Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 626/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.626/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - - Procuror șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul, domiciliat în T,-, -/2,.8, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.178 și art.184 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.257/A/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.176/7.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns pentru inculpatul-recurent lipsă, avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.37/4.6.2009, lipsă fiind și părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "G și intimatul asigurător SC SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului depune la dosar un set de acte în circumstanțiere, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. Susține că inculpatul este în Italia, că are cunoștință de proces, a comunicat cu acesta în legătură cu procesul arătând că nu dorește să ie prezent la judecată pentru că are contrat de muncă în Italia. Nu are cereri prealabile de formulat.
Procurorul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și restituirea cauzei la Parchet, pentru că nu s-a dat o soluție față de celelalte persoane implicate.
În timpul urmăririi penale s-au făcut cercetări prealabile și față de numitul l, care conduce tractorul, dar nu s-a dat nicio soluție, așa cum prevăd disp.art.228 Cod procedură penală. Pe parcursul celor trei grade de jurisdicție, s-a încercat acreditarea ideii că nu s-au făcut acte de cercetare față de l valabile și că Parchetul nu trebuia să de o soluție sau că procurorul nu este obligat să dea o soluție.
Consideră că, procedându-se în acest mod, s-au încălcat flagrant disp.art.6 din CEDO precum și drepturile procedurale prevăzute în Codul d e procedură penală. Instanța s-a referit la disp.art.332 Cod procedură penală, însă sau încălcat disp.art. art.20 alin.2 din Constituție, potrivit cărora legile interne se interpretează în acord cu tratatele privind drepturile fundamentale ale omului.
Dispozițiile art.317 Cod procedură penală nu permit instanței decât să se pronunțe asupra cauzei și faptelor cu care a fost sesizată, dar cercetările penale au vizat, cel puțin formal, două persoane, astfel că Parchetul trebuia să dea o soluție, fie de vinovăție fie de nevinovăție față de o persoană pentru care s-au făcut cercetări penale. S-a depus practică judiciară în acest sens.
Numitul laf ost audiat în calitate de martor, s-a făcut o expertiză în care se arată că vinovat este, s-au formulat obiecțiuni de către acesta, obiecțiuni care au fost admise, s-a efectuat o nouă expertiză în care se reține atât culpa inculpatului cât și a numitului l, ca în final, după ce acesta din urmă își ia un consilier expert să fie exonerat de orice vină. Dacă față de acesta nu s-au făcut cercetări prealabile, nu avea calitatea de a face obiecțiuni la expertiză.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și restituirea cauzei la Parchet pentru a se da o soluție cu privire la numitul Dacă s-ar fi dat o rezoluție, inculpatul avea posibilitate să o atace cu plângere conf.art.278 Cod procedură penală.
În subsidiar solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu a făcut o motivare proprie, a copiat rechizitoriul. S-a invocat acest aspect la instanța de apel însă s-a arătat că nu se poate trimite cauza spre rejudecare, pentru că hotărârea nu ar fi motivată. Apreciază hotărârea ca fiind nulă prin nemotivare și invocă disp.art.6 CEDO, privind dreptul al un proces echitabil. Trebuiau avute în vedere atât probele în acuzare cât și în apărare, potrivit principului egalității de arme.
Tot în subsidiar mai solicită achitarea inculpatului, care în speță este atipică dar din probele administrate în cauză, respectiv expertiză, rezultă că vinovat de producerea accidentului se face tractoristul, care nu este trimis în judecată. Instanța a avut în vedere cea de a doua expertiză, efectuată,în urma unor obiecțiuni făcute de o persoană fără calitate.
Să se aibă în vedere practica judiciară în spețe similare.
Inculpatul a respectat normele de circulație pe un drum european, de viteză și pe timp de noapte și s-a aplicat o pedeapsă cu privire de libertate, prea aspră.
Are un loc de muncă, este căsătorit, are 1 copil minor și un împrumut la bancă.
Procurorulsusține că recursul este nefondat cu privire la toate aspecte invocate.
Cu privire la primul motiv de recurs, susține că trebuie avută în vedere decizia penală nr.139/25.02.2009 a Curții de APEL GALAȚI, prin care s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, cât și faptul că procurorul nu este obligat să dea o soluție cu privire la o persoană față de care s-au efectuat cercetări. Inculpatul avea posibilitatea formulării unei plângeri, conform.art.278 Cod procedură penală, împotriva actelor și măsurilor luate de procuror.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, susține că din lecturarea ambelor hotărâri se constată că instanțele au răspuns la toate aspectele invocate de inculpat, iar soluția dată este urmare expunerii probelor pe baza cărora s-a format convingerea instanței. Faptul că instanța nu a avut în vedere toate probele nu poate conduce la casarea cu trimiterea spre rejudecare. Expertiza efectuată de către expertul, nu a fost luată în considerație, pentru că nu se corobora cu celelalte probe din dosar.
Soluția de condamnare este judicioasă, pronunțată pe baza probelor administrate în cauză. Vinovăția inculpatului a fost constatată pe baza raportului de expertiză care face referire la viteza mare cu care inculpatul circula, la faptul că nu a adaptat această viteză la condițiile de trafic și a momentului zilei - timp de noapte, și pe baza declarațiilor martorilor care au văzut direct accidentul. Inculpatul trebuia să reducă viteza, nu era atent, vorbea la telefon.
Nu se poate schimba nici modalitatea de executare a pedepsei pentru că în urma accidentului au decedat două persoane foarte tinere, de 19-21 ani, iar persoana vătămată a rămas cu infirmitate permanentă.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că declarațiile martorilor nu se coroborează, există contradicții și că instanța a dat eficiență juridică doar unei probe în acuzare, declarația martorului, care în unele declarații a spus că nu știe cum s-a produs accidentul pentru că dormea.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală 176/07.04.2008 a Judecătoriei Tecucia fost ondamnat inculpatul la 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1,2,5
Cod PenalA fost condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
Conform disp. art. 33 lit. a și ale art. 34 lit. b din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II-a și lit b în Cod Penal condițiile prevăzute de art. 71.
Cod PenalConform disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean G, cu titlu de despăgubiri 3129,06 lei.
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat despăgubiri civile în cauză.
Conform disp. art. 193.p Cod Penal a fost obligat inculpat să plătească părții vătămate cu titlu de cheltuieli judiciare, 1000 lei (onorariu apărător) și 10 lei (contravaloare transport G pentru expertiză).
Conform disp. art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare, 700 lei (șaptesutelei).
În fapt, prima instanță a reținut următoarele:
ziua de 14.10. 2005, inculpatul a condus autoturismul Opel nr.V1 - pe ruta B-
In autoturism se aflau partea vătămată pe bancheta spate stânga și victimele pe bancheta față dreapta și pe bancheta spate dreapta.
Pe E 581 -T, la km 14+400, inculpatul a intrat cu autoturismul ce-l conducea în coliziune cu remorca înregistrată sub nr.Gl. 30-, ce era tractată de tractorul nr. Gl 01, condus de martorul l și care se deplasa în aceeași direcție de mers.
Intrarea în coliziune a autoturismului condus de inculpatul cu remorca tractată de tractor a fost posibilă datorită vitezei mari de deplasare, 109 Km/, a neatenției și a faptului că inculpatul nu adaptat viteza cu condițiile de iluminare la trecerea de la zi la noapte.
În urma coliziunii au decedat victimele și, iar partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130-150 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a fost internată la spitalul județean G Secția Neurochirurgie.
Pentru stabilirea condițiilor în care s-a produs accidentul s-a dispus efectuarea a două expertize, tehnice în urma cărora s-a concluzionat că vinovat se face, care a circulat cu o viteză mult prea mare, 109 km/ nu a condus cu atenție, nu a adaptat viteza de deplasare condițiilor de trafic.
Inculpatul a luat cunoștință de concluziile rapoartelor de expertiză și nu a formulat obiecțiuni.
Inculpatul a recunoscut în faza urmăririi penale faptele comise, iar vinovăția sa este dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, rapoartele de expertiză, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, actele medico- legale, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, declarațiile martorilor.
În faza cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, de a conduce autoturismul proprietate personală cu nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, de a intra astfel, în coliziune cu un alt autovehicul, cauzând prin aceasta moartea a două persoane și vătămarea altei persoane care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 130-150 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1,2,5 p și infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și4 din Codul penal.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel inculpatul, partea civilă și partea civilă.
În motivele de apel, inculpatul a arătat printre altele că, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 356 lit. c C.P.P. în sensul că aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile și apărările formulate; deși din dosarul cauzei rezultă că s-au efectuat acte premergătoare față de numitul l (conducătorul tractorului cu remorcă), față de acesta Parchetul nu a pronunțat nici una din soluțiile prevăzute de art. 228.C.P.P. S-a cerut restituirea dosarului la Parchet în vederea pronunțării uneia dintre soluțiile prev. de art. 228.C.P.P. sau achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât nu se poate stabili gradul de culpă, iar probele propuse de l și administrate în cauză (expertiza și ) nu pot fi luate în considerare atât timp cât acesta nu a avut calitatea de persoană față de care s-au efectuat cercetări preliminarii.
Partea civilă nu a prezentat motivele de apel, iar partea civilă și-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr.257/A/27.05.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă.
În baza art.369 din Codul d e procedură penală a luat act de retragerea recursului declarat de partea civilă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că referitor la restituirea cauzei la Parchet s-a pronunțat prin decizia penală nr.401/A/1.10.2008, însă această hotărâre a fost casată prin Decizia penală nr.139/R/25.02.2009 a Curții de APEL GALAȚI, prin care s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
De asemenea, Tribunalul a reținut că motivul invocat, privind neefectuarea cercetărilor penale față de numitul l nu prezintă relevanță în această cauză, deoarece excede limitelor în care a fost sesizată instanța.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a constatat în mod corect vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză iar pedeapsa aplicată acestuia a fost judicios individualizată fiind respectate criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le ca nelegale, pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond, ca și ce de apel, i-au respins cererea de restituire a cauzei la Parchet, pentru a se efectua cercetări față de numitul l, conducătorul tractorului cu remorcă implicat în producerea accidentului de circulație;
- hotărârile recurate nu sunt motivate;
- instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe esențiale, în sensul că, deși în cauză au fost efectuate trei expertize, soluția pronunțată se întemeiază doar pe expertiza efectuată de expertul, care concluzionează că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului - fiind înlăturate nemotivat celelalte două expertize, care constată și o culpă a intimatului
De asemenea, inculpatul a criticat hotărârile recurate ca netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că scopul și funcțiilor acesteia ar putea fi atinse prin suspendarea condiționată a executării.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.332 din Codul d e procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.356/29006, stabilesc în mod expres și limitativ cazurile în care instanța poate dispune restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Întrucât cererea inculpatului, privind restituirea cauzei la Parchet pentru a se efectua cercetări față de numitul l (care, în opinia sa, are o culpă în producerea accidentului) nu se regăsește în niciunul dintre cazurile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, în mod corect cele două instanțe au considerat că această cerere nu poate fi primită favorabil.
Faptul că în cauză au fost efectuate acte premergătoare și față de numitul l, privitor la care însă procurorul nu a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de art.228 din Codul d e procedură penală, ar fi putut justifica formularea de către inculpat a unei plângeri împotriva actelor procurorului, conform prevederilor art.278 din Codul d e procedură penală. Acest fapt nu constituie însă temei pentru restituirea cauzei la Parchet, deoarece este o chestiune care excede obiectului judecății, astfel cum este definit prin dispozițiile art.317 Cod procedură penală.
Sub acest aspect, trebuie observat că, chiar dacă s-ar fi reținut că și numitul l are o culpă în producerea accidentului, această împrejurare nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, deoarece fiecare participant la traficul rutier răspunde pentru propriile încălcări de norme privind circulația pe drumurile publice.
În condițiile în care, prin rechizitoriu, a fost investită doar cu privire la fapta de ucidere din culpă săvârșită de inculpatul, iar procurorul nu a formulat cerere de extindere a procesului penal, instanța nu se putea pronunța decât cu privire la fapta și la persoana arătată de actul de sesizare.
Examinând în aceste limite cauza dedusă judecății, în mod corect cele două instanțe au reținut culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație soldat cu moartea victimelor și, precum și cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate, având în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.10.2005 și schița aferentă, în care sunt consemnate detaliile producerii evenimentului rutier; plansă fotografică cu aspecte de la cercetarea la fața locului; rapoartele de constatare medico-legală; declarațiile părții civile, din care rezultă că inculpatul circula cu viteza foarte mare pe sectorul de drum unde a avut loc impactul, observând în bord la un moment dat viteza de peste 180 km/, iar coliziunea a avut loc după o încercare de depășire a utilajului, în situația în care din sens opus venea un alt autovehicul; declarațiile martorilor l, G, din care rezultă că la momentul coliziunii afară încă nu se întunecase și se vedea bine; declarațiile martorului G din care reiese că mașina inculpatului avea înainte de impact o viteză foarte mare, de peste 100 km/; raportul de expertiză tehnică auto întocmit de experții tehnici auto și, din care rezultă că viteza autoturismului "Opel " putea fi în momentul accidentului de 109 km/, și că accidentul fi ev itat dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză inferioară limitei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și dacă deplasarea s-ar fi efectuat cu atenție și cu o viteză adaptată condițiilor de iluminare (trecerii de la zi la noapte).
Curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe nu au luat în considerare raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul, care a stabilit o situație de fapt contară celei care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză și, ignorând încălcarea de către inculpat a unor norme privind circulația pe drumurile publice, ajunge la concluzia că accidentul de circulație putea fi evitat numai dacă remorca tractată de tractorul condus de numitul ar fi avut instalația electrică de iluminat în stare d efuncționare.
Faptul că expertiza - a fost efectuată la solicitarea numitului l, care nu a avut calitatea de învinuit în cauză, nu atrage nelegalitatea acestei probe, atâta vreme cât organul de urmărire penală, căruia îi revine sarcina administrării probelor, a considerat că această probă este concludentă și utilă pentru aflarea adevărului.
Totodată, Curtea reține că hotărârea primei instanțe conține elementele esențiale, care se constituie într-o motivare în fapt și în drept a soluției pronunțate, iar instanța de apel a completat argumentele care susțin această soluție, astfel că nici sub acest aspect, criticile formulate nu sunt întemeiate.
Curtea constată, de asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Având în vedere urmărire deosebit de grave ale faptei comise de inculpat, constând în decesul a două persoane și vătămarea corporală gravă a unei a treia persoane - precum și împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la judecata, lăsând impresia că nu conștientizează gravitatea faptei sale, Curtea apreciază că scopul pedepsei nu ar putea fi atins decât prin executarea în regim de detenție, astfel încât nu poate fi primit favorabil nici motivul de recurs care vizează suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor penale recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, nu se constată motive care că justifice casarea acestora, recursul declarat de inculpatul va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală,
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 7.10.1977 în T, domiciliat în T,-, -/2,.8, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.257/A/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.176/7.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Tacea Liviu Heghelegiu
Grefier,
I
Red. -2.11.2009
Tehnored. 9.11.2009
2 ex
Fond:
Apel: dru -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu
