Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 600/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.600/R/2009
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 60/A din 30 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Bistrița -N, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 pen.și art.38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006, cu aplic.art.33 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 136 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006 și de art. 178 alin. 2 Cod Penal, reținute în concurs ideal, într-o singură infracțiune prev. de 178 alin. 2 Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.10.1955 în localitatea, jud. C, studii medii, mecanic locomotivă, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, trei copii, domiciliat în municipiul B, - -, bloc 2,. C,. 6, jud. B N, fără antecedente penale, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de nerespectare din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite referitoare la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit b Cod penal s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs ideal motiv pentru care s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a-c Cod Penal.
Conform art. 81 și 82 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal.
S-a constatat că părțile vătămate și, domiciliate în municipiul B,-, jud. B N, nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1450 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:
La data de 28.09.2007, mecanicul de locomotivă inculpatul, manevrantul și șeful de manevră, angajați ai SC "" SRL B au manevrat locomotiva Diesel 45-330, trei vagoane până la stația CFR B-nord, după care, în jurul orei 15,35 revenit doar cu locomotiva înspre incinta societății comerciale mai sus menționate, oprindu-se la intrare, poarta metalică fiind închisă.
Șeful de manevră a dat dispoziție manevrantului să deschidă poarta metalică, urmând ca aceasta să fie închisă după trecerea locomotivei.
Numitul a executat dispoziția primită, rămânând la mijlocul porții, făcându-i semn cu mâna mecanicului că poate efectua manevra.
a pornit locomotiva și s-a oprit la cca. 20 de poartă, iar când s-a uitat în urmă, l-a văzut pe colegul său căzut între poartă și linia ferată. Atât el cât și șeful de manevră au încercat să-i dea primul ajutor lui, dar cum acesta nu și-a revenit, au anunțat serviciul ambulanță. de pe ambulanță sosit la fața locului a constatat decesul victimei.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2109/III/358/22.10.2007, emis de către Serviciul medico legal județean B-N, s-a concluzionat că decesul numitului a fost violent, datorându-se șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi claviculare, costale și de coloană vertebrală, rupturi pleurale hemitoracice, fracturi și disjuncții de bazin, ruptură de vezică, hemiperitoneu, leziuni ce s-au putut produce la data de 28.09.2007, prin compresiune între două planuri dure în cadrul unui accident de muncă (cale ferată uzinală), cadavrul prezentând o alcoolemie de 0,85 g%0.
Evenimentul a format obiectul unei cercetări din partea specialiștilor ITM care prin procesul verbal nr. 925/17.10.2007 s-a concluzionat ca în conformitate cu disp. art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, acesta constituie accident mortal în muncă, cauza producerii accidentului constituind-o minimalizarea pericolului de accidentare de către victima, care după ce a deschis poarta uzinală în vederea trecerii locomotivei, nu s-a retras din gabaritul acesteia. S-a mai concluzionat că la producerea accidentului a concurat și faptul că mecanicul locomotivei inculpatul, nu a dat dovadă de o atenție sporită în momentul în care a pus în mișcare locomotiva, neobservând că în gabaritul acesteia se află persoane, iar conducătorul locului de muncă nu a asigurat toate condițiile tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru ca personalul să nu fie accidentat de materialul rulant, fiind încălcate prevederile cu caracter general ale Legii nr. 319/2006 art. 22 conform cărora: "Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă".
Totodată, s-a stabilit că inculpatul a încălcat și prevederile art. 296 din nr. 107/2000 care prevăd "că în toate cazurile, mecanicul nu va pune locomotiva în mișcare decât după ce mecanicul ajutor, fochistul, personalul stagiar și-a ocupat locul normal de lucru în cabina de conducere și după ce a fost dat semnalul de atenție cu fluierul locomotivei". Cu atât mai mult victima fiind manevrant, deci unul din membrii componenții ai trenului, mecanicul trebuia să se asigure că acesta fie s-a urcat în locomotivă, fie s-a îndepărtat la o distanță suficientă de aceasta, astfel încât orice manevră cu materialul rulant să se efectueze în condiții de deplină siguranță pentru toți cei prezenți.
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus, prin prisma probatoriului administrat în cauză, recunoscută parțial de către inculpat, de a nu respecta obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, săvârșită din culpă, sub aspectul laturii subiective, pricinuind astfel un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite referitoare la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006.
La stabilirea stării vinovăției inculpatului, prima instanță a luat în considerare măsurătorile efectuate de procuror, acesta constatând că atunci când poarta se află pe poziția "deschis", de la mijlocul porții la locomotivă este o distanță de 70 cm, iar de la stâlpul porții (dinspre exteriorul incintei societății) la locomotivă, este o distanță de 20 cm.
De asemenea, instanța a avut în vedere conținutul fotografiilor efectuate în urma cercetării locului faptei, din care reiese faptul că victima este poziționată de-a lungul firului stâng al căii ferate, între acesta și poartă, capul fiind îndreptat înspre interiorul societății, iar picioarele înspre extremitatea exterioară a porții, aspect care duce la concluzia, potrivit căreia, corpul victimei a fost acroșat de locomotivă într-un punct cât mai apropiat de cea mai mică distanță dinspre poartă și linie, presat între poartă și locomotivă eventual cu răsucire, în acest mod putând fi explicate leziunile cadavrului, respectiv numeroasele fracturi costale pe ambele părți ale cadavrului, fracturile de coloană, de vezică și pleurale.
Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul știa cu certitudine faptul că coborâse din locomotivă pentru a deschide poarta, îl văzuse de altfel " la mijlocul porții înainte de a porni locomotiva", dar dând dovadă de o atitudine absolut culpabilă, a pornit locomotiva fie fără să se mai uite înspre colegul său și astfel să fie în măsură să aprecieze dacă poate efectua manevra în siguranță, fie acționând (de altfel, așa cum a și recunoscut) în virtutea unei obișnuințe, a considerat că și la acea dată poate efectua fără riscuri manevra, colegul său rămânând în raza de acțiune a locomotivei sau "în gabaritul liniei", cum se utilizează în termeni tehnici.
În ceea ce privește al doilea capăt de acuzare, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a ucide din culpă o persoană, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul profesiei de mecanic de locomotivă și pentru efectuarea activității de transport feroviar, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal.
Pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat cu motivarea că infracțiunea de ucidere din culpă nu absoarbe infracțiunea privind nerespectarea securității muncii.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că în cazul încălcării regulilor de securitate a muncii, care au avut ca rezultat uciderea din culpă a unei persoane, argumentele aduse în sprijinul concursului ideal sunt mai convingătoare decât cele care susțin că există o infracțiune complexă. Astfel, s-a relevat că în speța de față au fost săvârșite două infracțiuni, o infracțiune de pericol și alta de rezultat, ambele comise din culpă. S-a mai subliniat că aceste două infracțiuni au avut două rezultate distincte: punerea în pericol a unor valori prin nerespectarea măsurilor de securitate a muncii și suprimarea din culpă a vieții victimei, urmări ale aceleiași inacțiuni comise de inculpat.
Pe de altă parte, infracțiunea complexă implică, dimpotrivă, o asemenea formulare a conținutului incriminării din care să rezulte explicit voința legiuitorului de a absorbii o faptă incriminată distinct în legea penală. Prevederile art. 178 al. 2 (uciderea din culpă),nu satisfac această exigență, ele vizând doar agravarea răspunderii penale, atunci când făptuitorul având o profesie, o meserie sau exercitând o activitatea anumită și cunoscând regulile specifice ale acestor ocupații, a săvârșit fapta în ciuda avertismentelor cuprinse în aceste reguli. Regulile privitoare la securitatea și sănătatea în muncă au un alt caracter decât cele menționate, nefiind legate de tehnica exercitării unei anumite profesii, meserii, ocupații, ci au un caracter mai general, acestea referindu-se la modul de desfășurare a oricărui proces de muncă și la îndatoriri care revin oricărei persoane implicate în procesul muncii.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nerespectarea obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă nu pot fi considerate ca făcând parte din circumstanțele care agravează răspunderea penală, în cazul săvârșirii uciderii din culpă, ci își păstrează autonomia, constituind un concurs formal de infracțiuni împreună cu infracțiunea contra persoanei reținută în cauză.
Pe cale de consecință, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de nerespectare din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite referitoare la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006, la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea acestor pedepse, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 pen. respectiv: pericolul social concret al faptei, circumstanțele concrete de comitere a faptei și consecințele deosebit de grave ce au decurs din inacțiunile ilicite penale imputabile inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, aportul avut de victimă la producerea accidentului feroviar, precum și atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale a acestuia.
Având în vedere dispozițiile art. 33 lit. b Cod penal, instanța de fond constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs ideal, motiv pentru care a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a-c Cod Penal.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 și 82 Cod penal, și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată acestuia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, sens în care a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că părțile civile și, nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1450 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, solicitând în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunile prev. de art. 38 alin. 1, 4 din Legea nr. 319/2006 și art. 178 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă cu motivarea că lipsește un element constitutiv al infracțiunii.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante conform prevederilor art. 74 lit. a, b, c Cod penal și făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, spre minimul general, menținându-se ca mod de executare suspendarea condiționată a executării.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a invocat că infracțiunea de ucidere din culpă înglobează în conținutul său constitutiv infracțiunea de pericol (prevăzută de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006), rolul incriminării ei fiind sancționarea unei asemenea fapte în măsura în care nu s-a produs un rezultat care să întrunească conținutul altei infracțiuni mai grave. Ori, ca o consecință a legalității incriminării și a pedepsei, nimeni nu trebuie pedepsit de două ori pentru o singură infracțiune, astfel că raportat la cele relevate mai sus, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune, anume aceea de ucidere din culpă.
S-a susținut că uciderea din culpă, ca și infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 presupun cu necesitate încălcarea din culpă a unor dispoziții legale sau a unor măsuri de prevedere în desfășurarea unei activități. Acestea trebuie să fie exprese iar încălcarea lor să fie în legătură de cauzalitate cu urmarea produsă.
Articolul 22 din Legea nr. 319/2006 are un caracter vădit de generalitate și prevede că "Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă".
Apelantul a invocat că dispozițiile legale invocate nu impun o conduită, o obligație expresă, a cărei încălcare să atragă vinovăția inculpatului. Ori dispozițiile legale sau măsurile de prevedere pentru exercitarea unei profesii, la care face referire art. 178 alin. 2 Cod penal, trebuie să fie exprese și neechivoce pentru că în caz contrar s-ar ajunge la condamnarea oricărei persoane care are o anumită legătură cu un accident de muncă.
Referitor la dispozițiile art. 296 din nr. 107/2000, privitor la obligația de a nu pune în mișcare locomotiva decât după ce toate persoanele și-au ocupat locul în cabină, apelantul a susținut că nu au incidență în cauză. În acest context a relevat în esență că, pe perioada efectuării manevrei de pătrundere prin poartă, victima nu trebuia să urce în locomotivă și mai apoi, după 5 metri să oprească din nou locomotiva pentru a coborî să închidă poarta, varianta fiind de-a dreptul absurdă. A considerat că varianta normală era ca după semnalizarea permisiunii de a pune locomotiva în mișcare, aceasta să aștepte trecerea locomotivei, eventual, chiar să supravegheze ca nu cumva alte persoane să intre în gabaritul acesteia, având în vedere că mecanicului îi era îngreunată vizibilitatea din cauza poziționării centrale a cabinei pe locomotivă. Ulterior, victima trebuia să închidă poarta și să parcurgă pe jos restul distanței de 20 de metri până la locul în care era garată de obicei locomotiva.
Întrucât dispozițiile legale menționate nu "se potriveau" situației premisă, s-a procedat la adăugarea, fără temei, a unei alte obligații, aceea de a se asigura ca victima să se fi îndepărtat la o distanță suficientă de locomotivă. Inculpatul a susținut că în acest mod s-a pornit din de la premisa că este vinovat și s-a depus ulterior "un efort considerabil în a identifica și eventualele texte de lege care să justifice trimiterea lui în judecată".
În fine, inculpatul a mai menționat că, în opinia sa, accidentul s-a produs datorită conduitei neglijente a victimei, urmare a consumului de alcool, alcoolemia cadavrului fiind stabilită ca fiind de 0,85%0.
Referitor la cererea subsidiară, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a, b, c Cod penal întrucât nu are antecedente penale, a recuperat prejudiciul (cu sprijinul societății la care era angajat), a contribuit la stabilirea stării de fapt și a regretat producerea accidentului. Întrucât culpa în producerea accidentului a aparținut preponderent victimei, a solicitat individualizarea pedepsei la un cuantum orientat spre minimul special.
Prin decizia penală nr.60 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se sentința atacată în parte, în latura penală, sub aspectul individualizării pedepselor principale și a celei accesorii și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, art. 74 lit. "a,c", 76 lit. "d" Cod penal; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite, referitoare la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 38 alin.1,4 din Legea nr. 319/2006, art. 74 lit. "a,c", 76 lit. "e" Cod penal.
Conform art. 33 lit. "b", 34 lit. "b" Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. "a" teza a II - "b,c" Cod penal.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza unor probe legale, concludente și temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o legală încadrare juridică în dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006. Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, reiterată în apel, a fost corect respinsă de prima instanță și judicios argumentată, astfel că motivarea acestui aspect a fost însușită de tribunal. Așadar, cele două infracțiuni au elemente constitutive distincte și vizează apărarea unor valori sociale diferite: pe de o parte, relații sociale referitoare la dreptul la viață iar pe de altă parte, relații sociale referitoare la măsurile de securitate a muncii. De asemenea, este de subliniat că practica judiciară este constantă în cauze de genul celei de față, în sensul reținerii concursului ideal prev. de art. 33 lit. b Cod penal între infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006, cele două infracțiuni păstrându-și autonomia, chiar și în ipoteza în care culpa victimei în producerea accidentului a fost preponderentă. Culpa inculpatului de a nu respecta obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă a fost clar stabilită iar dispozițiile legale încălcate sunt cele prevăzute de art. 296 din nr. 107/2000 respectiv art. 22 din Legea nr. 319/2006.
Apelul inculpatului este însă fondat sub aspectul individualizării pedepselor principale și al conținutului pedepsei accesorii.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut în materialitatea lor faptele, a contribuit la stabilirea stării de fapt și împreună cu societatea la care a fost angajat a recuperat prejudiciul (considerent pentru care în cauză nu s-a mai formulat constituire de parte civilă), tribunalul a apreciat justificată cererea acestuia de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a, c Cod penal.
În ce privește pedepsele accesorii aplicate de prima instanță, tribunalul a apreciat că interzicerea dreptului de a alege nu se impune a fi restrâns inculpatului, având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise din culpă, nu au nici o legătură exercitarea drepturilor electorale iar apelantul nu are antecedente penale.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia, împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev.de art.38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006 și art.178 alin.2 pen. cu aplic.art.33 lit.b pen. într-o singură infracțiune, prev.de art.178 alin.2 pen. și în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât lipsește un element constitutiv al infracțiunii, sau în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante, conform art.74 lit.a, b și c pen. rap.la art.76 lit.d pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 pen. absoarbe în conținutul său și infracțiunea prev.de art.38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006 și constă în nerespectarea unor dispoziții legale sau a unor măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii sau a unei anumite activități, ce a avut ca urmare decesul unei persoane, în timp ce infracțiunea prev.de art.38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006 este o infracțiune de pericol, ce presupune de asemenea, încălcarea din culpă a unor dispoziții legale sau a unor măsuri de prevedere în desfășurarea unor activități, prin care se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă.
În susținerea solicitării de a se dispune achitarea inculpatului conform art.10 lit.d pr.pen. s-a arătat că accidentul s-a produs datorită conduitei neglijente a victimei, determinată de consumul de alcool, alcoolemia fiind stabilită la 0,85 gr.o%, care nu s-a asigurat în momentul în care s-a deplasat înspre stâlpul porții unde a fost surprins de locomotiva condusă de inculpat.
Inculpatul nu a putut evita producerea accidentului, întrucât victima se afla într-un spațiu în care vizibilitatea sa era mult redusă, iar după primirea semnalului de punere în mișcare, acesta trebuia să urmărească traseul liniei, din cauza poziționării centrale pe locomotivă fiindu-i imposibil să mai sesizeze ce se întâmplă lângă locomotivă.
Analizând actele și lucrările dosarului pe baza probelor administrate în cauză, se reține că instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corespunzător starea de fapt, precum și culpa inculpatului în producerea accidentului de muncă, soldat cu moartea victimei la data de 28 septembrie 2007. Astfel, din raportul efectuat de Inspectoratul Teritorial al și din celelalte probe administrate a rezultat că inculpatul, în calitate de mecanic de locomotivă, nu a dat dovadă de atenție sporită în momentul în care a pus în mișcare locomotiva în stația CFR B, încălcând prevederile art.22 din Legea 319/2006 precum și cele ale art.296 din Normele de Securitate și protecție a nr.107/2000 care prevăd că fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea în așa fel să nu expună la pericol de accidentare alte persoane și respectiv că mecanicul nu va pune în mișcare locomotiva decât după ce celălalt personal și-a ocupat locul normal de lucru. Astfel, deși manevrantul locomotivei era în stare de ebrietate încălcând și acesta disp.art.22 din Legea 319/2006 precum și art.14, 45 și art.299 din nr.107/2000, culpa inculpatului nu poate fi exclusă în condițiile în care s-a dovedit că nu și-a luat toate măsurile de prevedere în momentul punerii în circulație a locomotivei având suficientă vizibilitate pentru a observa manevrantul despre care cunoștea că se află în preajma locului respectiv.
Față de cele de mai sus și în raport de motivarea hotărârilor atacate, în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 pen. De asemenea, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.38 alin.1 și 4 din Legea 319/2006 care coexistă cu cea de ucidere din culpă, nesuprapunându-se conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, întrucât au un obiect juridic distinct, iar urmările sunt diferite.
În consecință, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei și nici achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și întrucât în favoarea sa au fost reținute circumstanțe atenuante iar pedepsele coborâte sub minimul special prevăzut de lege, proporțional cu gravitatea faptei și persoana făptuitorului, sunt just individualizate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .în B str.- -.2,.C,.6 jud.B N, împotriva deciziei penale nr. 60 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.CI/MB
27.10.09/3 ex.
jud.fond:
jud.apel:,
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Ioana Cristina
