Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 622/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.622
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul și asiguratorul SC ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA N, împotriva deciziei penale nr.227/AP/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al recurentului - inculpat, avocat și intimata - parte civilă asistată de apărător, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de inculpat, care a fost prezent la pronunțare la data de 23.06.2008 iar recursul l-a declarat la data de 07.07.2008.
Apărătorul recurentului - inculpat lasă la aprecierea instanței soluția privind excepția ridicată.
Apărătorul intimatei - parte civilă solicită admiterea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu excepția ridicată, recursul fiind tardiv.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că inculpatul a fost obligat la plata a 500 milioane lei vechi, din care 100 milioane daune materiale și 400 morale. Precizează că și la fond și în apel a considerat că suma este exagerat de mare față de posibilitățile concrete de realizare. Afirmă că ambelor părți le revine culpa pentru accident; partea civilă circula pe carosabil, sub influența băuturilor alcoolice, la un metru de acostament, în condițiile în care avea obligația să circule cât mai aproape de acesta și în plus bicicleta nu era echipată corespunzător. Arată că este exagerat de mare cuantumul daunelor morale, dat fiind că la producerea accidentului a avut contribuție și victima. Precizează că și magistratul care a acordat aceste daune a arătat că este exagerat de mare cuantumul acordat inițial. Afirmă că este justă o diminuare a acestor daune. Cu privire la recursul declarat de asigurator, invocă aceleași motive, cuantumul daunelor fiind mare.
Apărătorul intimatei - parte civilă, avocat arată că pe latură penală instanța de fond a constatat că nu există culpă a victimei, care circula la limita prevăzută de lege, bicicleta fiind prevăzută cu echipament de semnalizare. Cât privește prejudiciul moral, afirmă că suma acordată este una modică, victima având doi copii. Precizează că recursurile fac vorbire că latura materială nu a fost dovedită însă la instanța de fond există acte care justifică cheltuielile efectuate. Cu privire la daunele morale, suma acordată este mică. Solicită admiterea excepției tardivității pentru recursul inculpatului, respingerea recursului asiguratorului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind tardiv și a asiguratorului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.63 din data de 01.02.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, s-a dispus condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și 84 Cod penal cu privire la revocarea suspendării.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 999 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, suma de 50100 lei despăgubiri civile din care, 10100 lei daune materiale și 40 000 lei daune morale.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 680 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că, în noaptea de 16/17 octombrie 2006 pe raza comunei, la Km.4+441, s-a produs un eveniment rutier soldat cu moartea victimei, care se deplasa cu bicicleta spre R, pe DJ 207C.
În mod concret, inculpatul care se întorcea dinspre comunei, spre R, ajungând în apropierea localității la Km.4+441, în timp ce era depășit de un alt autoturism care venea din spate, din aceeași direcție de mers, nereducând viteza pentru a evita orice pericol, a lovit frontal un biciclist, în persoana lui, care circula regulamentar pe același drum și în aceeași direcție de mers, pe bicicletă, care era echipată în mod corespunzător cu elemente reflectorizante de culoare roșie în partea din spate.
Urmarea impactului, biciclistul a fost proiectat pe, apoi pe parbriz și izbit pe șosea, unde a și decedat la scurt timp.
De reținut că inculpatul în momentul producerii accidentului avea o viteză de rulare de 106 Km/, deși vizibilitatea era redusă, fiind aproape beznă, carosabilul era umed și șoseaua era îngustă, fiind un drum județean cu o lățime de 6.
Este adevărat că și victima consumase băuturi alcoolice și că are partea sa de vină că a condus bicicleta în această stare pe drumurile publice, însă, acesta circula regulamentar în apropierea acostamentului, iar acroșarea a avut loc pe porțiunea de acostament care este potrivit art. 6 pct.2 din OUG 195/2002, fâșia laterală cuprinsă între limita părții carosabile și marginea platformei drumului și care coroborate cu prevederile din art.41 alin.1, din același act normativ, duc la concluzia că biciclistul nu era obligat să circule pe acostamentul drumului public.
De aceea, instanța de fond a considerat că inculpatul se face vinovat în totalitate de uciderea victimei, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice și anume art.156 lit.c, din OUG195/2002, privind viteza de deplasare legală în condițiile concrete de trafic.
De asemenea, reținând că în cauză inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal și că fapta sa este pe deplin dovedită cu probatoriul administrat și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, schițe, etc, procesul verbal de constatare tehnică, raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor din lucrări, declarația inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul și asigurătorul SA - Sucursala
Inculpatul a invocat în scris nelegalitatea și netemeinicia sentinței, fără a invoca motivele de apel.
Prezent în instanță, inculpatul a arătat personal și prin apărător că, la producerea accidentului rutier a avut culpă și victima, care nu a circulat la o distanță de 0,50 metri de marginea acostamentului.
Din raportul de expertiză tehnică rezultă că, nu era posibilă manevra de schimbare a direcției de mers, întrucât impactul a avut loc în timpul întârzierilor involuntare ale conducătorului auto și chiar dacă ar fi dispus de timpul necesar, virajul spre stânga nu era recomandat, pentru că autoturismul ar fi intrat în coliziune cu autovehiculul aflat în depășire, iar virajul spre dreapta ar fi dus la impactul cu partea frontală a autoturismului.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată este excesivă.
De asemenea, nici latura civilă a cauzei nu a fost soluționată în mod corespunzător, întrucât daunele materiale acordate sunt exagerat de mari față de împrejurarea că acestea nu au fost dovedite decât cu declarațiile a doi martori, care sunt contradictorii, iar la stabilirea sumei nu s-a ținut cont că societatea comercială la care lucra victima, a ajutat familia acesteia cu suma de 40 milioane lei și de faptul că victima era o persoană în vârstă.
În ceea ce privește daunele morale, în momentul în care există culpă comună, acestea nu se mai acordă, astfel că inculpatul nu trebuia obligat și la plata acestor daune.
Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reducerea pedepsei și a despăgubirilor civile.
Apelanta SA - Sucursala N, a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală, sub aspectul soluționării laturii civile, întrucât inculpatul a fost obligat la plata de daune morale și materiale în cuantumuri nejustificat de ridicate, care exced limitele acordate în cazuri similare în practica judiciară și nu s-a ținut cont de culpa concurentă a victimei la producerea evenimentului rutier.
În cauză se justifica acordarea unor daune morale, dar nu în măsura în care să se determine o îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea și daunele materiale acordate părții civile sunt excesiv acordate, întrucât nu există o dovadă certă a cheltuielilor efectuate.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul diminuării daunelor materiale și morale acordate părții civile, la nivelul unor sume rezonabile.
Prin decizia penală nr.227/AP din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând cauza a dispus ca plata sumei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, să se facă de către asigurătorul SA - Sucursala, în limita contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și a respins ca nefondată cererea inculpatului privind obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în apel.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul SA - Sucursala și a fost obligat asigurătorul SA - Sucursala, să plătească părții civile suma de 550 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul are culpă exclusivă la producerea accidentului rutier soldat cu moartea victimei, întrucât în momentul producerii accidentului, acesta rula autoturismul cu o viteză de 160 Km/, în afara localității, pe un drum județean, încălcând prevederile art.156 alin.c din nr.OUG195/2002, nu a fost suficient de atent la trafic în timpul depășirii de către celălalt autoturism, privind spre partea pentru a vedea cine-l depășește, astfel că nu a mai dispus de timpul necesar să observe că în față circula victima pe bicicletă.
Accidentul putea fi evitat de inculpat prin manevra de frânare, doar dacă observa biciclistul de la o distanță de minim 112 metri de locul în care se afla. Datorită distanței reduse de la care inculpatul a observat biciclistul pe carosabil și a vitezei excesive cu care conducea autoturismul nu a mai dispus de timpul necesar de evitare a accidentului, prin frânare sau schimbarea direcției de mers.
Prin urmare, victima nu a avut nici o culpă în producerea evenimentului rutier, întrucât bicicleta cu care circula era echipată cu elemente reflectorizante de culoare roșie în partea din spate, iar între mașina condusă de inculpat și bicicleta victimei, era o distanță de aproximativ 0,50 metri, nefiind stabilită o valoare maximă a distanței de la marginea părții carosabile.
În cauză, neexistând o culpă concurentă, în mod legal a fost reținută culpa exclusivă a inculpatului, care a fost condamnat la o pedeapsă just individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.
În raport de vinovăție, a fost apreciat și cuantumul daunelor materiale și morale, care nu este exagerat, ci dimpotrivă este în acord cu probele existente la dosarul cauzei și nu are nici o relevanță că societatea la care lucra victima, a ajutat familia acesteia cu o sumă de bani.
Din declarațiile martorilor și, coroborate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că suma de 10.100 lei acordată de instanța de fond, cu titlu de daune materiale, nu este exagerată și nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.
De asemenea și cuantumul daunelor morale a fost just apreciat, față de traumele psihice prin care au trecut membrii familiei victimei, ca urmare a decesului survenit la care se adaugă faptul că era unicul întreținător al soției și celor doi copii și avea vârsta de 46 ani la data decesului, nefiind o persoană în vârstă.
Cu toate că exista un contract de asigurare încheiat între inculpat și asigurătorul SA - Sucursala N, în baza căruia, asigurătorul RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, instanța de fond în mod greșit l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal a declarat recurs asiguratorul de răspundere civilă Asigurarea Românească " INSURANCE " Sucursala N, care a criticat hotărârile pronunțate pentru următoarele motive:
Pe latura penala, exista probe din care rezulta fără echivoc și vinovăția victimei, care a circulat pe bicicleta în stare avansata de ebrietate, cu o alcoolemie de 1,25 la mie și pe carosabil, la o distanta de 1. față de acostament.
Pe latura civila, instanța de apel nu a analizat cu atenție toate probele existente la dosar, în stabilirea daunelor materiale și a apreciat în mod incorect și în cuantum excesiv daunele morale, pronunțând în acest sens o hotărâre netemeinică și nelegală.
Prin menținerea despăgubirilor materiale la suma de 10.100 lei, instanța a încălcat în mod eronat cerințele legale în aplicarea principiului răspunderii civile delictuale, față de condiția impusa prejudiciului, neavând în vedere faptul că acesta - prejudiciul - trebuie să fie cert și actual, dovedit cu înscrisuri; n acest sens, se consideră că simpla proba cu martori nu poate fi admisă pentru dovedirea prejudiciului material în cuantumul solicitat. În acest sens se invocă regula restrictiva menționata de dispozițiile art.1191-1994 Cod Civil, privind proba cu înscrisuri, având in vedere faptul ca părțile civile constituite în cauză, fac totuși probatoriu asupra cheltuielilor intervenite cu înscrisuri - chitanțe, facturi;
Față de despăgubirile morale acordate și menținute în favoarea părții civile constituite in cauza, în cuantum de 40.000 lei, acestea, in mod evident sunt stabilite intr-un cuantum excesiv.
Este adevărat ca prin decesul victimei, familia, respectiv soțul supraviețuitor și cei doi copii au suferit un prejudiciu, dar acest prejudiciu trebuie totuși raportat la situația și condițiile de viață preexistente accidentului.
Astfel, se arătă că este contrar principiului de echitate socială ca dintr-un caz nefericit, accident de circulație provocat din culpa concurenta a victimei, să se ajungă la situația de a fi speculate obligațiile asigurătorului RCA și de a fi acordate despăgubiri într-un cuantum care să la schimbarea efectivă a condițiilor și mediului de viață al moștenitorilor, preexistent decesului victimei. n acest sens, în cuantificarea daunelor morale, ne putem raporta și la aplicarea principiului de drept al îmbogățirii fără justa cauza.
In legislația noastră nu exista un text de lege care să prevadă după ce criterii trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor pentru repararea daunelor morale.
Spre deosebire de legislația românească, în cea elvețiană a asigurărilor sociale, există texte care reglementează modul de determinare a indemnizației, stabilindu-se un maxim care nu poate fi depășit. Astfel, în art. 25 din Legea despre asigurările de accidente, in vigoare de la 1 ianuarie 1984, se prevede: "Indemnizația pentru lezarea integrității este alocata sub forma de prestare de capital. Ea nu trebuie sa depășească totalul maxim al câștigului anual al asiguratului la data accidentului si este eșalonată potrivit gravitații lezării integrității. "
Având in vedere aceste considerente, s-a apreciat că suferința pricinuită prin accidentul în cauza justifica acordarea unor daune morale, dar nu în măsura dată de instanțe. determinând o îmbogățire fără justă cauză. În condițiile în care ne raportăm la salariul minim brut pe țară în 2008, care este de 500 lei, se motivează de recurentul-asigurator, daunele morale acordate 40.000 lei, pe fondul existentei unei culpe comune, sunt în mod evident într-un cuantum excesiv, care depășește limitele acordate în cazuri similare în practica judiciară, fiind stabilite și menținute cu încălcarea principiilor de drept, inclusiv cel al echității potrivit căruia, indemnizația destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată ("Dreptul" nr.4/1998- "Criterii de apreciere a prejudiciilor morale și a despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor").
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului declarat și reținerea unei culpe concurente a victimei n procent de 50%, precum și diminuarea daunelor materiale stabilite.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată să recursul este fondat și urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Intimata-parte civilă, soția victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.100 lei, cu titlul de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și cu pomenirile ulterioare și cu suma de 80.000 lei, cu titlul de daune morale-fl.16 și 18 dosar prima instanță.
În dovedirea laturii civile, intimata-parte civilă a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorilor și.
Din depozițiile acestor martore-fl.25-26 dosar urmărire penală, rezultă că cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și cu pomenirile ulterioare au fost suportate de intimata-parte civilă .
Având în vedere depozițiile celor două martore și înscrisurile depuse de intimata-parte civilă-fl.55-61 dosar prima instanță, suma acordată de prima instanță cu titlul de daune materiale este pe deplin justificată.
Susținerea din motivele de recurs, în sensul că nu se poate face dovada prejudiciului material suferit decât prin înscrisuri este evident greșită, dovada putând fi făcută cu orice mijloc de probă, inclusiv cu proba cu martori.
În ceea ce privește prejudiciul moral, în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de soția victimei,de caracterul ilicit al faptei recurentului-inculpat și de legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit și fapta inculpatului.
Este un lucru cert că intimata-parte civilă a suferit, prin pierderea soțului decedat în accidentul rutier produs de recurentul-inculpat, un evident prejudiciu afectiv, aceasta fiind legată de o relație afectivă de soțul său, partea civilă rămânând văduvă la vârstă de 39 de ani și cu doi copii rezultați de căsătoria cu victima.
Curtea constată că acordarea sumei de 40.000 lei cu titlul de daune morale nu este exagerată și nu reprezintă, în nici un caz o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Așa cum este cunoscut, în dreptul românesc, unul dintre principiile fundamentale este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).
În ceea ce privește aprecierea probelor în dovedirea prejudiciului nepatrimonial, aceasta se face potrivit intimei convingeri a judecătorului.
Desigur că această sumă urmează a fi redusă în raport de proporția culpei victimei la producerea accidentului rutier.
Celelalte susțineri din motivele de apel, cu privire la modul de determinare a cuantumului daunelor morale în alte sisteme de drept sunt lipsite de relevanță.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că în cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, mai puțin în ceea ce privește culpa victimei în producerea accidentului rutier soldat cu decesul acesteia.
Din probele administrate, procesul verbal de cercetare la fața loculu-fl.10-18 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate în cauză-fl.20-27 dosar urmărire penală, schița accidentului de circulație-fl.28-29 dosar urmărire penală, raportul de expertiză tehnică-fl.49-53 dosar urmărire penală, rezultă că vinovată de producerea accidentului rutier a fost și victima, care avea obligația, potrivit art.41 pct.1 din nr.OUG195/2002, să circule cât mai aproape de marginea părții carosabile în direcția de mers, iar acesta se deplasa fără respectarea acestei obligații, impactul producându-se la o distanță de aproximativ 0,40-0,50 de extremitatea din partea dreaptă a autoturismului condus de recurentul-inculpat.
Apoi, victima circula cu bicicleta pe drumurile publice în timp ce avea o alcoolemie de 1,25 %, așa cum rezultă din raportul medico-legal nr.129 din data de 17.10.2006 a Cabinetului Medico-Legal R, județul N-fl.46-47 dosar urmărire penală._
Pentru aceste motive, Curtea constată că, în producerea accidentului victima a avut o culpă de 20 %, condiții în care, se impune reducerea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune materiale și, respectiv, cu titlul de daune morale, proporțional cu, culpa acesteia.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei se constată că, așa cum se arăta, din căsătoria intimatei-parte civilă cu victima au rezultat doi copii, din care unul avea vârsta de 19 ani, iar unul avea vârsta de doar 16 ani, condiții în care prima instanță, avea obligația, potrivit art.17 alin.1 Cod procedură penală, să soluționeze din oficiu acțiunea civilă referitor la minorul cu capacitatea de exercițiu restrânsă și să oblige asiguratorul la plata unei prestații periodice lunare în favoarea acestuia, începând cu data decesului victimei și până la majoratul minorului.
Desigur că, aflându-ne doar în recursul asiguratorului și al recurentului-inculpat nu se poate dispune obligarea la plata prestației periodice în favoarea minorului, deoarece s-ar nesocoti un principiu de bază al procesului penal, cel al neagravării situației în propria cale de atac(non reformatio in pejus).
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Asigurarea Românească " INSURANCE " Sucursala împotriva deciziei penale nr.227/AP din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, va fi casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr.63 din data de 01.02.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, va fi obligat asiguratorul Asigurarea Românească " INSURANCE " Sucursala N să plătească părții civile suma de 8.080 lei cu titlul de daune materiale și suma de 32.000 lei cu titlul de daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de prima instanță.
Se va constata că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul asiguratorului vor fi lăsate în sarcina statului.
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca fiind tardiv declarat recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva aceleași decizii penale.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva aceleași decizii a declarat recurs și inculpatul.
În vederea utilizării căilor de atac legea prevede intervale de timp determinate în care cei abilitați pot declara, apel sau după caz, recurs.
unui termen de recurs se justifică prin necesitatea de a se asigura realizarea principiului promtitudinii represiunii.
Potrivit art.385/3 alin.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
În conformitate cu dispozițiile art.385/3 alin.2, raportat la art.363 alin.3 Cod procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul de recurs curge de la pronunțare.
Din examinarea preambulului hotărârii recurate rezultă că recurentul a fost prezent la dezbateri, astfel că termenul de recurs curgea pentru acesta de la pronunțarea hotărârii, deci de la data de 23.06.2008.
Recurentul a declarat recurs la data de 07.iulie.2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Recursul a fost expediat prin poștă, prin scrisoare simplă.
În conformitate cu prevederile art.187 Cod procedură penală, "Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administrația locului de deținere ori la unitatea militară sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului."
Potrivit acestui text, pentru a se aprecia actul ca fiind în termenul prevăzut de lege, printre altele, este necesar ca acesta să fie depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiu poștal, dar prin scrisoare recomandată.
Ori, așa cum se arăta, cererea de recurs a fost expediată prin scrisoare simplă.
De altfel, chiar în condițiile în care s-ar lua ca dată a recursului data menționată pe cererea de recurs ca fiind data redactări, recursul este tot tardiv formulat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca fiind tardiv recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECID E:
în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Asigurarea Românească " INSURANCE " Sucursala împotriva deciziei penale nr.227/AP din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr.63 din data de 01.02.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, în ceea ce privește soluționarea laturii civile, se va reține cauza spre rejudecare și în fond;
Obligă asiguratorul Asigurarea Românească " INSURANCE " Sucursala N să plătească părții civile suma de 8.080 lei cu titlul de daune materiale și suma de 32.000 lei cu titlul de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale mai sus menționate.
Constată că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca fiind tardiv declarat recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva aceleași decizii penale.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red.sent.
.dec.apel -
Red.dec.recurs
Ex.4
25.10/27.10.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
