Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 50/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 50/A/2009
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul, părțile civile - și, părțile responsabile civilmente Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și asigurătorul SC - Asigurări Transilvania SA CNî mpotriva sentinței penale nr. 227/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 227/22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 178 al. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și art. 1000 al. 3 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile - și, și drept urmare, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente Inspectoratul de Poliție Județeană Sibiu și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească părților civile următoarele:
- suma de 7.350 Euro cu titlu de daune materiale,
- suma de 2204,79 Ron cu titlu de daune materiale,
- suma de 21.000 Euro cu titlu de daune morale, câte 10.500 Eur pentru fiecare parte civilă.
S-a luat act de renunțarea părții civile la pretențiile sale la despăgubiri periodice.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de părțile civile - și.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1500 cu titlu cheltuieli judiciare.
În baza art. 193.pen.Cod Penal a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 54, art. 55 din Legea nr. 136/1995 modificată, a fost obligată - Asigurări Transilvania, în calitate de asigurător de răspundere civilă, conform poliței de asigurare obligatorie seria - nr. -, anexă al contractul de asigurare seria - nr. -, să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile și cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.
vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse, Tribunalul Sibiua reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 28.02 - 01.03.2007 inculpatul, în calitate de agent în cadrul Sibiu - Serviciul Poliției Rutiere și a atribuțiilor de serviciu, desfășura activitate de patrulare pe drumurile naționale din județul Sibiu însoțit fiind de colegul său de serviciu. Această activitate s-a desfășurat cu autoturismul din dotare cu nr. de înmatriculare B-51-, pe ruta inițială Sibiu - M și retur, iar apoi traversând municipiul Sibiu s-au îndreptat spre limita de județ, dinspre județul
Inițial autoturismul a fost condus de către defunctul, iar la întoarcere din dreptul orașului S, sub pretextul că acesta era obosit, conducerea autoturismului a fost preluată de către inculpat.
În dimineața zilei de 1.03.2007, orele 300, inculpatul a ajuns cu autoturismul din dotare pe DN 7, în zona localității, direcția de deplasare fiind spre Râmnicu La un moment dat, autoturismul pe care-l conducea, părăsește sensul său de mers și pătrunzând pe sensul opus, intră în coliziune frontală, cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare B- - care circula în mod regulamentar pe ruta Râmnicu V - Sibiu.
Impactul dintre cele două autovehicule este foarte puternic, suferind degradări importante, iar agentul care ocupa locul din dreapta față al autovehiculului condus de inculpat, suferă leziuni constând în politraumatism, cu traumatism toracic și rupturi ale cordului, în urma cărora acesta a decedat.
Și inculpatul a suferit leziuni urmare a impactului celor două autovehicule, însă rezultatul a fost puternic diminuat de faptul că inculpatul purta centura de siguranță, precum și de declanșarea air-bag-ului cu care autoturismul era dotal la volan. ușoare a suferit și șoferul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare B- - în persoana martorului, pentru care însă acesta nu a înțeles să formuleze plângere penală sau să ridice vreo pretenție.
Nici unul dintre conducătorii autovehiculelor implicați în accident nu au avut alcoolemie în sânge.
Relativ la această stare de fapt inculpatul pe parcursul procesului a avut o poziție fluctuantă.
Inițial inculpatul pentru a se exonera de o eventuală răspundere a declarat că nu el a condus autoturismul din dotare, ci defunctul. Din probatoriul administrat în cauză și care va fi expus mai jos, precum și din declarațiile ulterioare ale inculpatului rezultă fără putere de tăgadă că inculpatul se afla la volanul autoturismului din dotare în momentul producerii accidentului.
Ulterior inculpatul a încercat să acrediteze ideea, susținută ca cea mai plauzibilă dintre variantele analizate de expertul auto în cauză, că partea vătămată a adormit pe scaunul din față, iar schimbarea direcției de deplasare a autovehiculului și intrarea pe contrasens, a fost determinată de căderea acestuia pe inculpat, iar acesta a imprimat o altă direcție autovehiculului în momentul în care a încercat aducerea părții vătămate în starea inițială.
Probatoriul administrat în cauză nu susține această apărare. În primul rând din planșele fotografice întocmite la examinarea criminalistică a autoturismului B-51-, implicat în accident, rezultă că scaunul din dreapta pe care se afla partea vătămată era puternic lăsat pe spate, contrar celor declarate de inculpat, iar o eventuală balansare, chiar determinată de o schimbare bruscă de direcție, ar fi determinat-o pe partea vătămată să cadă cu capul în spatele scaunului șoferului și nu pe umărul său. După cum s-a probat auto înmatriculat cu nr. B-51- circula cu viteză de 50 km/, lin cu alte cuvinte, iar în condițiile date și a carosabilului nu era posibilă o cădere bruscă și violentă a părții vătămate.
În al doilea rând, potrivit declarațiilor martorului, ce conducea un autoturism în spatele autovehiculului relatează că acesta a părăsit lin sensul său de mers și a intrat pe contrasens unde a intrat în coliziune cu auto condus de martorul, ceea ce face destul de puțin credibilă varianta inculpatului.
În final, din planșele fotografice efectuate la cercetarea la fața locului din 1.03.2007, mai precis foto 1,3,4 și 7 se observă că impactul autoturismului a fost mai tare în partea, roțile din față sugerează un viraj la dreapta, de redresare a autoturismului, iar urmele de rulare vizibile în foto 1 sugerează că autoturismul ieșise cu roțile din stânga de pe acostamentul drumului. Toate acestea infirmă susținerile petentului și întărește varianta că inculpatul a adormit la volan, variantă ce devine mai plauzibilă dacă se ia în considerare timpul ploios, ora accidentului ce presupunea o oboseală sporită a inculpatului, care a fost accentuată de monotonia condusului, din perspectiva sa și a instituției pe care o reprezenta, cu o viteză constantă.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator al cauzei: proces verbal de cercetare la fața locului ( filele 1-3 dosar urmărire penală), planșele fotografice și schița accidentului ( filele 5-14 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală ( autopsie) ( filele 15-19 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală asupra inculpatului (filele 20-27 dosar urmărire penală), examinarea criminalistică a autoturismului înmatriculat cu nr. B-51- și planșele fotografice aferente ( filele 29-43 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico auto ( filele 47-85 dosar urmărire penală), raport de expertiză auto ( filele 217-229 dosar fond), declarația martorilor ( fila 89 dosar urmărire penală și fila 102 dosar fond) și - ( fila 10 dosar de casă Parchet - fila 142 dosar fond).
În drept fapta săvârșită de către inculpat în circumstanțele sus arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal.
Prin faptul că victima nu a purtat centura de siguranță și a adormit în timp ce inculpatul conducea, influențând prin atitudine starea acestuia, Tribunalul a apreciat în sarcina victimei o culpă concurentă de 15% în producerea accidentului.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut următoarele:
Soția și copilul victimei au înțeles să participe în procesul penal în calitate de părți civile, aceștia exprimându-și poziția procesuală prin constituirea de parte civilă atașată la fila 30 din dosar.
S-a apreciat că în cauză se impune repararea prejudiciului material și moral cauzat părților civile, astfel:
În legătură cu întinderea prejudiciului material s-a reținut următoarele:
- monumentul funerar, cu toate accesoriile sale, s-a ridicat la prețul de 6.299,4 lei, preț suportat de părțile civile. Din schițele și devizele de lucrări depuse la dosar ( filele 46-49), rezultă că monumentul în cauză este destinat la două persoane, presupunând că este destinat familiei și nu este destinat exclusiv defunctului. Așadar inculpatul e ținut a răspunde numai pentru J din valoarea acestuia, redusă cu 15% și anume suma de 2204,79 RON;
- soții au angajat un credit de la Banca Transilvania de 16.000 EUR și de la numitul de 5.000 EUR, credite destinate achiziționării unui imobil. Imobilul era bun comun al soților, presupunându-se în lipsa altor probe că la acest efort au contribuit amândoi soții în cote egale. Prin fapta inculpatului familia a fost lipsită de prestația defunctului, apreciată la din valoarea creditelor arătate și pe care în virtutea principiului reparației integrale este obligat a-l suporta, evident diminuat cu 15%, și anume 7.350 EUR.
devenit major renunțat la pretențiile sale de plată a unei pensii de întreținere, motiv pentru care instanța va lua act de această manifestare de voință.
Prin pierderea suferită părțile civile au suferit importante prejudicii pe plan moral, apreciate de instanță la suma de 25.000 EUR, câte 12.500 EUR pentru fiecare și care redusă cu 15 % reprezintă 21.000 EUR, câte 10.500 EUR pentru fiecare și pe care este obligat inculpatul să le repare.
Întrucât inculpatul în momentul săvârșirii faptei de afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, desfășurând activitate de patrulare conform dispozițiilor primite de la. Sibiu și ca reprezentant al, demonstrează un raport de prepușenie între inculpat și cele două instituții menționate, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1000 alin.3 civ.
Constatând existența unui contract de asigurare de răspundere civilă între și SC - Asigurări Transilvania SA privind autoturismul B-51- și îndeplinirea riscului asigurat, instanța a obligat asiguratorul să plătească părților civile despăgubirile și cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin hotărâre, în limitele asigurării.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal impus de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul, părțile civile - și, părțile responsabile civilmente Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu și asigurătorul SC - Asigurări Transilvania SA, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu(f 7-9 dosar apel), reformulat oral, sub aspectul temeiniciei, în fața Curții:
1. Instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 357 al. 3 Cod procedură penală, în sensul stabilirii pedepselor accesorii prev. de art. 64 al. 1 Cod penal.
2. Instanța de fond, în mod greșit nu a aplicat prevederile art. 17 Cod procedură penală, cu privire la exercitarea din oficiu a acțiunii civile.
Tribunalul se impunea să acorde despăgubiri civile eșalonate părții civile până la împlinirea vârstei majoratului.
3. Tribunalul, deși a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998, 999 și 1000 al. 3 Cod civil, cu prilejul acordării daunelor materiale nu a stabilit cuantumul acestora pentru fiecare parte civilă, instituind în mod greșit o solidaritate a creditorilor.
4. În mod eronat Tribunalul a stabilit o culpă concurentă a victimei în producerea accidentului, aceasta aparținându-i în totalitate inculpatului.
-. Părțile civile - și (f 82 dosar apel):
1. În mod greșit instanța fondului a reținut în sarcina victimei o culpă în producerea accidentului.
2. Sumele stabilite cu titlu de daune materiale sunt insuficiente acoperii prejudiciului material încercat (acoperirea creditului ipotecar, avându-se în vedere că ratele aferente au fost suportate pe timpul vieții de către defunct).
3. Daunele morale nu reflectă traumele suferite de către părțile civile ca urmare a pierderii soțului și respectiv, a tatălui, și care reprezenta un sprijin esențial pentru membri familiei.
III. Inculpatul (f 58 dosar apel):
1. În mod greșit instanța a reținut vinovăția inculpatului în producerea accidentului de circulație, aceasta aparținând exclusiv victimei, care a ațipit pe scaunul din dreapta, fapt ce a determinat dezechilibrarea acesteia și căderea spre inculpat, împiedicându-l să efectueze manevrele necesare unei conduceri adecvate.
2. Instanța nu a dat o apreciere corectă probelor testimoniale și științifice administrate în cauză (declarația martorului - fila 102 și a concluziilor prezentate în cea de-a doua variantă a expertizei de la filele 216-235 dosar fond), reținând, în mod nejustificat, depoziția martorului - f 142, cărui declarație se contrazice.
3. În cauză se impunea, în condițiile reținerii vinovăției inculpatului, aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal și stabilirea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege.
4. Sub aspectul laturii civile a cauzei, cuantumul despăgubirilor materiale și morale stabilite este exagerat și nu reflectă pe deplin prejudiciul încercat de părți, fiind imperios necesar a se evita o îmbogățire fără just temei a succesorilor legali.
IV. Partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor:
1. Instanța fondului a stabilit în mod greșit calitatea sa de parte responsabilă civilmente, atâta timp cât inculpatul are competența corespunzătoare unității de poliție din care face parte, iar în caz de continuare a unei măsuri sau activități specifice polițistului poate acționa și pe raza teritorială a altor unități de poliție, comunicând despre aceasta unității competente.
2. Despăgubirile civile acordate sunt exagerate și se impun a fi reduse substanțial, având în vedere culpa victimei în producerea accidentului.
Partea responsabilă civilmente Sibiu:
1. Sibiu nu poate fi angrenată în calitate de parte responsabilă civilmente în suportarea despăgubirilor civile pretinse, întrucât inculpatul a fost angajatul și nu al Sibiu, iar numirea sau eliberarea din funcție se realizează de șeful Sibiu, în baza unui ordin de competență emis de ministru.
2. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție formulată de Sibiu, omițând să oblige asigurătorul a achita daunele materiale și morale pe calea chemării în garanție.
3. În mod eronat instanța a inclus în cuantumul daunelor materiale valoarea creditului ipotecar, atâta timp cât aceasta se regăsește în imobilul dobândit.
4. Cuantumul daunelor morale este exagerat, raportat la împrejurarea existenței culpei victimei în producerea accidentului.
VI. Asigurătorul - Transilvania Asigurări SA (f 16):
Cuantumul despăgubirilor civile este exagerat și nu reflectă pe deplin prejudiciul material și moral încercat, reprezentând o sarcină suplimentară și disproporționată pentru inculpat.
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului în procedura apelului, acesta prezentând versiunea sa asupra faptelor ( 94 dosar apel).
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările de la dosar: proces verbal de cercetare la fața locului ( filele 1-3 dosar urmărire penală), planșele fotografice și schița accidentului ( filele 5-14 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală ( autopsie) ( filele 15-19 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală asupra inculpatului (filele 20-27 dosar urmărire penală), examinarea criminalistică a autoturismului înmatriculat cu nr. B-51- și planșele fotografice aferente ( filele 29-43 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico auto ( filele 47-85 dosar urmărire penală), raport de expertiză auto ( filele 217-229 dosar fond), declarația martorilor ( fila 89 dosar urmărire penală și fila 102 dosar fond) și - ( fila 10 dosar Parchet - fila 142 dosar fond) coroborate cu declarațiile inculpatului (f 91-92 dosar urmărire penală, fila 89 dosar fond).
2. Curtea constată că instanța fondului a realizat o evaluare judicioasă a probelor din dosar, stabilind în mod clar și neechivoc culpa concurentă a inculpatului și a victimei la producerea rezultatului letal, ca urmare a accidentului de circulație.
3. Curtea va reține, la rândul său, sub aspectul stării de fapt, că în noaptea de 28.02./01.03.2007, inculpatul desfășura activități de patrulare pe drumul național din județul Sibiu alături de colegul său, victima, cu autoturismul din dotare, cu număr de înmatriculare B-51-.
După ce inițial autoturismul a fost condus de victima, sub pretextul că acesta era obosit, conducerea a fost preluată de către inculpat.
Actele dosarului relevă că în dimineața zilei de 01.03.2007, orele 3.00, ajungând cu autoturismul din dotare pe DN 7, în zona localității, inculpatul părăsește sensul său de mers și pătrunzând pe sensul opus, intră în coliziune frontală cu autoutilitara cu număr de înmatriculare B--, care circula în mod regulamentar pe ruta Râmnicu V - Sibiu.
Datorită impactului puternic dintre cele două autovehicule, victima, care ocupa locul din dreapta față al autovehiculului, a suferit multiple leziuni în urma cărora a decedat.
4. Apărările expuse de către inculpat, atât la fond, cât și în fața Curții (motive de apel), sunt contrazise de ansamblul materialului probator de la dosar.
Este improbabil ca victima, care se presupune că ar fi adormit în timpul patrulării, să fi căzut cu întreg corpul pe inculpat, limitându-i în acest mod capacitatea de manevră a autovehiculului.
Curtea reține, conform procesului verbal întocmit ca urmare a cercetării autoturismului implicat în accident (f 29-31 dup) și a planșelor fotografice întocmite cu aceeași ocazie (f 32-43 dup), că scaunul din dreapta față era rabatat peste bancheta din spate, iar sistemele de prindere ale centurii de siguranță aferente nu prezintă urme de forțare sau distrugere a mecanismelor de la nivelul acesteia.
Aceste concluzii, cu privire la care inculpatul prezintă serioase suspiciuni, avându-se în vedere că cercetarea s-a realizat la o perioadă de 5 zile de la producerea accidentului, vor fi apreciate de către C ca obiective și reale, având în vedere modalitatea concretă în care s-a realizat investigația, precum și participarea martorilor asistenți la desfășurarea acestor cercetări.
Curtea reține, de asemenea, că inculpatul nu a contestat în acel moment al derulării procedurilor realitatea celor constatate și nici nu a exprimat obiecțiuni asupra modului concret în care s-au desfășurat acele investigații.
5. Curtea apreciază, raportat la lucrările dosarului, că susținerile inculpatului, neconfirmate de altfel de nici un element probatoriu, nu pot determina formarea unei convingeri obiective în sensul exonerării sale de răspundere.
6. Curtea constată, de asemenea, având în vedere atât procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare a autoturismului, planșele fotografice și raportul de expertiză tehnică auto, că atitudinea culpabilă a victimei de a nu purta centura de siguranță a contribuit, în procentul reținut de către instanța de fond, la producerea rezultatului letal.
Ca atare, Curtea consideră că nu poate fi exclusă culpa victimei în săvârșirea infracțiunii și a producerii rezultatului acesteia.
7. Referitor la valoarea probantă a raportului de expertiză tehnică auto (filele 217-235) în varianta propusă de la lit. B, Curtea constată că, în cauză, concluziile acestei lucrări se întemeiază într-o mare măsură pe versiunea declarată de către inculpatul. În aceste circumstanțe, în mod întemeiat tribunalul d e primă instanță a apreciat asupra valorii probatorii a acestor concluzii și care nu se coroborau cu celelalte probe din dosar.
În cauză, Curtea reține că varianta din raportul de expertiză pe care inculpatul solicita a se întemeia soluția de achitare nu rezultă din corelarea unor prezumții suficient de puternice, clare și concordante și nici din stări de fapt necontestate.
8. Curtea consideră astfel, că instanța fondului a stabilit în mod judicios gradul de culpă al victimei, cât și al inculpatului în săvârșirea infracțiunii și producerea rezultatului acesteia.
9. Vizând latura penală a cauzei, cu referire la aspectele critice invocate de către Parchet, Curtea reține că instanța fondului a omis să aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 Cod penal, deși aceasta este obligatorie în conformitate cu art. 71 al. 2 Cod penal, înfrângând astfel dispozițiile imperative ale art. 357 al. 3 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că în cauză se impune, sub aspectul individualizării acestor pedepse accesorii, interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza - și lit. b Cod penal, considerând că nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura riguroasă a privării de dreptul la vot; de altfel, principiul proporționalității impune necesitatea unei legături vizibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei vizate.
Pentru aceleași considerente Curtea, constatând că inculpatul nu s-a folosit în mod intenționat de funcția sa, în vederea săvârșirii infracțiunii, în cauză neexistând o legătură determinantă între exercitarea funcției și rezultatul produs prin infracțiune, va înlătura din conținutul pedepsei accesorii ce urmează a fi aplicată dispozițiile prevăzute la lit. "c" a art. 64 Cod penal.
10. Continuând examinarea motivelor de apel expuse, în ce privește latura penală a cauzei, Curtea reține, sub aspectul criticilor de netemeinicie vizate de către inculpat, că acestea sunt nefondate.
11. Curtea constată că sancțiunea penală aplicată inculpatului corespunde pe deplin exigențelor prev. de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptei, cât și cu elementele ce caracterizează profilul socio-moral al inculpatului (statutul său de infractor primar).
12. Curtea apreciază că o atenuare a răspunderii penale, prin reducerea sancțiunii sub limita minimului prevăzut de lege (2 ani) nu ar corespunde posibilităților reale de reeducare ale inculpatului și nu ar oferi garanții suficiente privind atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
13. Curtea nu neglijează faptul că inculpatul, deși se află la prima confruntare cu legea penală, a manifestat inconstanță în cursul procedurilor și a încercat, în mod evident, contrar probelor din dosar, să-și atenueze răspunderea și să o plaseze în sarcina victimei.
Se apreciază astfel că, în speță, conduita procesuală inadecvată a inculpatului, cât și pericolul însemnat al faptei comise și urmările acesteia nu justifică redozarea sancțiunii penale în sensul reducerii pedepsei.
14. Vizând latura civilă a cauzei, Curtea constată că, aspectele critice invocate de către Parchet, inculpat, părțile responsabile civilmente și asigurător sunt neîntemeiate.
15. Curtea reține că instanța fondului a omis să aplice prevederile art. 17 Cod procedură penală, cu privire la exercitarea din oficiu a acțiunii civile.
Din actele dosarului reiese că la data incidentului partea civilă, fiul victimei, era minor, având vârsta de 17 ani și 9 luni, devenind major la data de 30 mai 2007, pe parcursul judecării cauzei.
Prin încheierea din 17.10.2007 (f 103) instanța de fond a luat act de poziția neechivocă a părții civile de a renunța la acțiunea civilă.
Curtea arată însă că, prin prisma exigențelor impuse de art. 17 Cod procedură penală partea civilă nu era în măsură să renunțe la acest drept, iar instanța era obligată să se pronunțe din oficiu cu privire la acțiunea civilă.
Principiul disponibilității de care a uzat partea civilă nu se aplică în perioada în care acesta nu avea capacitate de exercițiu deplină.
În acest sens, Curtea constată că Tribunalul se impunea să stabilească despăgubirile periodice lunare în favoarea părții civile, până la majoratul acestuia.
În procedura apelului, Curtea, solicitând actele necesare realizării unui calcul real asupra contribuției efective a victimei la întreținerea copilului său minor, va stabili în sarcina inculpatului, în conformitate cu art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, obligația la plata unei sume de 348,5 lei cu titlu de despăgubiri materiale periodice pentru intervalul 01.03.2007 - 30.05.2007.
Suma de 348,5 lei va fi reținută de către C, ca o diferență între suma cu care victima contribuia lunar la întreținerea minorului - 10.980 lei (avându-se în vedere cuantumul veniturilor depuse la fila 79 din dosarul de apel și împrejurarea că familia era formată din 3 persoane) și cuantumul pensiei de urmaș aferentă lunilor martie - mai 2007 (fila 93 dosar apel), în cuantum de 963 lei.
Curtea a stabilit cuantumul acestor despăgubiri în funcție de culpa concurentă de 15% a victimei, reținută în cauză.
16. Vizând aspectele critice legate de cuantumul despăgubirilor civile invocate de către inculpat, părțile responsabile civilmente și asigurător, Curtea apreciază că acestea sunt parțial fondate.
În ce privește daunele materiale, Curtea apreciază că instanța fondului a inclus în mod eronat în cuantumul acestora valoarea parțială a creditului ipotecar contractat de victimă și soția sa.
Curtea constată că în cauză nu poate fi reținută o legătură de cauzalitate directă și nemijlocită între acțiunea culpabilă a inculpatului și acest efort financiar suportat de victimă și partea civilă -.
În primul rând, creditul ipotecar nu poate fi privit ca un prejudiciu cert și real încercat de partea civilă ca urmare a săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, el fiind o cheltuială voluptorie a părților, anterioară accidentului.
În al doilea rând, cuantumul sumelor necesare rambursării creditului ipotecar nu poate fi asociat cu noțiunea de prejudiciu cert, atâta timp cât partea civilă are în proprietate imobilul achiziționat urmare a contractării creditului respectiv.
Curtea apreciază că obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata parțială (de )din sumele de rambursare ar reprezenta o sarcină excesivă, suplimentară și nejustificată în raport cu faptele reținute în actul de sesizare și prejudiciul real încercat de parte.
În acest sens, Curtea va proceda, cu ocazia judecării apelului, la înlăturarea despăgubirilor stabilite de către instanța de fond cu acest titlu.
17. Referitor la critica adusă cuantumului daunelor morale, Curtea reține că este nejustificată.
Curtea reține că pierderea sub aspectul afecțiunii și a sprijinului material a unui soț, și respectiv tată, a reprezentat pentru părțile civile o traumă ireversibilă și care se impune a fi compensată în mod satisfăcător.
Curtea apreciază în acest sens, că urmările în plan afectiv pricinuite părților civile și ruperea echilibrului familial justifică pe deplin satisfacția echitabilă acordată apelanților părți civile - și.
Fără a minimaliza suferința încercată de către părțile civile, Curtea consideră că o majorare a acestor daune ar reprezenta o sarcină excesivă și suplimentară pentru inculpat, cu încălcarea principiului proporționalității între valorile necesar a fi restabilite și comportament.
18. Curtea constată, sub aspectul calității de părții responsabile civilmente, contestată atât de Ministerul Administrației și Internelor, cât și Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu, că ambele sunt ținute în solidar să răspundă civil alături de inculpat, în considerarea dispozițiilor art. 1000 al. 3 Cod civil.
19. Potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind funcționarea și organizarea poliției române, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul General al Poliției Române reprezintă Unitatea Centrală a Poliției Române, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate
Potrivit art. 12 al. 2 din lege, în județe se organizează și funcționează ca unități cu personalitate juridică, inspectoratele de poliție conduse de un inspector șef, ajutat de adjuncți.
Articolul 28 din lege statuează că în îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte, iar în caz de continuare a unei măsuri sau activități specifice polițistului poate acționa și pe raza teritorială a altor unități de poliție, comunicând despre aceasta unității competente.
Ca atare, Curtea constată că Sibiu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, deopotrivă cu, prin prisma faptului că este o instituție în subordonarea Ministerului Administrației și Internelor, care este ordonator principal de credite.
Apărarea în sensul că la momentul activității de patrulare nu a fost necesară aprobarea sau avizarea acesteia de către nu reprezintă un motiv pertinent și suficient pentru a înlătura calitatea de parte responsabilă civilmente și care este angrenată, așa cum s-a arătat mai sus, prin prisma calității sale de ordonator principal de credite și de instituție în subordinea căreia se află Sibiu.
20. Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea relevă faptul că aceasta nu poate fi acceptată avându-se în vedere că părțile responsabile civilmente au buget comun.
În altă ordine de idei, în cauză este angrenată răspunderea solidară a inculpatului și a părților responsabile civilmente, această răspundere fiind de natură delictuală, conform art. 998 și următoarele Cod civil, aspect ce exclude, în opinia Curții, o atare cerere de chemare în garanție.
21. Curtea constată, de asemenea, în ce privește latura civilă a cauzei, că Tribunalul a stabilit în mod greșit o solidaritate a creditorilor prin acordarea despăgubirilor civile materiale în favoarea ambelor părți civile.
Curtea reține astfel că în cauză nu s-a realizat o demarcație clară între drepturile celor două părți civile și care nu au poziții egale în ce privește prejudiciul material încercat.
Se apreciază astfel că partea civilă, datorită vârstei și calității sale, nu era în măsură să suporte cheltuielile necesare aranjării monumentului funerar al victimei.
Ca atare, Curtea va stabili ca despăgubirile materiale constând în sumele necesare ridicării monumentului funerar să fie acordate părții civile -.
22. Curtea reține că tribunalul d e primă instanță a obligat SC - Transilvania Asigurări SA să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile și cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre.
Curtea apreciază, raportat la natura răspunderii asigurătorului, și care este una contractuală, că obligarea acestei societăți la plata despăgubirilor nu este oportună, această societate urmând să răspundă în limitele contractului de asigurare existent.
Ca atare, Curtea, reținând că rezolvarea laturii civile a cauzei este circumscrisă regulilor privind răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 și urm. Cod penal, va constata în speță calitatea de asigurător a SC - Asigurări Transilvania SA.
23. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părțile civile - și, părțile responsabile civilmente Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, asigurătorul Asigurări Transilvania SA și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 227/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, desființând hotărârea penală atacată sub aspect penal, în ce privește omisiunea aplicării pedepselor accesorii și sub aspect civil, referitor la stabilirea solidarității creditorilor, a cuantumului daunelor materiale acordate părților civile, a omisiunii stabilirii unei prestații periodice în favoarea părții civile și a obligării asigurătorului SC - Asigurări Transilvania SA la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin hotărârea de față și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza - și Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal va suspenda pedepsele accesorii aplicate pe o durată de 4 ani.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil și art. 1000 al. 3 Cod civil, va obliga pe inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Ministerul Administrației și Internelor să plătească părții civile suma de 348,5 lei cu titlu de despăgubiri materiale periodice pe intervalul 01.03.2007 - 30.05.2007.
Va stabili cuantumul daunelor materiale cuvenite părții civile - la suma de 2204,79 lei.
Va constata că SC - Asigurări Transilvania SA are calitatea de asigurător în cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
24. Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
În ce privește cheltuielile solicitate de părțile civile, acestea nu vor fi acordate prin prisma dispozițiilor art. 193 al. 2 Cod procedură penală, avându-se în vedere că apelul acestora a fost admis prin prisma motivelor invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, iar pretențiile invocate în calea lor de atac au fost respinse.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părțile civile - și, părțile responsabile civilmente Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, asigurătorul Asigurări Transilvania SA și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 227/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Desființează sentința penală atacată sub aspect penal în ce privește omisiunea aplicării pedepselor accesorii și sub aspect civil, referitor la stabilirea solidarității creditorilor, a cuantumului daunelor materiale acordate părților civile, a omisiunii stabilirii unei prestații periodice în favoarea părții civile și a obligării asigurătorului SC - Asigurări Transilvania SA la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului prin hotărârea de față și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza - și Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal suspendă pedepsele accesorii aplicate pe o durată de 4 ani.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil și art. 1000 al. 3 Cod civil, obligă pe inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Ministerul Administrației și Internelor să plătească părții civile suma de 348,5 lei cu titlu de despăgubiri materiale periodice pe intervalul 01.03.2007 - 30.05.2007.
Stabilește cuantumul daunelor materiale cuvenite părții civile - la suma de 2204,79 lei.
Constată că SC - Asigurări Transilvania SA are calitatea de asigurător în cauză.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și partea responsabilă civilmente Sibiu și comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./09.06.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș
