Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 587/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 587/R/2008
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președinte secție penală,
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr. 99/A din 08 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, decizie prin care s-a desființat în parte cu privire la latura penală, sentința penală nr. 64 din 18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul intimat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1954 din 12 septembrie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual lipsă fiind intimatul - S M, părțile civile intimate Spitalul Județean S M și.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului arată că hotărârea instanței de apel este netemeinică întrucât accidentul s-a produs în imediata apropiere a unei treceri de pietoni unde inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile concrete de drum pentru a efectua orice manevre în condiții de siguranță, încălcând astfel dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002. Mai arată că, inculpatul nu a respectat regimul limitelor de viteză obligatoriu în localități și nu a redus viteza în zona de acțiune a indicatorului trecere pentru pietoni.
Apărătorul inculpatului intimat solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel. Arată că reprezentantul parchetului susține o stare de fapt diferită de cea reală. Inculpatul se deplasa pe din dreapta a drumului, înspre localitatea, după trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 14 metri după aceasta, a făcut o virare spre stânga pentru a evita impactul cu soțul victimei, însă aceasta a apărut în mod intempestiv, circulând printr-un loc nepermis. Inculpatul nu putea să prevadă apariția victimei. Cu privire la viteza de deplasare a mașinii, arată că atâta vreme cât aceasta nu s-a putut stabili cu precizie ci numai cu aproximație, este un fapt ce profită inculpatului. Pe baza unor probabilități nu se poate condamna o persoană.
Inculpatul intimat solicită a se respinge recursul declarat de parchet ca fiind nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.64/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa de 5 luni închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art.82 Cod penal, respectiv 2 ani și 5 luni termen de încercare și în baza art.359 Cod de procedură penală s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul Asigurarea Românească Sucursala S M să plătească părții civile Spitalul Județean SMs uma de 2.885,01 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă și în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 28.03.2004, în jurul orelor 20,30, autoturismul marca Opel condus de inculpatul, se deplasa pe DN 19, având direcția de mers S M -. Ajungând în loc. jud.S M, în zona Km. 138+500. acesta a accidentat-o pe numita - la o distanță de aprox.9 metri după indicatorul "Trecere pentru pietoni". În urma accidentului produs victima - a fost transportată la Spitalul Județean S M, unde la data de 07.04.2004 a intervenit decesul acesteia.
La internare, victimei i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se o alcoolemie de 0,90 gr.%o ( 27).
Inculpatului i s-au recoltat probe biologice, rezultând o alcoolemie de 0 grame %o ( 28).
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de către experți din cadrul Laboratorului Interjudețean T, care a concluzionat că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsura acționării sistemului de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent. S-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului în momentul impactului cu victima a fost de aproximativ 60 km./oră.
Victima - ar fi putut preveni accidentul dacă anterior angajării în traversare s-ar fi asigurat, că acesta se poate efectua fără pericol.
La data de 25.02.2005 inculpatului i-au fost aduse la cunoștință concluziile raportului de expertiză prin adresa nr.169/16.02.2005, ocazie cu care inculpatul a declarat că nu își însușește aceste concluzii, solicitând efectuarea unei noi expertize în cauză.
A doua expertiză efectuată de Institutul Național de Criminalistică B concluzionează la capitolul II că autoturismul condus de învinuit se deplasa cu o viteză de aproximativ 60 km./oră, victima putea fi observată de conducătorul auto în momentul pătrunderii în conul de lumină conferit de farurile comutate pe faza de întâlnire de la o distanță cel puțin egală cu 30 metri.
Inculpatul putea preveni accidentul dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autovehiculului pe care-l conducea cu spațiul de vizibilitate frontal oferit de faza de întâlnire a farurilor.
Numita - putea să prevină accidentul dacă s-ar fi asigurat anterior angajării în traversarea carosabilului prin loc nepermis.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a încălcat prev. art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevăd conducătorul auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; art.49 din OUG nr.195/2002 care prevăd limita maximă de viteză în localități este de 50 km/oră și art.123 lit.h din OUG nr.195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care nu depășește 30 km/oră în localități sau 50km/oră în următoarele situații: la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă de sens iar pietonii aflați pe trotuar în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.
Victima a încălcat prev.art.167 lit.d din OUG nr.195/2002 în sensul că a traversat drumul public prin alte locuri decât cele permise și art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 care prevede că traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător iar în lipsa acestora, în localități pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Situația de fapt astfel reținută s-a confirmat cu materialul de urmărire penală constând în proces verbal de începere a urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului, schiță accident, planșe foto, raport de constatare accident, expertize tehnice, raport de autopsie, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei, buletin de examinare clinică, declarații învinuit, cazier judiciar, declarații părții civile, declarații martori, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, împuternicire avocațială, precum și cu declarațiile inculpatului și a martorului din faza cercetării judecătorești.
Inculpatul audiat în cauză a învederat instanței de fond că nu se simte vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, că el a încercat să evite impactul dar nu a reușit și consideră că circula cu o viteză de 50 km/oră, aceste apărări fiind însă contrazise de expertizele efectuate în cauză.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, de persoana inculpatului, vârsta acestuia, de circumstanțele atenuante ce intervin în favoarea inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală, de comportarea și poziția procesuală a inculpatului, urmând ca instanța să facă aplicarea prev. art.74, 76 lit.d Cod penal, și să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, pedeapsa ce i-a fost aplicată nu depășește 3 ani închisoare, iar instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere comportarea anterioară săvârșirii faptei a inculpatului, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 și 82 Cod penal.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
În cauză partea vătămată Spitalul Județean SMs -a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.885,01 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, astfel că aceste pretenții au fost dovedite, de asemenea, potrivit art.998 cod civil există un prejudiciu în cauză, o faptă ilicită și există și vinovăția inculpatului, motiv pentru care instanța de fond l-a obligat pe inculpat la recuperarea pagubei create părții civile.
De asemenea partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli care însă nu au fost dovedite de partea civilă, motiv pentru care instanța de fond le-a respins.
Potrivit art.191 alin.1 Cod de procedură penală în caz de condamnare inculpatul va suporta cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Față de cele de mai reținând vinovăția inculpatului instanța de fond în baza textelor de lege amintite l-a condamnat pe inculpat, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii instanței de fond și în urma rejudecării achitarea potrivit prevederilor art.10 lit.e raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul arată că a fost condamnat de prima instanță fără a-i fi analizate în vreun fel apărările formulate cu privire la existența cauzei de înlăturare a răspunderii penale a cazului fortuit.
În fapt arată inculpatul apelant, în data de 28 martie 2004 în timp ce se deplasa pe drumul național 19, din direcția SMs pre, în localitatea a observat trecând prin fața lui, în fugă două persoane, care au traversat carosabilul prin loc nepermis din stânga în dreapta lui.
A încercat să evite prima persoană, însă pe cea de-a doua a acroșat-o cu partea dreaptă a autoturismului. Din nefericire, din cauza consecințelor impactului, victima - a decedat după aproximativ o săptămână. S-a stabilit că cealaltă persoană, cea pe care reușise să o evite era soțul acesteia, ulterior decedat și el.
Ambele persoane care au traversat strada se aflau în stare de ebrietate avansată, victima având o alcoolemie de 0,9 gr.%
Expertizele privind dinamica producerii accidentului efectuate în cursul urmăririi penale formulează concluzii asemănătoare (sub rezerva faptului că prima expertiză pornește de la o premisă falsă că victima s-ar fi deplasat din dreapta spre stânga mașinii sale) și anume că nu se poate determina viteza de deplasare a autoturismului pe care inculpatul îl conducea. Cu toate acestea se aproximează o viteză de deplasare de cca 60 km/.
Expertiza efectuată de INEC (nr.194 din 4 octombrie 2005) concluzionează că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de mers la spațiul de vizibilitate frontal oferit de fata de întâlnire a farurilor, iar cea efectuată de Laboratorul Interjudețean T că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsura acționării sistemului de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent.
Apelantul inculpat mai arată că ambele formulări sunt extrem de vagi și în opinia lui nu pot fi luate în considerare că probe ale vinovăției sale.
În primul rând, raportat la concluziile primei expertize la care a făcut referire, nu se precizează care ar fi acea viteză adaptată perfect la spațiul de vizibilitate, mai precis cu ce viteză trebuia să circule pentru a putea evita orice pericol, normele rutiere neprecizând nimic în acest scop.
Apoi, expertiza efectuată la T susține că ar fi putut evita producerea accidentului acționând frâna, însă inculpatul apelant arată că el a făcut acest lucru, numai astfel reușind să evite impactul cu primul pieton. Faptul că nu au existat urme de frânare se datora în primul rând vitezei mici cu care circula iar în al doilea rând faptului că mașina pe care o conducea nu era prevăzută cu sistem antiblocare.
Nu în ultimul rând, apelantul susține că viteza determinată cu aproximație de cele două expertize, de cca 60 km/ nu este cea reală, iar instanța nu poate pe baza unei determinări aproximative să concluzioneze că a încălcat regula de circulație privind viteza maximă în localități în lipsa unei probe certe în acest sens.
Coroborând aceste determinări și luând în calcul și textul art.72 pct.4 din OUG nr.195/2002, care prevede că "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul auto a respectat prevederile legale privind circulația pe acel sector", consideră că este nevinovat de producerea acelui nefericit eveniment rutier.
Apelantul mai arată că instanța de fond nu a luat în considerare aspectele susținute de el prin concluziile avocatului angajat. Nu a analizat nici efectul asupra circumstanțelor accidentului a faptului că au traversat strada doi pietoni și nu unul singur, și nici starea de ebrietate a acestora, care imprimă mișcării lor un caracter neprevăzut.
În aceste condiții, în care se au în vedere absolut toate împrejurările, consideră că este în prezența cazului fortuit, pentru că împrejurarea traversării carosabilului de către încă un pieton după ce l-a evitat pe primul nu putea fi prevăzută, incidente fiind în acest caz prevederile art.47 Cod penal.
Inculpatul apelant consideră că nu s-a demonstrat fără orice dubiu încălcarea vreunei obligații de circulație și s-a preluat mecanic de către instanța de fond susținerile din rechizitoriu, conform căruia ar fi încălcat prevederile art. 49 și 123 lit.h din OUG nr.195/2002, respectiv nu ar fi adaptat viteza de mers astfel încât să efectueze orice manevră în siguranță și ar fi circulat cu o viteză situată peste limita legală.
Textul art.49 din OUG nr.195/2002 este unul foarte vag, dar oricum nu poate impune nici unui conducător auto să conducă în așa fel încât să prevină și evite trecerea în viteză a carosabilului de către doi pietoni, pe timp de noapte, în condițiile în care aceștia devin vizibili doar după pătrunderea lor în conul de lumina al farurilor. Că a circulat cu o viteză de adaptată la condițiile de drum o demonstrează faptul că evitat primul pieton. Apariția celui de-al doilea nu poate constitui decât un caz fortuit, imposibil de prevăzut.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea apelului în sensul formulat și achitarea lui.
În drept se invocă prevederile art.361 și următoarele, art.10 lit.e Cod de procedură penală, art.47, 72 pct.4 și 123 din OUG nr.195/2002.
Prin decizia penală nr. 99/A din 08 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, art.382 alin.2 Cod de procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 28.05.1985 în S M, CNP -, domiciliat în S M,-,.12, împotriva sentinței penale nr.64/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare pe care a desființat-o în parte cu privire la latura penală și rejudecând cauza:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod de procedură penală a fost achitat apelantul inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței conform prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate de inculpatul apelant, dar și din oficiu, potrivit prevederilor art.371 al.2 Cod de procedură penală a apreciat că acesta este fondat și se impune admiterea lui.
Instanța de apel a constatat că ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești stabilesc fără nici un dubiu că victima putea preveni producerea accidentului rutier dacă s-ar fi asigurat anterior traversării străzii prin loc nepermis.
Cât privește culpa inculpatului în săvârșirea faptei, TRIBUNALUL SATU MARE nu a reținut-o atâta vreme cât probele științifice aflate la dosarul cauzei statuează în sensul că evitarea producerii evenimentului rutier se putea realiza în condițiile acționării sistemului de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent. Ori declanșarea acestei stări a avut loc în momentul în care inculpatul a sesizat în conul de lumina al farurilor autoturismului, prezența celor doi pietoni care traversau strada prin loc nepermis, din partea înspre partea dreaptă a direcției de deplasare a inculpatului.
Urmare a manevrelor efectuate, respectiv a virării spre stânga pentru evitarea pietonilor, primul pieton a putut fi evitat, însă cel ce-al doilea, victima -, a cărei mișcări necontrolate datorită stării în care se afla nu puteau fi anticipate de către inculpat, impun reținerea în cauză a prevederilor art.47 din Codul penal, care stipulează că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Inculpatul nu putea prevedea că victima, în condițiile în care el se deplasa pe din dreapta a drumului, înspre localitatea, văzându-i că face manevra de virare spre stânga pentru a evita impactul cu soțul ei, nu-și va continua deplasarea spre partea dreaptă așa cum era ea începută ci va rămâne pe loc pentru a fi acroșata de vehicul.
Cât privește viteza de deplasare a mașinii, atâta vreme cât aceasta nu s-a putut stabili cu precizie ci numai cu aproximație, este un fapt ce profita inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo, astfel că reținerea încălcării de către inculpat a prevederilor art.48 al.1 din OUG nr.195/2002 nu a fost primită de instanța de apel.
Nici încălcarea prevederilor art.123 lit.h din OUG nr.195/2002 în privința vitezei de deplasare în localități în apropierea trecerilor de pietoni nu a fost reținută, atâta vreme cât procesul verbal de cercetare la fața locului și schița întocmită cu acea ocazie au certificat faptul că evenimentul rutier s-a produs dincolo de trecerea pentru pietoni, la 13,40 după aceasta, ceea ce permitea conducătorului auto să mărească vizeta peste limita admisă în locurile respective, respectiv 30 km/.
TRIBUNALUL SATU MARE, apreciind că în condițiile concrete ale comiterii faptei în cauză sunt incidente dispozițiile care reglementează cazul fortuit, iar săvârșirea faptei în atare condiții este exonerată de răspundere, în lumina prevederilor art.10 lit.e Cod de procedură penală, a considerat că se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului de sub consecințele săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
Astfel că sub aspectul laturii penale a cauzei, apelul declarat de inculpat a fost admis, potrivit dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală prin raportare la art.382 al.2 Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte iar în rejudecare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod de procedură penală s-a dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de 178 al.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, dispozițiile din hotărârea primei instanțe au fost menținute de instanța de apel, incidența cazului fortuit exonerând doar de răspundere penală nu și de cea civilă, la care instanța poate obliga inculpatul potrivit legii civile, reglementare regăsită în art.346 al.2 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca netemeinică și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivare, parchetul, a arătat că hot6ărârea primei instanțe este netemeinică întrucât accidentul s-a produs în imediata apropiere a unei treceri de pietoni unde inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile concrete de drum pentru a efectua orice manevre în condiții de siguranță încălcând astfel dispozițiile art. 48 din G nr. 195/2002. De asemenea, a mai arătat că inculpatul nu a respectat regimul limitelor de viteză obligatorii în localități, prevăzut de art. 48/1 alin. 1 din G nr. 195/2002 și nu a redus viteza în zona de acțiune a indicatorului trecere pentru pietoni.
Examinând decizia atacată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din Codul d e procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
În mod corect instanța de apel prin interpretarea completă a materialului probator a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47 din Codul penal, inculpatul neavând o culpă în producerea accidentului.
Accidentul victimei fiind urmarea unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută de conducătorul auto, și anume pătrunderea victimei prin loc nepermis pe carosabil nu poate antrena răspunderea inculpatului.
Între nerespectarea dispozițiilor legale și producerea accidentului pentru existența culpei ca latură a infracțiunii, trebuie să existe, nu o relație cauzală directă, ci un raport de cauzalitate în cadrul căruia sunt considerate drept cauze ale rezultatului toate condițiile fără de care acesta nu s-ar fi produs în realitate.
În cauză, inculpatul care se deplasa cu autoturismul pe din dreapta a direcției de deplasare, după indicatorul " trecere pentru pietoni" a sesizat în conul de lumină a farurilor autoturismului prezența celor doi pietoni care traversau strada prin loc nepermis, din partea înspre partea dreaptă a direcției sale de deplasare. Primul pieton a putut fi evitat însă victima - care se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,90 %o și a cărei mișcări nu puteau fi anticipate, în ciuda eforturilor inculpatului de evitare a impactului prin efectuarea unei virări spre stânga a fost lovită de autoturism.
Apariția unui pieton intempestiv pe partea carosabilă, în condițiile în care în zona respectivă exista indicatoare pentru trecerea pentru pietoni nu-l obligă pe inculpat la o conduită de prevedere și reacție dată fiind și împrejurarea că accidentarea victimei s-a produs la 13.40 metri după trecerea pentru pietoni conform procesului verbal de cercetare la fața locului aflat la filele 5 și 6 din dosarul de urmărire penală.
Potrivit art. 72 pct. 4 din G nr. 195/2002 (modificată) pietonii accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Or, în speță, inculpatul a luat toate măsurile legale la care era obligat, accidentarea victimei, în condițiile date, datorându-se conduitei acesteia.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor dosarului, pronunțând o hotărâre temeinică și legală de achitare a inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr. 99 din 08 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /19.11.2008.
Jud. apel - Gh. -
Jud.fond. -
Tehnodact.2 ex./ 19.11.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Soane Laura, Condrovici Adela
