Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 472/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 472/
Ședințapublică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul pennal declarat de inculpatul T, împotriva deciziei penale nr.101/A din 25 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat din oficiu, pentru recurentul-inculpat, lipsind acesta, intimatele-părți civile și intimata-parte responsabilă civilmente.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția privind inadmisibilitatea recursului declarat.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, asupra excepției ridicate, solicită respingerea acesteia și pe fond, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că apelul a fost declarat în termen de către inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea excepției, apreciind că apelul declarat de inculpat fost tardiv, astfel că se impune respingerea ca inadmisibil recursului. Pe fondul cauzei, în cazul în care instanța nu împărtășește acest punct de vedere, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, apreciind legală și temeinică sentința atacată.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 1003 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în baza art. 178 alin. 2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.11.1970, în com, jud. V, CNP -, studii 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în Rm. V,-, jud. V, la 2 ani închisoare. I s-au aplicat acestuia disp. art. 71 Cod pen. rap. la art. 64 lit. a,b Cod pen.
În baza art. 81 și urm. Cod pen. art. 71 alin. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod pen pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod pen.
În baza art. 14 și urm. Cod pr. pen, art. 346 Cod pr. pen. art. 998 și urm. Cod civ, s-a reținut în sarcina inculpatului un procent de culpă de 50%, victima, având o culpă similară ca întindere, în producerea accidentului rutier.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au mai constituit părți civile și s-a constatat că inculpatul a achitat acestora suma de 10000 lei Ron, cu titlu de despăgubiri civile, iar în baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 19.06.2005, în jurul orelor 06.20, inculpatul se deplasa la volanul autoturismului marca Mercedes cu numărul de înmatriculare nr. 13950-07/08 aparținând Leasing, pe 64, în direcția Dragasani - Rm. Pe locul din partea dreaptă față a autoturismului se afla socrul său, martorul
În timp ce conducea autoturismul pe raza mun. Rm. V, în zona, pe un sector de drum prevăzut cu două benzi de circulație pentru fiecare sens (axul drumului fiind marcat prin linie continuă dublă, limita de viteză prevăzută pentru sectorul respectiv fiind de 70 km/), la un moment dat a sesizat că din partea dreaptă a direcției sale de deplasare s-a angajat în traversarea carosabilului un. Constatând că s-a declanșat o stare de pericol, inculpatul a acționat sistemul de frânare și a virat ușor către stânga, autoturismul continuând să ruleze in continuare spre direcția înainte, în regim de frânare. După ce a parcurs o distanță de cca. 8,5m după începutul înclinării pe carosabil a urmelor de frânare, autoturismul condus de inculpat a intrat in coliziune frontală cu victima, în vârstă de 72 ani, care a fost proiectată în parbriz, apoi pe plafon, după care a căzut pe spate a autoturismului, spărgând lampa de stop, căzând în cele din urmă pe carosabil, în spatele autoturismului, unde s-a constatat decesul acesteia.
Din raportul de constatare medico-legală autopsie aflat la dosar rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cranio-toraco abdominal cu multiple fracturi, rupturi de organe interne, hemoragie internă și externă, fracturi ale membrelor superioare și inferioare, leziunile traumatice fiind produse prin lovire cu si de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier.
În cauză, pe parcursul procesului penal, au fost efectuate mai multe expertize tehnice auto, pentru stabilirea în mod corect și complet a dinamicii producerii accidentului,a vitezei autoturismului, a posibilității de evitare a accidentului de către fiecare dintre cele două părți implicate, a încălcării dispozițiilor legale sau regulamentare în domeniul circulației pe drumurile publice. Astfel, au fost efectuate expertize tehnice judiciare auto de către expert tehnic judiciar - în timpul urmăririi penale și, ulterior, în timpul judecății, de către Laboratorul Interjudețean B din cadrul INEC, precum și o ultimă expertiză de o comisie de 3 experți tehnici judiciari la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice. În fiecare din aceste expertize judiciare, pe baza constatărilor cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului, a declarațiilor de la dosar, în urma utilizării relațiilor tehnice aplicabile, a fost reținută culpa concurentă a inculpatului și victimei in producerea accidentului rutier, cu unele diferențe în ceea ce privește autoturismului în momentul apariției stării de pericol sau în momentul impactului.
Instanța de fond a apreciat că dintre toate acestea, ultima expertiză, efectuată de comisia de 3 experți tehnici din cadrul INEC, este cea mai fundamentată științific, fiind luate în considerare toate aspectele si împrejurările producerii accidentului rutier, fiind utilizați în mod corect și argumentat coeficienții tehnici aplicabili și oferind explicații pertinente cu privire la dinamica producerii accidentului si modului de calculare si stabilire a vitezei autoturismului, a locului producerii accidentului, etc.analizând, totodată, și unele susțineri ale inculpatului referitoare la momentul apariției stării de pericol și comportarea victimei. Prin urmare, la stabilirea situației de fapt, instanța de fond a ținut seama cu precădere de raportul de expertiză criminalistică nr. 242/09.11.2007 întocmit de INEC. S-a reținut astfel că starea de pericol pentru conducătorul auto s-a declanșat in momentul în care pietonul s-a angajat pe sensul de deplasare al autoturismului, pe o traiectorie de intersectare. inițială de deplasare a autoturismului, în momentele premergătoare, a fost stabilită la 88 km/, fiind superioară celei maxime admise pe sectorul de drum respectiv ( de 70 km/).
Întrucât ezitarea victimei (rezultată din susținerile inculpatului și ale martorului G) a avut loc pe de circulație a autoturismului, pietonul constituind la momentul respectiv un obstacol pentru conducătorul auto, s-a apreciat că nu se poate retine pentru inculpatul o întrerupere a stării inițiale de pericol datorită acestui comportament al victimei . Constatarea este confirmată, de altfel, chiar de susținerile conducătorului auto, potrivit cărora a acționat permanent frâna din momentul apariției stării de pericol până la oprirea autoturismului.
Distanta la care s-a aflat autovehiculul față de locul impactului la momentul declanșării stării de pericol a fost de 104, mult mai mare decât spațiul total teoretic de frânare al autoturismului de la inițială de deplasare, stabilită la valoarea de 70. S-a conchis că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului prin frânare până la oprire încă din momentul declanșării stării de pericol. De asemenea, victima putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat în traversarea suprafeței carosabile prin loc nepermis si fără să se asigure.
În plan longitudinal impactul s-a produs în apropierea locului in care a fost găsită . victimei, posibil pe segmentul de drum în lungime de 5, cuprins între sfârșitul urmei de frânare din stânga si .
În plan transversal, impactul a avut loc pe a doua a sensului de circulație D - Rm. V la distanta de cca 1,6 de axul al carosabilului.
autoturismului la momentul impactului (chiar și în condițiile în care acesta a rulat în regim de frânare câțiva metri ) fost de cca 73 km/.
Raportat la distanta dintre autoturism și trecerea de pietoni la momentul declanșării stării de pericol, nu se pune problema unei obligații a conducătorului auto de a circula cu o redusă sub limita legală admisă pe sectorul de drum de la locul producerii accidentului.
În raport de situația de fapt dedusă judecății, instanța de fond, în baza probelor de la dosar, a reținut culpa inculpatului în producerea accidentului ca urmare nerespectării dispozițiilor legale (încălcarea prevederilor art.154 din Regulamentul de aplicare OUG nr.195/2002 constând în depășirea limitei de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv) și a măsurilor de prevedere instituite de lege în domeniul circulației pe drumurile publice în vederea evitării accidentelor rutiere, cu consecința condamnării acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev.și ped. de art.178 alin.2 din Codul penal. Și în sarcina victimei s-a reținut
culpă (în procent de 50 %) în producerea accidentului rutier constând în aceea că s-a angajat în traversarea drumului printr-un loc nepermis și fără a se asigura în prealabil.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev.de art.72 din Codul penal respectiv, limitele speciale de pedeapsă, împrejurările săvârșirii faptei, datele privitoare la persoana inculpatului, atitudinea pozitivă a acestuia constând în despăgubirea moștenitorilor victimei la începutul judecății, prezența sa în fața instanței la termenele de judecată, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, respectiv, în condițiile art.81 din Codul penal, relativ la suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-au aplicat dispozițiile disp. art. 64 lit. a,b din Codul penal și i s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 din Codul penal.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au mai constituit părți civile, instanța de fond constatând totodată că inculpatul a achitat acestora suma de 10.000 lei ron, cu titlu de despăgubiri civile, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 24 din dosarul instanței, precum și din aspectele reținute în cuprinsul încheierii de ședință din 15.02.2008.
Apelul declarat de inculpatul împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins ca tardiv declarat, prin decizia penală nr.101/A din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul-apelant a fost prezent la dezbaterile din data de 12 decembrie 2007, iar apelul a fost înregistrat la data de 07 ianuarie 2008, după expirarea termenului de 10 zile prevăzut în art.363 din Codul d e procedură penală.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care deși legal citat nu s-a prezentat pentru a susține oral motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate și nici nu le-a invocat în scris printr-un memoriu separat.
Examinând decizia atacată din oficiu, potrivit disp.art.385/9 alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.385/1 alin.4 din Codul d e procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 "nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac."
Inculpatul (recurentul din prezenta cauză) face parte din categoria persoanelor care potrivit art.362 din Codul d e procedură penală pot face apel, iar hotărârea atacată ( sentința penală nr.1003 din 19
decembrie 2007) este supusă apelului, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.3851alin.4 din Codul d e procedură penală.
Cum apelul formulat de inculpat a fost respins ca tardiv declarat, împrejurare ce echivalează cu neatacarea hotărârii instanței de fond, recursul formulat, în raport de dispozițiile legale susmenționate este inadmisibil și va fi respins ca atare potrivit art.385/15 pct.1 lit.a) din Codul d e procedură penală.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.101/ din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel.:
16.09.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
