile vătămate (fostă ) și - și părțile civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof.Dr. " I, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " I și Spitalul Universitar Ferate I, în urma administrării probelor, prima instanță a reținut următoarele:

-Partea vătămată (fostă )s-a constituit parte civilă cu sumele de: 2380 lei despăgubiri civile și 12.500 lei-daune morale; de asemenea, a mai solicitat o prestație periodică lunară de 10% din veniturile realizate în perioada 20.III.2002-28.III.2005 și o prestație periodică lunară de 5% din veniturile pe care le realizează începând cu 28.III.2005 având în vedere scăderea permanentă a capacității de muncă de 5% constatată prin raportul de expertiză medico-legală traumatologică.

Din probele administrate în cauză, rezultă că despăgubirile civile cauzate părții vătămate sunt în sumă totală de 3320,8678 lei - sumă cuprinzând:

- 1135,2300 lei - c/v corset, bilet S, taxe și tratamente (pag. 142,150-157,178 - dosar penal nr. 3475/2003)

- 1820,0378 lei - diferența dintre salariul pe care l-ar fi primit și indemnizația primită pe perioada concediului medical pe lunile: - decembrie 2001 - 729,1439 lei; ianuarie 2002 - 625,6000 lei și februarie 2002 - 924,9078 -(pag. 164-166 - dosar penal nr. 3475/2003 ) și

- 365,6000 lei - c/v ședințe kinetoterapie (pag. 115-117 dosar penal nr. 456/2005).

Din raportul de expertiză medico-legală traumatologică (pag. 132-dosar penal nr. 3475/2003) rezultă că partea vătămată (fostă ) a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 95-100 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă, interval în care se include și tratamentul de recuperare efectuat. De asemenea, s-a stabilit o reducere a capacității de muncă de 10% din momentul expirării timpului de îngrijiri medicale și până la 9 luni de la data efectuării expertizei (28.06.2004).

Din raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 4009/1.11.2005 (pag. 123-dosar penal nr. 456/2005) rezultă că (fostă ) a prezentat, în decembrie 2001, un traumatism al coloanei vertebrale lombare obiectivat prin fractură taxare parcelară anterioară L1 amielică pentru care a fost imobilizată în corset rigid și mai multe leziuni care constituie un deficit funcțional al coloanei vertebrale lombare care îi conferă susnumitei o scădere permanentă a capacității de muncă de 5% conform baremului.

Luând ca bază veniturile pe care le-a realizat și le realizează partea vătămată - așa cum rezultă din carnetul de muncă (pag. 42-45 dosar penal nr. -) - rezultă că suma totală reprezentând prestația periodică de 10% pe perioada 20.III.2002-28.III.2005 este de10.253,4633 lei, sumă cuprinzând:

- 68,8133 pentru perioada 20.III.2002-31.III.2002;

- 640,1400 lei pentru perioada aprilie-iunie 2002;

- 711,3900 lei pentru perioada iulie-septembrie 2002;

- 484,2200 lei pentru perioada octombrie-noiembrie 2002;

- 261,9300 lei pentru perioada decembrie 2002;

- 809,3700 lei pentru perioada ianuarie 2003-martie 2003;

- 1652,4000 lei pentru perioada aprilie 2003-septembrie 2003;

- 900 lei pentru perioada octombrie 2003-decembrie 2003;

- 3780 lei pentru perioada ianuarie 2004-decembrie 2004 și

3150 lei pentru perioada ianuarie 2005-martie 2005.

În ceea ce privește prestația periodică de 5% pe perioada 28.III.2005-9.01.2008 (data pronunțării sentinței) aceasta se ridică la suma totală de2114,7050 leicuprinzând:

- 1417,5000 lei pentru perioada 28.III.2005- dec.2005;

- 26,5000 lei pentru ianuarie 2006;

- 194,9500 lei pentru februarie 2006-august 2006;

- 472,8000 lei pentru perioada septembrie 2006-decembrie 2007;

- 2,9950 lei pentru perioada 1- 9.01.2008.

În art. 10 alin. 1 lit. "b" din Hotărârea nr. 1194/29.11.2000 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de circulație" se specifică: "în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite: până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 400.000.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".

Din probele administrate în cauză, prima instanță a considerat acțiunea părții civile (fostă ) întemeiată, în parte, și, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil și art. 49 și 55 din Legea nr. 136/1995, a admis-o în parte și l-a obligat pe asigurătorul - "Asigurări SA- Sucursala B" să-i plătească părții civile sumele de:

-2.380 lei despăgubiri civile(despăgubirile civile cauzate părții civile sunt în sumă totală de 3320,8678 lei, dar având în vedere principiul disponibilității prima instanță a constatat că nu poate acorda despăgubirile civile decât în cuantumul solicitat de partea civilă, prin apărător) și

-5000 lei daune morale,prima instanță considerând că tulburările și neajunsurile suferite de partea civilă - care a fost în imposibilitate de a-și desfășura normal activitățile zilnice, alterarea integrității fizice, suportarea mediului spitalicesc și conștiința de a fi bolnav constituie temeiuri de natură a compensa prejudiciul moral suferit și că acest cuantum este echitabil și oferă persoanei lezate moral o satisfacție compensatoare.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpatul G, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B, prin lichidator să plătească părții civile următoarele sume: 10.253,4633 lei reprezentând prestație periodică de 10% din veniturile pe care le-a realizat aceasta în perioada 20.III.2002-28.III.2005 și 2114,7050 lei reprezentând prestație periodică de 5% din veniturile realizate de partea civilă în perioada 28.III.2005-9.01.2008.

De asemenea, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, a fost obligat și pe viitor la o prestație periodică de 5% lunar în favoarea părții civile în funcție de veniturile pe care le va realiza aceasta.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, prima instanță a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență"Prof. - Dr. "I, obligându-l pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, la plata sumei de 22,32 lei cheltuieli de spitalizare.

Prima instanță a lua act că Serviciul de Ambulanță Județean I nu s-a constituit parte civilă.

II.Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de: 2300 lei daune materiale, echivalentul în lei a 160 USD la cursul din ziua efectuării plății reprezentând diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat și indemnizația de concediu medical și 12.500 lei daune morale.

Din probele administrate rezultă că despăgubirile civile cauzate părții vătămate sunt în sumă totală de2408,8817 leicuprinzând:

-129,2300 lei- c/v taxe (pag. 167- dosar penal nr. 3475/2003 și pag. 23-dosar penal nr. 456/2005) și

-2279,6517 lei- diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat partea vătămată și indemnizația de concediu (729,1439 lei - luna decembrie 2001; 625,6000 lei - luna ianuarie 2002 și 924,9078 lei - luna februarie 2002 - pag. 21-22 dosar penal nr. 456/2005 ).

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că acțiunea formulată de partea civilă - este întemeiată în parte și a admis-o în parte. În consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil și art. 49 și 55 din Legea nr. 13/1995, l-a obligat pe asigurătorul -Asigurări - Sucursala B să plătească părții civile sumele de: 2300 lei (despăgubirile civile cauzate părții civile sunt în sumă totală de 2408,8817 lei, dar - având în vedere principiul disponibilității - prima instanță a constatat că nu poate acorda despăgubirile civile decât în cuantumul solicitat de partea civilă, prin apărător) și 3000 lei daune morale, prima instanță considerând că tulburările și neajunsurile suferite de partea civilă - care a fost în imposibilitate de a-și desfășura normal activitățile zilnice, alterarea integrității fizice, suportarea mediului spitalicesc și conștiința de a fi bolnav constituie temeiuri de natură a compensa prejudiciul moral suferit și că acest cuantum este echitabil și oferă persoanei lezate moral o satisfacție compensatoare.

Cu adresa nr. 2637/19.II.2002 (pag. 77-dosar urmărire penală), Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " I s-a constituit parte civilă cu suma de 8.883.563 lei ROL și cheltuieli de spitalizare (partea civilă fiind internată în acest spital în perioada 11-18.12.2001), iar cu adresa nr. 1056/8.II.2002 (pag. 76 dosar urmărire penală) Spitalul Universitar Ferate I s-a constituit parte civilă cu suma de 5.628.000 lei ROL- cheltuieli spitalizare (partea civilă - fiind internată în acest spital în perioada 19.12.2001-7-01.2002 ).

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin OUG nr. 72/2006 și art. 49 și 55 din Legea nr. 136/1995, prima instanță a admis aceste acțiuni civile, obligându-l pe asigurătorul " -Asigurări" - Sucursala B la plata acestor sume.

Prima instanță a luat act că Serviciul de Ambulanță Județean I nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 193 al. 4 Cod procedură penală s-a hotărât ca inculpatul G - să fie obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" SRL B, prin lichidatorul, părții civile (fostă ), suma de 400 lei cheltuieli judiciare (c/v onorariu avocat) și părții civile - suma de 1000 lei cheltuieli judiciare (c/v onorarii expert, avocat).

S-au invocat și dispozițiile art.191 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat."

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel inculpatul G- și părțile civile (fostă ) - și -.

În motivarea apelului declarat inculpatul G- a invocat următoarele aspecte de netemeinicie: a) faptul că prima instanță acordat, "în mod injust" părții civile - sumele de 10.253 RON și 2114 RON cu titlu de despăgubiri civile (rentă pentru perioada 28.03.2002-09.01.2008), obligându-l chiar și la plata unui procent de 5% din venitul lunar al acesteia pentru viitor, sume ce ar urma să fie achitate de el, "întrucât partea responsabilă civilmente nu mai are activitate"; b) faptul că prima instanță a apreciat în mod aleatoriu cuantumul despăgubirii periodice lunare, acordându-i părții civile sume foarte mari de bani, în condițiile în care aceleași părți civile i-au fost acordate deja atât daune materiale, cât și morale; c) prima instanță nu a ținut seama de faptul că, în perioada dec referință (martie 2002 - ianuarie 2008), partea civilă a fost încadrată în muncă, a realizat venituri, desfășurându-și activitatea în program normal de lucru, la dosar neexistând dovezi din care să rezulte că datorită leziunilor produse de accident aceasta nu a putut munci normal și că, de aceea, i-ar fi fost cauzate prejudicii materiale; d) prima instanță a respins, în mod netemeinic, superficial, fără a da dovadă de rol activ și cu o motivare nelegală, cererea sa de efectuare a unei noi expertize medico-legale, dat fiind faptul că reducerea capacității de muncă a părții civile - a fost constatată în procente diferite (5% și, respectiv 10%), prin două rapoarte de expertiză medico-legale distincte ale căror concluzii le-a contestat, considerând că sunt contradictorii; în acest sens, apelantul a arătat că, în special, raportul de expertiză nr. 4009/01.11.2005 are concluzii contradictorii, "deoarece, pe de o parte, se stabilește că, raportat la constatările efectuate, există posibilitate terapeutică - prin gimnastică medicală, iar pe de altă parte, se stabilește că scăderea capacității de muncă cu 5% are caracter permanent"; e) prima instanță l-a obligat greșit la plata de cheltuieli de judecată către părțile civile -, - și Spitalul Clinic "Dr. " I, în condițiile în care obligația de plată a acestor sume revenea asiguratorului, în măsura în care nu se depășește plafonul de 8000 lei noi, pentru fiecare partea vătămată, iar dispozițiile relevante ale Legii nr. 136/1995 permiteau expres acest lucru; f) prima instanță a făcut o greșită aplicare a condițiilor răspunderii civile delictuale întrucât l-a obligat la plata de "prestații periodice", fără a arăta "ce caracter au aceste prestații, respectiv dacă reprezintă daune morale sau daune materiale"; în acest sens, s-a arătat că dacă se reține că ele sunt daune morale - atunci au caracter nedatorat pentru că prima instanță a stabilit deja niște daune morale pe care urmează să le plătească asiguratorul, iar dacă se reține că el sunt daune materiale - atunci nu pot fi acordate pentru că nu s-a reținut nici un prejudiciu, respectiv nici o diminuare a veniturilor salariale ale părții vătămate care să fi fost determinată de o diminuare a capacității de muncă a acesteia.

În motivarea apelului declarat părțile civile (fostă ) - și - au invocat, în esență, următoarele: a) cuantumul prea mic al daunelor morale acordate prin raportare la traumele fizice și psihice efectiv suferite (sens în care s-a solicitat majorarea acestora până la suma de 12.500 lei noi pentru fiecare parte vătămată); b) cheltuielile de judecată (reprezentând onorariile avocaților) au fost greșit calculate.

Prin decizia penală nr. 275/13 iunie 2008 Tribunalul Iașia admis apelurile declarate de părțile civile (fostă ) - și -, a desființat în parte în latura civilă sentința penală 7/9 ianuarie 2008 Judecătoriei Pașcani și în rejudecare:

A majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile (fostă ) - de la suma de 5.000 lei RON la 8.000 lei RON ce va fi plătită de asigurător.

A modificat titularul obligației de plată către aceeași parte civilă a despăgubirilor civile în sumă de 2380 lei, din asiguratorul " - Asigurări -Sucursala B, în inculpatul G -, în solidar cu partea responsabilă civilmente "EURO LEASING" SRL B prin lichidator.

A majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile -, de la suma de 3000 lei RON la 5000 lei RON ce va fi plătită de asigurător și modificării titularului obligației de plată către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " a cheltuielilor de spitalizare în sumă de 888,3563 RON, lei, din asigurătorul " - Asigurări - Sucursala B, în inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente " -Leasing" SRL B prin lichidator.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 193 alin. ultim Cod procedură penală a obligat inculpatul -intimat G -, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Leasing" B, prin lichidator la plata către părțile civile (fostă ) - și - a câte unei sume de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor părților civile au rămas în sarcina statului.

A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G - împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:

Fiind investită doar cu rejudecarea laturii civile a cauzei prima instanță a stabilit în principiu, în mod corect întinderea prejudiciilor cauzate (mai puțin cele morale) pe baza unui probatoriu consistent, evaluat corespunzător.

Totodată, prima instanță a făcut o analiză în detaliu a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit antrenarea răspunderii civile delictuale și cuantumul prejudiciilor a căror reparare a considerat că se impune.

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului G - potrivit căruia prima instanță a respins, în mod greșit, cererea sa de efectuare a unei noi expertize medico-legale, în privința părții civile (fostă ), tribunalul constată că acesta este nefondat. Este adevărat că prima instanță a respins această cerere cu o motivare superficială și lipsită de consistență, dar această împrejurare, prin ea înseși, nu este de natură să atragă desființarea sentinței apelate, nici măcar parțial, câtă vreme motivarea insuficientă poate și va fi acoperită de tribunal prin cele ce urmează, iar respingerea cererii, pe fond, este corectă. Mai mult, inculpatul a reiterat această cerere și în apel, fiindu-i, de asemenea, respinsă motivat.

Într-adevăr, efectuarea unei noi expertize (sau "contra-expertize") medico-legale nu este utilă, concludentă și pertinentă în cauză. Între cele două expertize medico-legale administrate în cauză în ceea ce o privește pe partea vătămată (fostă ) nu există nici un fel de contradicție, acestea completându-se una pe cealaltă și vizând perioade diferite.

Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală traumatologică cu nr. S/6395/28.06.2004 al IML I, în urma examinărilor efective ale părții vătămate din 23 și 28.06.2004, s-a constatat, printre altele, că aceasta: 1)a necesitat 95-100 zile deîngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor (deci din 11.12.2001 -data accidentului), cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă, interval în care se include și tratamentul de recuperare efectuat; 2) la data examinării (23 și 28.06.2004 - data examinării), prezenta o serie de afecțiuni și leziuni, care erau "consecințe ale traumatismului menționat și care constituiau un "deficit funcțional cu scăderea temporară a capacității de muncă de 10% din momentul expirării timpului de îngrijiri medicale (adică 11.12.2001 + 95-100 zile) și până la 9 luni de la data actuală (adică de la 28.06.2004 + 9 luni), timp în care se va efectua tratament de recuperare funcțională"; s-a recomandat "reexaminarea după expirarea acestui interval, pentru aprecieri definitive".

Se observă deci că, medicii legiști au statuat că timp de cca. 100 zile de la data accidentului (cam până la 20.03.2002), partea vătămată a fost în incapacitate totală de muncă, după care aceasta a avut o scădere a capacității de muncă în proporție de 10% (până la 9 luni după data examinării din iunie 2004, respectiv până pe 28.03.2005).

După această ultimă dată, medicii legiști au apreciat că - dacă se urmează tratamente recuperatorii - există posibilitatea unei recuperări cel puțin parțiale, astfel încât pentru a se stabili dacă va mai subzista scăderea capacității de muncă tot în procent de 10% sau în altă proporție ori dacă partea vătămată a rămas cu vreo invaliditate parțială permanentă este necesară efectuarea unei noi expertize.

Tocmai de aceea, s-a și efectuat noua expertiză cu nr. 4009/01.11.2005 tot de către IML I (avizată și de Comisia de Avizare și Control), care la examinarea părții vătămate din data de 23.09.2005 a concluzionat, printre altele, că: 1) aceasta prezintă reducerea înălțimii corpului vertebral L-1, veche fractură corp vertebrală L-1, limitarea mișcărilor de flexie și extensie ale coloanei vertebrale lombare, scolioză lombară, hipoestezie L-5 și S-1 drept și dureri la palparea apofizelor spinoase ale vertebrelor L-4 și L-5; 2) leziunile menționate mai sus constituie un deficit funcțional al coloanei vertebrale lombare care îi conferă sus-numitei o scădere permanentă a capacității de muncă de 5%, conform baremului ".

Prin urmare, cu această ocazie s-a constatat o evoluție parțial favorabilă a eforturilor de recuperare ale părții vătămate, reflectate într-o reducere a procentului incapacității parțiale de muncă de la 10% la 5%, dar și constatarea faptului că, nu mai este posibilă recuperarea totală și că (fostă ) va rămâne cu un deficit funcțional permanent al colanei vertebrale, cu afectarea capacității de muncă în procentul arătat. Evident că din analiza concluziilor celor două expertize rezultă că limitarea capacității de muncă a părții vătămate în proporție de 5 % a fost stabilită ca începând după expirarea celor 9 luni (după data examinării din iunie 2004), respectiv din 28.03.2005 (această dată fiind și mai favorabilă inculpatului), chiar dacă aceasta a fost reexaminată pentru întocmirea celei de-a doua expertize pe 23.09.2005.

Ca atare, este evident că cele două rapoarte de expertiză au avut în vedereperioade de timp diferite.

Nici critica potrivit căreia concluziile raportului de expertiză medico-legală traumatologică cu nr. 4009/01.11.2005 întocmit de I ar fi contradictorii cuconținutulraportului nu poate fi primită.Mai întâi, că acest raport are trei concluzii (expuse mai sus) foarte clare, care nu se contrazic între ele și din care rezultă că partea vătămată a rămas cu un deficit funcțional permanent cu scăderea definitivă a capacității de muncă în proporție de 5%.În al doilea rând, așa cum s-a arătat, acest raport a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul În al treilea, rând este adevărat că în conținutul raportului, la un moment dat apare mențiunea "posibilitate terapeutică - gimnastică medicală", dar aceasta nu constituie o contradicție cu concluziile raportului, mai ales că această mențiune a fost citată trunchiat de inculpat.

Astfel, analizând conținutul acestui raport medico-legal, tribunalul constată că medicii-legiști au expus în acesta circumstanțele, analizele și actele medicale pe baza cărora au tras concluziile expuse mai sus. În concret, se constată că s-au avut în vedere, printre altele, următoarele: copia raportului de expertiză medico-legală anterioară cu nr. 6395/2004; certificatul medico-legal din anul 2002; toate internările părții vătămate la diferite spitale; tratamentele recuperatorii urmate de partea vătămată - astfel cum acestea au fost evidențiate în actele medicale puse la dispoziție; examinarea efectivă a părții vătămate făcute la IML la 23.09.2005; rezultatele radiografiei din 01.10.2005, a examenului CT- coloană vertebrală din aceiași zi și a examenului neurochirurgical din 03.10.2005 (efectuat la Spitalul nr. 3 I).

Într-unele din aceste analize (atât din anul 2003, cât și din anul 2005) sau acte medicale, avute în vederea la efectuare expertizei, apare și mențiunea invocată de inculpat. Astfel, se arată (în conținutul raportului) că "examenul neurochirurgical din 03.10.2005 efectuat la Spitalul nr. 3 I consemnează: "; s-a apreciat că prognosticul este menținerea deficitului de mobilitate al coloanei lombare, cu imposibilitatea menținerii prelungite a ortostatismului; posibilitate de terapeutică - gimnastică medicală". Se observă deci că, în chiar cuprinsul rezultatelor aceluiași examen neurochirurgical, citat de inculpat trunchiat (unul din multe altele), se menționează expres că deși există posibilități terapeutice se menține totuși deficitul de mobilitate.

Dar, ceea ce este esențial, este că medicii-legiști au tras concluziile de mai sus, inclusiv aceea a scăderii definitive a capacității de muncă a părții vătămate în proporție de 5%, pe baza analizei coroborate a tuturor analizelor, examenelor și actelor medicale menționate în raportul de expertiză și nu doar pe baza examenului neurochirurgical.

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului G potrivit căruia prima instanță acordat, "în mod injust" părții civile - sumele de 10.253 RON și 2114 RON cu titlu de despăgubiri civile ("rentă" pentru perioada 28.03.2002-09.01.2008), obligându-l chiar și la plata unui procent de 5% din venitul lunar al acesteia pentru viitor, sume ce ar urma să fie achitate de el, "întrucât partea responsabilă civilmente nu mai are activitate", raportat, în principal, la cele anterior arătate, tribunalul constată că este nefondat.

Astfel, așa cum s-a arătat, aceste despăgubiri civile au fost acordate pentru faptul că părții vătămate i-a fost afectată capacitatea de muncă - ca urmare a infracțiunii comise de inculpat - pe diferite perioade de timp și în proporții diferite (inițial total - cca. 100 zile; apoi 10%; iar mai apoi 5 % - procent stabilit cu titlu permanent). Prima instanță a stabilit corect - și nu "în mod aleatoriu" cum a susținut apelantul-inculpat - cuantumul acestor despăgubiri, aferent fiecărei perioade de incapacitate totală sau parțială de muncă, pe bază unor mijloace de probă indubitabile: actele medicale și expertizele medico-legale, precum și înscrisurile referitoare la veniturile obținute sau care ar fi putut fi obținute (copie carte de muncă, copie după o parte din "fluturașii" lunari cu salariul încasat ) de partea civilă - (: aceste mijloace de probă au fost indicate expres în hotărârea apelată, inclusiv prin indicarea paginilor din dosarul cauzei). De altfel, în ceea ce privește cuantumul tuturor despăgubirilor acordate, inculpatul a susținut - în motivele de apel - că prima instanță nu ținut cont de mijloacele de probă administrate pentru dovedirea pretențiilor (criticând deci formal cuantumul acestora), totuși el nu a arătat, în concret - prin calcule sau prin nominalizări punctuale - unde anume ar fi greșit prima instanță, sub acest aspect, referirile sale fiind doar unele generice.

Fiecare perioadă de incapacitate de muncă (totală sau parțială), precum și despăgubirea aferentă au fost corect stabilite și calculate, în acord cu mijloacele de probă.

De altfel, inculpatul a criticat expres - așa cum s-a arătat - nu neapărat cuantumul acestora, cât mai ales faptul că ar fi fost greșit acordate, susținere ce nu poate fi primită în contextul în care, în cauză, este indubitabil că părții vătămate i-a fost afectată capacitatea de muncă, potrivit celor anterior expuse.

Mai mult, aceste despăgubiri, au fost acordate cu titlu de prestație periodică și nu de "rentă" cum a arătat apelantul-inculpat, motivat tocmai de necesitatea reparării prejudiciului cauzat prin diminuarea capacității de muncă a părții vătămate.

Susținerile inculpatului cum că sumele sau procentele acordate părții civile cu titlu de prestație periodică nu se justifică și nu trebuiau acordate - pentru că acesteia i-au fost acordate deja atât daune materiale, cât și morale - nu pot fi primite. Astfel, prin sumele sau procentul stabilit de prima instanță, cu titlu de prestație periodică, judecătoria a reparat un anume tip de prejudiciu din cele cauzate părții vătămate prin fapta inculpatului și anume -diminuarea capacității de muncă -care nu se confundă cu celelalte despăgubiri acordate acesteia (ce au alt conținut concret și vizează repararea altor forme de prejudiciu), dar care, în parte, la nivel teoretic cel puțin, ar putea reprezenta atât o formă de despăgubiri materială, cât și/sau una morală.

În concret, pentru perioada cuprinsă între data accidentului rutier și data de 20.03.2002 (cele cca. 100 zile), partea civilă a fost în incapacitatea totală de muncă. În acest interval, partea vătămată a primit de la locul de muncă o indemnizație cu titlu de plată a concediului medical într-un cuantum mai mic decât salariul pe care l-ar fi primit dacă ar fi lucrat în mod obișnuit, lucru ce nu a fost însă posibil datorită faptei inculpatului. Pentru această perioadă deci, partea vătămată a suferit un prejudiciu material, patrimonial, concret materializat în diferența de venituri de care a fost lipsită și care a fost corect stabilită de judecătorie.

Ulterior datei de 20.03.2002, pe perioade diferite partea civilă a avut capacitatea de muncă diminuată (10% sau 5%) potrivit distincțiilor mai sus-menționate. Chiar dacă după această dată, deși a avut capacitatea de muncă diminuată în procente diferite, partea civilă a încasat, în principiu, aceleași venituri salariale cu cele pe care le-ar fi încasat dacă nu ar fi avut capacitatea de muncă parțial diminuată, totuși nu se poate susține, cu temei - cum pretinde inculpatul-apelant - că aceasta nu ar fi îndreptățită la sumele acordate de prima instanță cu titlu de prestație periodică. Astfel, se observă că judecătoria a dispus corect obligarea inculpatului-apelant, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata unor sume sau procente, după caz, reprezentând tocmai procentul cu care acesteia i-a fost diminuată capacitatea de muncă, din veniturile pe care aceasta a probat că le-a încasat.

, partea civilă nu a fost prejudiciată material, întrucât, de principiu, a încasat aceiași bani ca și atunci când nu i-ar fi fost afectată capacitatea de muncă (ceea ce înseamnă că aserțiunea inculpatului ar părea corectă). Dar numai aparent, pentru că, în realitate, aceasta a suferit, în mod cert, un prejudiciu, în special nepatrimonial, reflectat tocmai în efortul suplimentar pe care partea civilă a fost nevoită, în mod evident, să-l depună pentru a realiza aceleași sarcini de serviciu, ca și înainte. În condițiile în care partea vătămată, deși avea și are capacitatea de muncă afectată parțial, lucra și lucrează normal, ca orice alt angajat, este evident că aceasta este nevoită să depună un efort suplimentar, ceea ce îi creează acesteia o serie de inconveniente, respectiv o formă de prejudiciu, care trebuia reparat. Or, potrivit dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală repararea prejudiciului trebuie să fie integrală și să vizeze inclusiv folosul de care partea civilă a fost lipsită. Ca atare, criticile inculpatului în acest sens nu sunt fondate.

Prima instanță nu avea obligația de a explica caracterul ori natura juridică a acestor despăgubiri (acordate cu titlu de prestație periodică), respectiv dacă sunt despăgubiri morale sau materiale - cum a pretins inculpatul-apelant -, ci doar de a analiza dacă sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale (respectiv: dacă s-a săvârșit o faptă generatoare de prejudicii - ceea ce s-a probat definitiv, latura penală a cauzei fiind soluționată definitiv; dacă s-a cauzat un prejudiciu, în ce anume constă acesta, dacă este cert și care este cuantumul lui; dacă fapta a fost comisă cu vinovăție; dacă există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu),ceea ce s-a făcut și este suficient.

Nu poate fi primită critica inculpatului potrivit căreia prima instanță acordat, "în mod injust" părții civile - o serie de despăgubiri civile ce ar urma să fie achitate de el, "întrucât partea responsabilă civilmente nu mai are activitate".Faptul că partea responsabilă civilmente nu mai are activitate ori este sau va deveni insolvabilă nu are nici o relevanță în stabilirea și repararea prejudiciului, care s-a făcut și trebuie făcută, prin verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Mai mult decât atât, inculpatul, invocând acest lucru "uită"că el este cel care a cauzat fapta generatoare de prejudicii și că el este principalul obligat la a repara aceste prejudicii,iar partea responsabilă doar alături de el și în subsidiar, aceasta având chiar posibilitatea - cu respectarea condițiilor legale - de a se întoarce împotriva sa.

Pentru aceleași considerente, anterior expuse, tribunalul constată că este nefondată și critica aceluiași inculpat-apelant potrivit căreia judecătoria l-ar fi obligat greșit la plata de cheltuieli de judecată către mai multe părți civile, "în condițiile în care obligația de plată a acestor sume revenea asiguratorului, în măsura în care nu se depășește plafonul de 8000 lei noi, pentru fiecare partea vătămată". Și de această dată, inculpatul a "uitat" că el este cel care a săvârșit infracțiunea și tot ele este cel dintâi obligat și la plata acestora. Cu privire la limita maximă anterior menționată, cele arătate mai jos, în privința daunelor morale, care vor fi majorate, vor clarifica aspectul invocat (se va observa că se va atinge cumulat - prin adunarea unor tipuri diferite de despăgubiri - această limită).

În ceea ce privește restul despăgubirilor materiale stabilite de prima instanță, în cazul ambelor părți civile ( și ), tribunalul constată că acestea au fost corect stabilite pe bază de mijloace de probă expres indicate (în special, înscrisuri atașate la dosar în copie). Mai mult decât atât, deși prima instanță a constatat că despăgubirile materiale (cheltuieli cu ședințe de kinetoterapie, corset, diferențe de venit neîncasat, taxe, medicamente sau tratamente plătite etc.) probate în cauză sunt mai mari, totuși accesat nu le-a acordat în integralitatea lor dat fiind principiul disponibilității acțiunii civile (nu mai mult decât s-a cerut).

Cât privește daunele morale, tribunalul apreciază că toate criticile inculpatului nu sunt fondate, fiind însă întemeiate parțial criticile părților civile-apelante și.

Astfel, în ceea ce le privește pe civile-apelante și, prima instanță a ținut seama corect de faptul că, din probele administrate rezultă, fără echivoc, că acestora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice de mare intensitate. Părților civile le-a fost afectat, în mod esențial și ireversibil, climatul socio-familial în care conviețuiau. Tot ca urmare a faptei inculpatului, părților civile le-au fost cauzate importante limitări și privațiuni, fiind lipsite, perioade semnificative de timp - în care au fost spitalizate sau nevoite să urmeze anumite tratamente - de compania familiei și a prietenilor. Probele administrate în cauză sunt elocvente în acest sens. Prima instanță a avut în vedere aceste aspecte, dar a stabilit doar parțial corect cuantumul daunelor morale.

Astfel, nu pot fi ignorate o serie de elemente esențiale în cauză: a) partea civilă (fostă ) a fost internată în mai multe spitale, în mod repetat ca urmare a faptei inculpatului; b) tot această parte vătămată a suferit leziuni vindecabile în cca. 95-100 de zile de îngrijiri medicale, fiind nevoită pentru a se putea recupera funcțional să urmeze ani de zile numeroase și repetate tratamente de recuperare funcțională; c) tot această parte civilă a rămas definitiv cu o incapacitate parțială de muncă în procent de 5% și cu un deficit funcțional la coloana vertebrală definitiv; d) partea civilă a fost internată, la rându-i în spitale, a suferit leziuni grave, vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale, ce au fost de natură să-i pună viața în pericol ("traumatism toracic cu disjuncție condro-costală C6-C7, pneumotorax stâng, pentru care s-a intervenit operator") și, deși nu a rămas cu invalidități a fost la rându-i puternic afectată, viața fiindu-i salvată ca urmare a intervenției chirurgicale prompte; e) deși de la data comiterii faptei au trecut peste 6 ani și J, inculpatul nu a încercat să despăgubească măcar parțial pe nici una din părțile civile și a manifestat pe tot parcursul procesului o lipsă totală de empatie, susținându-și cu vehemență nevinovăția în ciuda unor probe indubitabile (încă dintr-un început) ce au relevat culpa sa exclusivă; în plus, multe din apărările succesive ale inculpatului au urmărit tergiversarea judecării cauzei; f) datorită faptei inculpatului ambele părți civile au fost nevoite să suporte mediul spitalicesc anumite perioade de timp, au necesitat intervenții chirurgicale (una chiar repetate) și tratamente recuperatorii, fiindu-le cauzate importante limitări și privațiuni.

Raportat la toate aceste împrejurări/elemente analizate coroborat, tribunalul apreciază ca sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale nu satisfac exigențele unei juste și integrale reparații a prejudiciului nepatrimonial produs, impunându-se majorarea acestora cu 3000 lei în cazul părții civile (fostă ) și cu 2000 lei în cazul părții civile.

Sub acest aspect sunt deci fiind fondate apelurile părților civile. Evident că pentru argumentele anterior expuse, criticile inculpatului în ceea ce privește daunele morale nu pot fi primite.

Criticile părților civile-apelante referitoare la calculul greșit al cheltuielilor de judecată sunt nefondate. De altfel, acestea nici nu au mai detaliat acest motiv de apel, nearătând în ce sens s-ar fi greșit. Verificându-se actele dosarului, tribunalul constată că s-au acordat cheltuielile de judecată cerute, așa cum ele au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile-unități

medicale, tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect cuantumul acestora, pe baza înscrisurilor atașate la dosar (acte medicale și alte înscrisuri, inclusiv deconturile de cheltuieli).

Față de cele expuse mai sus, tribunalul, constată că nici una din criticile inculpatului nu este fondată. De aceea, în baza art. 379 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatului G-.

Evident că, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și ocazionate de soluționare apelului său.

Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul constă că, în schimb, sunt fondate parțial (numai sub aspectul cuantumului daunelor morale), apelurile declarate de părțile civile (fostă ) și.

De aceea, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală. tribunalul a admis apelurile declarate de părțile civile (fostă ) și împotriva sentinței penale nr. 7/09.01.2008 a Judecătoriei Pașcani, pe care o va desființa, în parte, în latură civilă, în sensul:

a) majorării cuantumului daunelor morale acordate părții civile (fostă ) -, de la suma de 5000 lei RON la 8000 lei RON, ce va fi plătită de asigurator și modificării titularului obligației de plată, către aceeași parte civilă, a despăgubirilor civile în sumă de 2380 lei, din asiguratorul - ASIGURARI SA - Sucursala B, în inculpatul G -, în solidar cu partea responsabil civilmente "EURO LEASING" SRL B, prin lichidator;

b) majorării cuantumului daunelor morale acordate părții civile -, de la suma de 3000 lei RON la 5000 lei RON, ce va fi plătită de asigurator și modificării titularului obligației de plată către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. ", a cheltuielilor de spitalizare în sumă de 888,3563 Ron lei, din asiguratorul - ASIGURARI SA - Sucursala B, în inculpatul -, în solidar cu partea responsabil civilmente "EURO LEASING" SRL B, prin lichidator.

În ambele cazuri, se impune pe lângă majorarea cuantumului daunelor morale și modificarea titularului obligației de plată, către aceleași părți civile, a unora dintre despăgubirile civile stabilite de prima instanță, pentru a se respecta limita maximă de 8000 lei noi/persoană stabilită prin art. 10 alin. 1 lit. "b" din "HG nr. 1194/2000 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de circulație", în vigoare la momentul comiterii accidentului rutier. Astfel, în condițiile în care părții civile (fostă ) - i se vor acorda daune în limita maximă de 8000 lei la plata acestora va fi obligat direct asigurătorul (așa cum și-a și dat acordul prin înscrisurile depuse la dosar), iar la plata sumei de 2380 lei (daune materiale) va fi obligat inculpatul (cel ce a comis infracțiunea) în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În mod similar și din aceleași considerente (dar și pentru a nu se fragmenta același prejudiciu către aceiași parte civilă), se va proceda și în cazul cheltuielilor de spitalizare a părții civile -, în sumă de 888,3563 lei noi, la plata cărora urmează a fi obligat inculpatul (cel ce a comis infracțiunea și principalul ținut la repararea pagubei) în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, decizia pronunțată în apel a fost recurată deinculpatul G și asigurătorul " -" SA - Sucursala

Prin motivele scrise inculpatul a formulat următoarele critici:

1.greșita respingere a cererii privind efectuarea unei noi expertize medico -legale pentru a se determina gradul de scădere a capacității de muncă privind pe partea vătămată iar pe de altă parte, dacă această scădere are caracter permanent;

2.greșita aplicare a dispozițiilor legale privind modul de stabilire a daunelor respectiv a despăgubirilor periodice care ar avea o natură morală sau materială.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii părții civile de acordare a prestațiilor periodice și diminuarea cuantumului daunelor morale.

Asigurătorul " Asigurări" A, prin Sucursala Ias olicitat casarea hotărârilor cu motivația că la instanța de fond cât și cea din apel cauza a fost judecată cu lipsă de procedură deoarece nu a fost citată în calitatea sa procesuală.

Motivele invocate de inculpatul -recurent se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală cu referire la alin. 2 al aceluiași articol privind eroare de fapt în soluționarea acțiunii civile iar ale asigurătorului în disp. art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 21 Cod procedură penală privind judecata în primă instanță și în apel fără citarea legală a unei părți.

Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat iar al asigurătorului este inadmisibil, pentru următoarele:

Raportul de expertiză medico -legală nr. S/6395/28.06.2006 al Institutului de Medicină Legală I concluzionează că incapacitatea de muncă a părții vătămate - se referă la perioada îngrijirilor medicale (95 -100 zile) iar deficitul funcțional de diminuare a capacității de muncă de 10% se întinde din momentul expirării timpului îngrijirilor medicale și până la 9 luni de la data actuală, perioadă în care se recomandă efectuarea de tratamente speciale de recuperare.

Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală I datat 23 sept. 2005 precizează că leziunile constituie un deficit funcțional al coloanei vertebrale lombare și conferă părții vătămate o scădere permanentă a capacității de muncă de 5% conform baremului.

În acest context respingerea de către instanțe a probei privind efectuarea unei noi expertize medico -legale este corectă în sensul că este lipsită de utilitate și concludentă întrucât experții au răspuns obiectivelor stabilite coroborat cu întreaga documentație medicală depusă la dosarul cauzei.

Sumele ce au fost just stabilite ce reprezintă prestația periodică sunt rezultatul dovedit al diminuării capacității de muncă a părții vătămate reflectată în cuantumul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale cât și a efortului suplimentar pentru care aceasta în mod evident l-a depus.

Daunele morale acordate în sumă de 8.000 lei RON în ce privește pe - nu sunt excesive și nici nu lasă locul unei îmbogățiri fără just temei.

Ambele instanțe au motivat corespunzător necesitatea acordării sumei ce reprezintă daune morale constând în aceea că urmare culpei inculpatului, partea vătămată a fost în imposibilitate de a-și desfășura normal activitățile zilnice, i s-a alterat intensitatea fizică, cât și conștiința de a fi bolnav și de a suporta mediul spitalicesc, justifică suma stabilită de instanțe.

În consecință, stabilirea daunelor morale și a întinderii lor sunt rezultatul aprecierii în raport de probele directe și indirecte cât și a efectelor infracțiunii comise.

În ceea ce privește recursul declarat de asigurător, se constată că acesta este inadmisibil, excepție pusă în discuție prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2008 cât și la dezbaterea recursului.

Este de principiu că societățile de asigurare participă în procesul penal în calitatea sa specială de asigurător de răspundere civilă.

Rezultă din actele dosarului că evenimentul rutier din data de 11 decembrie 2001, implicat fiind inculpatul care a condus autoturismul marca OPEL -VECTRA cu nr. de înmatriculare BT.02. era asigurat la SA - Sucursala B cu polița RCA nr. -.

În acest context în mod legal instanțele au procedat la introducerea în cauză a acestui asigurator ce a fost legal citat pe întreaga durată a procesului în fazele de primă instanță cât și în faza controlului judiciar.

Prin urmare, judecata nu s-a produs în contradictoriu și cu recurenta Asigurări SA - Sucursala I, astfel că motivele de recurs privind nelegala citare a acesteia, exced cazului de casare prevăzut de pct. 21 al art. 385 ind. 9 alin. 1 din Codul d e procedură penală.

Analizând hotărârile atacate - în conformitate și cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală - nu se constată nici existența altor motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.

Așa fiind, recursul declarat de inculpatul G - se va respinge ca nefondat conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală și ca inadmisibil recursul declarat de Asigurări - Sucursala I conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "a" teza a II-a din Codul d e procedură penală.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumelor de câte 250 lei către părțile civile -intimate - și - cu titlu de cheltuieli judiciare respectiv onorariu apărător conform chitanțelor nr. 41/12 nov. 2008 și nr. 42/13 mov. 2008.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G - și ca inadmisibil recursul declarat de - ASIGURĂRI SA - prin Sucursala I împotriva deciziei penale nr. 275/13 iunie 2008 Tribunalului Iași pe care o menține.

Obligă inculpatul G la plata sumelor de câte 205 lei către părțile civile intimate (fostă ) și - cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat angajat.

Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumelor de câte 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 Ianuarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

20.01.2009

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu, Susanu Otilia, Juverdeanu Tatiana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Iasi