Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.64/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de asigurător "Asigurări Transilvania" CNî mpotriva deciziei penale nr. 300 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 1158 din 28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns intimat parte vătămată, asistat de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, intimat inculpat, asistat de av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie, depusă la dosar, lipsă fiind recurentul asigurător " Asigurări Transilvania" C N, intimații părți civile: Spitalul Județean de Urgență B și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată și s-au depus motive de recurs, înaintate prin fax, de către recurentul asigurător "Asigurări Transilvania" C N, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat ca fiind nefondat, în mod corect instanțele de fond și apel au individualizat cuantumul daunelor morale. Solicită să se observe că nu există nici un temei legal care să limiteze obligația asigurătorului de a răspunde solidar cu persoana asigurată numai în raport cu o anumită categorie de despăgubiri. Solicită respingerea recursului declarat.
Av. apreciază recursul declarat ca nefondat cu precizarea că hotărârile pronunțate de ambele instanțe sunt legale și temeinice. Arată că este vorba de un prejudiciu chiar dacă este moral, Legea care reglementează activitatea asigurătorului nu face nici un fel distincție între prejudiciul moral și cel material. Solicită respingerea recursului cu obligarea recurentului asigurător la plata cheltuielilor de judecată pe baza chitanței depuse.
Av. precizează că sentința este bine motivată încă de la fond, reținându-se că sunt aplicabile în cauză, pe latură civilă disp. art. 51-54 din Legea nr. 136/1995 și dispozițiile art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 996/1999. Solicită respingerea recursului declarat.
Intimat parte civilă lasă la aprecierea instanței și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat cu menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 3316/19.07.2007 a Judecătoriei Brăilas -a dispus în baza art. 178 al. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a și c - art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de dispus în baza art. 81 cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, stabilită în baza dispozițiilor art.82.cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64. literele a,b și c cod penal.
In baza dispozițiilor art. 359 cod procedura penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza dispozițiilor art. 71 alineat 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
In baza dispozițiilor art. 14 cod procedură penală raportat la art. 346 cod procedură penală și la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 2.5oo euro în echivalent ron la data plății către partea civilă cu titlul de daune morale.
S-a respins cererea de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale.
In baza dispozițiilor art. 189 și următoarele cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25o ron cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La 6.01.2006, în jurul orei 9,00, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din G cu intenția de a ajunge la B cu autoturismul Daewoo II, cu numărul de înmatriculare -, în care se mai aflau soția sa, ce ocupa locul din dreapta față, fiica acestuia, iar și pe bancheta din spate, ultimul în partea.
Autoturismul se deplasa pe DN 2 B dinspre B spre în condiții de vizibilitate bună dar pe un carosabil din asfalt acoperit cu zăpadă și gheață. Ajuns la km 75+100, inculpatul a declanșat procesul de evitare a unui derapaj, parcurgând aproximativ 19- 22 în viraj ușor spre dreapta, a pătruns pe acostament, s-a deplasat 7, astfel a intrat în coliziune cu un copac, cu partea dreapta față. Din acest copac a fost proiectat și răsucit pe acostament pe o distanță de 11, după care a avut loc un impact violent între partea a autoturismului cu al doilea copac aflat la 11 pe direcția axei și la 3 față de acostamentul din dreapta al carosabilului, în sensul de deplasare spre orașul.
S-au produs deformări mari la partea a autoturismului și leziuni grave ocupantului locului din stânga spate și anume victima.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind zero- Buletin de analiză toxicologică nr.13/2006.
din autoturism au prezentat contuzii ușoare pentru care nu a fost necesară internarea.
Astfel, leziunile suferite urmare accidentului de au necesitat îngrijiri medicale de 2-3 zile,conform raportului de constatare nr.18/2006.
Leziunile suferite de au necesitat 8- 10 zile îngrijiri medicale,conform raportului de constatare nr.17/2006.
Leziunile suferite de au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare nr.19/2006.
Leziunile suferite de pasagerii din autoturism nu le-au pus în primejdie viața.
Victima, urmare a multiplelor leziuni suferite urmare accidentului, a decedat la data de 14.01.2006.
Din Raportul de constatare medico- legală nr.17/C/2006 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic și comei consecutive unui politraumatism cu contuzie cerebrală gravă, fracturi, rupturi hepatice și splenice, fracturi de mandibulă, femur și peroneu stâng.
Concluzia de specialitate a fost că între leziunile suferite de condițiile accidentului rutier și deces există o legătură directă de cauzalitate.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică care a stabilit că autoturismul condus de inculpat rula cu op viteză de peste 71,5 km/, necorespunzătoare în condițiile unui carosabil cu zăpadă și gheață.
Inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de aderență, a derapat, a pierdut controlul direcției autoturismului și a intrat în coliziune cu i de pe marginea drumului.
Expertiza a avut în vedere și susținerile inculpatului care a arătat că mașina a intrat la un moment dat în derapaj și pentru a-i controla direcția a mișcat volanul stânga - dreapta.
La viteza de deplasare a autoturismului pe un drum cu aderență scăzută s-a produs un dezechilibru al porților de rezistență la rulare ceea ce a condus la derapaj în urma căruia conducătorul auto a folosit o serie de manevre pentru a redirecționa autoturismul care însă a tras spre dreapta, conducătorul auto nemaireușind să-l controleze, s-a produs coliziunea cu primul copac, recul și apoi răsucirea și impactul cu al doilea copac.
Din declarația dată, inculpatul arată că la plecarea din Gac erut victimei să poarte centura de siguranță dar acesta a refuzat. Expertul a analizat și situația în care victima ar fi purtat centura de siguranță în urma impactului, concluzia fiind că aceasta ar fi ținut și mai mult victima în poziția în care se afla, iar leziunile ar fi fost aceleași și în același grad de violență. Centura de siguranță nu ar fi diminuat gravitatea leziunilor.
Conducătorul ar fi putut evita producerea accidentului dacă adapta viteza la condițiile de drum. Inculpatul nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză.
Martorii, și au susținut în declarațiile date situația de fapt prezentată.
Inculpatul nu a adaptat viteza autovehiculului pe care-l conducea la condițiile unui drum cu zăpadă și gheață încât să poată efectua orice manevră în condițiile de siguranță, încălcând astfel prevederile art.48 din OUG 195/2002.
Inculpatul avea obligația de a circula cu o viteză care să nu depășească 50 km/ în situația unui carosabil acoperit cu gheață, încălcând prevederile art.123 lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut fapta și o regretă.
În drept, fapta inculpatul care, în ziua de 6.01.2006, în timp ce conducea autoturismul Daewoo II, cu numărul -, neadaptând viteza la condițiile de drum, a derapat și s-a lovit de doi de pe marginea drumului, producând leziuni grave victimei, leziuni care au condus la rezultatul letal, constituie infracțiunea prevăzută de art.178 al.2 pen.
Situația de fapt expusă este dovedită cu următoarele mijloace de proba - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile date de inculpat pe întreg parcursul procesului penal din care reiese ca accidentul de circulație s-a datorat culpei sale, depozițiile martorilor, actele medico legale care atestă legătura de cauzalitate dintre accidentul rutier și leziunile care au provocat decesul victimei.
Având în vedere că fapta așa cum a fost mai sus descrisă, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță a angajat răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pe cale judiciară a pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere: împrejurările în care s-a săvârșit fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, dispozițiile parții generale a codului penal, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, aspectele legate de persoana inculpatului, precum și orice alt element de natură să conducă la o justa individualizare a pedepsei.
In contextul elementelor de individualizare expuse, s-a reținut că prin fapta săvârșită, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale relative la viața persoanei.
Inculpatul a adoptat o conduita culpabilă -neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile concrete de drum - deși avea posibilitatea să prevadă că aceasta conduită poate conduce la cauzarea unui accident rutier.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta este în vârstă de are 38 ani, este căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii medii, maistru la G, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, recunoscând și regretând fapta și a fost de acord cu despăgubirea părții vătămate în măsura posibilităților.
In baza elementelor personale de individualizare s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 literele a și c cod penal (conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului).
In baza elementelor de individualizare expuse și făcând aplicația dispozițiilor art. 178 alineat 1 cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 74 literele "a" și "c" - 76 litera "d" cod penal s- aplicat inculpatului G pedeapsă în limitele prevăzute de lege, coborată sub minimul special al acesteia, ca efect al circumstanțelor atenuante.
Ca modalitate concretă de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Astfel instanța a apreciat că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 81 cod penal: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Pe cale de consecință în baza dispozițiilor art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de stabilit în baza dispozițiilor art. 82 cod penal.
S-au interzis totodată inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 literele a, b și c cod penal.
In baza dispozițiilor art. 359 cod procedura penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza dispozițiilor art. 71 alineat 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
S-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5ooo euro reprezentând daune morale și daune materiale, concretizate în cheltuielile de creștere și școlarizare a victimei.
Partea civilă, după constituirea de parte civila nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată pentru a propune probe în dovedirea pretențiilor materiale, astfel că s-a respins cererea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor materiale, obligându-l la plata daunelor morale.
In baza dispozițiilor art. 189 și următoarele cod procedură penală, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare câtre stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal apelanții -.-. Asigurări Transilvania și.
În apelul declarat de apelanta asiguratoare -.-. Asigurări Transilvania se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate cu privire la calitatea avută în proces.
Astfel se apreciază că societatea de asigurări nu poate fi parte în procesul penal, și nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri.
Conform art.57. din Legea 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se exercită direct împotriva vinovatului, sau direct împotriva asiguratorului. Deci potrivit art.54. din Legea 136/1995 în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar "citarea în proces a asiguratorului este obligatorie", de unde rezultă neîndoielnic voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea de "asigurator".
Cu toate acestea, se apreciază că în mod greșit instanța de judecată a fondului a obligat asiguratorul " în solidar cu inculpatul" la plata sumelor prevăzute ca daune morale.
Totodată, sub aspectul daunelor morale, se solicită desființarea sentinței de către instanța de fond, motivat și de faptul că aprecierea cuantumului daunelor nu are un suport concret de evaluare, făcându-se pe criterii subiective. Considerăm că o sumă de bani acordată cu titlul de daune morale nu duce la înlăturarea prejudiciului moral, ci va avea ca urmare doar creșterea patrimoniului, fără să poată repune victima în situația anterioară producerii prejudiciului. Insistăm pe deosebirea existentă între caracterul nepatrimonial, prin definiție, al daunelor morale și cel patrimonial al despăgubirii. Consideră de asemenea, că întinderea despăgubirilor pentru daunele morale trebuie stabilită în raport cu efectele infracțiunii, care se referă la modificările prejudiciabile morale intervenite în viața persoanei vătămate, daune care trebuie concretizate și dovedite de partea care le solicită.
În apelul declarat de apelantul parte civilă se critică sentința pentru neacordarea de daune materiale în sumă de 2500 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, cu precizarea că ar fi existat o înțelegere verbală cu inculpatul cu privire la plata unei sume globale de 5000 Euro. Deci la instanța de fond nu a fost asistat de un apărător și că nu a înțeles ca să-și facă probe în legătură cu daunele materiale.
Prin decizia penală nr. 300/06.11.2007 a Tribunalului Brăila apelurile declarate de partea vătămată și de asiguratorul - - Asigurări Transilvania SA C N au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor, art.371 al.2. Cod pr.penală că prima instanță a respins corect situația de fapt pe baza analizei probelor adminJ. în cauză și dat infracțiunii comise de către inculpatul încadrarea juridică corespunzătoare.
În drept, fapta acestuia de a conduce autoturismul proprietate personală Daewoo II cu nr. de înmatriculare Gl- 06 -, la data de 6 ianuarie 2006, și de a nu adapta viteza la condițiile de drum, derapând și lovindu-se de doi de pe marginea drumului, producând leziuni grave victimei, în vârstă de 28 ani, pasager aflat în bancheta din spate, partea, și care a dus la decesul acestuia, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 al.2. pen.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere, conform principiilor înscrise în art.72. pen atât pericolul social concret al faptei, generat de modalitatea în care a fost comisă, cât și de persoana acestuia infractor primar, cu loc de muncă 39 ani, cu o poziție sinceră pe tot parcursul procesului.
Cât privește latura civilă a cauzei aceasta a fost legal soluționată.
Potrivit art.14.C.P.P. raportat la art. 998-999 civ. orice faptă omului, săvârșită cu intenție sau prin neglijență ori imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara deși atrage răspunderea civilă delictuală nu este condiționată de alte împrejurări, în afara producerii unui prejudiciu,care, în speță, nu trebuie dovedit.
Repararea prejudiciului moral constând în durerea de natură psihică este admis de către jurisprudența română în cazul suferinței pricinuite de un accident cu cauzarea morții unei persoane apropiate respectiv fiul părții vătămate, iar repararea bănească înseamnă aplicarea deplină a răspunderii civile delictuale.
Această despăgubire bănească nu poate fi refuzată și este un atribut exclusiv al judecătorului, bazat pe concordanța dintre gravitatea prejudiciului și cuantumul său.
Ca urmare, moartea fiului său a îndreptățit-o pe partea civilă să solicite 2500 lei daune morale.
Cât privește daunele materiale, constând în școlarizarea și întreținerea fiului, în parcursul vieții, în valoare de 2,500 Euro,acestea au fost nefondate. Partea vătămată a fost întrebată de către instanță( fila 19 fond) dacă solicită c/valoarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea fiului și pomenirile ulterioare, însă acesta a declarat că nu se constituie parte civilă cu această sumă. Inculpatul, la interogatoriul luat( fila 20 fond) a fost de acord cu plata sumei de 2500 Euro către partea civilă.
Rezultă deci că revenirea părții civile, în apel, cu acordarea de daune materiale sub aspectul cheltuielilor efectuate cu decesul victimei nu sunt fondate și ca atare apelul său urmează a fi respins în baza art.379. pct.1. lit. pen.Cod Penal
Referitor la răspunderea asiguratorului - Asigurări Transilvania SA C-N, alături de cea a inculpatului, rezultă din dispozițiile Legii 136/1995, art.51,54, art.9 HG.906/199 și a normelor de aplicare a susmenționatelor acte normative și că constituie garantarea plății despăgubirilor alături de inculpat în limitele prevăzute de art. 9. 906/1999, situație în care s-a respins apelul ca nefondat, cu nerespectarea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs asiguratorul - - Asigurări Transilvania SA CNc are a reiterat criticile formulate în fața instanței de apel. În concret asigurătorul a susținut că nu putea fi obligat în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale către partea vătămată și că oricum, cuantumul acestora este prea mare în raport de datele speței.
Recursul declarat asigurător este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Criticile formulate de recurent sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil iar potrivit art. 54 din aceeași lege despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.
În continuare se arată că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Din cele mai sus arătate rezultă că asiguratorul răspunde pentru prejudiciile produse de cei asigurați care au săvârșit din culpa lor accidente de circulație în virtutea contractului de asigurare încheiat cu persoana asigurată.
Pe de altă parte, potrivit legii procesual penale, inculpatul răspunde pentru prejudiciile produse părților vătămate prin săvârșirea infracțiunii.
Cum în speță calitatea de asigurat și cea de inculpat sunt întrunite de aceeași persoană, respectiv de autorul accidentului de circulație din 06.01.2006, rezultă că soluția instanței de fond, validată și de instanța de apel, de obligare în solidar la despăgubiri a inculpatului și a asigurătorului este justă și legală de vreme ce ambii sunt ținuți să răspundă pentru daunele rezultate în urma evenimentului rutier mai sus arătat.
Cât privește faptul că în cauză s-au acordat și daune morale Curtea constată că art. 49 din Legea nr. 136/1995 nu distinge asupra naturii despăgubirilor ce se acordă de asigurator, astfel că obligarea acestuia la plata de daune morale nu este exclusă.
Totodată Curtea constată că mărimea acestor daune (2500 euro) nu este disproporționată, ținând seama de prejudiciul moral sever încercat de partea vătămată, tatăl victimei care era în vârstă de 28 de ani la data decesului.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat precum și la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea vătămată, conform art. 192 al. 2 și art. 193 al. 6 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul "- Asigurări Transilvania" CNî mpotriva deciziei penale nr. 300 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 1158 din 28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr- privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29 februarie 1968 în G, domiciliat în G,-, - 1,. 3,. 2,. 45, CNP -).
Obligă recurenta la plata sumei de 650 lei către intimata parte vătămată cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, în recurs.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./20.02.2008
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
