Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 609/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 609
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.76.A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, parte civilă, asistat de avocat ales și apărător desemnat din oficiu, care substituie pe avocat din oficiu, lipsă fiind intimatul asigurător SC Asigurare, Societatea de asigurare Reasigurare B și intimatul parte civilă Spitalul Clinic de Urgență nr.1 C, județul
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, de către grefierul de ședință, care a arătat că la dosar s-au depus motive de recurs pentru inculpat formulate de apărător din oficiu, s-au depus în ședință împuternicire avocațială de substituire, împuternicire avocațială din partea apărătorului ales al inculpatului, un set de înscrisuri, concluzii scrise și o copie de pe o factură fiscală de către apărătorul părții civile, după care, la interpelarea instanței, apărătorul ales al inculpatului a arătat că își însușește în integralitate și susține motivele de recurs depuse în scris la 4 iunie 2009, de către apărătorul angajat și, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a redozării pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii acesteia, având în vedere poziția pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului, vârsta lui, precum și faptul că a achitat despăgubirile reprezentând cheltuieli de înmormântare. În ceea ce privește latura civilă, s-a solicitat diminuarea atât a despăgubirilor civile, cât și a daunelor morale, având în vedere probele existente la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, în sensul diminuării acesteia de la 3 ani închisoare la nivelul minimului special de 2 ani închisoare, fără însă a fi reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 și 76 Cod penal, având în vedere persoana și poziția acestuia pe parcursul procesului. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea recursului sub acest aspect, deoarece instanțele au făcut o justă apreciere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care trebuie să fie obligat inculpatul.
Avocat pentru partea civilă, solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece ambele instanțe au făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale atât în ceea ce privește individualizarea pedepsei și stabilirea modalității de executare, cât și în ceea ce privește despăgubirile materiale și morale, în condițiile în care inculpatul se face vinovat exclusiv de săvârșirea infracțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Partea civilă având cuvântul a arătat că își însușește concluziile apărătorului său.
Inculpatul având cuvântul a solicitat admiterea recursului, conform concluziilor prezentate detaliat de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 287/ 10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar nr-, în baza art. 178 alin.1 și 2 pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la data 16.04.1984 în Tg-J, jud. G, cu domiciliul în Tg-J, str. - -,. 12,.2,. 13, jud. G, fără antecedente penale, CNP -, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.81 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata prevăzută de art.82 pen.
Au fost puse în vedere inculpatului disp. art.83 și urm. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a taza a-II- și b pen. așa cum prevăd dispozițiile art.71 alin.5 pen.
În baza art.346 cu C.P.P. aplicarea art.998 - 999 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu societatea de asigurare Astra Asigurări, în limita contractului de asigurare, la 20.000 lei despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale, către partea civilă și la 1376,41 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, sume ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație și dobânzile legale calculate până la data plății.
A fost obligat inculpatul la plata a 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, iar în baza art 191.pro. pen. a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu -J nr. 3516/P/II/1/2006 din 16.07.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 14.07.2006, în jurul orei 22:00, învinuitul, posesor al permisului de conducere categoria "B", conducea autoturismul marca 1310, cu numărul de înmatriculare -, pe DN 67 (str. -), din municipiul Tg-J, în condiții de carosabil uscat.
Ajungând la intersecția acestei străzi cu str. S, în direcția comunei, jud. G, autoturismul condus de către învinuit a accidentat pe numitul, ce se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător, drumul public fiind de asemenea iluminat.
În urma accidentului, victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat internarea sa în Spitalul Clinic nr. 1 C, în perioada 15.07-18.07.2006, unde a și decedat.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2480/A3/2006 ( întocmit de către Institutul de Medicină Legală C, a rezultat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, iar leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu, și de corpuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier, iar între traumatism și deces a existat legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
S-a mai reținut că au fost recoltate probe biologice de sânge conducătorului auto -, în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ ( a se vedea buletinele de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 589/1312, respectiv nr. 590/1313, eliberate de către SML G), iar din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la momentul accidentului, numitul consumase băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate, însă acestuia nu i-au fost recoltate probe biologice, posibil datorită gravității leziunilor suferite.
De asemenea, potrivit raportului de inspecție tehnică întocmit în cauză, s-a reținut că sistemul de frânare al autoturismului, înmatriculat sub numărul -, aparținând numitului, care la momentul accidentului era condus de către învinuit, prezenta un dezechilibru între puntea față și cea spate.
Pentru stabilirea cauzelor producerii accidentului rutier, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice - auto, prin ale cărei concluzii s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului marca 1310, cu numărul de înmatriculare -, condus de către, în momentul apariției stării de pericol, a fost de circa 56.63 km/h, deși pe sectorul respectiv de drum, limita maximă de viteză era de 50 km/; starea de pericol ar fi fost creată de către învinuit, care nu a redus viteza în apropierea unei treceri de pietoni, semnalizată prin indicator și marcaj, iar pentru ca autoturismul să poată fi oprit până la marcajul transversal de oprire, la trecerea pentru pietoni, viteza autoturismului, în momentul apariției stării de pericol, trebuia să fie mai mică de 41.44 km/h, victima traversând regulamentar strada.
- de fond, în baza probatoriilor administrate, a expertizei tehnice auto efectuate, a reținut că accidentul de circulație în care a fost accidentată și ulterior s-a produs decesul victimei a avut loc chiar pe trecerea de pietoni și nu cum susține inculpatul în afara marcajului trecerii de pietoni, starea de fapt reținută prin rechizitoriu confirmându-se și în urma cercetării judecătorești.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infr. prev. de art. 178 alin. 1 și 2.pen. a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare și, apreciindu-se că pedeapsa poate să-și atingă scopul preventiv și educativ, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a apreciat justificat cererea părții civile, obligând inculpatul în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile, la 25.000 lei daune morale, cât și la cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
Împotriva sentinței penale pronunțate au declarat apel inculpatul, cât și asiguratorul SC. SA- B, fiind criticată sentința ca netemeinică și nelegală.
În motivele de apel ale inculpatului s-a susținut că pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare este mare, iar în cauză se impuneau reținerea de circumstanțe atenuante și raportat la atitudinea sinceră a inculpatului, la faptul că a circulat cu o viteză minimă se impunea reținerea dispozițiilor art. 74-76.pen. iar pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, sub aspectul laturii civile nu s-a făcut dovada și nu s-au justificat în totalitate despăgubirile materiale solicitate cât și daunele morale acordate, încât se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile și daunelor morale.
În apelul declarat de asiguratorul SC. SA- B s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat asiguratorul în solidar cu inculpatul la plata de daune morale și despăgubiri civile, în temeiul art. 998 și art. 999.civ. deoarece societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie potrivit art. 414 alin. 2.pr.pen, iar în acest sens a fost atașată la dosar și decizia nr. 1/28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia penală nr.76 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat și apelanta asigurător.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că sunt nefondate apelurile declarate, urmând a fi respinse în temeiul art. 379 pct 1 lit. b pr.pen.
Astfel, s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, iar vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a fost dovedită prin întregul material probator, expertizele tehnice auto efectuate concluzionând că accidentul de circulație în care a fost accidentată, iar mai târziu s-a produs decesul victimei, a avut loc pe trecerea de pietoni la intersecția din Cartierul al Municipiului Tg-J, de producerea accidentului făcându-se vinovat numai inculpatul, care a circulat cu o viteză peste cea legală, nu a observat victima ce traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, iar autoturismul ce-l conducea prezentând și un "dezechilibru între puntea față și cea din spate".
În cauză nu s-a justificat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege chiar dacă apelantul inculpat a recunoscut faptele în fața instanței de apel tocmai pentru motivul că inculpatul nu a luat în seamă avertizările indicatorului trecere de pietoni, nu a adaptat corespunzător viteza de circulație în condițiile în care drumul public unde se afla și trecerea de pietoni era și iluminat.
Mai mult, inculpatul chiar a negat constant, arătând că ar fi accidentat victima în afara trecerii de pietoni, până în momentul în care expertizele și probele administrate au dovedit în mod cert că victima a fost accidentată pe trecerea de pietoni.
Pentru acest motiv, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia a fost just individualizată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.pen, în cauză neimpunându-se reținerea disp. art. 74-76.pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Nu au fost întemeiate nici criticile vizând greșita soluționare a laturii civile prin obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la despăgubiri materiale de 20.000 lei și daune morale - de 25.000 lei-, deci într-un cuantum ridicat față de cele dovedite în urma cercetării judecătorești deoarece, așa cum recunoaște însăși apelantul inculpat, cheltuielile cu documente justificative depuse la dosar s-au ridicat la suma de 13952,4 lei, la care se adaugă desigur și alte cheltuieli pentru care nu au mai fost depuse documente, încât suma de 20.000 lei despăgubiri materiale acordate de instanță este pe deplin justificată.
Se justifică, de asemenea și daunele morale acordate în cuantum de 25.000 lei părții vătămate deoarece partea vătămată a suferit un prejudiciu moral în virtutea relațiilor de rudenie, dispariția fratelui său pricinuind părții vătămate multiple tulburări emoționale, producându- o durere sufletească și un regret profund.
Cu referire la apelul asiguratorului SC. SA- B, tribunalul a constatat că, chiar dacă instanța de fond a apreciat greșit temeiul de drept al răspunderii asiguratorului în solidar cu inculpatul, ( art. 998-999.civ)obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul la despăgubiri constând în daune materiale și daune morale, s-a justificat în virtutea contractului de asigurare, caz în care asiguratorul se în drepturile asiguratului și participă la acoperirea daunelor provocate de asigurat.
Drept urmare, în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu societatea de asigurare la plata de despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei justificate pentru prejudiciul material produs de inculpat la plata sumei de 25.000 lei daune morale, pentru prejudiciul moral, cât și la cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de urgență
Pentru considerentele expuse, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate, iar apelantul inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare statului, în temeiul art.192
C.P.P.Împotriva ambelor hotărâri a formulat în termen legal recurs inculpatul, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, atât sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, cât și sub cel referitor la latura civilă a cauzei.
Astfel, recurentul a arătat că pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării este prea ridicată, având în vedere faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, nu are antecedente, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța, recunoscând și regretând fapta, este familist și o persoană responsabilă și pașnică, impunându-se reținerea în cauză a dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile a părții civile, în sensul reducerii atât a despăgubirilor materiale, cât și a celor morale acordate de instanță, ținându-se seama atât de cuantumul dovedirii lor, cât și de prejudiciul efectiv suferit de partea civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.
În ceea ce privește prima critică formulată de recurent, Curtea, analizând considerentele hotărârilor recurate, constată că acestea au făcut o analiză justă a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului și prevăzută de art.72 Cod penal, apreciind că o pedeapsă de 3 ani închisoare ar corespunde gradului de pericol social concret al faptei acestuia. În același mod, au procedat instanțele și în ceea ce privește stabilirea modalității de executare a acestei pedepse de 3 ani închisoare, ea fiind în concordanță cu dispozițiile art.52 Cod penal, referitoare la scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Elementele care caracterizează persoana recurentului inculpat - invocate de acesta în susținerea recursului, au fost avute în vedere de cele două instanțe, ele constituind aspectul esențial care le-a determinat pe acestea să stabilească o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege (3 ani închisoare), în condițiile în care limitele speciale prev.de art.178 alin.2 Cod penal, erau cuprinse între 2 și 7 ani.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de reținere în favoarea sa a dispozițiilor art.74 Cod penal, cu consecințele prev.de art.76 Cod penal, Curtea va constata, pe de o parte, că aplicarea acestor dispoziții legale are caracter facultativ, iar pe de altă parte, că singurele împrejurări care s-ar încadra în dispozițiile art.74 Cod penal, în ceea ce-l privește pe recurent - cele referitoare la persoana sa și poziția sa pe parcursul procesului, au mai fost avute în vedere de instanțe la stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, astfel încât este nelegală invocarea lor încă o dată în favoarea inculpatului.
Nici cea de-a doua critică, privitoare la latura civilă a cauzei, nu este întemeiată, deoarece la stabilirea despăgubirilor materiale, instanțele au avut în vedere realizarea unei acoperiri integrale a prejudiciului cauzat părții civile, această acoperire stabilind-o printr-o sumă globală care cuprinde atât prejudiciul efectiv cauzat până la data pronunțării hotărârii, cât și sumele ulterioare care sunt necesare a fi cheltuite în legătură cu pomenirea defunctului. De asemenea, la stabilirea acestei sume, s-a avut în vedere existența culpei exclusive a inculpatului la producerea accidentului soldat cu decesul victimei, stabilindu-se în mod cert că aceasta se afla pe trecerea de pietoni la momentul când a fost lovită de autoturismul condus de inculpat.
Referitor la daunele morale, Curtea va constata că suma acordată de instanță reprezintă o acoperire integrală a prejudiciului moral cauzat părții civile, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului, relația afectivă dintre victimă și partea civilă, precum și suferința provocată acesteia din urmă.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Prin cererea făcută în fața instanței, apărătorul părții civile a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în recurs, constând în onorariu avocat și cheltuieli de transport. Examinând înscrisurile depuse la dosar cu ocazia concluziilor pe fond, precum și dispozițiile art.192 Cod pr.penală, Curtea urmează să oblige recurentul inculpat la 620 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, acestea fiind reprezentate de 500 lei - onorariu avocat în recurs și 120 lei - contravaloare transport în aceeași cale de atac.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, Curtea urmează să oblige recurentul la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei va reprezenta onorariu avocat oficiu ce va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Avocați D, având în vedere activitatea juridică depusă în prezenta cauză de apărătorul desemnat din oficiu (prezență în instanță, formulare motive de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.76.A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, ce va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Avocați
Obligă recurentul inculpat la 620 lei cheltuieli judiciare către petenta, din care 500 lei reprezintă onorariu avocat în recurs, iar 120 lei reprezintă contravaloarea transport în aceeași cale de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2009.
- - - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/7.09.2009
11 iunie 2009
- Tg. J va urmări și încasa de la inculpat suma de 610 lei cheltuieli judiciare statului.
- Spitalul Clinic de Urgență C va urmări și încasa de la inculpat în solidar cu Societatea de Asigurări - SC. Asigurări, în limita contractului de asigurare, suma de 1376,41 lei cheltuieli de spitalizare, sumă ce va fi actualizată în funcție de coeficientul de inflație și dobânzile legale calculate până la data plății.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mircea Mugurel Șelea
