Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 585/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 585/2009
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier ia
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile și - împotriva deciziei penale nr. 63/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns partea civilă recurentă asistat de apărător ales, avocat, apărător ales și al părții civile recurente - și inculpatul intimat asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul ales al asigurătorului intimat SC Garancia Asigurări SA, avocat, a depus la dosar cerere de amânare a cauzei din motive medicale, anexând adeverință medicală. De asemenea, se constată că nu există la dosar împuternicirea avocațială din partea asigurătorului intimat SC Garancia Asigurări SA pentru doamna avocat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său și să dispună asupra plății onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare formulată în cauză.
Apărătorul ales al părților civile recurente, avocat, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la cererea de amânare formulată în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii ca nefondată.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare formulată de avocat, luând în considerare că aceasta nu are depusă la dosar împuternicire avocațială, precum și faptul că societatea pe care o reprezintă nu are promovat recurs în cauză, o va respinge.
Inculpatul intimat, întrebat fiind de instanță, declară că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs întrucât își menține în totalitate declarațiile date anterior în fața jurisdicțiilor inferioare.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchet și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prin reținerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului. Apreciază că în cauză este vorba de o eroare judiciară rezultată din aprecierea greșită a probelor. Susține faptul că viteza excesivă și greșita estimare a situației de trafic sunt cauzele producerii accidentului, împrejurare care rezultă din expertizele efectuate în cauză.
Apărătorul ales al părților civile recurente și -, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Apreciază că inculpatul este vinovat de producerea accidentului, deoarece acesta rula cu o viteză mare (peste 130 km/h) și a observat târziu autovehiculul condus de partea vătămată. Arată că partea vătămată de la distanța de 100 m de intersecție a început să semnalizeze. Precizează că a solicitat la fond efectuarea unui experiment judiciar, pentru a proba dacă în momentul când partea vătămată a început să vireze la stânga inculpatul era în câmpul său de vizibilitate, dar această probă i-a fost respinsă. Apreciază că dacă inculpatul ar fi rulat cu viteză regulamentară acesta ar fi putut să o depășească pe partea vătămată pe partea dreaptă. Consideră că partea vătămată nu este vinovată de producerea evenimentului rutier. În ce privește latura civilă, solicită admiterea recursului conform motivelor formulate în scris.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză. Apreciază că nu inculpatului îi aparține culpa producerii accidentului și arată că pentru a se ajunge la concluzia vinovăției inculpatului trebuie ca acestuia să i se impute lipsa de prevedere. Precizează că inculpatul se afla în depășire, iar cât timp mașina se află în frânare direcția de mers poate fi schimbată. Arată că spațiul de vizibilitate era de 130 - 150 m în linie dreaptă. Învederează că în mod normal în zonă trebuia să existe o semnalizare de intersecție cu un drum secundar și interzicerea depășirii. Arată că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză inculpatul ar fi parcurs distanța dintre autovehicule în 7 secunde, iar partea vătămată în acest timp nu a reușit să efectueze manevra de virare la stânga și învederează că aceste concluzii au fost infirmate de expertizele efectuate la C și Concluzionează că partea vătămată a început să vireze fără să se asigure, iar distanța dintre cele două autovehicule era mult mai mică. Arată că potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză inculpatul nu ar fi putut evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă legal admisă.
În replică, apărătorul ales al părților civile, avocat, învederează instanței faptul că a dovedit că arcul de cerc parcurs de partea vătămată până la momentul impactului este de 9,4 m și că s-a stabilit faptul că la o viteză de 5 km/h a autoturismului, acest spațiu se parcurge în 7,2 secunde. Precizează că inculpatul care rula cu o viteză de 112 km/h se afla la o distanță de 120 m care putea fi parcursă în 7 secunde, ceea ce demonstrează faptul că la momentul virării inculpatul nu era în câmpul de vizibilitate al părții vătămate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că dacă partea vătămată parcurgea arcul în 7,2 secunde, iar el ar fi parcurs în 7 secunde 108 m, nu putea să lovească autoturismul condus de partea vătămată în partea din față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.510/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art.10 lit.d Cpp, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 Cp și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 Cp.
Au fost respinse acțiunile civile promovate împotriva inculpatului de părțile civile -, și și Spitalul Județean
S-a constatat că Direcția Regională de Drumuri și Poduri C nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele aspecte:
În data de 02.10.2004, în jurul orei 09,45, autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare ---, proprietatea părții civile, condus de inculpatul, alături de care se mai aflau partea civilă, pe scaunul din dreapta față și martorii și G, se deplasa pe direcția Orăștie -
În același timp, pe aceeași direcție, în față, se deplasa autoturismul marca 243, cu nr. de înmatriculare - ce tracta remorca cu nr. de circulație -, condus de partea vătămată, însoțit de soția sa, victima -, partea civilă - și cumnatul său,.
Ajuns aproximativ în zona km 339+985 inculpatul, care anterior depășise un alt autoturism, semnalizează intenția de depășire și trece pe din partea a sensului de mers și se angajează în depășirea ansamblului + remorcă, care în momentul inițial al începerii manevrei de depășire nu a semnalizat vreo intenție de schimbare a direcției de mers.
În cursul manevrei de depășire în care se angajase autovehiculul condus de inculpatul, conducătorul autovehiculului efectuează brusc o manevră de viraj stânga pentru a se angaja pe un drum lateral, astfel încât, deși inculpatul acționează sistemul de frânare, impactul dintre cele două autovehicule nu mai poate fi evitat.
În urma accidentului a rezultat decesul victimei -, survenit consecință a hemoragiei și dilacerării cerebrale consecutiv unui traumatism cranio - cerebral operat, leziunile traumatice constatate putând fi produse prin lovire cu corpuri contondente în interiorul unui autovehicul, în condițiile unui accident rutier.
De asemenea, în urma accidentului au suferit leziuni și persoanele vătămate, și -, precum și inculpatul, însă doar persoanele vătămate și - s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, a cauzelor care l-au determinat, a culpei celor implicați în declanșarea acestuia, în faza de urmărire penală a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară de către ing. ( f 87-98) și apoi un supliment la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing., prin care s-a stabilit că autoturismul condus de către inculpatul circula cu o viteză de 112 km/ și nu putea fi observat de către partea vătămată, în momentul în care acesta din urmă s-a asigurat din spate pentru a se angaja în siguranță în efectuarea virajului spre stânga, întrucât se afla dincolo de limita vizibilității sale în spate ( 150 ), iar pentru că inculpatul a parcurs această distanță în 7 secunde, accidentul s-a produs fără ca să mai poată întreprinde ceva în scopul evitării lui, spre deosebire de inculpatul, care în spațiul de 138,7 pe care l-a avut la dispoziție.
În faza de judecată a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C (f 264-280) prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului, reținută de către instanță, s-au stabilit vitezele de deplasare ale vehiculelor implicate în accident, ca fiind de 130 km/ în cazul autoturismului VW, condus de inculpat și de 10 km/, viteza de deplasare a autoturismului, în cursul efectuării virajului.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, iar depășirea de către acesta a vitezei maxime admise pe respectivul sector de drum nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, cauza acestuia fiind reprezentată de schimbarea direcției de mers, fără a se asigura, de către conducătorul ansamblului - remorcă.
Aceste concluzii au fost confirmate prin raportul de nouă expertiză criminalistică nr. 158 din 28.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, în care s-a reținut că inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă legal admisă, însă ar fi putut evita accidentul dacă înainte de efectuarea virajului s-ar fi asigurat că poate face această manevră în condiții de siguranță.
Instanța a luat în considerare concluziile exprimate în rapoartele de expertiză criminalistice efectuate în faza de judecată, apreciind că sunt fundamentate atât pe măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, cât și pe determinări științifice pe baza datelor carte rezultate din dosarul cauzei și care se coroborează de altfel cu o parte din probatoriul testimonial administrat în cauză și cu declarația inculpatului.
Starea de fapt a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză în fazele de urmărire penală și judecată, prezentate ca atare în cuprinsul sentinței (fila 3).
Declarațiile părților civile și, care au arătat că s-a asigurat și a semnalizat schimbarea direcției de mers de la aproximativ 100 au fost înlăturate ca nesincere în virtutea relațiilor de rudenie și a afinității cu cel în cauză, precum și pentru că sunt contrare stării de fapt rezultată în urma analizării prin metode științifice a datelor cu caracter de certitudine în cauză.
S-a concluzionat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.178 alin.2 Cp și art.184 alin.1 și 3 Cp, întrucât nu există legătură de cauzalitate între depășirea de către acesta a vitezei maxime admise și urmarea produsă, respectiv decesul și leziunile suferite de partea vătămată. Aceste urmări s-au datorat, potrivit ultimelor două rapoarte de expertiză, conduitei culpabile a conducătorului autovehiculului, care a încălcat dispozițiile legale referitoare la asigurarea în cazul schimbării direcției de mers.
Pentru aceste motive s-a dispus achitarea în baza art.10 lit.d Cpp.
Acțiunile civile au fost respinse pe motivul inexistenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciile suportate de către părțile civile, apreciindu-se că răspunderea civilă a acestuia nu poate fi antrenată.
Față de cererea inculpatului de a fi introdus în cauză ca parte responsabilă civilmente în cauză administratorul sectorului de drum pe care a avut loc accidentul rutier - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C - instanța a reținut că nu există un raport de prepușenie între această unitate și inculpat și a constatat lipsa calității de parte responsabilă civilmente.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, părțile civile -,.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului cu privire la comiterea infracțiunilor prev.de art.178 alin.1, 2 Cp, art.184 alin.1 și 3 Cp, argument pentru care se impunea adoptarea unei soluții de condamnare și de admitere a acțiunilor civile formulate de părți așa cum au fost formulate.
Prin decizia penală nr.90/A/2008 a Tribunalului Albas -a dispus respingerea apelurilor declarate ca nefondate și obligarea părților civile apelante la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile -, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.540/2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul, a casat decizia penală nr.90/A/2008 a Tribunalului Alba și a trimis cauza spre rejudecare, pe motiv că în faza de apel nu a fost audiat inculpatul prezent la două termene de judecată, încălcându-se grav disp.art.378 (1)4Cpp.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Alba sub nr-, în vederea rejudecării apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr.510/2007.
Prin decizia penală nr. 63/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, părțile civile -, și împotriva sentinței penale nr. 510/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, iar în temeiul art. 192 alin. 2 a fost obligată fiecare parte civilă apelantă să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza probațiunii administrate în cauză și a apreciat-o corectă din punct de vedere juridic, în ceea ce privește nevinovăția inculpatului.
Accidentul rutier s-a produs în timp ce autoturismul inculpatului - - - se afla în depășirea ansamblului -remorcă, iar acesta din urmă a virat stânga cu intenția de a-și schimba direcția de mers și de a se angaja pe un drum lateral aflat în partea pe direcția de mers Orăștie-
Autoturismul inculpatului a inițiat manevra de depășire pe un sector de drum semnalizat cu linie discontinuă, pe care în mod evident depășirea nu era interzisă.
Așa cum corect a reținut și instanța, cele două expertize criminalistice întocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C și Institutul Național de Expertiză Criminalistică B au concluzionat clar că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, chiar dacă ar fi respectat limita maximă de viteză admisă de lege, cauza accidentului fiind reprezentată de schimbarea direcției de mers, fără a se asigura, de către conducătorul ansamblului -remorcă. Conducătorul auto ar fi putut evita accidentul dacă înainte de efectuarea virajului s-ar fi asigurat că poate face această manevră în condiții de siguranță.
În mod justificat au fost reținute de către instanță aceste rapoarte de expertiză, fundamentate pe datele rezultate din măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și înlăturate expertiza și suplimentul efectuate în faza de urmărire penală. De asemenea, au fost înlăturate în mod corect depozițiile martorilor aflați în autovehiculul în momentul producerii evenimentului rutier, datorită relațiilor de rudenie și afinității cu conducătorul auto, pe de o parte și datorită faptului că nu se coroborează cu restul materialului probator, pe de altă parte.
Vinovăția unui conducător auto în cazul unui accident soldat cu moartea victimei poate fi reținută numai în cazul în care a încălcat o regulă privind circulația pe drumurile publice și dacă între această încălcare și moartea victimei se stabilește existența unui raport de cauzalitate (Decizia penală nr.251/2000 a ).
În speță, probațiunea administrată a confirmat lipsa unui raport de cauzalitate între depășirea de către inculpat a vitezei maxime admise și urmarea produsă (moartea victimei și vătămările corporale ale părților civile).
Soluția de achitare a apărut, în contextul celor de mai sus, ca fiind legală și temeinică și în consecință și soluția de respingere a acțiunilor civile.
Ținând cont de obligația stabilită de art.371 alin.2 Cpp ca, în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, s-a impus o analiză suplimentară, într-un context mai larg, a circumstanțelor accidentului.
O astfel de analiză, atât factuală cât și juridică, este necesară inclusiv din perspectiva aspectelor reținute de expertizele criminalistice din faza de judecată privitoare la posibilitățile de evitare a accidentului de către conducătorul auto, aflat la volanul ansamblului -remorcă.
Potrivit art.6 pct.14 din OUG 195/2002, prin drum public se înțelege orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile. Potrivit art.6 pct.16 din același act normativ intersecția este orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea.
Drumul spre care intenționa să vireze autovehiculul aro, denumit,drum lateral, în rechizitoriu și,drum agricol, pe planșa fotografică de la fila 18 (dos.urmărire penală), este un drum public în sensul legii, destinat circulației rutiere, lucru evidențiat și de marcajul lateral cu linie întreruptă în dreptul acestui drum, în condițiile în care acest marcaj constă într-o linie continuă în porțiunile de dinainte și de după zona de acces a drumului.
Este vorba despre o intersecție în sensul legii, nesemnalizată în niciun fel.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe acel sector de drum nu sunt amplasate indicatoare de restricție sau interzicere.
Art.54 din OUG 195/2002 stabilește obligația conducătorului auto care schimbă direcția de mers să se asigure că poate efectua manevra fără să perturbeze circulația sau să pună în pericol siguranța participanților la trafic.
Potrivit art.59 alin.2 din același act normativ, în intersecțiile nedirijate, conducătorii auto care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și celor care circulă din partea.
Aflându-se într-o intersecție nedirijată, conducătorul autovehiculului nu putea fi depășit în mod regulamentar, ținând cont de dispozițiile art.152 alin.1 lit.a din Regulament.
Desigur că, dat fiind marcajul cu linie discontinuă și lipsa oricărui indicator, inculpatul nu a fost conștient că a depășit într-o intersecție.
În aceste condiții este evident că accidentul ar fi fost evitat dacă intersecția ar fi fost semnalizată cu un marcaj constând în linie continuă și amplasarea unui indicator rutier (intersecție cu un drum fără prioritate), care l-ar fi determinat pe inculpat să înceteze manevra de depășire și să revină pe sa de mers, având opțiunea depășirii prin dreapta a ansamblului -remorcă, opțiune la care se face referire și în rechizitoriu.
Astfel de obligații revin administratorului drumului, potrivit art.5 din OUG 195/2002 care, dacă nu a considerat că se impune să semnalizeze zona ca pe o intersecție, avea în mod cert obligația de a semnaliza drumul lateral ca fiind închis circulației publice, utilizând inscripții vizibile (art.6, pct-ul 14 din OUG 195/2002) sau cel puțin să interzică virajul la stânga.
Dacă s-ar fi utilizat una dintre aceste două opțiuni s-ar fi eliminat o stare de pericol, fie prin interzicerea depășirilor, fie prin interzicerea virajelor la stânga.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile și -.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal și civil, susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, deoarece au fost înlăturate ca nesincere declarațiile martorilor din autoturismul, care au confirmat semnalizarea manevrelor de virare spre stânga a părții civile, conducătorul autoturismului, iar inculpatul are culpă în producerea accidentului, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile conducătorului auto la efectuarea depășirilor și privind respectarea vitezei legale.
Părțile civile au criticat hotărârea atacată susținând că s-a reținut o stare de fapt greșită, vinovat de producerea accidentului fiind inculpatul, care a rulat cu o viteză de 130 km/h, a observat târziu manevra autoturismului condus de partea vătămată, neputând evita impactul, și a solicitat condamnarea inculpatului și acordarea daunelor solicitate.
Criticile formulate de recurenți se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, verificând temeinicia criticilor formulate pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 01.10.2004 în jurul orelor 0945inculpatul, conducând autoturismul Volkswagen cu nr. de înmatriculare --- pe DN - 1, din direcția Orăștie - S, la km 399+985 mas emnalizat depășirea autoturismului 243 cu nr. de înmatriculare - ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare - condus de partea vătămată, a trecut pe, iar în cursul efectuării depășirii partea vătămată a virat autoturismul stânga pentru a se angaja pe un drum lateral, inculpatul a frânat dar, nu a putut evita impactul, care a avut drept consecință decesul victimei - și vătămarea persoanele aflate în cele două autoturisme.
În faza de judecată a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C (f 264-280) prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului, reținută de către instanță, s-au stabilit vitezele de deplasare ale vehiculelor implicate în accident, ca fiind de 130 km/ în cazul autoturismului VW, condus de inculpat și de 10 km/, viteza de deplasare a autoturismului, în cursul efectuării virajului.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, iar depășirea de către acesta a vitezei maxime admise pe respectivul sector de drum nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, cauza acestuia fiind reprezentată de schimbarea direcției de mers, fără a se asigura, de către conducătorul ansamblului - remorcă.
Aceste concluzii au fost confirmate prin raportul de nouă expertiză criminalistică nr. 158 din 28.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, în care s-a reținut că inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă legal admisă, însă ar fi putut evita accidentul dacă înainte de efectuarea virajului s-ar fi asigurat că poate face această manevră în condiții de siguranță.
Instanța a luat în considerare concluziile exprimate în rapoartele de expertiză criminalistice efectuate în faza de judecată, apreciind că sunt fundamentate atât pe măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, cât și pe determinări științifice pe baza datelor carte rezultate din dosarul cauzei și care se coroborează de altfel cu o parte din probatoriul testimonial administrat în cauză și cu declarația inculpatului.
Starea de fapt a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză în fazele de urmărire penală și judecată, prezentate ca atare în cuprinsul sentinței (fila 3).
Declarațiile părților civile și, care au arătat că s-a asigurat și a semnalizat schimbarea direcției de mers de la aproximativ 100 au fost înlăturate ca nesincere în virtutea relațiilor de rudenie și a afinității cu cel în cauză, precum și pentru că sunt contrare stării de fapt rezultată în urma analizării prin metode științifice a datelor cu caracter de certitudine în cauză.
Între ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei și ceea ce spune dosarul prin piesele lui nu există o contradicție evidentă, de necontroversat, de natură a determina o eroare gravă de fapt, esențială, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate apelurile parchetului și părților civile și -.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de recurenții și -.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile și - împotriva deciziei penale nr. 63/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare parte civilă recurentă să plătească statului, câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./16.10.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
