Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 49/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Ședința publică de la 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 49

Ministerul Public reprezentat de procuror -

Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile, și, partea responsabil civilmente B și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 308/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 19912/99/206, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 Cod Penal).

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 7 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 9.04.2009.

INSTANȚA

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 308 din 22 mai 2008 Tribunalului Iașis -a dispus condamnarea inculpatului la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele 2 pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; date ce vor fi comunicate serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 ind. 4 Cod penal privind revocarea.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților:, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 273 alin. 2 Cod penal și art. 178 alin. 2 Cod penal.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă - Marfă, cu sediul în B, reprezentată prin Marfă

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile echivalentul în lei noi a sumei de - ROL, reactualizată cu rata inflației, începând cu 11.09.1997 și până la plata efectivă a debitului reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat părții civile.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, și .

Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Marfă B să plătească următoarele sume:

- către partea civilă echivalentul în lei (RON) a sumei de 5.000.000 ROL, reactualizată cu rata inflației începând cu 11.09.1997 și până la data plății efective, reprezentând daune materiale;

- către părțile civile, și echivalentul în lei noi a sumei de 30.000.000 ROL, reactualizată la rata inflației, începând cu 11.09.1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale;

- către părțile civile și -, echivalentul în lei noi a diferenței dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima, calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod procedură civilă, de la data de 11.09.1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a fiecărui copil,dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

S-a respins cererea părților civile pentru instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - Marfă B să plătească statului suma de 5000 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 28.01.1998 întocmit în dosarul nr. 1151/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 274 alin. 2 și art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal.

În actul de sesizare se rețin următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1151/P/1997, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6661/bis/2002, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de: neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, fapta prev. și disp. art. 274 alin. 2 Cod penal și uciderea din culpă, fapta prev. de disp. art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul, a lucrat ca mecanic de locomotivă la de locomotive a regionalei CFR În aceeași unitate a lucrat și inculpatul ca mecanic ajutor, iar inculpatul a fost șef de manevră la Stația CFR - Jijia, județul

În seara zilei de 10/11.09.1997 în jurul orelor 18,oo inculpații și s-au prezentat la serviciu, fiind planificați pe locomotiva diesel nr. DA 1029, pentru efectuarea unor manevre în Stația CFR - Jijia, aflată pe teritoriul com., jud.

Echipa de manevră, repartizată pentru dirijarea locomotivei condusă de inculpații și a fost alcătuită din inculpatul - șef manevră și victima - manevrant, iar impiegatul de serviciu în noaptea de 10/11.09.1997 la Stația CFR - Jijia a fost.

Pentru desfășurarea activității, sus-numiții comunicau între ei prin stațiile radiotelefonice cu care erau dotați. Cei trei inculpați și victima și-au desfășurat activitatea fără evenimente deosebite până în zorii zilei următoare, 11.09.1997, în jurul orelor 4,15 când impiegatul de mișcare a comandat prin stația de telefon deplasarea unui convoi de 10 vagoane marfă aflat pe linia 24, spre stația CFR, la linia CL 2, pentru ca apoi să fie tractat la Stația CFR Socola

După ce au recepționat comanda, inculpații, și victima au stabilit ca acel convoi să fie deplasat la linia menționată mai sus, prin împingere, pentru ca locomotiva să rămână în fața convoiului, în cea de-a doua fază a manevrei și anume la deplasarea spre stația CFR Socola I, victima a urcat pe platforma gheretei celui de-al doilea vagon al convoiului, având în vedere sensul de deplasare, iar inculpatul, în loc să urce pe platforma aceluiași vagon ori să dirijeze convoiul din apropierea liniei pe care se afla, a mers la cabina, aflată în zona liniei, la martorul, acarul de serviciu.

Victima a data comanda de plecare, prin stația radio-telefon pe care o avea în dotare, comanda fiind receptată de inculpații și. Deși aceștia trebuiau să se afle la postul de comandă nr. 1 al locomotivei DA.1029 deci postul dinspre convoi, ei ai rămas în postul nr. 2.

După recepționarea comenzii victimei, inculpații și au pus în mișcare convoiul, fără să fie atenți la semnalul liniei respective, care era pe poziția oprit (avea lampa albastră aprinsă). Nici victima nu a observat la timp semnalul, aflându-se pe partea opusă stânga a convoiului - în sensul său de deplasare și convoiul a pătruns pe linia de refugiu, a distrus opritorul de la capătul liniei, iar primele două vagoane au deraiat urcând pe terasamentul din piatră al căii ferate.

Partea din față a primului vagon a pătruns în gabaritul liniei nr. 2CL I - și a fost acroșat de locomotiva diesel nr. 859, izolată, care circula pe această linie, de la spre I, producându-i ușoare avarii.

Victima nu a reușit să sară de pe platforma vagonului nr. 2 unde se afla, fiind- și nr. 3, moartea ei survenind imediat.

La data de 12.09.1997 s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului victimei pentru stabilirea cauzelor morții.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 9267C/24.09.1997 emis de către Laboratorul de Medicină Legală I, rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă fracturii atlasului cu secțiune modulară, multiplele fracturi osoase (costale bazin) și rupturilor de organe interne. Potrivit concluziilor raportului menționat, leziunile s-au putut produce în cadrul unui politraumatism - accident de trafic feroviar - prin comprimarea și răsucirea corpului victimei între două planuri dure.

În momentul decesului sângele victimei conținea 0,30 gr. %o alcool.

Din probele administrate în cauză a rezultat că accidentul de cale ferată în care s-a produs avarierea celor 3 vagoane de marfă a locomotivei 859 și moartea victimei a fost cauzat de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, de către inculpații, și. Potrivit prevederilor instrucțiunilor CFR nr. 5, respectiv nr. 6, referitoare la atribuțiile mecanicilor de locomotive și manevranților, inculpații și trebuiau să ocupe postul nr. 1 al locomotivei DA 1029 pe postul mecanicului respectiv, mecanicului ajutor, să urmărească indicațiile semnalelor luminoase, iar șeful de manevră trebuia să urmărească personal operațiile de manevră.

Însă cei trei inculpați nu au respectat prevederile instrucțiunilor menționate mai sus. Inculpații și au condus locomotiva DA 1029 din postul nr. 2 al acesteia, fiind neatenți atât la semnalul, aflat pe linia 24L, care avea lampa albastră aprinsă, deci era pe poziția care ordona manevra interzisă și la apelurile victimei, care le comunica că semnalul este pe poziția "oprit".

Inculpatul a părăsit postul său de șef al echipei de manevră, fără nici un motiv lăsând-o pe victima să dirijeze singură manevrele convoiului.

Dacă el ar fi fost la postul său, adică pe convoi sau într-un loc din care să poată conduce manevra convoiului, ar fi observat lampa opritorului pe poziția oprit și ar fi comandat oprirea convoiului, spațiul existent până la parapetul liniei de refugiu și viteza redusă, de deplasare a convoiului, permițând acest lucru.

Așadar, inculpații și și sunt vinovați de producerea accidentului în care au fost avariate 3 vagoane de marfă, o locomotivă și a murit victima.

Fapta celor trei inculpați de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, urmată de accident de cale ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 274 alin. 2 Cod penal și art. 178 alin. 2 Cod penal.

Inculpații au susținut că nu au fost asigurate condiții corespunzătoare pentru desfășurarea manevrelor în stația CFR - Jijia, referindu-se la iluminatul slab, la insuficiența numărului de manevranți care alcătuiau echipa de manevră, la lipsa unui parapet conform instrucțiunilor CFR, la capătul liniei de refugiu precum și la existența vegetației printre liniile de cale ferată ale acestor spații, care ar fi redus vizibilitatea semnalelor.

Aceste împrejurări nu-i absolvă de răspundere, dovedindu-se că aspectele invocate în apărare nu fac parte din categoria cauzelor accidentului.

Prin sentința penală nr. 240/03.05.2001, Tribunalul Iașia dispus în baza disp. art. 333 Cod procedură penală restituirea cauzei procurorului privind pe inculpații, și pentru completarea urmăririi penale.

În motivarea soluției, Tribunalul Iașia constatat că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acestuia în fața instanței s-ar face cu mare întârziere.

Prin decizia penală nr. 285/11.04.2002 Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de pachetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr. 240/03.05.2001 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a casat-

Rejudecând cauza a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru continuarea judecății.

A fost respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.

În considerentele deciziei, Curtea de APEL IAȘIa arătat că cercetarea judecătorească este completă și nu înregistrează minusuri care să facă imposibilă pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Sub nr. 6661/2002 cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Iași.

La termenul de judecată din data de 13.03.2003 reprezentantul parchetului a solicitat extinderea procesului penal și față de pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. 2 și art. 273 alin. 2 Cod penal.

Prin sentința penală nr. 278/11.04.2005, Tribunalul Iașil -a condamnat pe inculpatul la două pedepse de câte trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 273 alin. 2 și art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare s-a făcut aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal. Totodată, au fost admise acțiunile civile promovate în procesul penal de către părțile civile CFR Marfă, respectiv, - și.

Ceilalți trei inculpați au fost achitați conf. art. 11, pct. 2, lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Prin decizia nr. 81/23.03.2006 a Curții de APEL IAȘI au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Iași și inculpatul, a fost desființată sentința primei instanțe iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2003 (fila 68 dosar cercetare judecătorească volumul III), procurorul de ședință a susținut că din probatoriul administrat reiese că vinovat de săvârșirea accidentului se face și și în baza art. 337 Cod procedură penală și art. 336 Cod procedură penală solicită extinderea procesului penal împotriva acestuia și citarea lui în calitate de inculpat.

În dispozitivul încheierii s-a consemnat: "Dispune extinderea procesului penal împotriva numitului și începerea urmăririi penale față de acesta. Acordă termen pentru când se vor cita părțile și inculpatul.

Dacă, extinderea procesului penal față de acest făptuitor este legală conform cu dispozițiile art. 337 cu referire la art. 336 Cod procedură penală, consemnarea "începerii urmăririi penale" este greșită, deoarece această fază este inexistentă în cadrul sesizării suplimentare.

Nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, în mod nelegal s-a stabilit calitatea procesuală a lui de "inculpat" când în fapt acesta era doar "învinuit" art. 229 Cod procedură penală).

După acest termen din 13 martie 2003, judecata este continuată iar învinuitul își formulează probe în apărare.

Realizând deficiența actului procesual din această dată și constatând că sesizarea suplimentară nu îndeplinește condițiile esențiale ale oricărei sesizări valabile, instanța de judecată, anterior dezbaterilor pe fondul cauzei - la 28 martie 2005 - la cererea procurorului de ședință dispune o nouă extindere a procesului penal față de și același procuror, declară că pune în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. 2 Cod penal și art. 178 alin. 2 Cod penal.

Prin urmare, aceasta este data când este înlocuită poziția procesuală de învinuit a făptuitorului adică de persoană față de care s-a efectuat urmărirea penală cu acea de inculpat, adică de persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală (art. 23 Cod procedură penală).

Tot la această dată, instanța avea obligația de a comunica inculpatului faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, încadrarea juridică a acestora precum și oferirea de explicații privitoare la drepturile și obligațiile pe care le are.

Pe de altă parte, inculpatul avea posibilitatea legală de a formula cereri, excepții sau propune efectuarea de noi probe urmare ascultării acestuia.

În cauză, potrivit încheierii de dezbateri - fila 44 volumul IV dosar cercetare judecătorească - apărătorul inculpatului a solicitat audierea expertului care a întocmit raportul de expertiză la 28.04.2004 cât și ascultarea coinculpaților și.

Instanța a respins cererea cu motivația că mijloacele de probă nu sunt utile cauzei.

În acord cu dispozițiile interne în art. 6 paragraful 3 din se prevede că primul drept înscris, este cel pe care-l are "acuzatul" de a fi informat cu privire la natura și cauzele "acuzației",a calificării juridice, informații ce trebuie să fie detaliate.

Importanța acestor dispoziții trebuie să fie apreciată în lumina dreptului general la un proces echitabil garantat.

Echitatea impune să se ofere inculpatului facilități și posibilități pentru a se apăra concret și efectiv prin examinarea și eventual administrarea probatoriilor propuse (art. 6 din Codul d e procedură penală).

Încălcarea acestor drepturi este contrară legii și atrage incidența dispozițiilor art. 197 alin. 1 - 3 Cod procedură penală, iar consecința nulității nu poate fi acoperită decât prin refacerea actelor de procedură nelegale de către instanța fondului.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr- iar la termenul de judecată din data de 4.10.2007, respectând dispozițiile instanței de apel, s-a adus la cunoștință inculpatului faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, iar după ce a fost audiat s-a administrat, la cererea sa proba cu înscrisuri.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, cu ocazia rejudecării instanța reține următoarele:

În dimineața zilei de 11.09.1997, convoiul de manevră compus din 10 vagoane încărcate de pe linia 24 CL trebuia manevrat pe linia 2 CL în vederea expedierii la Stația CF Socola. DA 1029 era condus de inculpatul - mecanic care era ajutat de inculpatul - mecanic ajutor.

Partida de manevră era formată din șeful de manevră, inculpatul și din manevrantul de vagoane, victima.

Manevra de deplasare spre stația CF trebuia efectuată prin împingere. DA 1029 se afla la capătul dinspre I al convoiului. de mișcare, inculpatul a stabilit inițial ca cele 10 vagoane să fie manevrate prin tragere spre capătul "X" al Stației - Jijia.

După ce mecanicul de locomotivă a schimbat de sens locomotiva, inculpatul împreună cu inculpatul, care era șeful de manevră, a stabilit ca manevra convoiului să se facă prin împingere spre capătul "Y" al stației și nu spre capătul "X" al stației, fără a preciza clar ordinea operațiunilor de manevră și fără a emite un nou plan de manevră.

Inculpatul, șeful de manevră a recepționat comanda prin stație și i-a spus victimei să rămână la acoperire, adică să dirijeze convoiul de pe platforma gheretei de la vagonul 2, având în vedere sensul de deplasare al convoiului.

Inculpatul a discutat direct cu victima pentru că erau împreună lângă acea garnitură.

Astfel, victima a mers la urma convoiului și a ocupat un loc la frâna de mână și de asemenea, trebuia să dea semnale personalului de locomotivă.

Inculpatul i-a cerut inculpatului să completeze partida de manevră cu un agent, conform fișei nr. 18 din, pentru a respecta prevederile art. 14.3 din Instrucția nr. 100 mișcare, dar a fost refuzat.

Inculpatul a mers apoi la cabina, unde era paznic, pentru a lua legătura mai ușor cu impiegatul de mișcare, cu inculpatul, la acea cabină fiind o stație mai puternică.

, inculpatul a pus pe liber semnalul până la semnalul pe "oprire".

Victima a urcat pe platforma gheretei vagonului menționat și garnitura s-a pus în mișcare. În acest timp, inculpatul a mers de la la pasajul din apropiere pentru a vedea dacă nu este vreun obstacol pe linia 24, pe care se deplasa convoiul.

Când a ajuns la pasaj, convoiul s-a pus deja în mișcare la comanda victimei. Inculpatul nu a informat și nu a primit în prealabil confirmarea că personalul de locomotivă și partida de manevră au înțeles acest lucru.

s-a pus în mișcare fără a avea un agent la acoperire pentru a observa dacă sunt obstacole pe linie, cum a fost în speța de față, pe o distanță de 50, în fața parapetului nu mai era șina de cale ferată. Linia nu a fost terminată și nu a fost dată în exploatare.

Inculpatul a auzit, prin stație, când victima se adresa mecanicilor să reducă viteza, însă inculpatul nu a auzit cînd victima le-a strigat mecanicilor să oprească pentru ca semnalul era pe poziția "oprit".

La scurt timp, inculpatul a auzit un zgomot și și-a dat seama că primele vagoane au depășit opritorul și a alergat în acel loc.

Astfel, s-a produs deraierea boghiului nr. 1 al vagonului 71242 care a căzut în pământ și nu pe capătul de șină al vagonului 3. 2 l-a strivit și omorât pe manevrantul.

Din raportul de constatare medico-legală necropsie nr. 926/C/24.09.1997 emis de I rezultă că moartea numitului a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă fracturii atlasului cu secțiune medulară, multiplelor fracturi osoase (costale, bazin, rotula) și rupturile de organe interne. Leziunile care au dus la deces s-a produs în cadrul unui politraumatism - accident de trafic feroviar - prin comprimarea și răsucirea corpului victimei între două planuri dure. În momentul decesului sângele victimei conținea 0,30 %o alcool etilic.

În aceeași zi, la fața locului, s-a prezentat procurorul criminalist însoțit de echipa criminalistică și s-a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului. Sesizarea a fost făcută de către inculpatul.

La data de 02.10.1997, Regionala Iaf ormulat o sesizare arătând că din dosarul de cercetare administrativă nr. 4/M/379/1997 al Serviciului de Control și Siguranța Circulației rezultă că vinovați de producerea acestui eveniment se fac mecanicii de locomotivă și, și șeful de manevră care și-au îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu.

Cu ocazia cercetării accidentului s-a constatat că Regionala CF Iaf uncționat (la acea dată) fără autorizație din punct de vedere al Protecției, încălcându-se prevederile art. 18 pct. 1 lit. b din Legea nr. 90/1996.

La data de 17.09.1997 s-a întocmit procesul verbal de reconstituire pentru verificarea unor aspecte legate de împrejurările producerii accidentului din 11.09.1997. La reconstituire au participat reprezentanții, I, procurorul criminalist și persoanele implicate și s-a stabilit că dacă indicația semnalului ar fi fost urmărită de personalul de locomotivă, deraierea în parapet și accidentarea mortală a manevrantului ar fi fost evitate.

Un raport de cercetare este efectuat și de reprezentanții Serviciului de Control și Siguranța Circulației

Acest raport a prezentat un scurt istoric, situația liniilor, macazurilor, starea și modul de funcționare a aparatelor verificate după eveniment, urmările evenimentului, cauzele evenimentului vinovații și sancțiunile produse.

În cauză instanța a dispus efectuarea a două expertize tehnice, la solicitarea inculpaților.

Prima expertiză tehnică fost admisă prin încheierea de ședință din 17.11.1999. Această expertiză a fost efectuată de expertul.

Părțile și reprezentantul parchetului au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Reprezentantul Parchetului a solicitat ca la obiecțiunile formulate să răspundă un alt expert. A fost admisă cererea reprezentantului Parchetului. La dosar a fost înaintată lista cu expertul, cu specialitatea drumuri feroviare, care funcționează la Biroul Local de expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Iași. Având în vedere că primul expert desemnat, efectuează expertiza din domeniul CF instanța i-a solicitat expertului să răspundă la obiecțiuni.

Instanța a admis efectuarea unei alte expertize tehnice și a trimis la data de 16.09.2003 dosarul Ministerului Justiției - Institutului de expertize criminalistice

Ambele expertize susțin că evenimentul de cale ferată produs la data de 10/11.09.1997 în stația - Jijia a avut loc la manevră în capătul "Y" al stației.

Linia nr. 30 de evitare nu a fost transmisă și dată în exploatare conform adresei Diviziei nr. 11/309/695 și nr. S1/585/13.09.1997.

de manevră cu terminare la semnalul de pe linia de evitare au fost blocate prin instalații din cauza faptului că era terminată linia CF până la opritor.

nu putea să înscrie convoiul pe linia 30 decât dacă acesta era condus din pupitrul de comandă pe poziția deschis.

Dacă, inculpatul ar fi completat partida de manevră cu un manevrant care să fi mers în fața convoiului, ar fi văzut că linia 30 de evitare, pe care circula convoiul, avea un cupon de șină lipsă și astfel ar fi dat "oprirea" convoiului, iar accidentul nu s-ar fi produs.

Linia de evitare din cap. Ya S tației - Jijia unde au deraiat vagoanele din convoiul de manevră nu era semnalizată, cu toate că era executată conform documentației tehnice.

Cu toate acestea, ea se afla în exploatare și nu era semnalizată ca o linie închisă.

Fără a putea urmări indicația semnalului, din cauza vegetației foarte înalte (mai sus de semn, conform fotografiei nr. 22) locomotiva a împins convoiul de la semnalele primite de la partida de manevră spre linia curentă - - Jijia. însă nu a mers pe linia curentă și s-a înscris pe linia de evitare, care avea semnalulM10 L pe liber.

Acest semnal a fost pus pe oprire de inculpatul, dându-și seama în scurt timp că este interzisă executarea simultană a macazelor și a manevrelor cu primirea și expedierea trenurilor în și din direcția.

Din desfășurarea faptelor rezultă următoarele:

1) impiegatul de mișcare, inculpatul, a ordonat aducerea vagoanelor de la linia 24L, pe cale de manevră prin capătul "Y" al stației la linia 2L în vederea expedierii acestora din stația - Jijia,

2) impegatul de mișcare, inculpatul împreună

cu conducătorul de manevră, inculpatul au stabilit programul de manevră, respectiv împingerea convoiului de manevră din fața semnalului, pana supa semnalul de manevră, iar după schimbarea indicației semnalului de manevră în manevra permisă în zona acoperită de semnal, trage convoiul de manevră la linia 2L,

3) acest program a fost cunoscut de tot personalul interesat,

4) șeful partidei de manevră a pregătit convoiul de vagoane prin

legarea la instalația de aer a locomotivei și a efectuat proba frânei, a comunicat partidei de locomotivă programul de manevră, a trimis manevrantul pe convoi pentru a observa indicațiile semnalelor și dacă nu sunt oameni sau obstacole pe linie. Victima s-a postat pe prima platformă din capătul convoiului pentru a putea urmări pe partea dreaptă indicația semnalului de manevră și a revenit pe partea pentru a da semnalele cunoscând că manevra se făcea prin împingere.

În jurul orelor 4,30-4,35, inculpatul a luat cunoștință de circulația trenului 67119, locomotiva izolată SA 0859, pentru care avea interdicția de oprire la semnalul de intrare "Y" al stației și pentru care a făcut ulterior parcursul de intrare în stație, parcurs care întreținea parcursul de manevră al convoiului de pe linia 24L. Acest parcurs era incompatibil cu fișa nr. 23 din Planul tehnic de exploatare al stației - Jijia.

de mișcare trebuia să amâne începerea efectuării parcursului de manevră până după trecerea trenului locomotiva izolată.

Această amânare ar fi durat aproximativ 13 minute.

Inculpatul a încălcat și prevederile din Instrucția de mișcare nr. 100 și conținutul fișei 23 din Planul tehnic de exploatare a stației, deoarece a efectuat fracționat parcursul de manevră și a permis manevra dincolo de semnalul L, până la semnalul M1 OL, care ordona manevra interzisă în zona de semnal fără însă a anunța prin, pe mecanicul de locomotivă și pe conducătorul de manevră.

care trebuiau urmărite de către inculpații, și erau situate pe partea dreaptă a sensului de împingere iar rămânerea mecanicului pe partea, nu reprezintă o neregulă.

Pe luminoschema, impiegatul de mișcare a avut posibilitatea să vadă depășirea semnalului de manevră M1 0L, pe poziția de manevră interzisă și nu a acționat imediat pentru a ordona oprirea împingerii prin instalația A și a evitate astfel deraierea vagoanelor și accidentarea mortală a manevrantului.

Inculpatul, când a schimbat programul de manevră nu a avut în vedere elementul de risc major determinat de situația liniei de evitare, construcție care nu a fost terminată și nu a fost semnalizată.

Expertiza tehnică a arătat în mod corect că nu se poate reține în sarcina inculpatului, starea plombei de la butonul de despedecare artificială secțiunii izolate 6, deoarece acest lucru s-a constatat târziu la data de 12.09.10999, în timpul celei d-a 3-a tură de serviciu după producerea evenimentului de cale ferată.

În drept, fapta inculpatului care în dimineața zilei de 11.09.1997, în calitate de impiegat de mișcare în stația - Jijia a dispus efectuarea unei manevre în capătul Y al stației, deși era interzisă simultan cu primirea trenurilor, a fracționat parcursul de manevrăm deși era pe linia de evitare a refuzat completarea partidei manevra cu un alt manevrant care să fie la acoperire, a dat comenzi eronate care au dus la deraierea boghiului nr. 1 vag. 71242, iar vag. 2 l-a strivit și l-a omorât pe manevrantul, totodată a creat în împrejurările descrise un prejudiciu Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA I în cuantum de 17. 151. 391 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpa, fapta prev. de art. 273 al. 2 Cod penal, și uciderea din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal

Astfel, așa cum rezultă din cele menționate mai sus infracțiunea prev. de art. 273 al. 2 Cod penal, sub aspectul elementului material s-a realizat atât printr-o inacțiune - neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu ( nu a completat cu un manevrant partida de manevră ) cât și printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă îndatoririlor de serviciu, așa cum s-a arătat și la încadrarea în drept a faptelor.

. de serviciu ale angajaților căii ferate rezultă din regulamente, instrucțiuni sau dispoziții emise de administrația CFR.

Prin acțiunea și inacțiunea inculpatului s-a produs în mod concret pericolul pentru siguranța circulației mijloacelor de transport, ale căilor ferate, a fost avariată o locomotivă, 3 vagoane și nu în ultimul rând, decesul manevrantului.

Vinovăția inculpatului fost pe deplin dovedită.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța va avea în vedere pentru inculpatul criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Funcția de impiegat de mișcare a îndeplinit- de la data de 01.04.1995, până la data evenimentului, când i s-a desfăcut contractul de,muncă.

În perioada 1996- 1997 fost sancționat pentru 5 abateri.

La examinarea profesională periodică a obținut nota 9,10.

Această fișa individuală a fost semnată de șeful unității la data producerii evenimentului.

Inculpatul este fără antecedente penale.

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea coborâte la minimul special apreciindu-se că poate fi atins scopul pedepselor prev. de art. 52 Cod penal.

În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea.

Fiind îndeplinite condițiile cerute de disp. art. 86 Cod penal, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și va stabili termenul de încercare pe o durată de 5 ani.

În baza disp. art. 86³Cod penal, va obliga inculpatul să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal.

Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR MARFĂ SA I ași are calitate atât de parte civilă, cât și de parte responsabilă civilmente.

Partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR MARFĂ SA I

S-a constituit parte civilă cu suma de 17.151.391 lei.

Din raportul de cercetare efectuat de către Serviciul de Control și Siguranța Circulației I rezultă că inculpatul va suporta 50 % din valoarea pagubelor aduse de locomotiva DA 0859, estimativ 528. 137, 50 lei la care s-a adăugat 10 % din valoarea celorlalte pagube, estimativ 1.609.511.60

La dosarul cauzei nu există decizia de imputare pentru a se proceda la scăderea acestei sume. În consecință, fiind singurul inculpat față de care s-a dispus condamnarea, acesta va fi obligat la acoperirea pretențiilor civile așa cum au fost formulate de partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR MARFĂ SA

Partea civilă, soția victimei s-a constituit parte civilă.

La data producerii accidentului, copiii victimei aveau 14 ani și respectiv 10 ani.

Având în vedere că victima s-a prezentat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, fapt care a rezultat din raportul de expertiză medico-legală, va reține în producerea accidentului și culpa victimei.

Reținându-se și culpa victimei cuantumul despăgubirilor se va reduce la

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat să despăgubească pe moștenitorii victimei cu sumele solicitate iar în conf. cu art. 1000 al. 3 Cod civil, unitatea angajatoare va răspunde în solidar alături de inculpat.

Părțile civile au solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente, cerere care va fi respinsă întrucât în speță, sunt incidente disp. art. 163 al. 4 Cod procedură penală.

Cu privire la inculpații, și, Tribunalul va dispune în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. Cod procedură penală, achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă din culpa prev. de art. 273 al. 2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de neîndeplinirea cu știință îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă, fapta prev. de art. 274 al. 2 Cod penal, și uciderea din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.

Inculpatul, mecanicul de locomotivă a pus convoiul de vagoane în mișcare în baza indicației semnalului a comunicării prin, din partea șefului partidei de manevră, respectiv a inculpatului, și a semnalelor dublate prin comunicare din partea partidei de manevră.

semnalului nu cea vizibilă pe locomotivă, din cauza traseului liniei, continuarea mișcării s-a făcut în baza primirii semnalelor corespunzătoare din partea partidei de manevră.

Inculpații și, au respectat indicația semnalului L, vizibil de pe locomotiva, linia 24 permitea acest lucru, și mai departe, au respectat semnalele partidei de manevră conform prevederilor instrucționale.

Inculpatul a condus cu alternanță locomotiva fiind mecanic de locomotivă dar nu s-a substituit obligațiilor mecanicului.

Cei doi inculpați au schimbat locurile din cabina de conducere, doar atunci când inculpatul i-a comunicat că nu vede semnalul.

Acest semnal nu putea fi văzut din cauza vegetației.

Din cauza faptului că zona respectivă nu era iluminată corespunzător, vizibilitatea era redusă, șeful de manevră avea obligația de a trimite un om înaintea convoiului de manevră pentru a verifica dacă, parcursul este corect și semnalele luminoase sunt pe liber.

Inculpatul a schimbat planul de manevră fără a comunica partidei de manevră și mecanicului aceste modificări.

Lipsa opritorului fix și a prismei de balast constituie o încălcare a instrucției nr. 2 art. 41 al. 2.

Revizoratul siguranței circulației avea obligația de a nu lăsa în circulație o linie cu asemenea deficiențe.

Și la reconstituirea evenimentului, semnalul a fost depășit cu 10.

Depășirea semnalului nu a fost din cauza mecanicilor, ci a partidei de manevră și a carențelor existente în care este confuz și permite efectuarea manevrei pe baza comunicărilor prin stație.

Dispoziția art. 45 din Instrucția nr. 7 prevede că observarea semnalelor de mână sau fixe ce se dau se află pe partea a locomotivei sau automotorului, acest lucru fiind pe partea mecanicului ajutor și cade în sarcina mecanicului ajutor care răspunde de comunicarea lor corectă și la timp a mecanicului de locomotivă.

Când nu a văzut semnalul, inculpatul l-a înștiințat pe inculpatul, care au schimbat pe moment locurile.

Fișa nr. 23 ( Instrucția nr. 5, art. 19 pct. 6,b, prevede că " în capul "Y" al stației este interzisă executarea simultană a mișcărilor de manevră cu primirea și expedierea trenurilor în și din direcția.).

Punctul 4 arară că " dispozițiile de manevră vor fi clare și precise, astfel încât să se înlăture eventualele confuzii și să se garanteze siguranța circulației la manevră.

Dispozițiile neclare și confuze nu se vor executa.

Inculpatul a pus în mișcare convoiul.

Prin stație, a recunoscut și vina manevrantului.

Totodată a văzut semnalele făcute cu mâna și cu lanterna, dar inc. nu l-a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului.

S-au deplasat cu o viteză redusă, la scurt timp nu au mai văzut semnalele luminoase.

Imediat au auzit un zgomot foarte puternic iar convoiul s-a oprit.

Inculpatul a declarat că cel cu care a vorbit prin stație a spus doar " să dăm înapoi", fără a preciza până unde avea liber.

Din acest motiv nu a fost atent la semnalul M1 0L au crezut că au liber până la linia curentă.

Chiar dacă ar fi urmărit semnalul, tot l-ar fi observat greu/ cu întârziere, din cauza vegetației.

Punctul 5 din Instrucția nr. 5 arată că " în cazul în care dispoziția de manevră nu este recepționată de către personalul de locomotivă, conducătorul manevrei va lua legătura cu mecanicul de locomotivă personal pentru a afla cauza nerecepționării stabilind modul de lucru în continuare și comunicând această situație și. În această situație. manevra se va efectua prin înțelegere verbală.

În cazul când manevra se executa prin împingere, conducătorul manevrei este obligat să trimită un agent de partidă cu rechizite de semnalizare corespunzătoare pentru acoperirea mișcărilor de manevră, conf. Instrucției nr. 5 pct. 14.

Șeful partidei a solicitat acest lucru, însă nu a primit un manevrant în plus necesar pentru acoperirea mișcărilor de manevră la manevra prin împingere.

Față de inculpații, și, instanța va constata că faptelor le lipsește latura subiectivă a infracțiunilor.

Potrivit disp. art. 19 al. 1 pct. 2 lit. a și b există culpa când făptuitorul în primul caz, prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei că el nu se va produce și al doilea caz, nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Inculpații nu au prevăzut rezultatul faptelor lor, nu au urmărit rezultatul, l-au acceptat și nici nu au socotit în mod ușuratic că el nu se va produce.

Este înlăturată culpa cu previziune.

Nu poate fi reținută nici culpa simplă.

Forma de vinovăție există atunci când autorul faptei nu prevede rezultatul socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă.

În speța de față cei trei inculpați nu au încălcat și nici nu au omis o obligație de diligență.

Ei s-au supus dispoziției inculpatului.

Inculpații au acționat respectând regulile de diligență astfel încât, ei urmează a fi exonerați de răspunderea penală.

Față de cele expuse, instanța va dispune achitarea inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 273 al. 2 Cod penal și art. 178 al. 2 Cod penal.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile, partea responsabilă civilmente _ - Marfă B și inculpatul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași se arată că hotărârea atacată este criticabilă ca legalitate și temeinicie sub aspectul soluțiilor de achitare dispuse în cauză, cu consecințe în latura civilă a cauzei, cât și dozării pedepsei aplicate inculpatului condamnat.

Astfel, la soluționarea fondului cauzei, instanța de fond a dat o apreciere eronată probatoriului administrat, concluzionând că inculpații, și nu au culpă proprie în producerea rezultatului.

Faptele pentru care sunt judecați inculpații constau în producerea unui accident feroviar, în noaptea de 10/11.09.1997, în stația - Jijia, cu ocazia manevrării unui convoi de marfă din 10 vagoane. Inculpații și erau mecanici pe locomotiva ce împingea convoiul, inculpatul avea calitatea de șef de manevră, inculpatul era de serviciu ca impiegat de mișcare. Victima accidentului - - în calitate de manevrant a fost plasat pentru dirijarea convoiului pe platforma vagonului 2, socotind sensul de deplasare. Toate persoanele menționate țineau legătura prin stații de radiotelefon. Cu ocazia manevrării prin împingere a garniturii, aceasta a depășit semnalul luminos cu nr. M 10L ce avea lumina albastră, indicând interzicerea trecerii și a intrat pe linia de refugiu, continuând deplasarea până a atins și distrus opritorul de la capătul acesteia, primele două vagoane deraind. Cu această ocazie partea din față a primului vagon a intrat pe linia de circulație CL 2 pe care circula locomotiva, producându-se acroșarea acesteia, ce a suferit avarii. Victima fost strivită între vagoanele 2 și 3, decedând imediat.

În sarcina inculpaților și s- reținut prin rechizitoriu că au rămas la postul 2 al locomotivei, deși trebuia să conducă împingerea garniturii din postul 1 - cel apropiat vagoanelor - că nu au respectat semnalul luminos M 10 ce interzicea depășirea acestui reper, nefiind atenți la acesta, și nici la apelurile victimei manevrant. Față de inculpatul s-a reținut c acesta, contrar obligațiilor din instrucțiunile de manevră, nu a procedat la dirijarea personală garniturii, fie prin urcarea pe platforma primului vagon, fie prin dirijarea din apropierea linie, locuri de unde ar fi avut vizibilitate asupra spațiului de manevră, ci a mers la cabina acarului din dreptul liniei L 24 unde a stat cu iar mai apoi la cabina barierei.

În cursul judecății, cu ocazie efectuării unei expertize a accidentului feroviar, au apărut date noi, care au determinat extinderea procesului penal față de inculpatul, impiegat de mișcare, care ar fi încălcat la rândul său instrucțiuni de mișcare feroviară, prin fracționarea manevrei convoiului, într-o zonă ce nu era permisă. Instanța de fond a concluzionat că atât mecanicii de locomotivă și, cât și șeful de manevră inculpatul, nu au vreo culpă în producerea accidentului. Instanța a argumentat însă extrem de laconic această lipsă de vinovăție, în raport de probatoriul complex al cauzei. Astfel, instanța a făcut trimitere doar la declarațiile date de inculpații și, declarații preluate lacunar și care nu pot fi legate logic de datele cauzei.

Astfel, față de inculpatul se reține că acesta a recunoscut vocea manevrantului, și atât. Nu se înțelege care variantă este considerată veridică de instanță: cea din rechizitoriu sau cea indicată de inculpat, care afirmă în declarația în fața instanței că el a înțeles că partida de manevră îi spune că linia e liberă. De asemeni se reține că inculpatul a văzut semnale făcute cu mâna și cu lanterna, dar nu a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului. Nici trimiterea la această depoziție nu denotă raționamentul lipsei de culpă deoarece contextul faptelor cerea mai multe detalii.

Față de inculpatul se rețin depozițiile acestuia cum că cel cu care vorbit prin stație a precizat doar să dea înapoi, fără a preciza până unde aveau liber, motiv pentru care nu a fost atent la semnalul M 10 L, deoarece au crezut că au liber până la linia curentă. Din acest fragment de declarație, coroborat cu obligațiile stabilite prin instrucțiile de manevră pentru mecanici, ar rezulta, contrar celor concluzionate de instanță, culpa inculpatului, deoarece, admițând că ceea ce auzise era doar să dea înapoi - deci fără precizarea unui reper de oprire - era obligat să urmărească și semnalele luminoase feroviare, cum era cel albastru al semnalului M 10 L, la care admite că nu a fost atent.

Cu referire la acești inculpați, din examinarea depozițiilor acestora, în faza urmăririi penale, depoziții menținute la audierile la instanță - rezultă că inculpatul a condus locomotive de pe partea pe sensul de mers, inculpatul pe partea dreaptă, ambii fiind atenți la semnalele manevrantului, care a dat semnale din fața convoiului. Pe partea dreaptă se afla și semnalul luminos M 10 L, pe care admite că nu l-a urmărit, deoarece se baza pe faptul că prin stație auzise anterior pe victimă că este liber, iar apoi inculpatul i- spus că vede el semnalele manevrantului pe partea sa se recunoaște faptul că omis să mai urmărească atât semnalele manevrantului, cât și ale semnalizatorului mecanic M 10 o perioadă de timp, după care a observat la cca. 30 distanța semnalului M 10 în poziția oprit, că a spus acest lucru mecanicului care l-a întrebat ce s-a întâmplat, și apoi s-a auzit un zgomot puternic (a se vedea fila 44 - 45 dosar urmărire penală). Chiar și inculpatul admite că, înainte de zgomotul puternic inculpatul i-a comunicat că semnalul M 10 este oprit, dar nu a mai avut timp să frâneze. Aprecierea asupra timpului scurs de la comunicarea că semnalul este în poziția oprit până la impact este supusă însă subiectivismului, deoarece măsurătorile au atestat că de la semnalul M 10 la locul unde a avut loc deraierea era o distanță de 230 - a se vedea schița de la fila 65 dosar de urmărire penală - iar garnitura avea 152

Mai reține instanța de fond, față de inculpatul, că, chiar dacă acesta ar fi urmărit semnalul M 10 tot l-ar fi observat greu, cu întârziere, din cauza vegetației.

Față de acest aspect rezultă că instanța și-a însușit versiunea din expertize și cea a inculpaților, că la data faptei semnalul luminos nu putea fi văzut din cauza vegetației înalte. Din depozițiile date în fața instanței rezultă că inculpații au contestat relevanța reconstituirii efectuate în cursul urmăririi penale întrucât la acea dată vegetația fusese între timp tăiată, reconstituirea fiind efectuată după 6 zile de la accident.

Acest aspect de fapt al unei vegetații înalte ce bloca observarea semnalului a fost eronat reținut, fiind bazat pe o denaturare a realității. Din procesul verbal de cercetare la fața locului, realizat în ziua accidentului 11.09.1997 - fila 2 dosar de urmărire penală, vol. 2 dosar instanță - rezultă că s-a constatat că în fața semnalizării M 10 L există într-adevăr vegetație - lăstari - dar cu înălțimea între 20-110 cm. și chiar ca unii din acești lăstari sunt tăiați pentru a nu fi afectată vizibilitatea semnalului. Din fotografiile efectuate cu acea ocazie - fila 16 dosar urmărire penală, rezultă clar că în imediata apropriere a semnalului nu exista vegetație. Deși este real că semnalul este amplasat jos, din fotografii rezultă că el este la cca. 1 metru de sol și este în plan orizontal mai înalt decât nivelul liniei, iar poziția mecanicilor ce scoteau capul pe fereastra locomotivei era de asemenea la câțiva metri deasupra solului, ceea ce infirma teza imposibilității de a vedea acel semnal. De altfel, în declarația olografă dată la 17.09.1997, în fața procurorului aflată la fila 43 dosar de urmărire penală - inculpatul admite că, potrivit unei verificări făcute chiar în noaptea de 11/12.09.1997, deci prima după accident, în prezența unui mecanic instructor Gh. și revizorului și altui revizor de mișcare, semnalul se putea vedea de la 100 - 120 vegetației a avut loc în mod cert ulterior acelei zile deoarece în fotografiile de ansamblu și de detaliu vegetația este prezentă în preajma semnalului, iar în memoriile depuse în cursul judecății - fila 126 alin. penultim și 136 dosar instanță, vol. 3 - inculpații și arată primul că vegetația avea 3 metri înălțime, iar al doilea că la data reconstituirii vegetația fusese tăiată în întregime, aspecte contrazise de procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile acestuia.

Chiar admițând ipoteza că până la data reconstituirii, vegetația fusese înlăturată, acest lucru nu era realizat încă în ziua de 11.09.1997, când a fost efectuată cercetare, iar vegetația nu avea, la momentul accidentului, caracteristicile invocate ca temei al imposibilității vizualizării semnalului.

În ceea ce privește pe inculpatul, instanța reține un singur aspect, acela că acesta ar fi cerut potrivit Instrucției 5 pct. 14, impiegatului de mișcare, un manevrant în plus, spre a fi trimis să asigure mișcările înaintea convoiului, dar nu i s-a dat.

Sub un prim aspect, acest amănunt, demersul invocat, a fost susținut în mod singular doar de inculpatul și abia cu ocazia judecății, deși era primul element de exonerare pe care îl putea invoca. Nici la audierile în fața procurorului, nici în fața comisiei interne, nici a celei a I și nici măcar în fața instanței la audierea din 26.01.1999, inculpatul nu a invocat că ar fi solicitat în acea noapte suplimentarea manevranților. Deși nu este invocat de instanță ca argument al lipsei de culpă, în ce privește susținerea inculpatului că se afla în zona barierei, spre a verifica dacă nu există trafic civil care să intereseze convoiul, această apărare nu apare ca verosimilă. În cauză pentru existența caracterului culpabil al omisiunii, relevant este comportamentul inculpatului. Acesta s- prevalat de faptul că prezența sa în zona de manevră era suficientă și se afla la barieră pentru a verifica siguranța traficului, conform normativelor. În cauză însă declarațiile sale au evoluat, inițial declarând comisiei de anchetă internă - aflată atașată dosarului de urmărire că s- aflat pe platforma unuia din vagoane, și a sărit din mers anterior impactului, schimbându-și declarația în urma declarațiilor constante ale inculpatului care arătat că din cabina barierei au ieșit în fugă 3 persoane. Martorii și au confirmat atât la ancheta internă, cât și la procuror că, într-adevăr, ei doi și inculpatul se aflau la cabina de la barieră, deși în fața anchetei disciplinare chiar au susținut versiunea acestui inculpat cum că ar fi fost pe platformă. Ulterior au precizat comisiei că au declarat astfel la solicitarea inculpatului. Așa fiind, chiar dacă prezența fizică a inculpatului în zona barierei și în zona de manevră este reală, ea nu era destinată supravegherii traficului rutier din acea zonă. Dacă acesta era motivul și interesul său profesional de a fi în ghereta barierei, nu avea rațiune susținerea inițială că dirija convoiul de pe platformă și nici determinarea martorilor menționați să îi susțină versiunea în fața comisiei interne de anchetă. De altfel, în nici o declarație a martorilor menționați nu rezultă că inculpatul s-a interesat de aspecte ținând de siguranța circulației la barieră, întrebări dacă bariera era lăsată, postarea personală sau a unuia din cei doi martori - lucrători CFR - în exteriorul cabinei cu observarea căii rutiere. În cauză au fost desconsiderate declarațiile inițiale date la urmărirea penală de martorii și, care au relatat următoarele: inițial inculpatul a mers în cabina, la martorul, că în acest timp a cerut impiegatului să îi dea liber la convoi, după care amândoi au mers la cabina barierei,unde era martorul. În declarația dată procurorului acesta arată expres că la intrarea în cabina sa, ambii i-au spus că "au terminat manevrele". Mai mult, martorul - fila 30 urmărire penală - arată că imediat după accident, deplasându-se la locul acestuia, inculpatul i-a spus că a fost pe platforma trenului de marfă, și a sărit înainte de deraiere, arătându-i o zgârietură la picior, produsă cu acea ocazie. Asemenea susținere nu avea sens, dacă inculpatul avea convingerea că se afla la barieră cu scopul asigurării circulației, conform instrucțiunilor de mișcare.

Consideră că în cauza de față producerea accidentului se datorează unui concurs de atitudini culpabile, iar accidentul nu ar fi avut loc în absența neglijenței vreunuia din inculpați, absența semnalizării liniei 30 de evitare fiind doar o condiție favorizantă. Astfel, fapta inculpatului, care nu a comunicat funcționarea traseului până la semnalul M 10, către partida de manevră și mecanici, nu ducea la deraierea trenului dacă mecanicii și ar fi urmărit atent semnalizarea fixă, inclusiv acel semnal M 10, ce figura în poziția oprit, dar nu a fost observat la timp. Faptul că nici victima nu a văzut acel semnal M 10 a decurs din aceea că, semnalul era pe partea dreaptă, iar manevrantul s-a postat pe partea, fiind ținut la aceasta datorită instrucțiunilor ce impuneau să dea semnalul pe partea pe care se afla mecanicul. Ori poziția mecanicului în stânga convoiului se datora acțiunii sale de a ocupa postul de conducere din capătul locomotivei opus convoiului împins, deși era cert că la împingere postul de conducere trebuia să fie cel apropiat vagoanelor. Mai mult, alegerea acestui post, mai îndepărtat de garnitură micșora și vizibilitatea față de manevrant și față de semnalele fixe, întrerupând și lungimea locomotivei în raza vizuală. Inculpații T și au invocat dispozițiile art. 46 din instrucția 201 privind personalul de locomotivă, instrucție citată de expertiza din 2000 a expertului, în sensul că la schimbarea sensului necesar de mers nu se va schimba postul de conducere, rămânând pe aceeași parte pe care a început manevra. În cauză însă nu au fost efectuate probatorii privind partea pe care s- început manevra inițială a garniturii, înainte de aducerea locomotivei pe poziția de împingere a acesteia, iar experților nu li s-a cerut să arate dacă dispoziția 46 din instrucția 201 de aplică și atunci când locomotiva este mutată de la un capăt la celălalt al garniturii. În ce privește inculpatul, acesta a lăsat manevrantul singur și, în cursul manevrei, a decis să meargă mai întâi la cabina - ale cărei ferestre nu aveau vedere la garnitură - se vedea raportul comisiei ITM și apoi la ghereta barierei, deși manevra în sine era dificilă, era o garare prin împingere, mecanicii fiind la garniturii, erau condiții de noapte, iar existența vegetației era notorie în stația respectivă.

Prezența inculpatului ca șef de manevră în apropierea semnalizării ce demarca linia inițială de calea de evitare, ce nu erau terminate, i-ar fi permis să vizualizeze semnalul M 10, neobservat nici de manevrant și târziu de mecanici.

Aceste aspecte contrazic aprecierea instanței fondului cum că inculpații ar fi acționat cu diligența necesară în împrejurările date.

În ceea ce privește pe inculpatul sentința este criticabilă sub aspectul cuantumului extrem de redus al pedepsei aplicate față de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 273 alin. 2 Cod penal. Individualizarea apreciată de instanță este greșită atât față de importanța rolului funcțional deținut de inculpat la data evenimentului, cât și faptului că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă este mai mică decât cea ce sancționează încălcarea îndatoririlor de serviciu. Admițând că vinovăția inculpatului este doar o verigă din concursul de culpe al celor judecați, dozarea pedepselor a fost excesiv diminuată.

În raport de considerentele arătate, în baza art. 279 lit. Cod procedură penală, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței criticate, urmând ca rejudecând, să se dispună o soluție în conformitate cu criticile enunțate.

În motivarea apelului părțile civile, și solicită acordarea de daune morale în cuantum de câte un miliard lei vechi pentru fiecare, actualizat în raport cu inflația începând cu data de 11.09.1997 și până la data plății efective.

De asemenea, se solicită plata de daune materiale în cuantum de 500 lei actualizată cu rata inflației începând cu 11.09.1997 și până la plata efectivă și o prestație periodică pentru minorii și reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită și veniturile pe care le-ar fi realizat victima, calculată de la data de 11.09.1997și până la terminarea studiilor de către copii, actualizată în raport cu rata inflației.

Părțile civile apelante solicită instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente RA. Marfă B, renunțând ulterior la cererea de instituire a sechestrului pe bunurile inculpaților.

De asemenea, se solicită și cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat la fond și în apel, în cuantum de 8000 lei, depunându-se acte în susținerea acestor motive aflate la filele 161 - 165 dosar apel.

În motivarea apelului partea responsabilă civilmente Marfă B în numele și pentru B care este parte civilă și parte responsabilă civilmente în cauză arată că în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe ea la plata de despăgubiri în solidar cu inculpatul și la cheltuieli judiciare, întrucât debitul rezultat în urma accidentului de cale ferată din 10/11.09.1997 a fost preluat de B, așa cum prevede și art. 44 din nr.OUG 12/1998, neputând figura în proces nici o unitate de cale ferată înființată prin reorganizarea din anul 1998, ci doar B, care preia toate creanțele și debitele căii ferate.

Partea responsabilă civilmente Marfă arată că în baza art. 9 din nr.HG 582/1998 ea preia de la drepturile și obligațiile care decurg din raporturile juridice ale acesteia cu terții inclusiv litigiile aflate pe rol, cu excepția datoriilor care au apărut înainte de înființarea sa.

În motivarea apelului inculpatul arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare solicitând redozarea acesteia, avându-se în vedere că vina nu- aparține, întrucât dintr-un birou nu avea cum să se ocupe direct de manevrarea trenului, iar evenimentul a avut loc datorită lipsei unei bucăți de șină de la linia de evitare, vagonul ajungând în zona respectivă, s-a inclinat și în aceste condiții s-a produs accidentul.

Examinând apelurile declarate în cauză în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond reținut că inculpatul a comis o infracțiune de neîndeplinire îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. 2 Cod penal și o infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Faptele au fost săvârșite de inculpatul sub forma pluralității de infracțiuni a concursului prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal și nu art. 33 lit. a Cod penal, cum greșit a reținut instanța de fond.

Astfel există concurs de infracțiuni, conform art. 33 lit. b Cod penal, când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la inculpatul este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În dimineața zilei de 11.09.1997, inculpatul, în calitate de impiegat de mișcare în stația - Jijia a dispus efectuarea unei manevre în capătul Y al stației, deși era interzisă simultan cu primirea trenurilor; a fracționat parcursul de manevră deși era pe linia de evitare; a refuzat completarea partidei de manevră cu un alt manevrant care să fie la acoperire; a dat comenzi eronate care au dus la deraierea boghiului nr. 1 al vagonului 71242 iar vagonul 2 l-a strivit în acest context și l-a omorât pe manevrantul, creându-se în aceste împrejurări și un prejudiciu constând în contravaloarea vagoanelor, locomotivei DA 859 și a căii ferate în cuantum de 17.151.391 lei.

Prin acțiunile și inacțiunile inculpatului, descrise mai sus s- produs în mod concret pericolul pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, cauzându-se atât prejudicii acesteia, cât și decesul manevrantului .

Individualizarea judicioasă a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea

concretă a săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o atitudine corespunzătoare în cauză, prezentându-se în fața instanței de judecată.

În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului și coborârea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și de urmările produse, atingerea scopului educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, putându-se efectua în cazul acestuia doar prin acest cuantum de pedeapsă, în modalitatea de executare apreciată temeinic de instanța de fond, respectiv suspendare sub supraveghere urmând ca acesta să respecte anumite măsuri pe durata termenului de încercare, în vederea prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de normele de conviețuire socială.

Instanța de fond aplicat în mod legal regulile de la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 34 lit. b Cod penal, contopind pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, însă a omis să aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

De asemenea, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal și nu a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este nelegală.

Prin Legea nr. 543/1.10.2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni s-a reglementat în art. 1 grațierea în întregime a pedepselor cu închisoarea până la 5 ani inclusiv iar prin art. 2 s-a stipulat că grațierea se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță.

Instanța de fond, în mod nelegal, față de cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor 2 infracțiuni și situația infracțională a acestuia, neavând antecedente penale nu a constatat grațierea acestora, întrucât nu fac parte din categoria infracțiunilor exceptate de la beneficiul grațierii.

Situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la faptele inculpaților, și este greșită, dându-se o interpretare parțial eronată probelor administrate în toate fazele procesului penal.

Inculpatul a lucrat ca mecanic de locomotivă la de locomotive a Regionalei, I, inculpatul ca mecanic ajutor, inculpatul a fost șef de manevră la Stația - Jijia, județul I, iar victima era manevrant de vagoane.

În seara zilei de 10 spre 11 septembrie 1997 aceștia s-au prezentat la serviciu fiind planificați pe locomotiva diesel electrică DA 1029 pentru efectuarea unor manevre în Stația - Jijia, aflată pe teritoriul comunei, județul

În dimineața zilei de 11.09.1997, prin jurul orelor 4,15, impiegatul de mișcare inculpatul a comunicat prin stația radio - telefon deplasarea unui convoi de 10 vagoane marfă aflat pe linia nr. 24 CL spre Stația, la linia CL2, pentru ca apoi să fie tractat la stația CFR Socola I.

Inculpatul era ajutat de inculpatul la conducerea locomotivei DA 1029 iar partida de manevră era formată din șeful de manevră - inculpatul și din manevrantul de vagoane.

După primirea comenzii s- stabilit ca acel convoi să fie deplasat la linia respectivă prin împingere, în cea de-a doua fază manevrei, din fața semnalului L până după semnalele de manevră, iar după schimbarea indicației semnalului de manevră în manevra permisă în zona acoperită de semnal, trage convoiul de manevră la linia 2

Toate persoanele implicate cunoșteau programul de manevră și comunicau între ele prin stațiile radio telefon din dotare.

Șeful partidei de manevră, inculpatul a pregătit convoiul de vagoane prin legarea la instalația de aer a locomotivei și a efectuat proba frânei, apoi trimis manevrantul pentru a observa indicațiile semnalelor sau obstacolele pe linie.

a fost postat pentru dirijarea convoiului pe platforma vagonului 2, socotind sensul de deplasare pe partea.

Șeful partidei de manevră, inculpatul, în loc să dirijeze personal garnitura, conform obligațiilor din instrucțiunile de manevră, fie prin urcarea pe platforma primului vagon, fie prin dirijarea din apropierea liniei, locuri unde ar fi avut vizibilitate sporită asupra spațiului de manevră, a mers la cabina a acarului din dreptul liniei unde a stat de vorbă cu manevrantul acarul de serviciu, în acest tip cerând impiegatului de mișcare să- dea liber la convoi, după care amândoi au mers la cabina barierei, unde era martorul, căruia i-a spus că "au terminat manevrele". Inițial inculpatul a încercat să acrediteze ideea că s-a aflat și el pe vagon și a sărit în momentul accidentului, însă prin probele administrate s-a dovedit contrariul.

de vagoane, victima a dat comanda de plecare prin stația radio - telefon, comandă receptată de inculpații și, care au pus convoiul în mișcare.

Cei doi inculpați și se aflau la postul 2 al locomotivei DA 1029, deși trebuiau să conducă împingerea garniturii din postul 1 cel mai apropiat vagoanelor împinse, conform instrucțiilor 5 și 6 referitoare la atribuțiile mecanicilor de locomotivă și manevranților care prevăd următoarele obligații:

- să ocupe postul 1 al locomotivei;

- să urmărească indicațiile semnalelor luminoase.

Inculpatul a condus locomotiva de pe partea strângă pe sensul de mers iar inculpatul pe partea dreaptă.

Inculpatul prin jurul orelor 4,30 - 4,35 a luat cunoștință de circulația trenului 67119, locomotiva izolată SA 0859 pentru care avea interdicție de apropiere la semnalul de intrare Y al stației și pentru care a făcut ulterior parcursul de intrare în stație, parcurs care întrerupea parcursul de manevră al convoiului de pe linia 24 Acest parcurs era incompatibil cu fișa nr. 23 din Planul tehnic de exploatare al Stației - Jijia. a fracționat parcursul de manevră și a permis manevra dincolo de semnalul până la semnalul M 10 L, care ordona manevra interzisă în zona de semnal, fără însă anunța prin stația pe mecanicul de locomotivă și pe conducătorul de manevră despre aceasta.

Chiar dacă inculpatul nu a comunicat fracționarea traseului până la semnalul M 10, inculpații și trebuiau să urmărească atent semnalizarea fixă și semnalul M 10 care figura în poziția oprit.

Toate aceste semnale erau pe partea dreaptă iar ajutorul de mecanic, inculpatul care era pe partea dreaptă nu a văzut la timp semnalul M 10, admițând că nu l-a urmărit întrucât a auzit victima prin stație spunând că este liber.

Din declarațiile inculpaților și rezultă că aceștia și-au schimbat locurile la un moment dat, iar o perioadă de timp s-a omis urmărirea semnalelor manevrantului și ale semnalizatorului mecanic M 10, crezând că au liber până la linia curentă.

Când a văzut semnalul M 10 L, inculpatul i-a comunicat inculpatului că semnalul este oprit, dar nu au mai avut timp să frâneze.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului, realizată în ziua de 11.09.1997, rezultă că în fața semnalizatorului M 10 exista vegetație - lăstari - cu înălțimea între 20 - 110 cm. și chiar că unii din lăstari sunt tăiați pentru a nu afecta vizibilitatea semnalului.

Din fotografiile efectuate la cercetarea la fața locului rezultă că în imediata apropriere semnalului M 10 L nu există vegetație, semnalul este amplasat jos, în plan orizontal mai înalt decât nivelul liniei, fiind ușor de observat de mecanicii de locomotivă dacă scoteau capul pe fereastra locomotivei, reținându-se greșit de către instanța de fond că acest semnal nu putea fi văzut din cauza vegetației.

Rezultă din probe că, la reconstituirea faptelor, a fost tăiată toată vegetația în zona respectivă, dar acest element nu are relevanță în cauză.

Victima nu a observat nici ea la timp semnalul, aflându-se pe partea opusă - a convoiului, în sensul său de deplasare, pentru putea comunica cu inculpatul, care era pe acea parte.

De altfel, inculpatul arată că a văzut semnalele făcute cu mâna și cu lanterna, dar nu l-a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului.

a pătruns astfel pe linia de refugiu, depășind semnalul luminos cu nr. M 10 ce avea lumina albastră, indicând interzicerea trecerii și distrus opritorul de la capătul liniei, iar primele 2 vagoane au deraiat, rulând pe terasamentul din piatră al căii ferate.

În aceste împrejurări, partea din față a primului vagon a intrat pe linia de circulație CL 2 I - și a fost acroșat de locomotiva diesel electrică nr. 859, izolată, care circula pe această linie, de la spre I, producându-i ușoare avarii.

nu reușit să sară de pe platforma vagonului unde se afla, fiind strivit între vagoanele 2 și 3, survenind imediat moartea sa.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 926/C/24.09.1997 emis de I rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă fracturării atlasului cu secțiune medulară, multiplelor fracturi osoase (costale, de bazin rotulă) și rupturilor de organe interne. Se arată în raport că în momentul decesului, sângele victimei conținea 0,30 gr. alcool.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, urmând a fi îndepărtate acele probe prin care s-a încerrcat înlăturarea răspunderii penale a celor 3 inculpați, reținute în concret de instanța de fond.

În drept, faptele inculpaților, și descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prevăzute de art. 273 alin. 2 Cod penal și ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Pentru săvârșirea acestor infracțiuni inculpații, și urmează a fi condamnați la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de partea specială a codului penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților se va avea în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, împrejurările în care a avut loc și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori primari, au avut o atitudine parțial sinceră în cauză, prezentându-se în fața instanței de judecată.

Instanța va reține în favoarea inculpaților, și împrejurările arătate mai sus drept circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și le va da eficiență, conform prevederilor art. 76 Cod penal, coroborând pedepsele aplicate inculpaților sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.

Se va reține că faptele au fost comise de inculpații, și în condițiile art. 33 lit. b Cod penal și aplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni, conform art. 34 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea.

Instanța va interzice inculpaților, și exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate fiecăruia din inculpații, și și faptul că aceștia nu au antecedente penale, instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, urmând dispune în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților.

În baza art. 82 Cod penal, instanța va fixa termene de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.

Se va atrage atenția inculpaților, și asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea.

De asemenea, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților, și se suspendă și executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

Avându-se în vedere prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri sau sancțiuni, instanța va constata grațiate pedepsele aplicate inculpaților, și și va atrage atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind posibilitatea revocării.

În ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pentru următoarele considerente.

La data de 2 octombrie 1997 Regionala I sesizează Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin adresa nr- și solicită să se efectueze cercetări și să fie trase la răspundere persoanele vinovate de producerea accidentului în care și- pierdut viața victima.

Această regională se constituie parte civilă în cauză cu suma de 17.151.391 lei reprezentând pagubele produse prin distrugerea vagoanelor, locomotivei DA 859 și a căii ferate, sumă actualizată cu rata inflației la zi.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12 din 7 iulie 1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Ferate Române, prin art. 43 se reglementează reorganizarea prin divizare a Societății Naționale a Ferate Române, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale, la lit. b fiind menționată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - Marfă, cu statut de societate comercială care are, în principal, ca obiect de activitate, efectuarea transportului feroviar public de mărfuri.

În art. 44 din aceeași ordonanță se stipulează că Societatea Națională a Ferate Române continuă să ființeze ca regie autonomă, având ca obiect principal de activitate gestionarea datoriei și a creanțelor existente la data reorganizării, potrivit noului regulament de organizare și funcționare aprobat prin hotărârea Guvernului, după finalizarea procesului de divizare.

Prin hotărârea nr. 582 din 10 septembrie 1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă " Marfă" prin reorganizarea Societății Naționale a Ferate Române la art. 9 se reglementează că: " Marfă, corespunzător obiectului său de activitate, se substituie Societății Naționale a Ferate Române în toate drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile aflate pe rol la instanțele judecătorești, precum și în cele ce decurg din contractele și acordurile internaționale, cu excepția datoriilor și creanțelor care vor fi gestionate de Societatea Națională a Ferate Române, prin forma care continuă să ființeze după reorganizarea sa, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 12/1998.

De asemenea, prin hotărârea nr. 1199 din 24 octombrie 2002 privind divizarea Societății de Servicii de Management Feroviar "" și modificarea unor acte normative se stipulează în art. 6 alin. 1 că: "serviciile financiar - contabile juridice, de control financiar de gestiune și de organizare a licitațiilor pentru Regia Autonomă "Societatea Națională a Ferate Române" se asigură pe bază de contract de Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă Marfă

În cauză Marfă Sucursala I a fost mandatată prin adresa nr. 51/16.10.1998 să reprezinte în instanță B în ambele calități ale acesteia de partea civilă și de parte responsabilă civilmente.

Instanța de fond, deși la termenul de judecată din 19.02.2008 (încheierea de la fila 121 dosar fond - volum 12 - constată că parte responsabilă civilmente în cauză este reprezentată prin Marfă, Sucursala I, când soluționează acțiunea civilă acordă despăgubiri civile părții civile - Marfă și o obligă tot pe aceasta în calitate de parte responsabilă civilmente la despăgubiri în solidar cu inculpatul către celelalte părți civile constituite în cauză.

Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât parte civilă și parte responsabilă civilmente în cauză este

Întrucât instanța de control judiciar a reținut că inculpații, și se fac vinovați în cauză de săvârșirea celor două infracțiuni, arătate mai sus, urmează ca în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, aceștia împreună cu inculpatul să fie obligați la despăgubiri civile către partea civilă - B, reprezentând contravaloarea vagoanelor, a locomotivei DA 859 și căii ferate, în cuantum de 1715,13 lei, actualizată cu rata inflației, de la data producerii prejudiciului și până la data plății.

Prin faptele inculpaților, și, angajați la acea dată ai Regionalei I, succesoare fiind - B - în urma reorganizării, sau produs moștenitorilor victimei prejudicii.

În cauză s-au constituit părți civile soția victimei, solicitând acordarea de daune morale și despăgubiri materiale majorate pe parcursul judecății reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei.

De asemenea, copiii victimei, născută la 28.05.1983 și, născut la 20.06.1987 s-au constituit părți civile în cauză, solicitând acordarea de daune morale și despăgubiri civile majorate pe parcursul judecății pentru compensarea contribuției materiale de care sunt lipsiți în urma morții tatălui lor.

De asemenea, aceste părți civile au solicitat și instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente în vederea asigurării despăgubirii.

Instanța de fond a reținut just în cauză că victima prezentându-se la serviciu sub influența băuturilor alcoolice are și ea o culpă în producerea accidentului, apreciind-o temeinic ca fiind în proporție de 50 %.

Daunele materiale acordate părții civile au fost corect apreciate de instanța de fond, care a ținut cont de probele administrate în cauză în dovedirea lor, de faptul că din partea angajatorului s-au remis acesteia sicriul, crucea, costumul și 300 lei pentru înmormântare și de proporția culpei stabilite la producerea evenimentului.

Sub aspectul daunelor morale acordate părților civile instanța de fond a apreciat greșit cuantumul acestora la 3.000 lei și a stabilit o sumă globală pentru toate cele 3 părți civile, fără a preciza partea datorată fiecăreia.

Potrivit art. 14 Cod procedură penală și art. 948 cod civil despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiuni trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Este incontestabil că pierderea unei ființe dragi produce în rândul celor apropiați puternice suferințe psihice, mai ales atunci când aceasta se produce intempestiv.

Cuantumul de 270.000 lei solicitat de părțile civile, și cu titlu de daune morale este mare în raport de modul cum s-au desfășurat faptele.

Este drept că nu poate fi cuantificată suferința umană în astfel de situații, dar există criterii pe baza cărora se poate stabili un echilibru între pierderea suferită și despăgubirea acordată ca o compensație bănească a suferinței pricinuite.

Astfel, instanța, ținând cont de culpa victimei, va acorda părților civile câte compensație în bani în cuantum de cât 3000 lei, actualizată cu rata inflației, pe care o apreciază echitabilă în raport cu suferința încercată.

Potrivit art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, art. 1003 Cod civil, instanța va obliga inculpații, și în solidar cu partea responsabilă civilmente - la plata acestor sume de bani cu titlu de daune morale către părțile civile arătate mai sus.

În ce privește despăgubirile civile acordate copiilor minori ai victimei, și instanța de fond apreciat temeinic că acestora li se cuvine, pentru repararea integrală a prejudiciului, o sumă de bani reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre aceștia și venitul pe care l-ar fi realizat victima, calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod procedură civilă calculată de la data faptei - 11.09.1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare, dacă se află în continuarea studiilor.

Având în vedere dispozițiile art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 1003 Cod civil, instanța va obliga inculpații, și în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor despăgubiri.

Instanța de fond a respins în mod temeinic cererea părților civile, și de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente întrucât bunurile acesteia, nu pot fi sechestrate, fiind de interes public, pe de o parte, iar în cauză nu există îndoială cu privire la posibilitatea acestei părți de a repara paguba pricinuită prin infracțiunile reținute în sarcina angajaților săi.

Stabilind obligația solidară a inculpatului cu partea Marfă B la plata cheltuielilor judiciare către stat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât partea responsabilă civilmente în cauză este

Prin concluziile depuse la fila 128 vol. 12 al instanței de fond părțile civile, și, prin avocat ales au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra acestora, conform art. 193 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente instanța de control judiciar apreciază că apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul, părțile civile, și partea responsabilă civilmente - Marfă ABî mpotriva sentinței penale nr. 308/22.05.2008 a Tribunalului Iași sunt fondate.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate împotriva acestei hotărâri pe care o va desființa în parte în latura penală și civilă și rejudecând va dispune următoarele:

Se va înlocui aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, și cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b Cod penal.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal și se va suspenda executarea acestora pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

Se vor constata grațiate pedepsele aplicate inculpatului și se va atrage atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea.

Instanța va dispune condamnarea inculpaților, și la câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni, prevăzute de art. 273 alin. 1 Cod penal și 178 alin. 2 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, reținând în favoarea fiecărui inculpat circumstanțele atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și efectele acestora prevăzute de art. 76 Cod penal.

De asemenea se vor contopi pedepsele aplicate fiecărui inculpat, în baza art. 34 lt. Cod penal, în pedeapsa cea mai grea.

Inculpaților, și le va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Se va aplica fiecărui inculpat dispozițiile art. 81, 82, 83 Cod penal și ale art. 71 alin. 5 Cod penal.

Instanța va constata grațiate pedepsele aplicate inculpaților, și și va atrage atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea.

Acțiunea civilă a părții civile - B va fi admisă în totalitate așa cum a fost formulată și inculpații vor fi obligați, în solidar, să-i achite contravaloarea prejudiciului cauzat prin faptele lor.

Acțiunea civilă a părților civile, și va fi admisă în parte.

Inculpații, și vor fi obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente - B la plata de despăgubiri materiale către partea civilă reprezentând cheltuieli de înmormântare, la daune morale către părțile civile, și și la despăgubiri civile periodice către părțile civile și, toate în cuantumurile arătate prin dispozitiv.

Conform art. 191 alin. 1 și 3 și art. 193 Cod procedură penală, instanța va obliga pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente - B la plata de cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă, reprezentând onorariu avocat ales (conform chitanțelor depuse la dosar din septembrie 2007 și iunie 2008).

Instanța va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le va înlătura pe cele contrare prezentei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul, părțile civile, și partea responsabilă civilmente - MARFĂ SA împotriva sentinței penale nr. 308 din 22 mai 2008 Tribunalului Iași pe care o desființează în parte în latură penală și civilă și rejudecând:

Înlocuiește aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cu aplicarea art. 33 lit. "b" Cod penal.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543/1 octombrie 2002, constată grațiate pedepsele aplicate inculpatului și atrage atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege, privind revocarea.

Condamnă inculpații:

-, fiul lui și, născut la 08.01.1951 în comuna, jud. I, domiciliat în I, B- - cel, nr. 40, -.3,.E,.5,. 17, jud. I, cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, studii 12 clase, fără antecedente penale;

-, fiul lui și, născut la 26.06.1965 în comuna, jud. I, domiciliat în I,-, -.13,.4,. 19, jud. I, cu reședința în 6430,.15, Canada, cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, mecanic, fără antecedente penale;

- fiul lui și, născut la data de 23.09.1950 în comuna, jud. B, domiciliat în I, str. -, -.10,. B,.2,.10, jud. I, cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- câte 2 (doi) ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de

art. 273 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a, c"Cod penal, 76 lit. "c" Cod penal art. 33 lit. "b" Cod penal;

- câte 1,6 (un an și șase luni ) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a, c"Cod penal, 76 lit. "d" Cod penal și art. 33 lit. "b" Cod penal.

În baza art. 34 lit. "b" Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpaților, și în pedeapsa cea mai grea de câte2 (doi) ani închisoare.

Interzice inculpaților, și exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. " a,b,c" Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților, și și fixează termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare, în baza art. 82 Cod penal.

Atrage atenția inculpaților, și asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea.

În baza art. 71 al. 5Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților, și, suspendă executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543/ 2002, constată grațiate pedepsele aplicate inculpaților, și și atrage atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă --

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil obligă inculpații, și să plătească părții civile -- B suma de 1715,13 lei, actualizată cu rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 și până la plata efectivă a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, - și și în consecință:

Obligă inculpații, și, în solidar cu partea responsabilă civilmente A- - B să plătească următoarele sume de bani:

- către partea civilă suma de 500 lei actualizată cu rata inflației, calculată începând cu data de 11.09.1997 și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale;

- către părțile civile, - și suma de câte 3000 lei actualizată în raport cu rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale:

- către părțile civile - și o sumă de bani reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima, calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 alin.2 Cod procedură civilă, de la data de 11.09.1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

În baza art. 191 al.1 și 3 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente - - B să plătească statului câte 3000 lei, cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente - - B să plătească părții civile câte 2000 lei, cheltuieli judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, privind condamnarea inculpatului, contopirea pedepselor și aplicarea disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, art. 84 ind. 4 Cod penal și înlătură pe cele contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpații, și și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi 9.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

28.04.2009

Tribunalul Iași

Jud. -

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Iasi