Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 588/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 588/R/2008
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președinte secție penală,
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de părțile civile recurente, ambele cu domiciliul ales la Cabinet avocațial - O, și de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 185/A din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 333/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 150 din 02.10.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, pentru părțile civile recurente - și -, lipsă, se prezintă av., în baza împuternicirii avocațiale din 01.10.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual lipsă fiind terțul asigurator intimat SA Sucursala
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar motive de recurs și copia xerox a cuponului de pensie al inculpatului.
Avocatul părților civile recurente - și - depune la dosar sentința penală nr.594 din 14 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr-.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul părților civile recurente - și - susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate ca fiind netemeinice și nelegale și a se dispune obligarea inculpatului alături de asiguratorul SC SA la plata sumei de 76.100 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În motivarea recursului a arătat că instanța de fond și cea de apel au ignorat complet faptul că, părțile civile recurente sunt prejudiciate pe plan moral și sentimental, deoarece victima era alături de familie și asigura acesteia bunăstarea materială. Mai menționează că inculpatul, în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că deși el personal nu are posibilitatea materială să despăgubească familia defunctului, este de acord ca aceasta să fie despăgubită de firma de asigurări. Consideră că nu se poate susține că despăgubirile trebuie acordate părților civile în funcție de starea materială a inculpatului, căci s-ar ajunge astfel la situații cel puțin ciudate, în care inculpații ar scăpa fără plata vreunor despăgubiri datorită faptului că nu au posibilități materiale. Tocmai acesta este rolul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, de a asigura despăgubirea părților vătămate prin producerea culpabilă a unor evenimente rutiere din vina șoferilor asigurați - care astfel, nu vor suporta ei înșiși plata sumelor datorate ca despăgubiri. Învederează instanței că partea civilă recurentă - este pensionată de boală și are o pensie în sumă de numai 375 lei. Partea civilă - suferă de parapareză spastică progresivă, cu deficiență funcțională accentuată, corespunzătoare gradului II de handicap, cu capacitatea de muncă redusă la numai 15 % încă de la naștere.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar, în subsidiar, a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu referire la art.18/1 Cod penal, iar cu privire la latura civilă, în amândouă cazurile, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond. În motivarea recursului, cu privire la cererea principală, arată că faptei reținută în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă. Potrivit dispozițiilor art. 123 din nr.HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a G nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități sau 50 km/ în afara localităților la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată. Din expertizele tehnice efectuate în cauză, a rezultat că victima nu a respectat normele legale mai sus arătate și, mai mult de atât, în amândouă expertizele, s-a reținut că a depășit viteza legală admisă, de 60 km/oră. Astfel fiind, consideră că nu se poate reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului. Cu privire la cererea subsidiară, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care, de asemenea, și-a pierdut în urma accidentului soția, consideră că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că, o sancțiune administrativă ar fi în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, aceasta cu atât mai mult cu cât prevenția specială începe de la declanșarea procesului penal. Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune materiale și morale fiind în măsură să repare integral prejudiciul suferit de cele două părți civile. Cât privește daunele morale, instanța de apel, deși a majorat cuantumul acestora, nu-și motivează soluția, care în aceste condiții nu are un suport probator, nefiind suficientă simpla cerere a părții civile, condiții în care hotărârea este netemeinică și nelegală. Solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile.
Avocatul părților civile recurente - și - solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de admitere a recursului declarat de părțile civile recurente - și -, a se dispune majorarea daunelor morale. Cu privire la recursul inculpatului recurent, pune concluzii de respingere a acestuia, a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel. Arată că inculpatul a intrat în intersecție fără să se asigure, în urma accidentului au decedat două persoane.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său. Menționează că regretă fapta, are doi copii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 333 din 17.03.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 178 alin. 2, 5 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, b, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 999. civil, a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator SC SA la plata următoarelor sume:
- 20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate
- 2.450 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părților civile - și -, 10.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile - și 5.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile - și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate și nedovedite.
S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 1637 din 29.03.2007.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 10.12.2005, inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe str. - din O, ajungând orei 8,20-8,25 la intersecția cu șoseaua de centură a mun. O, unde se găsea amplasat indicatorul "STOP", care implica obligația pentru conducătorii auto de a se opri și de a se asigura temeinic că pot pătrunde în intersecție, fără a pune în pericol siguranța participanților la trafic.
În cauză, inculpatul a pătruns în intersecție, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare -, fără să se asigure temeinic, reușind însă să treacă prin fața autotractorului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de martorul, pe drumul de centură, din direcția str. - spre Calea, reușind să străbată astfel J din drumul de centură, dar pe sensul de mers opus, dinspre Calea spre str. -, între autoturismul condus de inculpat și autotrenul condus de învinuitul a avut loc o coliziune foarte puternică.
Impactul dintre cele două autovehicule a avut loc între partea din față a autotrenului și partea laterală dreapta a autoturismului condus de inculpat, în urma accidentului decedând cei doi pasageri din autoturismul condus de inculpat: - soția inculpatului și - vecin al acestuia.
Din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale a reieșit că accidentul rutier a avut loc în intersecția dintre drumul de centură a mun. O și str. -, pe un sector de drum aflat în aliniament, fără declivități, prevăzut cu două benzi de deplasare, câte una pentru fiecare sens de mers, partea carosabilă având o lățime de 8 metri. La momentul producerii accidentului, condițiile meteorologice erau bune, partea carosabilă fiind uscată, în condiții de trafic relativ intens, persoanele implicate în accident nu s-au aflat sub influența băuturilor alcoolice, iar autoturismele au corespuns din punct de vedere tehnic pentru a se deplasa pe drumurile publice.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată și o expertiză criminalistică (filele 52-63 dosar ) din care rezultă că accidentul rutier s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care a pătruns în intersecție, fără a respecta semnificația indicatorului oprire. S-a stabilit totodată că autoturismul marca condus de către inculpat a avut la momentul impactului o viteză de 23 km/, iar autotrenul condus de către învinuitul a avut o viteză de deplasare de 78 km/, în condițiile în care pe șoseaua de centură limita de viteză maximă este de 60 km/.
În cuprinsul aceleiași expertize s-a stabilit că, conducătorul autotrenului nu putea evita producerea accidentului prin frânare, deoarece de la declanșarea stării de pericol iminent, conducătorul autotrenului a avut la dispoziție un spațiu necesar opririi de 31 metri, experții criminaliști apreciind că impactul nu putea fi evitat de învinuitul nici dacă acesta s-ar fi deplasat cu viteza maximă admisă pe acel sector de drum, ci doar dacă acesta ar fi imprimat autotrenului o viteză de deplasare inferioară valorii de 37 km/.
În cauză a fost efectuată și o expertiză tehnică (filele 93-97), care a stabilit aceiași dinamică a producerii accidentului, dar a reliefat că nu se poate stabili dacă inculpatul s-a oprit sau nu la indicatorul Oprire și că accidentul ar fi putut fi evitat de către conducătorul autotrenului, dacă acesta ar fi circulat cu viteza legală de 60 km/.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea în care s-a reținut că s-a produs aceasta, prima instanță a apreciat că nu prezintă relevanță dacă inculpatul a oprit sau nu la indicatorul "STOP", obligația pe care o impune acest indicator fiind aceea de acordare a priorității autovehiculelor care circulă pe drumurile cu prioritate, aceste indicatoare fiind întotdeauna amplasate pe drumurile secundare la intersecția cu drumurile principale. Astfel, inculpatul avea obligația, chiar în lipsa unui astfel de indicator să acorde prioritate autovehiculelor care circulau pe șoseaua de centură, indiferent de viteza de deplasarea a acestora, întrucât obligația de acordare a priorități nu este condiționată de respectarea de către ceilalți participanți la trafic a altor reguli de circulație și implicit a vitezei legale.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a produs impactul dintre cele două autovehicule, s-a apreciat de prima instanță că nu se poate reține în sarcina conducătorului autotrenului nici o culpă în producerea acestuia, autovehiculele care circulă pe drumurile cu prioritate neavând vreo obligație legală de evitare a coliziunilor cu autovehiculele care intră pe aceste drumuri cu încălcarea obligații de acordare a priorității. de către orice participant la trafic a unui accident rutier constituie o obligație morală și nu legală.
Fapta inculpatului, care, conducând autoturismul personal a cauzat decesul a 2 persoane, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind acordarea priorității participanților la trafic care circulau pe drumul cu prioritate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.și ped. de art. 178 alin. 2 și 5. penal, text în baza căruia, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a-c penal și făcând aplicarea art. 76 lit. d penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Starea de fapt reținută de către prima instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză:declarația de recunoaștere a inculpatuluidin care rezultă că asigurarea făcută cu ocazia intrării pe șos. de centură a fost superficială și ineficientă (dovadă fiind consecințele), inculpatul recunoscând că a văzut cele 2 tiruri care circulau, dar a apreciat că poate trece de intersecție, care se coroborează cudeclarațiile martorilor oculari: (fila 33 dosar ) care a declarat" am observat la cca. 10 în interior spre dreapta, pe str. - un autoturism de culoare gri, venind spre intersecție. Am crezut că acesta vine spre dreapta, motiv pentru care am frânat pentru a-i crea spațiu pentru această manevră. Acesta a continuat să traverseze intersecția perpendicular înspre localitatea, am virat spre dreapta în limita spațiului părții carosabile, trecând de acostamentul de pământ să nu mă răstorn. Autoturismul marca a trecut de sensul meu de mers, trecând pe sensul opus de mers, de unde am văzut că se apropia un autotractor marca Iveco cu nr. B 24317/09/12 aparținând SC EXPEDIȚII și acesta a izbit partea din față, partea lateral-dreapta a autoturismului."și (fila 71-75dosar ) care a declarat că în timp ce circula pe șos. de centură, condusă de către inculpat i-a tăiat calea, martorul neputând evita impactul au autoturismul, cuprocesul verbal de cercetare la fața loculuiîn cuprinsul căruia se reține că între autoturismul condus de inculpat și autotrenul condus de martorul a avut loc o coliziune, care a determinat decesul pasagerilor din, curapoartele de constatare medico-legală nr. 3977/III/440 din 12.12.2005 și 3978/III/441 din 12.12.2005 întocmite de Bdin care rezultă că decesul celor 2 persoane a fost consecința leziunilor cauzate de un accident rutier, curaportul de expertiză criminalistică(filele 52-63 dosar ) și cuexpertiza tehnicăîntocmită în cursul cercetării judecătorești.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol concret al infracțiunii săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii acesteia - ca urmare a nerespectării dispoziției legale de acordare a priorității, circumstanțele personale ale inculpatului - sincer, manifestând o atitudine sinceră de regret, fără antecedente penale și nu în ultimul rând împrejurarea că în accidentul rutier a decedat chiar soția inculpatului, fapt care face ca orice pedeapsă aplicată să fie inutilă sub aspectul efectelor, raportat la consecința pierderii soției în urma acestui accident.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, are 2 copii în întreținere, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81. penal, a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359.C.P.P. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal (pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit.c penal, impunându-se a fi aplicată, întrucât inculpatul s-a folosit de exercitarea activității de conducător auto pentru a comite infracțiune), iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond din oficiu, în baza art. 17 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat alături de terțul asigurator SC SA la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile minore, chiar dacă acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât în urma decesului mamei sale este evident că acesta a suferit un prejudiciu moral care necesită o reparare, acesta fiind și scopul pentru care potrivit legislației române încheierea unei asigurări de răspundere civilă este obligatorie.
A constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a numitelor - și -, succesoarele defunctului, decedat în același accident rutier, instanța de fond a reținut că acestea s-au constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli de înmormântare, 21.600 lei -diferență de venituri, 50.000 lei daune morale și 1.500 lei onorariu avocațial. Din probele administrate în cauză: înscrisuri și declarații de martori, prima instanță a reținut ca dovedite cheltuielile de înmormântare, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 2.450 lei, reprezentând diferența dintre cheltuielile de înmormântare și suma de 550 lei, pe care a achitat-o deja părților civile, imediat după deces.
În ceea ce privește suma de 21.600 lei, instanța de fond a respins-o, întrucât reprezintă venituri incerte, nefiind astfel îndeplinită condiția caracterului cert al prejudiciului, nimeni neputând anticipa durata de viața a defunctului,în cazul în care acesta nu ar fi decedat în urma acestui accident rutier.
Prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei în favoarea părții civile - și 5.000 lei în favoarea părții civile -, apreciind că aceste sume sunt suficiente, raportat la împrejurările cauzei (vârsta defunctului, a părților civile, starea de sănătate a acestora) pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat acestora, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Au fost respinse și cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, solicitat de către părțile civile, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli, la dosar nefiind depusă vreo chitanța care sa ateste plata onorariului, iar pe delegația avocațială nu s-a menționat onorariul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel părțile civile - și -, inculpatul și terțul asigurător SA - Sucursala
Părțile civile, prin intermediul apărătorului lor, au solicitat admiterea apelului și obligarea inculpatului în solidar cu terțul asigurător la plata sumelor care au fost solicitate în constituirea de parte civilă, considerând că sumele reprezentând daune materiale au fost dovedite cu actele de la dosar, iar pe latură penală solicită a se majora pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, considerând că aceasta este prea mică raportat la fapta comisă.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, cu consecința achitării sale conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod procedură penală, apreciind că, pe de o parte, din probele administrate în cauză, nu ar rezulta nici o culpă a inculpatului în producerea accidentului, iar pe de altă parte, nu se regăsesc nici componentele laturii obiective ale acestei infracțiuni, nefiind dovedit în mod neechivoc că acesta ar fi încălcat vreo normă prevăzută de Codul rutier, care să fi concurat la producerea accidentului de circulație.
Terțul asigurător SA - Sucursala O, prin motivele scrise, a solicitat admiterea apelului său, desființarea hotărârii apelate, în sensul înlăturării obligației de a plăti daunele morale părții civile, deoarece acesta este membru al familiei asiguratului și potrivit prev.art.20 pct.5 din Ordinul nr.3108/2004 privind aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, "asigurătorii RCA acordă despăgubiri în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentruvătămări corporalesunt membrii familiei asiguratului ", și nu în caz de deces, ca și în speța de față.
Prin decizia penală nr. 185/A din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul și terțul asigurator SA - Sucursala
S-a admis apelul penal declarat de părțile civile - și - împotriva sentinței penale nr. 333 din 17 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că majorează daunele morale acordate părților civile - și -, respectiv de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru partea civilă - și de la 5000 RON la 15.000 RON pentru partea civilă -.
S-a respins cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, ca nedovedite.
S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A fost obligat inculpatul și asiguratorul la câte 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.378 Cod procedură penală, a reținut că apelurile declarate de părțile civile sunt fondate, și le-a admis în consecință, iar apelurile declarate de inculpat și terțul asigurător SA sunt nefondate,și le-a respins ca atare.
Tribunalul Bihor, a constatat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, în data de 10.12.2005, a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe str. - din O, ajungând la intersecția cu șoseaua de centură a mun. O, unde se găsea amplasat indicatorul "STOP", pătrunzând în intersecție, unde, fără a se asigura temeinic, a reușit însă să treacă prin fața autotractorului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de martorul, pe drumul de centură, din direcția str. - spre Calea, reușind să străbată astfel J din șosea, dar pe sensul de mers opus, dinspre Calea spre str. -, între autoturismul condus de inculpat și autotrenul condus de învinuitul a avut loc o coliziune foarte puternică, în urma căreia a decedat atât soția inculpatului, cât și numitul, un vecin ala cestuia (ambii pasageri în autoturismul condus de inculpat).
Instanța de apel a apreciat că, criticile inculpatului în ceea ce privește lipsa vinovăției sale în comiterea accidentului sunt nefondate.
Astfel, corect a reținut prima instanță că, în cursul urmăririi penale, a fost efectuată o expertiză criminalistică (filele 52-63 dosar ), din care rezultă că accidentul s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului "oprire". Mai mult, s-a reținut că depășirea vitezei maxime admise legal pe sectorul respectiv de drum, de către numitul (conducătorul autotrenului cu care autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune), nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, evenimentul rutier producându-se și de la o valoare a vitezei, de 60 km/, iar inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi oprit în vederea acordării priorității de trecere, în intersecție, autotractorului marca Iveco, condus de martorul.
Este de observat că, în cauză, a fost efectuată și o expertiză tehnică (filele 93-97 dosar fond), prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului, expertiză care însă nu a fost luată în considerare, câtă vremeatribuțiile privind stabilireadinamicii accidentului, precum și a posibilităților de evitare a acestuia, revin exclusiv institutelor criminalistice, experții tehnici neavând astfel de atribuții.
Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea în care s-a reținut, că s-a produs aceasta, că nu prezintă relevanță dacă inculpatul a oprit sau nu la indicatorul "STOP", obligația pe care o impune acest indicator fiind aceea de acordare a priorității autovehiculelor care circulă pe drumurile cu prioritate, aceste indicatoare fiind întotdeauna amplasate pe drumurile secundare la intersecția cu drumurile principale. Astfel, inculpatul avea obligația, chiar în lipsa unui astfel de indicator să acorde prioritate autovehiculelor care circulau pe șoseaua de centură, indiferent de viteza de deplasarea a acestora, întrucât obligația de acordare a priorități nu este condiționată de respectarea de către ceilalți participanți la trafic a altor reguli de circulație și implicit a vitezei legale.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a produs impactul dintre cele două autovehicule, corect s-a apreciat de prima instanță că nu se poate reține în sarcina conducătorului autotrenului nici o culpă în producerea acestuia, autovehiculele care circulă pe drumurile cu prioritate neavând vreo obligație legală de evitare a coliziunilor cu autovehiculele care intră pe aceste drumuri cu încălcarea obligații de acordare a priorității, iar evitarea de către orice participant la trafic a unui accident rutier constituind o obligație morală, și nu una legală.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, respectiv faptul că inculpatul, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, a ucis din culpă 2 persoane, pasageri în autoturismul pe care-l conducea, precum și la persoana inculpatului, fără antecedente penale, la faptul că a recunoscut parțial comiterea faptei, tribunalul a apreciat că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod penal (prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal ), neimpunându-se astfel nici majorarea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.
În ceea ce privește însă apelul declarat de părțile civile - și -, instanța de apel a constatat că, în cauză, au fost acordate daunele materiale numai în măsura dovedirii acestora, prima instanță respingând în mod corect restul daunelor materiale ca nedovedite, iar în ceea ce privește suma de 21.600 lei, corect a respins-o, ca reprezentând niște venituri incerte, nimeni neputând anticipa durata de viață a defunctului, în cazul în care acesta nu ar fi decedat în urma accidentului rutier.
Referitor la daunele morale, instanța de apel a considerat că, cuantumul acestor despăgubiri, acordate de prima instanță părților civile - și -, nu sunt suficiente raportat la suferințele psihice înregistrate de acestea, precum și raportat la împrejurările concrete ale cauzei, și anume vârsta defunctului, a părților civile, starea de sănătate a acestora, etc. impunându-se astfel majorarea acestor daune morale.
De asemenea, în mod corect a respins prima instanță cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în primă instanță, ca nedovedite, la dosar nefiind depusă vreo chitanță care să ateste plata onorariului, iar pe delegația avocațială (fila 14 dosar fond) nu s-a menționat onorariul.
În ceea ce privește apelul declarat de terțul asigurător SA - Sucursala B, instanța de apel a apreciat că și acesta este nefondat, câtă vreme, potrivit art.50 al.2 și 3 din Legea nr. 136/29.01.1995, actualizată, rezultă că se acordă despăgubiri civile, în caz de vătămare corporală sau deces, și persoanelor aflate în autovehiculul condus de către inculpat, cu excepția faptului dacă acestea ar fi fost transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv, ceea ce nu este cazul de față (victimele accidentului rutier fiind soția inculpatului, respectiv un vecin de-al său). Mai mult, la alin.2 al aceluiași articol, respectiv 50 din 136/1995, se prevede în mod expres că se pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat răspunzător de producerea accidentului. În aceste condiții, Tribunalul Bihora apreciat că, în mod justificat, a fost obligat terțul asigurător, alături de inculpat, la plata daunelor morale în favoarea părții vătămate minore (fiul inculpatului).
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs părțile civile - și - precum și inculpatul.
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate ca fiind netemeinice și nelegale și obligarea inculpatului alături de asiguratorul SC SA la plata sumei de 76.100 lei, cu titlu de despăgubiri civile, astfel cum a fost precizată în constituirea de civilă.
În motivare au arătat că, în calitate de soție respectiv de fiică a defunctului sunt prejudiciate pe plan moral și sentimental deoarece victima era alături de familie și asigura acesteia bunăstarea materială. Au mai arătat, că ambele fiind bolnave și incapabile să-și asigure traiul prin muncă, mijloacele de existență sunt extrem de limitate, înainte fiind asigurate de defunctul, singurul care putea desfășura activități lucrative în familie. Referitor la despăgubirile materiale, au solicitat acordarea acestora așa cum au fost precizate, arătând că acestea sunt dovedite prin chitanțe și facturi.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în latură penală, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 din Codul d e procedură penală cu referire la art.18/1 din Codul penal, iar în latură civilă, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal reținută în sarcina sa, îi lipsește unul din elementele constitutive și anume latura obiectivă. Victima nu a respectat dispozițiile regulamentare, respectiv art. 123 din nr.HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, circulând cu o viteză care a depășit viteza legală admisă de 60 km/oră, astfel că în aceste condiții nu se poate reține culpa sa exclusivă în producerea accidentului.
Cu privire la cererea subsidiară, date fiind împrejurările producerii accidentului, circumstanțele sale personale care, de asemenea, în urma accidentului și-a pierdut soția, a arătat că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar o sancțiune administrativă este în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, a arătat că sumele acordate de către instanța de fond cu titlu de daune materiale și morale sunt în măsură să repare prejudiciul suferit de cele două părți civile.
Examinând hotărârile atacate prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu conform art. 385/2 alin. 6 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că acestea sunt legale și temeinice iar recursurile declarate de părțile civile și inculpat apar nefondate și vor fi respinse în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, curtea apreciază că criticile aduse hotărârilor atacate sunt neîntemeiate.
Probele administrate în cauză relevă o stare de fapt corect reținută de către instanța de fond și de apel și anume că, în data de 10 decembrie 2005, inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-06- pe str. - din O și ajungând la intersecția cu șoseaua de centură a Municipiului O, unde se găsea amplasat indicatorul " Stop" a pătruns în intersecție unde, fără să se asigure temeinic, după ce a reușit să treacă prin fața autotractorului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare BV - 99 - condus regulamentar de martorul, a intrat în coleziune cu autotractorul condus de, în urma căruia a decedat atât soția inculpatului cât și numitul, ambii pasageri în autoturismul condus de inculpat.
Expertiza criminalistică efectuată în cursul urmăririi penale concluzionează că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi oprit în vederea acordării priorității de trecere, în intersecție, autotractorului marca Iveco condus de către care, în condițiile arătate, nu putea evita producerea accidentului, depășirea vitezei maxime admise legal pe sectorul respectiv de drum de către acesta neaflându-se în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, accidentul rutier producându-se și de la o valoare a vitezei de 60 km/.(filele 54-62 din dosarul de urmărire penală).
În acest sens cu faptul că inculpatul nu a acordat prioritate de trecere sunt și declarațiile martorilor (fila 33 din dosarul de urmărire penală și fila nr. 52 din dosarul instanței) și ( filele 71-75 din dosarul de urmărire penală).
Prin urmare, întrucât din probele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, instanța de fond și de apel au făcut o corectă apreciere a acestora, pronunțând o soluție de condamnare a inculpatului.
De asemenea, reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, instanța de fond a individualizat în mod just pedeapsa, în deplin acord cu criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal.
În cauză, natura infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia și urmările cauzate sunt elemente care nu justifică aplicarea art. 18/1 din Codul penal.
Numai o pedeapsă în cuantumul și modalitatea de executare stabilită poate duce la reeducarea sa și poate răspunde scopului stabilit de art. 52 din Codul penal.
Referitor la criticile aduse hotărârii instanței de fond și de apel d e către părțile civile sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, din următoarele considerente.
Cu privire la daunele morale se reține că suma acordată părților civile cu titlu de daune morale de către instanța de apel este în măsură să compenseze suferințele provocate acestora în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, astfel încât nu se justifică majorarea acestora.
Este de reținut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța de apel bine a stabilit întinderea acestora, în raport de intensitatea suferințelor cauzate și numărul părților civile.
Pe de altă parte, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat, nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Or, în speță, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale părților civile de către instanța de apel are efect compensatoriu, putând fi calificate numai despăgubiri.
În ce privește daunele materiale, doar sumele acordate părților civile cu acest titlu sunt dovedite prin probe legal administrate în cauză, restul pretențiilor în mod corect respingându-se ca nedovedite.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile -, - și inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, recurenții vor fi obligați la câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de părțile civile și și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 185/A din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /21.11.2008.
Jud. apel - M -
Jud.fond. - C
Tehnodact.2 ex./21.11.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Soane Laura, Condrovici Adela
