Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 620/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.620
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.197/AP/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul legal al recurentei - parte vătămată, doamna și intimatul - inculpat asistat de apărător desemnat in oficiu, avocat, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea întreabă intimatului inculpat dacă dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
Intimatul - inculpat arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Reprezentantul legal al recurentei - parte vătămată depune la dosar sentința civilă nr.2540 a Judecătoriei Roman și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul legal al recurentei - parte vătămată, doamna, arată că inculpatul a luat tot terenul părții vătămate și solicită condamnarea acestuia pentru infracțiunea de furt, precizând că a furat terenul în anul 1956. solicită condamnarea inculpatului, restituirea terenului și acordarea de despăgubiri pentru nefolosirea terenului, în sumă de 300 milioane, precum și 50 milioane daune morale și cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - inculpat, avocat, solicită respingerea recursului, hotărârea instanței de fond fiind una legală și temeinică. Arată că inculpatul a avut titlu de proprietate care s-a suprapus cu titlul de proprietate al părții vătămate. Afirmă că litigiul este unul de natură civilă ce poate fi soluționat de o instanță civilă și în mod corect instanța de fond a dispus achitarea. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii atacate, precizând că soluția pronunțată s-a bazat pe probe. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Reprezentantul legal al părții vătămate, având cuvântul în replică, arată că părții vătămate i s-a emis titlu de proprietate, dar inculpatul nu i-a dat voie să stăpânească terenul. Solicită despăgubiri în cuantumul precizat anterior.
Având ultimul cuvânt, intimatul - inculpat arată că este vorba despre terenul de zestre al soției și nu este vinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.197/AP/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- instanța de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 153 din 10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Roman.
S-a menținut sentința apelată și s-au anulat formele de executare emise în baza sentinței apelate.
În baza art. 189 pr.pen. onorariul avocatului din oficiu va fi avansat către Baroul de Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza art. 192 alin. 2 pr.pen. se va obliga partea vătămată apelantă să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că partea vătămată este proprietara mai multor suprafețe de teren printre care și terenul în litigiu care are 1,26 ha situat pe raza comunei, județul Acest teren îl stăpânește în baza sentinței civile nr.88/1962 a Tribunalului Popular Raion R și a titlului de proprietate nr- (fila 19,20,22 din dosarul nr.4379/2005 al Judecătoriei Roman ).
La rândul său, inculpatul este proprietarul suprafeței totale de 3,7528 ha. teren situat pe raza comunei, județul N, deținut în baza titlului de proprietate nr- (fila 17 ) și este cumnatul părții vătămate. De la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 între părți au existat neînțelegeri cu privire la terenurile pe care le au în proprietate și posesie.
La data de 21 februarie 2006, partea vătămată, prin procuratorul, a formulat o plângere împotriva inculpatului susținând că acesta refuză să-i elibereze suprafața de 1,26 ha. teren înscrisă în nr-. Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, a susținut că terenul în litigiu îi aparține întrucât plătește impozit.
Conform raportului de expertiză suprafețele de teren în litigiu sunt înscrise atât în titlu de proprietate al părții vătămate cât și în titlu de proprietate al inculpatului. Din cauza neînțelegerilor dintre părți, o parte din acest teren nu este folosit de nimeni, rămânând necultivat, fiind pârloagă.
Infracțiunea de tulburare de posesie presupune existenta unei posesii asupra unui bun imobil. Fapta se săvârșește "fără drept" adică făptuitorul nu este în posesia unui titlu legitim care să-l îndreptățească să ocupe imobilul. In speță, ambele părți au titluri de proprietate pentru terenul în litigiu, sunt de bună credință cu privire la dreptul de proprietate și de posesie asupra terenului iar din cauza neînțelegerilor care au apărut de mai mult timp o parte din teren este lăsată în paragină iar o altă parte este folosită când de partea vătămată când de inculpat.
In aceste condiții, litigiul existent între părți este de natură civilă nu penală, iar părțile au posibilitatea ca printr-o acțiune civilă să stabilească cine este adevăratul proprietar și posesor al terenului.
Față de această situație de fapt, prin sentința penală nr. 153/10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1, teza II Cod penal, împotriva părții vătămate și conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală. a fost obligată partea vătămată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Instanța de apel în urma verificării hotărârii atacate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, a reținut că apelul este nefondat, deoarece prima instanță a reținut corect, pe baza unor probe legal administrate, situația de fapt și că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală. S-a considerat că nu are nici o relevanță faptul că inculpatului i-a fost eliberat titlul de proprietate în cursul acestui proces, atât timp cât infracțiunea de tulburare de posesie ocrotește relațiile sociale privind posesia și nu proprietatea, iar în procedura prealabilă eliberării titlului de proprietate cât și anterior, inculpatul s-a comportat ca un posesor legitim, achitând impozitul pentru teren (fila 10 dosar fond).
Având în vedere temeiul achitării inculpatului, art. 10 lit. b Cod procedură penală, instanța de apel a considerat că lăsarea de prima instanță a acțiunii civile nesoluționată este conformă dispozițiilor art. 346 alin. 4 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs partea vătămată, care a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile, considerând că s-a făcut o apreciere eronată a probelor. În dovedirea susținerilor sale, partea vătămată a depus o copie după sentința civilă nr.2540/17.09.2008 a Judecătoriei Roman.
Recursul formulat este nefondat.
Curtea constată că în mod corect primele instanțe au considerat că neînțelegerile dintre părți sunt de natură civilă, iar fapta părții vătămate nu este de natură penală. De altfel, chiar prin sentința civilă depusă în cauză, sentință care nu este irevocabilă și prin care s-a admis acțiunea părții vătămate și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate al inculpatului, se dovedește natura civilă a litigiului și faptul că inculpatul a fost de bună credință cât timp a folosit terenul.
Față de această situație, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte vătămată împotriva deciziei penale nr.197/AP/5.06.2008 a Tribunalului Neamț.
În baza art.189 pr.pen. onorarul de avocat oficiu în sumă de 200 de lei, pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul
În baza art.192 al.2 pr.pen. se va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care se va include și onorariul de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte vătămată împotriva deciziei penale nr.197/AP/5.06.2008 a Tribunalului Neamț.
În baza art.189 pr.pen. onorarul de avocat oficiu în sumă de 200 de lei, pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul
În baza art.192 al.2 pr.pen. obligă recurenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul de avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- -
- -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red. MD/
Red.
Tehnored.
Ex.2
30/30.10.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
