Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 53/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 53/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de părțile civile și - împotriva deciziei penale nr. 190/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă părțile civile recurente și -, lipsind celelalte părți.
Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Partea civilă recurentă - solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, admiterea în totalitate a despăgubirilor civile solicitate, respectiv obligarea inculpatului la plata sumelor de 80.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Susține că în cauză s-au făcut o serie de greșeli, reținându-se eronat că partea responsabilă civilmente era Regionala CFR C unde inculpatul era angajat, partea care a declarat apel nu este aceeași cu partea responsabilă civilmente care a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Astfel, susține că în mod greșit s-a procedat la soluționarea apelului, întrucât instanța nu a verificat dacă apelanta parte responsabilă civilmente are sau nu personalitate juridică și drept urmare calitate procesuală. Instanța de rejudecare a făcut aceeași greșeală pronunțând o soluție din care rezultă că "CFR Marfă" SA ar fi una și aceeași persoană juridică cu "CFR Marfă" SA
Arată că inițial au încasat sumele acordate prin sentința penală nr. 694/2004, ulterior solicitându-se restituirea lor urmare formulării unei contestații la executare de către partea responsabilă civilmente Regionala CFR
De asemenea arată că inculpatul s-a prezentat o singură dată la proces, că și-a înstrăinat toate bunurile și și-a schimbat domiciliul pentru a nu putea fi executat.
Partea civilă, pentru aceleași motive invocate de către partea civilă -, solicită admiterea recursului. Mai arată că SN CFR nu le-a comunicat niciodată până la executarea silită că nu calitate procesuală în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de către părțile civile ca nefondat și menținerea soluției recurate ca temeinică și legală.
Arată că apelul a fost declarat de adevărata parte responsabilă civilmente "CFR Marfă" SA B care însă și-a ales sediul procedural la sediul Sucursalei din C, hotărârea referindu-se la această societate.
Nu se impune majorarea despăgubirilor civile, acestea fiind corect acordate la nivelul anului 2004.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de către părțile civile ca nefondat și menținerea soluției recurate ca temeinică și legală. Hotărârea din 2004 rămas definitivă față de părțile civile care nu au atacat-o cu apel, acestea având posibilitatea să solicite daunele morale în cursul procesului civil.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 157 din 25.03.2009 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 14 și 346 alin. 1.C.P.P. cu aplicarea art. 998-999.civ. și a art. 1003. civ. a fost obligat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.11.1955 în P O, județul O, cetățenia română, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, cu. în B,-,. 10AB,. 2,. 2,. 32, jud. O, CNP - în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă " MARFĂ" cu sediul în B,- la plata sumelor de:2.449 lei cu titlu de daune materiale și 6.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și 6.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă -.
În baza art. 193 alin. 1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către fiecare dintre părțile vătămate și -.
În baza art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 694/02.06.2004 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sibiua hotărât condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pe 4 ani și obligarea sa la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente Regionala Cas umelor de 24.490.320 lei(ROL) daune materiale și 60.000.000 lei(ROL) daune morale către partea civilă și 60.000.000 lei(ROL) cu titlu de daune morale către partea civilă -. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente citată la plata sumei de 2.500.000 lei(ROL) cheltuieli judiciare către stat.
Sentința a rămas definitivă prin neapelare.
La data de 14.03.2005 Compania Națională Ferate "" a adresat instanței o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței mai sus menționate, prin care a solicitat rectificarea sentinței în sensul obligării la plata despăgubirilor civile a Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă - Sucursala CF Marfă C și nu a Regionalei CF
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu în data de 18.03.2005 instanța a dispus rectificarea dispozitivului sentinței penale nr. 694/2004 pronunțată în dosarul nr. 227/2004 al Judecătoriei Sibiu "în sensul că se va reține că denumirea corectă a părții responsabile civilmente este Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă - Sucursala CF C". La data de 21.04.2008 " MARFĂ" a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 694/02.06.2004 a Judecătoriei Sibiu și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.03.2005 solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârilor atacate.
Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr. 179/15.09.2008 pronunțată în dosarul nr- a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de către apelantă, a admis apoi apelul declarat de aceasta împotriva sentinței îndreptate a Judecătoriei Sibiu, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sibiu doar sub aspectul acțiunii civile.
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța superioară că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa unei părți nelegal citate și că hotărârea primei instanțe a fost atacată doar cu privire la latura civilă, latura penală fiind soluționată legal și temeinic.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la nr-.
Potrivit indicațiilor obligatorii ale instanței superioare, prima instanță, a procedat doar la rejudecarea laturii civile a cauzei.
La termenul de judecată din data de 18.02.2009 părțile vătămate și-au completat și detaliat constituirile de parte civilă ( filele 44-45 nr-) arătând că înțeleg să solicite obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 9.981,72 lei cu titlu de daune materiale și 80.000 lei cu titlu de daune morale (partea civilă ) și a sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale (partea civilă -).
În cauză, instanța de fond a procedat la audierea martorilor (fila 54 nr-), I (fila 55 nr-) și (fila 56 nr-).
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză prima instanță a reținut următoarele:
În data de 12.09.2003, la ora 11,07, a sosit în stația triaj Sibiu trenul de marfă 40107 remorcat de locomotiva DA-60-1174-6, ce deservise ruta P O - Sibiu. a fost condusă de inculpatul, mecanic de locomotivă în cadrul Depoului de exploatare marfă P Acesta era însoțit, în calitate de mecanic ajutor de martorul G, angajat al aceluiași depou. Trenul a fost garat pe linia 4, după dezlegarea locomotivei, aceasta urmând să transporte la depoul Sibiu un vagon încărcat cu lemne. a fost deplasat pe linia 3, la ora 11,11, de locomotiva 81- 0021 - 6 deservită de martorul, mecanic angajat în cadrul depoului CFR Sibiu. era însoțit de numitul, șef manevră și martorul, manevrant, aceștia compunând partida de manevră ce avea atribuții legarea respectivului vagon la locomotiva -1174-6 și dezlegarea lui de la locomotiva 81-0021-6.
La înmânarea documentelor trenului către martorul, șef operații manevră, acesta le-a făcut cunoscut inculpatului și martorului G că urmează să tracteze un vagon, dar fără a le face cunoscută linia pe care acesta este garat, întrucât potrivit procedurii de desfășurare a manevrei, poziționarea exactă a acestuia era cunoscută doar de impiegatul de mișcare dispozitor, cel care a și coordonat întreaga desfășurare a operațiunii. În continuare, impiegatul de mișcare dispozitor, martorul, a executat din blocul operator parcurs de manevră pentru locomotiva DA 60-1174-6 izolată de pe linia 4 pe linia 3, aceasta însemnând că a fost deschis macazul de trecere de pe o linie pe alta după ce locomotiva s-a deplasat aproximativ 800 către stația CFR Sibiu călători, depășind semnalul M4. La întoarcere locomotiva condusă de inculpatul a intrat pe linia 3 având deschis semnalul reprezentând o lumină de culoare alb lunar. În această situație, având în vedere că a deplasat locomotiva înspre înainte, după care a schimbat sensul de mers, inculpatul avea obligația de a schimba postul de conducere, aceasta însemnând că trebuie să se posteze în cabina locomotivei aflată înspre sensul de deplasare al acesteia. De asemenea, întrucât i se făcuse cunoscut că trebuie să tracteze un vagon, iar semnalul cu lumina alb lunar indica efectuarea unei manevre, inculpatul putea și trebuia să realizeze că se afla în cadrul efectuării unei manevre și că linia pe care-i fusese deschisă pe parcurs este posibil să fi fost o linie ocupată.
Inculpatul a ținut cont de aceste împrejurări și conducând locomotiva din postul opus sensului de deplasare, cu o viteză de 27 km /h și fără a mai urmări linia pe care se deplasează, a lovit violent convoiul de manevră staționat pe linia 3 în fața clădirii de vagoane. Respectivul vagon a deraiat cu partea din față de pe firele linie, prinzându-l sub cea de a doua a boghiului pe șeful de manevră, acesta decedând.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus a fost reținută de către instanța penală anterioară ce a judecat în mod definitiv acțiunea penală dedusă judecății. Atâta timp cât Tribunalul Sibiu prin decizia de desființare a decis desființarea sentinței doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, latura penală a rămas definitivă și potrivit art. 22 alin. 1.C.P.P. are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Așadar, instanței civile, i-a rămas să stabilească doar dacă fapta infracțională a inculpatului a produs sau nu un prejudiciu părților vătămate și care este întinderea acestui prejudiciu.
Existența prejudiciului material și moral suferit de cele două părți vătămate constituite părți civile în cauză era indubitabilă. Decesul fiului și respectiv a soțului din culpa inculpatului fiind prin el însuși un fapt creator de prejudicii materiale (constând în cheltuielile de înmormântare, de ridicare a monumentului funerar, de organizare a datinilor religioase) precum și de prejudicii morale incontestabile și care nu au mai trebuit dovedite.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului material, prima instanță a constatat că părțile civile au demonstrat cu înscrisurile depuse la dosar în primă instanță (filele 25-37 nr-) și cu martorii audiați în fața instanței (filele 54 și 55 nr-) întinderea acestor pretenții în cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă existentă la dosar la fila 44 nr-. Cu toate acestea însă instanța de fond, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata doar a sumei de 2.449 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă pentru următoarele considerente:
S-a pornit de la faptul de necontestat, cauza aflându-se în rejudecare în ceea ce privește latura civilă ca urmare a admiterii apelului singular al părții responsabile civilmente.
În aceste condiții a căpătat deplină relevanță principiul neagravării situației în propria cale de atac de vreme ce partea responsabilă civilmente era singurul titular care a declarat apel (admis ulterior) împotriva sentinței.
În fine, cu ocazia rejudecării datorită caracterului absolut al reguliinon reformatio in peius,prima instanță, nu a putut obliga partea responsabilă civilmente la plata unor despăgubiri mai mari decât chiar cele la care a fost obligată prin sentința doar de ea apelată și doar cu privire la ea desființată.
S-a mai observat faptul că părțile civile din cauză, niciodată nu au atacat cu apel sentința primei instanțe prin care au fost stabilite despăgubirile materiale și morale la care sunt îndrituite. Au veni după mai bine de 4 ani de la pronunțarea sentinței și a majora pretențiile civile în rejudecarea cauzei ca urmare doar a admiterii apelului părții responsabile civilmente este nu numai o încălcare a regulii neagravării situației în propria cale de atac (în măsura în care instanța ar fi admis noile pretenții) dar ar fi reprezentat și o măsură nejustificată. S-a observat, observăm faptul că dacă partea responsabilă civilmente nu ar fi atacat sentința anterioară niciodată părțile civile nu ar fi solicitat majorarea pretențiilor civile.
Prima instanță a concluzionat că, deși în aceea fază procesuală părțile civile au făcut dovada despăgubirilor materiale astfel cum ele au fost majorate, și ținând seama de caracterul absolut al principiului enunțat a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor materiale până la limita stabilită prin prima sentință.
Aceleași considerente (legate de incidența principiului enunțat mai sus) au fost valabile și în ceea ce privește acordarea daunelor morale (justificate ca și acordare dar și ca și cuantum mai ridicat) astfel încât, prima instanță s-a limitat la suma la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente prin prima hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile - și -, solicitând să fie acordate în totalitate despăgubirile cerute. Ulterior, pe calea unui memoriu separat au invocat și alte două motive care în esența lor vizează că în cauză nu este aplicabil principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Tribunalul Sibiu - secția penală prin decizia penală nr.190/21.10.2009 a respins ca nefondate apelurile părților civile, obligând pe fiecare apelantă la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În considerentele deciziei instanța de control judiciar a reținut că apelurile părților civile au vizat decizia penală nr.179/15.09.2008 A Tribunalului Sibiu prin care a fost desființată sentința penală nr.694/1.06.2004 a Judecătoriei Sibiu dar care nu a fost atacată cu recurs de către acestea.
Cum decizia atacată a rămas definitivă ea nu mai poate fi pusă în discuție.
Pe de altă parte s-a constatat că rejudecarea cauzei s-a făcut în conformitate cu indicațiile obligatorii ale instanței de control judiciar.
S-a mai constatat că al doilea ciclu procesual a fost declanșat de apelul părții responsabile civilmente CFR Marfă SA B, iar acesteia nu i se poate crea situație mai grea în propria cale de ataca așa cum rezultă în art.372 Cod procedură penală.
În consecință a apreciat tribunalul că în rejudecare nu se puteau majora despăgubirile acordate inițial al căror cuantum nu a fost contestat de părțile civile din moment ce nu au atacat prima sentință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile - și solicitând casarea acesteia și a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza sub aspectul laturii civile să se admită toate despăgubirile solicitate prin completarea constituirii de parte civilă.
În expunerea motivelor de recurs părțile civile arată că în rejudecarea instanța a constatat în mod corect că apelanta CFR Marfă SA B- Sucursala nu are personalitate juridică neputând sta în proces deoarece este sucursală, iar potrivit art.43 din Legea nr.31/1990 sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică deci fără calitate procesuală.
Mai susțin recurentele că nici inculpatul nu a formulat apel împotriva sentinței casate și deci principiul neagravării situației în propria cale de atac nu poate fi aplicat față de acesta.
De asemenea, recurentele arată că au dovedit cuantumul despăgubirilor civile pe care le-au solicitat.
Verificând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu potrivit art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul părților civile este nefondat.
Cele două instanțe în mod corect au constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat pentru recurente față de sentința penală nr.694/1.06.2004 a Judecătoriei Sibiu, sentință care a rămas definitivă ca urmare a neapelării acesteia de către recurente.
Potrivit art. 22 alin.1 Cod procedură penală hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- și vinovăției acesteia.
În mod corect a reținut instanța de control judiciar că nemulțumirile părților civile au vizat decizia penală nr.179/15.09.2008 prin care a fost desființată sentința penală nr.694/1.06.2004, decizie care nu a fost atacată cu recurs de către acestea.
Cum această decizie a rămas definitivă, ea nu mai putea fi atacată de către părțile civile.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul părților civile va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 Cod procedură penală părțile civile recurente vor fi obligate la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare, câte 130 lei fiecare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și - împotriva deciziei penale nr. 190/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă părțile civile recurente la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare, câte 130 lei fiecare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
. - semnează președintele
Curții de Apel
GREFIER
Red.
Tehnord.LS/2ex/15.01.2010
Jud.apel:, C-tin
Jud.fond:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
