Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 50/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 50
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 19 februarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind apelurile declarate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul SC Românească - Vienna Insurance SA B împotriva sentinței penale nr. 269 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 269 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.02.1972, în B, domiciliat în B,-, -. A,. 7,. 164, Sector 3, cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, agent șef la Penitenciarul Jilava, CNP - la 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza II-a și lit. b cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
În baza art. 81-82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5, pe durata suspendării condiționată executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii a interzicerilor drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune civilă formulată de asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA să plătească părții civile suma de 15.000 lei daune morale.
S-a respins cererea privind plata daunelor materiale.
În baza art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul să achite statului 900 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform delegației nr. 1647/20.05.2009, onorariu avansat de stat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedințis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 cp.
În fapt, s-a reținut că, în luna decembrie 2003, inculpatul, agent șef supraveghere în cadrul Penitenciarului Jilava (conform adresei nr. H -//18.04.2008 a Penitenciarului Jilava ) a venit, din B, în județul M, conducând autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare B - 13 -, fiind însoțit de prietena sa numita, mergând mai întâi în localitatea B de A la bunica prietenei sale.
În ziua de 19.12.2003, inculpatul, împreună cu prietena sa s-au deplasat din localitatea B de A în D Tr. S și, s-au dus la domiciliul părții civile, mama prietenei sale, unde au stat puțin timp întrucât nu era de acord cu relația fiicei sale cu inculpatul și apoi, cei doi au intenționat să părăsească Sul și să se îndrepte spre Întrucât inculpatul nu cunoștea orașul D Tr. S, pe străzi, era ghidat de prietena sa.
Cu această ocazie, inculpatul a condus autoturismul menționat mai sus pe raza municipiului D Tr. S, str. -, str. -, B-dul - I și Str. - -. Fiindcă era în jurul orei 17,30, se lăsase întunericul însă iluminatul public funcționa.
Pe strada -, deși exista un indicator "STOP" inculpatul, fără a se asigura, a pătruns în intersecția cu str. - -, unde a intrat în coliziune cu autobuzul marca, cu numărul de înmatriculare -, condus de numitul, care se deplasa pe drumul cu prioritate.
În momentul pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de inculpat, autobuzul marca se afla la 4- 5 metri de acesta.
În urma accidentului a decedat numita, care se afla în autoturismul, în locul din dreapta față.
Potrivit raportului medico-legal nr. 1151/219 din 14.01.2004, întocmit de SML M, moartea acesteia a fost violentă, s-a datorat insuficienței respiratorii acute, datorită hemo și pneumotoraxului, consecință a traumatismului toracic cu fracturi costale, ruptură pulmonară și bronhie, iar leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure și compresiune între planuri dure, în condițiile unui accident rutier.
Această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raportul medico-legal nr. 1151/219 din 14.01.2004, întocmit de SML M, raportul de expertiză criminalistică, întocmit de expertul din cadrul B, raportul de expertiză criminalistică nr. 65/28.03.2008 întocmit de Institutul de Expertize Criminalistice B coroborate și cu declarațiile martorilor și și cu cele ale inculpatului.
Nu a putut fi reținută apărarea făcută de către inculpat, pe parcursul procesului penal cum că accidentul de circulație a avut loc ca urmare a unei defecțiuni tehnice produse la autoturismul său și, în consecință, în speță ar exista una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.
Astfel, chiar inculpatul, în declarația inițială, dată în ziua producerii accidentului, existentă în dosarul de urmărire penală la fila 101, vol. I, a susținut că mergând pe str. -, la intersecția cu str. - -, a întâlnit indicatorul "Oprire", a și oprit la cca. 5. de acesta și a pornit înainte, fiind surprins la mijlocul intersecției de un autobuz care circula, din dreapta, pe drumul cu prioritate. A mai susținut că a încercat să vireze către stânga însă autoturismul său a fost luat de autobuz în mijlocul părții lateral dreapta. De asemenea, în declarația dată la 17.01.2004, inculpatul a susținut că autoturismul său corespundea din punct de vedere tehnic iar sistemul de frânare și direcție funcționa normal astfel că nu a avut nicio influență asupra accidentului.
În declarațiile ulterioare date la datele de 27.01.2004 și 18.11.2004 inculpatul și-a mai nuanțat cele declarate anterior și a susținut că din experiența de conducere auto,în B, a apreciat că are timp suficient pentru a traversa intersecția fără a stânjeni deplasarea acelui autovehicul și, drept urmare, a pus autoturismul în mișcare, plecând de pe loc, în mod normal cu treapta I-a de viteză și a accelerat progresiv, dar pe timpul acestei deplasări a simțit că mașina nu-l mai ajută și că nu mai înaintează la fel de repede ca la pornirile anterioare, fiind surprins în mijlocul intersecției de autobuz, în condițiile în care, la apropierea acestuia a încercat să vireze stânga.
Și cu ocazia confruntărilor, inculpatul a susținut că, inițial, a oprit autoturismul în dreptul indicatorului "STOP", iar apoi, în intersecție, unde s-a asigurat din mers, văzând autobuzul iar, când a pătruns în intersecția a accelerat puternic sesizând însă o încetinire nejustificată a autoturismului, cu o tendință de viraj stânga. Inculpatul a mai susținut că, în zonă, înainte de intersecție, pe sa de mers, mai erau parcate niște autovehicule (camioane), pe care le-a depășit și că, pe str. - - mai era parcat un autoturism la o distanță de cca. 5- 6 metri de intersecție.
Cele declarate inițial de inculpat, s-au coroborat cu declarațiile martorilor și date în faza cercetării judecătorești și cele date în cursul urmăririi penale în fața procurorului de caz, inclusiv cele scrise, personal, de martori.
Astfel, martorul, în aceste declarații - cu excepția celei date cu ocazia confruntărilor, pe care martorul a declarat că nu și-o menține, întrucât s-a încercat influențarea sa de către lucrătorul de poliție care a și scris acea declarație - a susținut constant că în timp ce circula, cu o viteză de cca. 50 km./oră, cu autobuzul, în care avea 20-25 de pasageri, pe drumul cu prioritate, cu sens unic, pe str. - - spre str. -, la intersecția cu str. - i-a ieșit în față autoturismul condus de inculpat și, deși a tras de volan nu a putut evita impactul. A susținut că, convingerea sa, din cele discutate ulterior cu inculpatul este că acesta fiind prins în discuție cu victima, fiindcă mama acesteia nu era de acord cu căsătoria lor, ajungând în intersecție, nu a oprit la stop și de aceea nu a putut evita impactul cu autobuzul.
De asemenea, a mai susținut martorul că, pe strada pe care circula inculpatul era oprit un camion, dar la cca. 5- 6 metri de indicatorul "STOP" iar până la intersecție erau vreo 10 astfel că acel camion parcat nu l-a împiedicat pe inculpat să observe indicatorul oprire.
Și martorul ocular, a susținut că în timp ce conducea autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, pe str. - -, spre str. -, având în față, la o distanță de aproximativ 50, un autobuz, a observat că, în intersecția cu str. - -, a pătruns brusc un autoturism, de culoare albă, fără a se asigura, iar apoi a avut loc impactul. Martorul a precizat că se lăsase întunericul însă iluminatul public funcționa și că autobuzul circula cu o viteză de aproximativ 40- 50 km/.
Același martori a mai susținut că autovehiculul parcat, nu-l afecta pe inculpat și că accidentul s-a produs datorită stării psihice pe care a avut-o inculpatul în urma discuției purtate cu victima - declarația de la fila 93 dosar fond.
În cauză au fost efectuate trei expertize tehnice, una de către expertul, oad oua de către un expert din cadrul B și a treia de către Institutul de Expertize Criminalistice
În prima expertiză, întocmită de expertul, la efectuarea căreia a participat și expertul desemnat de inculpat, s-a ajuns la concluzia că a existat o imposibilitate tehnică de evitare a producerii accidentului determinată de funcționarea incorectă a pistonului în cilindru de frână al roții stânga față, fapt sesizat de conducătorul auto.
De fapt, pe baza acestei prime expertize și a concluziilor experților, prin ordonanța din 14.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, dată în dosarul nr. 2061/P/2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului și neînceperea urmăririi penale față de, pentru art. 178 alin. 2 cp, stabilindu-se că accidentul s-a produs în condițiile cazului fortuit.
Prin rezoluția nr.185/II/2/2005 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, din 16.03.2005, s-a respins plângerea petentei.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1807/20.06.2005 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, definitivă prin decizia penală nr. 868/R/27.09.2005 a Tribunalului Mehedințis -a admis plângerea petentei, au fost desființate rezoluția nr. 185/II/2/2005 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, din 16.03.2005 și ordonanța din 14.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S, dată în dosarul nr. 2061/P/2004 și a fost trimisă cauza la procuror pentru efectuarea unei noi expertize la Institutul de Expertize Criminalistice
Prin raportul de expertiză tehnică auto, întocmit de expertul, din cadrul B, expertiză efectuată după reluarea cercetărilor penale, s-a concluzionat că, din materialul probator, inclusiv, procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului, nu au rezultat elemente concrete privind o eventuală defecțiune tehnică la autoturism, aflată în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, iar starea de pericol a fost creată de inculpat care trebuia să procedeze regulamentar și să nu pătrundă în intersecție, decât după trecerea autobuzului care se apropia, din dreapta, pe un drum cu prioritate.
Și noua expertiză criminalistică efectuată în cauză, (expertul desemnat de inculpat, luând la cunoștință de materialele din dosar, conform procesului-verbal întocmit la 28.02.2008 - fila 237 dosar up vol. I ) prin raportul de expertiză nr. 65/28.03.2008 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, a concluzionat că, în situația în care conducătorul autoturismului a ignorat indicatorul "OPRIRE", iar vitezele de deplasare au fost constante și situate în jurul valorilor de cca. 25 km/, pentru autoturism și, respectiv 40 km/ pentru autobuz, traiectoriile celor două vehicule nu s-ar fi intersectat, decât dacă autobuzul s-ar fi aflat la o distanță mai mică de 23, de cel mai apropiat al intersecției în momentul în care autoturismul a trecut de indicatorul OPRIRE.
S-a concluzionat că starea de pericol a fost generată de conducătorul autoturismului, care a pătruns în intersecție, de pe o stradă lipsită de prioritate intersectând traiectoria conducătorului autobuzului iar pentru conducătorul autobuzului starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul a intrat efectiv în intersecție.
S-a mai arătat că, conducătorul autoturismului putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi asigurat și ar fi acordat prioritate de trecere autobuzului; în situația în care s-ar fi blocat din stânga față a autoturismului la acționarea frânei cu ocazia opririi înainte de pătrunderea în intersecție, la pornirea de pe loc inculpatul ar fi trebuit să sesizeze această deficiență și să nu se angajeze în interiorul intersecției în aceste condiții iar, în ipoteza în care autoturismul a fost frânat tardiv de către conducătorul auto, imediat înaintea coliziunii, la sesizarea apropierii autobuzului, numitul nu putea evita producerea accidentului.
Mai mult, prin răspunsurile la obiecțiunile formulate de părți, experții B, cu adresa nr. 999/04.11.2008 - filele 429-431dosar vol. II) au arătat că în condițiile în care autoturismul (condus de inculpat) a înregistrat avarii ample la partea din stânga față, urmare a impactului cu autobuzul, este posibil ca și etrierul de frână al roții în cauză ( piesă neridicată de la autoturism) să fi fost deformat sau deplasat de la poziția sa normală, situație în care s-a opinat că cele constatate în procesul-verbal de la fila 43 din dosar referitoare la lipsa jocului între o plăcuță de frână și discul de frână, nu pot fi reținute ca relevante în stabilirea unei defecțiuni anterioare producerii accidentului.
S-a mai precizat că referitor la influența unei defecțiuni de tipul blocării în poziția acționat a pistonului etrierului, în urma acestui proces, plăcuțele de frână ar fi rămas apăsate pe discul de frână determinând blocarea mai mult sau mai puțin intensă a roții din stânga față cu consecința îngreunării evidente a deplasării autoturismului și modificării traiectoriei acestuia către stânga - condiții în care la pornirea de pe loc, inculpatul ar fi trebuit să sesizeze această deficiență și să nu se angajeze în interiorul intersecției.
De altfel, din cuprinsul expertizelor și a lămuririlor suplimentare la aceste expertize efectuate în cauză, a rezultat că în dinamica producerii accidentului s-a reținut că, în urma coliziunii, autoturismul condus de inculpat a fost împins (târât) pe direcția de deplasare a autobuzului, oprindu-se pe strada mrs. -, în dreptul imobilului de la nr. 75, într-o poziție relativ perpendiculară pe axa drumului, pe parcursul acestei evoluții autoturismul escaladând cu zona anterioară trotuarul din dreapta al străzii menționate anterior, dislocând câteva borduri și doi piloni de metal.
Față de aceleași concluzii la care au ajuns experții de la B, în ultimele două expertize efectuate în cauză, coroborate și cu declarațiile martorilor și și chiar cu primele declarații date de inculpat imediat după producerea evenimentului rutier, s-a apreciat că este dovedită, cu certitudine, vinovăția inculpatului în producerea accidentului de circulație care a avut ca urmare decesul victimei.
În drept, fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare, prev. de art. 72 cp, respectiv gradul de pericol social al faptei comise și urmarea acestei fapte - decesul unei persoane, dar și de faptul că infracțiunea a fost comisă din culpă, de împrejurările în care s-a produs, de faptul că de la comiterea acestei fapte au trecut aproape 6 ani, astfel că s-au mai estompat ecourile sale în rândul colectivității locale, că inculpatul este la prima încălcare a normelor penale, nemaifiind condamnat pentru alte fapte nici anterior datei de 19.12.2003 și nici ulterior acestei date, că este angajat în muncă, având un serviciu stabil - agent șef la Penitenciarul Jilava, că a avut o atitudine procesuală relativ sinceră.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă, inclusiv la excepția prescripției dreptului la acțiune civilă invocată de asigurător instanța a constatat și reținut că potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
În speță, cursul prescripției dreptului la acțiune, era suspendat conform art. 13 lit. a din decret întrucât, așa cum s-a arătat și anterior, când s-au analizat probele, pe latură penală, inițial s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, ca urmare a existenței cazului fortuit, așa încât partea civilă, a fost în imposibilitate să-și exercite dreptul la acțiune civilă, în pretenții, față de inculpat, drept care a început să curgă prin trimiterea în judecată a inculpatului, prin rechizitoriul procurorului din 26.11.2008, astfel că nu este întemeiată excepția invocată de asigurător urmând a fi respinsă.
Mai mult, în instanță, s-a constituit parte civilă în termen, înainte de citirea actului de sesizare, așa cum cer disp. art. 15 cpp.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 80.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale, ultima sumă reprezentând cheltuielile de înmormântare ale fiicei sale și pomenirile ulterioare conform obiceiurilor.
Deși partea civilă a avut, în cursul cercetării judecătorești, apărare calificată, căreia instanța i-a pus în vedere să probeze aceste despăgubiri materiale solicitate - atât în privința existenței lor cât și a cuantumului - la dosar nu s-au depus nici un fel de dovezi - acte sau martori - în acest sens, astfel că instanța, chiar dacă este cert că, cu ocazia unei înmormântări și a pomenirilor ulterioare, conform datinilor, se fac cheltuieli, nu a putut stabili dacă aceste cheltuieli au fost suportate și de, sau numai de, partea civilă și care a fost întinderea acestor cheltuieli. Față de cele arătate se va respinge cererea de acordare a daunelor materiale, în cuantum de 30.000 lei formulată.
Referitor la cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, partea civila fiind mama victimei, a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și provocate, prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident ca decesul fiicei sale a produs traume și a lezat sentimentele care stau la baza relației părinte-copil. Deși nicio sumă ce urmează a fi acordată nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de mama victimei, instanța a retinut totuși că suma de 15.000 lei ar fi putea, într-o oarecare măsură, sa atenueze suferințele psihice cauzate parții civile prin fapta inculpatului.
S-a apreciat că suma de 80.000 lei cerută de partea civilă cu titlul de daune morale este mare, având în vedere că fapta a fost comisă de inculpat din culpă.
Instanța a retinut că, răspunderea asigurătorului SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA. este angajată în temeiul art. 49-50 din legea 136/1995 modificată, conform cărora sigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
S-a înlăturat apărarea formulată de asigurător cum că, în speță, despăgubirile nu se acordă fiindcă victima se afla în interiorul autovehiculului care a produs accidentul întrucât conform prevederilor actuale ale art. 50 alin. 2 din Legea 136/1995, cu ultimele modificări "În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv."
Ca atare, având în vedere că răspunderea civila delictuală a inculpatului bazată pe art 998 civ, exista alături de răspunderea contractuală a asiguratorului (potrivit contractului de asigurare încheiat), în situația în care autorul prejudiciului este asigurat în cadrul unei asigurări obligatorii de răspundere civilă, victima prejudiciului cauzat poate primi despăgubiri de la societatea de asigurare și doar dacă aceasta nu acoperă integral prejudiciul suferit, partea civila are posibilitatea să obțină despăgubiri de la autorul prejudiciului.
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civila formulată de partea civila și a obligat societatea de asigurare SC ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA. către aceasta la 15.000 lei daune morale având în vedere că natura juridica a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul, este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementata de art 1000 alin 1. civ precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor potrivit art 1000 alin 3.civ.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, partea civilă și asigurătorul SC Românească - Vienna Insurance SA
În apelul declarat de partea civilă s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre mediu prevăzut de lege și admiterea acțiunii civile, privind daunele morale în integralitatea sumei solicitate.
S-a arătat că instanța a dat dovadă de o clemență exagerată în privința pedepsei și a modalității de executare, deși inculpatul nu a avut o atitudine sinceră și a încercat prin toate mijloacele să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, instanța nu ținut cont nici de valoarea socială lezată de către inculpat, respectiv pierderea fiicei, ci s-a raportat la forma de vinovăție a inculpatului.
Chiar dacă daunele morale pe care aceasta le-a solicitat depășeau plafonul stabilit de legea asigurărilor, nimic nu îl împiedica pe inculpat să fie obligat a plăti peste ceea ce depășea plafonul legal.
Inculpatul în apelul său, a solicitat readministrarea probelor în sensul efectuării unei noi expertize tehnice și a judecării cauzei, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, în principal, să se dispună restituirea dosarului la parchetul competent în vederea refacerii actelor de procedură nule absolut, ca urmare a încălcării dispozițiilor relative la competența după materie și după calitatea persoanei, precum și a actului de sesizare și a sesizării instanței norma competente în vederea soluționării cauzei pe fond.
În subsidiar, în baza dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. Cod procedură penală și art. 47 cod penal, să fie achitat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar cu privire la latura civilă, a solicitat respingerea acțiunii civile de partea civilă.
De asemenea, a solicitat a se da eficiență maximă circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 cod penal, aplicarea dispoz. art. 76 cod penal și stabilirea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Asigurătorul SC Românească - Vienna Insurance SA Bas olicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei sentințe temeinice sub aspectul laturii civile, în sensul respingerii acțiunii civile promovată contra societății în temeiul art. 50 alin.2 din legea nr. 136/1995 privind asigurările din România.
A apreciat că instanța de fond nu a coroborat întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, a încălcat principii fundamentale ale dreptului civile, ceea ce a condus la pronunțarea unei sentințe netemeinice și nelegale sub aspectul laturii civile.
Apelurile formulate sunt nefondate.
Curtea apreciază că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile procedurale imperative referitoare la competența după materie și după calitatea inculpatului nu au fost încălcate.
Potrivit disp. art. 60 alin. 3 și 4 din Legea 293/2004, modificată prin OUG 47/2006 urmărirea penală a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în condițiile legii iar competența de a efectua urmărirea penală și de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de către funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor - pentru infracțiunile comise de către agenți de penitenciare.
Deși, anterior, inculpatul avea calitatea de subofițer în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, de la momentul intrării în vigoare a legii 293/2004 au devenit incidente dispozițiile art. 60 alin 4 ale acestei legi, în sensul că au devenit competente organele de urmărire penală și instanțele de judecată potrivit legii speciale - care are prioritate în raport cu legea generală, codul d e procedură penală, fiind exclusă astfel incidența disp. art. 40 Cod de procedură penală.
Ca urmare instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu se impune restituirea cauzei la procuror potrivit disp. art. 332 Cod de procedură penală, urmărirea penală fiind efectuată de către organul de urmărire penală competent respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând că inculpatul conducând autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare B-13- pe str. - din D TR. S, la intersecție cu str. - -, nu a respectat semnificația indicatorului STOP și a intrat în coliziune cu autobuzul marca cu nr. de înmatriculare - condus de martorul, în urma accidentului decedând numita, aflată în autoturismul condus de inculpat.
Fapta inculpatului, săvârșită ca urmare a nerespectării disp. art. 1, art. 35 și art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond este confirmată de probele administrate în cauză respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză criminalistică întocmit de expert din cadrul B, raportul de expertiză nr. 65/28.03.2008 întocmit de INEC B, raportul medico-legal nr. 1151/219/14.01.2004 întocmit de M, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor și.
De asemenea, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate nici apărările formulate de inculpat în sensul că se impunea în cauză achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. l art. 10 alin. lit. e Cod de procedură penală și art. 47 Cod penal.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică întocmit de expert din cadrul B, starea de pericol a fost creată de inculpat, putând să prevină producerea accidentului dacă ar fi acordat prioritate autobuzului care se apropia din dreapta și circula pe un drum cu prioritate.
În concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 65/28.03.2008 întocmit de INEC B s-a arătat că producerea evenimentului rutier putea fi prevenită dacă inculpatul s-ar fi asigurat și ar fi acordat prioritate de trecere autobuzului iar în situația în care s-ar fi blocat din stânga față a autoturismului la acționarea frânei cu ocazia opririi înainte de pătrunderea în intersecție, la pornirea de pe loc inculpatul ar fi trebuit să sesizeze această deficiență și să nu se angajeze în interiorul intersecției.
În declarațiile date de martorul - conducătorul autobuzului, acesta a arătat că autoturismul condus de inculpat i-a ieșit în față și, deși a tras de volan dreapta, nu a putu evita impactul și că, după părerea sa, accidentul de circulație s-a produs din cauza neatenției șoferului autoturismului, care a circulat ca și cum el avea prioritate.
Martorul, a arătat că se deplasa cu autoturismul în spatele autobuzului și că la intersecția cu strada - -, a observat că autoturismul condus de inculpat a pătruns brusc în intersecție și s-a produs coliziunea cu autobuzul condus de martorul.
În declarația dată în faza de apel, inculpatul a arătat că a oprit înainte de a intra în intersecție cu autoturismul, însă nu a observat autobuzul datorită unui gard, a pătruns în intersecție, a oprit din nou și a pus în mișcare autoturismul, crezând că are timp să depășească intersecția, apreciind că autobuzul se fala la 30 - 40 distanță.
Astfel, în cauză, se constată că accidentul de circulație s-a datorat conduitei inculpatului, care a pătruns în intersecție, deși trebuia să respecte semnificația indicatorului STOP și nu unei împrejurări ce poate constitui un caz fortuit.
De altfel, în concluziile raportului de expertiză criminalistică, a fost evaluat și modul în care inculpatul a descris producerea accidentului, reținându-se că, chiar și în situația existenței unei defecțiuni, cauzate de acționarea frânei, inculpatul ar fi trebuit să o sesizeze și să nu se angajeze în traversarea intersecției.
Nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpat privind respingerea cererilor de administrate a unor mijloace de probă, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză s-au efectuat mai multe expertize criminalistice la care au participat și expertul, solicitat de inculpat, astfel că în cauză nu se impune efectuarea unei noi expertize.
De asemenea, s-a constatat în mod corect că nu au fost încălcate dispoz, art. 121 cod pr.penală, întrucât expertului desemnat de inculpat i s-a permis să ia cunoștință de materialul de cercetare penală, astfel că a formulat și depus la dosar obiecțiunile sale la expertiza efectuată.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, se constată că instanța de fond a respectat dispoz. art. 72 cod penal, raportându-se la gradul de pericol social al faptei și urmarea acesteia, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 cod penal, iar în privința modalității de executare, în raport cu aceleași criterii de individualizare precum și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, făcându-se aplic. dispoz. art. 81 cod penal.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect, instanța de fond constatând că nu s-au putut stabili ca urmare a administrării unor mijloace de probă, cheltuielile solicitate de partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză răspunderea asiguratorului este angajată în temeiul Legii nr. 36/1995 și în baza contractului de asigurare pentru sumele pe care asiguratul trebuie să le plătească persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, având în vedere dispoz. art. 50 alin.2 din legea menționată, potrivit cărora despăgubirile se acordă și pentru persoanele aflate în vehiculul care a produs accidentul.
În privința cuantumului daunelor morale instanța de fond a apreciat în mod just că suma de 15.000 lei ar fi de natură să realizeze o reparare a prejudiciului produs prin fapta inculpatului, având în vedere suferințele cauzate părții civile prin decesul fiicei.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge apelurile promovate, conform art. 379 pct. 1 lit. b cod pr.penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul SC Românească - Vienna Insurance SA B împotriva sentinței penale nr. 269 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, ca nefondate
Obligă pe apelanții parte civilă și asiguratorul la câte 60 lei fiecare iar pe apelantul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2010.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC
.
IB/17.03.2010
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu
