Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 482/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 482
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal)", formulat deinculpatulsipartea responsabila civilmente -. -.impotriva deciziei penale nr.166 din data de 09.04.2008 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av. care raspunde pentru inculpatul recurent lipsa la termenul de azi, av. care raspunde pentru partea civila intimata lipsa la acest termen si av. care raspunde pentru partea responsabila civilmente recurenta -. -.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Av. depune la dosar imputernicirea avocatiala si motivele de recurs formulate in scris pentru inculpatul recurent, care, dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor in sustinerea recursurilor.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine ca, asa cum există probatoriul făcut, consideră că infractiunii îi lipsește unul din elementele constitutive si anume latura obiectivă, intrucat nu a fost o conduită greșită, așa cum mentionează teoria, ci o necesitate obiectivă pentru care nu există o fișă tehnologică și care nu poate fi incadrată in vreo incălcare a normelor tehnice de protectia muncii.
fără a obliga victima, a urcat la ora 15,30 deasupra pentru a consolida acoperișul executat până la acea oră.
In conditiile in care acestia au făcut această deplasare pentru a consolida si pentru a stabili constructia facuta pana la acea data, pana la acea oră, in conditiile in care dupa ce s-au urcat pe acoperis au inchis si ultima aerisire prin scara de protectie, categoric ca singurul loc pe unde puteau trece era acest suport din beton pe care ei l-au folosit, iar martorii audiati in cauză arată fără putință de tăgadă că la acel moment nu era altă cale de refugiu decât această coborâre pe straiul de beton.
Nu a existat nici un fel de intelegere prealabilă, din probele din dosar rezultă că s-a oferit voluntar sa-l insotească in această verificare, s-a urcat, au consolidat aceasta constructie, au coborât pe acest strai de beton si sigur ca nenorocirea s-a produs in momentul in care acesta a călcat pe o dală care trebuia, conform normelor depuse la dosar, să suporte o greutate de 250 de kg.
Atata timp cât această activitate s-a desfasurat in conditii fortuite, că nu a existat nici o intentie de a incălca normele de securitate a muncii, in conditiile in care martorii audiati arată că deasupra acoperișului nu exista in mod obiectiv nici un fel de posibilitate de ancorare a centurii sau altor elemente de siguranță, consideră că acesta nu se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata si crede că ar trebui să se dispună achitarea acestuia pentru faptul ca unul din elementele constitutive, si anume intentia, nu a fost indeplinit.
Solicita achitarea pentru amândouă infractiuni, pentru că el a arătat faptul că nu a existat o intentie in ceea ce priveste regulile de protectia muncii, tot martorii arată că pe acest acoperiș nu exista posibilitatea unei ancorări a centurilor de siguranță, toti martorii declară că activitatea pe acoperiș, deci prinderea acestor coame după ce s-a pus acoperișul, nu se putea face decât prin deplasare liberă pe niște pene de lemn.
Consideră că nici din punct de vedere al savarsirii infractiunii, nici din punct de vedere al incalcarii normelor de siguranță, inculpatul nu se face vinovat.
Din punct de vedere a laturii civile, instanta de apel a considerat in mod intemeiat că nu se poate cere daune materiale intrucat a dovedit cu acte tot ce a insemnat inmormantare si activitatile dupa inmormantare ce au fost suportate de catre unitate, si că daunele morale care au fost diminuate de la 300 mii lei nu pot fi primite nici acestea intrucat nu există nici un element care sa dovedească această sumă foarte mare privind daunele morale.
de aceasta situatie, pe fond, solicita achitarea inculpatului pentru savarsirea celor doua infractiuni, atât cea prevazuta de codul penal cât și cea prevazuta de regulile de protectia muncii, iar in conditiile in care instanta va considera ca acesta se face vinovat, a obliga la plata in solidar, atât pe inculpat cât si pe unitatea pentru care lucra, deci la plata in solidar a drepturilor ce le revin copiilor si diminuarea la 1000 lei a daunelor morale.
Avand cuvantul av. față de recursul inculpatului si in recursul propriu, solicita admiterea cererii de recurs cu privire la capatul de cerere privind daunele morale.
Considera ca cuantumul daunelor morale este exagerat in conditiile in care partea vatamata intimata in cauză nu a facut dovada, nu poate fi cuantificată, nu poate fi dovedită, dar sigur că e vorba și de partea vatamata si de copiii acestuia, câtuși de puțin ar fi putut, dacă ar fi avut posibilitatea, să facă dovada a acelei traume psihice si care a inregistrat-
Este o sumă care a fost efectiv așezată pe hârtie și care a acceptat-o cu foarte multă ușurință. Societatea a acceptat să plătească partii vatamate absolut toate cheltuielile ocazionate cu decesul, de asemenea si celelalte sume care sunt trecute in decizia Tribunalului au fost achitate.
Cu privire la această sumă de 300 de milioane lei, respectiv 200, apreciaza ca se impune a fi revizuită si admisă intr-un cuantum mai restrâns.
Cu privire la recursul inculpatului pune aceleasii concluzii.
Av. avand cuvantul pentru partea civila intimata solicita a se respinge cele două recursuri ca fiind nefondate si a se mentine decizia Tribunalului
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, arată ca, se solicită astăzi in recursul inculpatului de a-l achita pentru savarsirea celor doua infractiuni, cea de ucidere din culpă și infractiunea la protecția muncii, constând in neluarea măsurilor de protectia muncii de catre persoana care avea aceste obligatii, de catre inculpatul recurent.
In luna ianuarie, societatea a incheiat un contract cu societatea comerciala pentru a inlocui acoperișul cu plăci de azbociment și nu cu.
Inlocuirea unui acoperiș se face de la streașină spre coamă, dar pentru a proceda astfel trebuie să se ia masuri. Prima măsură este aceea nu de a se lega de coamă cu centuri de siguranță ci trebuie să construiască niște podine, schele si obligatoriu să pună plase.
In cazul in care se lucreaza la inaltime, cum e cazul de față, la 7- 8 metri, pentru a exista siguranța că cei 7 muncitori, care făceau parte din aceasta echipa si condusa de inculpat, nu vor suferi nici un accident.
Cand au ajuns la coamă, s-au urcat pe acoperiș, pe plăcile de azbociment care trebuiau inlocuite si erau uzate, și atunci, datorită greutății victimei, nu 250 kg, pentru ca nu avea 250 de kg, datorită uzurii plăcii de azbociment aceasta s-a spart și victima a căzut in gol de la 8 metri și a decedat.
Culpa inculpatului constă in faptul că avea obligația de a lua toate măsurile de protecția muncii privind desfasurarea activitatii de inlocuirea acoperișului, in conditii de siguranță pentru cei 7 muncitori, este adevarat că exista in hală, la data cand se deplasează procurorul și organul de protectia muncii, o schelă, dar schela era insuficientă. nu ajungea la inaltimea de nici 7 metri.
Muncitorii au declarat ca au fost nevoiți să se urce pe acoperișul acelei locații fără a avea nici un mijloc de sustinere.
In concluzie, uciderea din culpă s-a datorat incalcarii unei norme elementare de protectia muncii, și pentru acest lucru inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat pentru cele doua infractiuni.
Se mai solicita de catre inculpat prin aparatorul sau, reducerea daunelor morale de la 200 mii lei la 100 mii lei.
Apreciaza că acelasi lucru solicită și reprezentantul partii responsabile civilmente care a fost obligată la câte 140 lei luna cu titlu de daune pentru cei doi minori rămași in urma decesului tatălui lor.
Apreciaza ca solutia instantei de apel este legala, este temeinica.
Cand se acordă daune morale nu trebuiesc acte. E vorba de o suferință care există in sânul unei familii, o familie care a ramas fără tată, o soție care are de crescut doi copii, de aceea, apreciaza ca cele doua recursuri sunt nefondate, că instantele au retinut in mod corect incadrarea juridică dată faptelor inculpatului, acesta se face vinovat de aceste infractiuni, că instantele au procedat corect cu privire la acordarea de daune morale, daunele materiale au fost acoperite in cursul urmaririi penale.
Solicita a fi respinse recursurile ca fiind nefondate.
In replica, av. sustine că, din probele dosarului rezultă o situatie deosebită. Cei 7 muncitori care au lucrat la prinderea coamelor pe acest acoperiș au coborât in jurul orei 15,00, in jurul orei 15,30 datorită unui anunț cu privire la un eventual vând puternic, acesta l-a determinat pe să ceară un muncitor pentru a verifica, pentru a se duce, ca o dată in plus să constate că toate coamele au fost prinse.
Și muncitorii declară faptul că acestia s-au urcat pe aceste podine de lemn, martorii declară că pe aceste podine nu exista nici un fel de posibilitate de siguranță, că toți au lucrat pe aceste podine de lemn fără să fie asigurate și că in momentul in care acestia au ieșit pe acoperiș au inchis ultimul element de coborâre pe scară tocmai in ideea că acel vând care a fost declanșat dupa ora 15,00, sau in dupa amiaza zilei acestei nenorociri, era posibil să ducă la un turbion care dacă găsea o porțiune deschisă putea să ia acoperișul să-l dea peste cap.
Deci, ceea ce a facut el nu poate fi incadrat ca o faptă culpabilă, ca o infractiune, ci ca un element in conditiile art.47 Cod penal, in conditii fortuite, in conditii in care altă posibilitate nu era, in conditiile in care regulamentul care il insereaza protectia muncii spune că această activitate nu era prevăzută, era o activitate deosebită, o activitate in interesul muncii, in interesul activitatii, si in această situatie categoric că nu se poate considera că acesta a savarsit o infractiune.
Nu sunt intrunite elementele constitutive pentru aceasta infractiune.
Solicita a se avea in vedere această situatie deosebită și a se stabili că nu se face vinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpă.
de recursul partii responsabile civilmente, crede ca in conditiile in care instanta va mentine această sentință sub aspectul condamnarii lui, suma de 200 milioane stabilită de instanță este exagerată și nu are nici un suport.
Este de acord cu domnul procuror, că există o traumă, sigur că acesti copii suferă, dar i se pare că suferința trebuie totuși moderată.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.3114/25.10.2006 a fost condamnat inculpatul la pedepsele:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 al.2 Cod penal și
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.37 din Legea nr.90/1996, ambele cu aplicarea art.74 lit. a, c, art.76 și art.33 lit. "a" Cod penal.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele în totalitate și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.7 din aceeași lege.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente I să plătească părții civile suma de 1500 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească minorilor și câte 145 lei lunar prestație periodică începând cu decesul victimei, respectiv 19.01.2004 și până la majoratul fiecărui minor.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
La data de 29.01.2004 o echipă de muncitori de la "" I efectuat lucrări de reparații la o hală de producție aparținând I, constând în înlocuirea plăcilor de azbociment de la acoperișul halei. Echipa de muncitori era compusă din:, (dulgher), (schelar), (schelar), (dulgher), și, șeful punctului de lucru fiind inculpatul, ing.. Lucrarea fusese începută încă din ultima perioadă a anului 2003, dar, din cauza timpului nefavorabil, a fost sistată până la data de 19.01.2004.
Până la data de 29.01.2004 lucrările s-au desfășurat fără incidente, la această dată având loc un accident de muncă, soldat cu moartea victimei, care a căzut de pe acoperiș, de la o înălțime de circa 7- 8 metri.
În fapt, la data sus menționată, muncitorii au început lucrul la orele 07,30, finalizând înlocuirea plăcilor de azbociment la a treia travee a acoperișului, inclusiv montarea coamelor corespunzătoare acestei secțiuni de acoperiș. coamelor s-a efectuat de către muncitorul și ing.. În jurul orelor 15,00, în timp ce aceștia se deplasau pe acoperiș, prin exterior, pe panele de beton având o lungime de circa 75 cm, pentru a ajunge la punctul de acces în interiorul halei, amenajat de către I, a călcat pe o placă de azbociment, care a cedat sub greutatea sa și s-a rupt, căzând în interiorul halei de la o înălțime de 7 - 8 metri. De la locul unde s-a desfășurat lucrul în acea zi și până la locul unde a avut loc căderea, cei doi au parcurs circa 36 de metri și mai aveau de parcurs până la punctul unde urma să aibă loc coborârea aproximativ 12 metri.
Potrivit raportului de necropsie nr. 1955/C al I, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat suprimării bruște a funcțiilor vitale, în urma unui politraumatism cu multiple fracturi de boltă și baza craniană, fracturi costale și radială dreaptă, dilacerări multiple cerebrale, contuzii cerebrale - leziuni produse prin precipitare. În momentul decesului sângele victimei nu conținea alcool.
Pentru stabilirea cauzelor care au concurat la producerea accidentului trebuie analizate atât condițiile de lucru stabilite în fișa tehnologică a lucrării, cât și modul concret în care s-a derulat lucrarea, prin raportarea acestora la normele de protecție a muncii.
Astfel, potrivit fișei tehnologice - filele 36-40 din dosarul I - montarea plăcilor de azbociment (constând în prinderea acestora pe panele de beton cu șuruburi metalice prevăzute cu rondele și garnituri etanșe) urma să se facă de la streașină spre coamă, de pe schela metalică, montată în interiorul halei, prevăzută la partea superioară cu de lucru cu suprafața continuă, executată din dulapi. Pentru asigurarea suplimentară a muncitorilor care lucrau pe acoperiș, s-a prevăzut montarea unei plase de protecție 6 x 12, din funie de relon de 12 mm grosime, dedesubtul tronsoanelor în curs de montaj. S-a stipulat, de asemenea, în fișa tehnologică faptul că se vor monta în exterior, pentru circulație și execuție lucrări, podine din dulapi de rășinoase cât și faptul că muncitorii vor fi dotați cu echipament special de protecția muncii, respectiv centura de siguranță, casca de protecție și încălțăminte antiderapantă.
La momentul producerii accidentului s-a constatat că în interiorul halei de producție se găseau mai multe schele metalice, prevăzute cu din plase sudate (în raportul se specifică faptul că acestea nu erau în conformitate cu fișa tehnologică - fila 3 raport; într-adevăr, în fișa tehnologică se stabilise ca plasa de protecție să fie din funie de relon, fixată de pane), dar nu s-a procedat la măsurarea înălțimii acestora, pentru a se vedea în ce măsură muncitorii aveau posibilitatea să monteze colile de azbociment de pe aceste schele, respectiv de pe interior, motiv pentru care se vor avea în vedere în lămurirea acestui aspect declarațiile muncitorilor, care au precizat că diferența de nivel dintre schelă și acoperiș era destul de mare, mai ales în zona coamei, astfel că montarea colilor de azbociment se putea face de pe interior doar în cazul rândului de lângă streașină, diferența de nivel crescând progresiv pe măsura înaintării spre coame.
În momentul cercetării locului accidentului nu s-a acordat atenție nici modalității de construcție și dispunere a schelelor, neputându-se stabili ulterior dacă sectorul unde s-au montat coamele mai era asigurat cu plasele de sârmă sau se trecuse deja la mutarea schelelor și, implicit, a plaselor într-un alt sector, unde urma să fie continuată activitatea în ziua următoare. În mod cert însă, în zona unde s-a produs căderea, nu existau nici un fel de elemente de siguranță.
Au mai precizat muncitorii că accesul pe acoperiș nu se făcea numai de pe interior, ci și prin folosirea scării de acces a halei, ceea ce implica inevitabil deplasarea pe acoperiș în afara ariei asigurată cu plasă și în condițiile în care muncitorii care lucrau în exterior nu foloseau centuri de siguranță, întrucât nu erau amenajate puncte de prindere (centurile erau folosite doar de muncitorii care ridicau plăcile de azbociment ce urmau a fi montate).
Aceste aspecte ținând de modalitatea concretă de lucru - deplasarea pe acoperiș î zona neasigurată și fără centuri de siguranță, uneori și fără dulapi de lemn, direct pe panele de beton - au creat premisele producerii unui accident de muncă prin cădere de la înălțime, condițiile de lucru neîndeplinind cerințele normelor de protecție a muncii specifice activităților din domeniul construcțiilor, nr. 12/2001, care stipulează că:
- "lucrul la înălțime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat și dotat din punct de vedere tehnic și organizatoric, astfel încât să prevină căderea de la înălțime a muncitorilor" (art. 22);
- "accesul la și de la locurile de muncă amplasate la înălțime trebuie asigurat împotriva căderii în gol a lucrătorilor" ( art. 124).
Potrivit art. 12 lit. a din /1995 maiștrii și ceilalți conducători ai punctelor de lucru au obligația să organizeze desfășurarea activității în deplină siguranță pentru muncitorii pe care îi conduce, fiind răspunzători pentru aplicarea regulilor de protecție a muncii.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că punctul de lucru era condus de inginerul, care răspundea de respectarea acestor prevederi.
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, în faza de judecată nu a fost audiat, deoarece s-a prezentat la un singur termen, când nu a putut fi audiat.
În apărarea sa, inculpatul a invocat împrejurarea că deplasarea sa și a victimei pe acoperiș s-a efectuat în codiții fortuite, respectiv pentru a verifica modul de prindere a coamelor și asigurarea lor suplimentară, întrucât în mass-media s-ar fi anunțat condiții meteorologice nefavorabile pentru următoarea perioadă, respectiv viscol, existând riscul desprinderii unor piese ale coamei. Inculpatul a precizat că accesul pe acoperiș a avut loc de pe schelă, dar după efectuarea verificărilor nu s-au putut întoarce pe același traseu, deoarece în urma lor s-a montat și ultima coală de azbociment, închizându-se astfel acoperișul, ieșirea intempestivă pe acoperiș nelăsând timpul necesar pentru luare unor măsuri de protecție.
Situația de fapt, a fost reținută de prima instanță în urma administrării și coroborării probelor formulate în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare a locului producerii accidentului; raportul de necropsie; plângerea și declarațiile părții civile; adresa nr. 32696/03.02.2006 a I; adresa nr. 1688/29.06.2006; declarațiile martorilor:,; dosarul și declarațiile inculpatului.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, rezultă însă că nu sunt întrunite condițiile reținerii cazului fortuit, pentru următoarele considerente:
- victima și inculpatul nu ieșiseră pe acoperiș doar pentru a verifica coamele, așa cum susține inculpatul, ci au lucrat la montarea efectivă a acestora, pe o porțiune de circa 10 metri, acest aspect rezultând din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză. De altfel, chiar inculpatul a declarat inițial că a lucrat împreună cu victima la montarea coamelor, declarația sa fiind inserată în procesul-verbal de cercetare a locului accidentului întocmit de procuror;
- organizarea muncii la nivelul punctului de lucru a fost de la început deficitară, în sensul că nu s-a prevăzut o variantă de coborâre de pe acoperiș după înlocuirea colilor aferente fiecărui sector, deplasarea muncitorilor pe acoperiș fiind frecventă;
- potrivit adresei nr. 1688/29.06.2006 a Centrului Regional M, în perioada: 29 - 30.01.2004, în municipiul I, vremea a fost apropiată de normalul termic al perioadei, iar vântul a suflat slab la moderat, cu o viteză de până la 4 m/s, semnalându-se precipitații trecător, în cantitate de 4 l/mp, sub formă de lapoviță și ploaie.
În concluzie, deplasarea victimei și a inculpatului pe acoperiș nu a fost intempestivă, împrejurare în care aceștia erau obligați să respecte regulile de protecție a muncii specifice lucrului la înălțime.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, de a nu lua măsurile prevăzute de dispozițiile legale de protecția muncii specifice activităților de construcții - lucru temporar la înălțime, punând în pericol iminent de accidentare personalul din subordine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90/1996 modificată, iar fapta aceluiași inculpat de a-l fi determinat la data de 29.01.2004 pe numitul să urce în aceste condiții pe acoperișul halei de la I, împrejurare în care s-a accidentat mortal, căzând de la 7- 8 metri înălțime, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a reținut și culpa victimei în producerea accidentului, deoarece aceasta a acceptat să urce pe acoperișul halei de producție, unde era punctul de lucru, în condiții interzise de normele de protecție a muncii, respectiv fără a folosi centura de siguranță și deplasându-se pe acoperiș în absența altor elemente de siguranță.
Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, s-a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de partea specială a Codului penal și legea specială.
La individualizarea judiciară a pedepselor, în cadrul criteriilor generale prevăzute la art. 72 Cod penal, se vor avea în vedere, gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, consecințele săvârșirii acestora și lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut la art. 52 Cod penal, va putea fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoare, cuantumul acestora fiind orientat sub minimul special prevăzut de lege potrivit prevederilor art. 74 lit. a, c și 76 Cod penal.
Având în vedere lipsa stării de recidivă a inculpatului, infracțiunile săvârșite, cuantumul pedepselor aplicate și data săvârșirii infracțiunilor, în baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiate în totalitate și condiționat pedepsele aplicate inculpatului.
S-a atras atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2007.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 RON, cu titlul de daune morale și suma de 10.000 RON cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, praznicele tradiționale, pomenirile făcute cu ocazia sărbătoririi numelui de și și contravaloarea cavoului executat după moartea soțului, iar în calitate de reprezentant legal al minorilor și a solicitat câte o pensie de întreținere pentru fiecare începând cu data decesului și până la majorat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 al. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, fiind aplicabile dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, sub aspectul existenței unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu cert și săvârșirea faptei cu vinovăție.
În cauza de față, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă, prejudiciul material este cert, există legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și s-a stabilit vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului, instanța va avea în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă doar o parte din cheltuielile solicitate de partea civilă, cu titlul de daune materiale, suferințele psihice cauzate de decesul victimei și faptul că partea civilă a rămas să crească singură doi minori, culpa comună în producerea accidentului.
La stabilirea pensiei pentru minori, prima instanță a avut în vedere salariul minim pe economie la această dată și cota din salariu care se cuvine pentru doi copii, deoarece a trecut o perioadă mare de timp de la data accidentului și în aceste condiții nu s-a putut stabili suma pe care ar fi câștigat-o victima la această dată.
Pe cale de consecință, s-a dispus admiterea, în parte, a acțiunii civile formulată de partea civilă și obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente "", să achite părții civile suma de 1500 lei cu titlul de daune materiale, suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale și pentru minori câte 145 lei lunar, începând cu data decesului victimei și până la majoratul copiilor.
În termen hotărârea a fost apelată de partea civilă cu motivarea că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță nu a ținut cont de faptul că inculpatul avea calitatea de șef a victimei, în atribuțiile acestuia de serviciu intra și obligația de a asigura echipament de protecție și a se respecta regulile de protecția muncii, fapt pentru care nu se poate reține o culpă egală a victimei cu cea a inculpatului; trebuia ca instanța de fond să aibă în vedere și poziția procesuală a inculpatului, care nu s-a prezentat decât la un singur termen de judecată, precum și faptul că, în urma victimei, soțul său, au rămas doi copii minori, care au suferit mult; că daunele materiale și morale acordate sunt prea mici, în cauză impunându-se acordarea în totalitate a daunelor solicitate, raportat la faptul că soțul său, a decedat la doar 43 de ani, copiii au fost șocați, aceștia fiind și într-o perioadă grea la adolescență, când au nevoie de ambii părinți, iar decesul tatălui a avut repercusiuni grave asupra stării lor de sănătate și asupra evoluției școlare.
Partea responsabilă civilmente "" a criticat sentința apelată doar sub aspectul laturii civile, invocând că valoarea despăgubirilor acordate părții civile a fost stabilită într-un cuantum prea mare, nefiind probată de depozițiile martorilor și înscrisuri, și fără ca prima instanță să țină cont că societatea a acordat despăgubiri sub forma ajutorului de înmormântare și a unui ajutor financiar acordat copiilor, fapt ce este dovedit cu înscrisuri și cu martori. (s-au depus în acest sens la dosar mai multe înscrisuri fotocopiate, reprezentând chitanțe, facturi fiscale, acte justificative, devize de lucrări).
Inculpatul, prin motivele de apel depuse în scris la dosar, a invocat următoarele:
- în latură penală, prima instanță trebuia să constate că infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată le lipsește unul dintre elementele constitutive și anume latura obiectivă, întrucât nu fost o conduită greșită, ci o necesitate obiectivă pentru care nu există fișă tehnologică și care nu poate fi încadrată în vreo încălcare a normelor de protecția muncii, și
- în latură civilă, prima instanță a nu a indicat criteriile pe care le-a avut în vedere atât pentru acordarea despăgubirilor materiale, având în vedere că, la dosar, există dovezi care atestă faptul că atât societatea cât și salariații acesteia au contribuit cu sume substanțiale la cheltuielile materiale și a parastaselor (s-au depus în acest sens la dosar mai multe înscrisuri fotocopiate, reprezentând chitanțe, facturi fiscale, acte justificative, devize de lucrări), cât și pentru acordarea daunelor morale; totodată, în mod ilegal, a fost obligat doar el la plata prestațiilor periodice, când se impunea obligarea sa, în solidar, cu partea responsabil civilmente.
Prin decizia penală nr.166/9.04.2008, Tribunalul Iașia admis apelurile, a înlăturat dispozițiile art.1 și 7 din Legea nr.543/2002, a contopit pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță și a dispus ca acesta să execute 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal a suspendat executarea pedepsei pe durata prevăzută de art.82 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 al.5 Cod penal.
A fost înlăturată obligația inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata daunelor materiale și în consecință a fost respinsă cererea părții civile.
A fost redus cuantumul echivalentului bănesc al daunelor morale la 20.000 lei.
S-a cuantificat prestația periodică pentru minorii victimei în perioada 1.02.2004 - 1.07.2007 la câte 2972,5 lei fiecare și s-a stabilit o prestație periodică pentru minora la câte 107,5 lei lunar până la majorat.
S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă cu probele administrate, probe din care a rezultat fără echivoc existența faptelor și vinovăția inculpatului, că activitatea pe care a efectuat-o împreună cu victima era în fișa postului și nu s-a efectuat sub imperiul forței majore, că inculpatul în calitatea pe care o avea, avea responsabilități pe linie de protecție a muncii.
S-a reținut că pedepsele au fost corect individualizate, că s-a avut în vedere persoana inculpatului dar și împrejurările consumării faptei, inclusiv culpa concurentă a victimei.
Față de data intrării în vigoare a Legii nr.543/2002 și data săvârșirii faptei 29.01.2004, s-a reținut de instanța de apel că nu sunt incidente dispozițiile legii de grațiere.
În consecință, menținându-se pedepsele, s-a dispus contopirea acestora și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, cerințele art.81 Cod penal fiind îndeplinite.
În latura civilă a cauzei tribunalul a reținut că din analiza tuturor înscrisurilor depuse de părți sunt dovedite cu acte justificative cheltuieli de înmormântare în sumă totală de 4804,96 Ron (634,1611 + 960,7370 lei +987,0661 + 2223 lei Ron), ce au fost plătite integral părții civile de partea responsabilă civilmente și de la salariații acestei unități.
Totodată, s-a constatat că înscrisurile doveditoare a cheltuielilor de înmormântare au fost depuse la dosar de către inculpat și nu de către partea civilă.
Analizând soluția primei instanțe cu privire la daunele materiale, tribunalul a constatat că, în mod nefondat, prima instanță a reținut că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, și în special existența unui prejudiciu cert care să nu fi fost reparat încă. Astfel, din înscrisurile depuse de inculpat, rezultă clar că mare parte din cheltuieli au fost plătite părții vătămate de către partea responsabilă civilmente, care răspunde solidar cu inculpatul în ceea ce privește acoperirea prejudiciului, iar cealaltă parte de către salariații societății unde lucra victima.
În concluzie, tribunalul constată că prejudiciul material ce a fost dovedit în cauză a fost recuperat integral de către partea civilă, deși s-a reținut și culpa victimei, fapt ce impunea reducerea pretențiilor la J, prima instanță apreciind, în mod nefondat, faptul că se impune despăgubirea acesteia cu suma de 1500 lei.
Referitor la daunele morale, tribunalul a constatat că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre cuantumul prejudiciului moral și cel al despăgubirii.
În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând, astfel cum s-a arătat, în diversele cheltuieli ocazionate de înmormântare, cheltuieli în concordanță cu tradițiile recunoscute de comemorare și cinstire a morților, care nu pot fi ignorate în aplicarea legii, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.
Astfel, este de reținut că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
În cauză, instanța de fond, în ceea ce privește daunele morale solicitate de soția victimei decedate, prima instanță a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția victimei ( soț și tată a doi copii minori), de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.
Este de necontestat faptul că prin dispariția soțului în vârstă de 43 ani a fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de și de afecțiune profundă și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.
Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă și de copii victimei, în vârstă de 13 ani - - și respectiv 15 ani - în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă acestora cu victima, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului. Cât privește importanța valorilor lezate prin faptele inculpatului, relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață se distanțează sub raportul gravității încălcării lor de toate celelalte infracțiuni.
Dar, prima instanță la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuia să aibă în vedere și faptul că s-a reținut și culpa concurentă a victimei, fapt ce atrage reducerea la Jaa cestor daune, precum și faptul că fapta de ucidere a fost săvârșită din culpă.
Față de cele arătate tribunalul a apreciat că suma de 30.000 lei Ron este mult prea mare, raportat, așa cum s-a arătat, la prejudiciul moral suferit de către această parte civilă și la culpa concurentă a victimei, și în consecință urmează a dispune admiterea apelului inculpatului și părții responsabil-civilmente sub acest aspect, în sensul reducerii cuantumului acestor daune morale.
În ceea ce privește prestația periodică stabilită în favoarea minorilor în vârstă, la data comiterii faptelor, de 13 ani - - și respectiv 15 ani -, tribunalul a constatat că prima instanță a calculat în mod greșit suma acordată cu titlu precizat raportat la salariul minim pe economie și nu a ținut cont de faptul că împlinise la data pronunțării sentinței 18 ani, fapt ce impunea doar aplicarea unei sume globale.
Astfel, în cazul în care în cauză s-a dovedit ce venituri încasa victima la momentul accidentului, respectiv suma de 430 lei lunar - a se vedea copia de pe carnetul de muncă, și, astfel, trebuia a se avea în vedere aceste venituri. Cum, contribuția legală ce se cuvenea pentru cei doi minori era de 1/3 din venituri, prestația periodică trebuie stabilită la suma de 72,5 lei Ron lunar pentru fiecare copil.
Cum, împlinise la data pronunțării sentinței 18 ani, se impune acordarea în favoarea fiecărui minor, până la data pronunțării sentinței de fond, a unei sume globală, ce se va calcula pentru perioada 01.02.2004-01.07.2007 (72,5 lei Ron lunar X 41 de luni), după care o sumă lunară (1/4 din venitul de 430 lei) pentru minora până la majoratul acesteia, urmând pentru aceste considerente a se dispune admiterea apelului inculpatului și părții responsabil-civilmente.
În termen decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că activitatea întreprinsă de inculpat și victimă era o necesitate obiectivă, ce nu poate fi încadrată ca o încălcare a normelor tehnice de protecție a muncii și în consecință lipsește latura obiectivă, că victima a efectuat activitatea voluntar, că activitatea s-a desfășurat în condiții de caz fortuit, că daunele morale acordate sunt în cuantum prea mare.
Partea responsabilă civilmente motivează recursul susținând că daunele morale acordate sunt prea mari, că acestea nu au fost dovedite.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, probe din care rezultă fără echivoc că inculpatul în calitate de șef al punctului de lucru avea obligația de a lua măsuri de protecție a muncii specifice lucrărilor de construcție la înălțime, că fără a lua măsurile necesare de prevedere a determinat victima să lucreze în condiții care au condus la cauzarea decesului.
Nu rezultă din probele administrate că activitatea desfășurată de inculpat prin omisiune și acțiune este consecința unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute ori în stare de necesitate.
Daunele morale acordate victimei, așa cum au fost reduse de instanța de apel, corespund prejudiciului moral suferit de partea civilă prin pierderea soțului, cuantumul acestora nu este redus dacă avem în vedere vârsta victimei, situația familială, relațiile bune existente între soți, suferința în plan psihic a membrilor familiei.
Suma acordată de instanța de apel ca urmare a reținerii și culpei concurente a victimei, poate acoperi în parte prejudiciul moral creat părții civile.
Cuantumul daunelor morale nu se stabilește prin probe ci prin apreciere de către instanță pe baza criteriilor precizate de instanța de apel.
De altfel motivele invocate în latura civilă, în recurs, nu se regăsesc printre cazurile de casare enumerate la art.3859Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente "" I împotriva deciziei penale nr.166 din 09.04.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
14.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
