Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 652/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 652
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 12 noiembrie 1956 în municipiul B, domiciliat în B str. -. - -, nr. 8 sector 6, împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins cererea de completare a probatoriilor formulată de inculpat precum și apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 711 din 08.10.2008 a Judecătoriei Buzău, ca nefondat.
Prin sentința penală nr. 711/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită în dauna părții vătămate, în data de 17.10.2005.
În baza art. 71. alin. 2 Cod penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II - a, lit. b și c Cod penal.
Prin aceeași sentință conform art. 81-82 și respectiv art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepselor pe o durată de 3 ani, atră-gându-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a luat act că, și nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind acoperit.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reprezentant de avocat ales din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 27/28.07.2009, lipsă fiind intimații - părți civile, și precum și intimatul - asigurător Societatea de asigurare Unita SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie 2009 Tribunalului Buzău și sentinței penale nr. 711/08.10.2008 a Judecătoriei Buzău,considerând că sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie.
În principal, se invocă incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod proc. penală, iar în baza 38515pct. 2 lit. b Cod proc. penală solicitându-se achitarea pentru infracțiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penală.
În subsidiar se impune completarea raportului de expertiză criminalistică nr. 29 din 14.02.2008 efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice potrivit obiecțiunilor pe care le precizează în continuare:
Instanțele au reținut corect în aprecierea culpei, că victima a creat starea de pericol deoarece având o alcoolemie de 2 gr% 0s-a angajat intempestiv în traversarea drumului public, de la stânga spre dreapta, pe direcția de deplasare a autoturismului, în fugă, fără să se asigure, deși traficul era intens, prin loc nepermis, intr-o zonă situată la circa 3-4 după marcajul pietonal.
Pentru a evita impactul, inculpatul a frânat și a virat dreapta dar, întrucât aceasta a apărut la mică distantă in fața autovehiculului, a lovit-o cu partea din stânga fața în dreptul farului stâng, preluând-o pe după care proiectat-o la marginea din dreapta suprafeței carosabile, împrejurări constatate și prin raportul de expertiză criminalistică nr. 29 din 14 februarie 2008 efectuat de Institutul de Expertize Criminalistice.
După producerea accidentului, inculpatul a deplasat autovehiculul înapoi pe poziția inițiala de oprire circa 6 si l-a parcat pe de urgenta pentru a proteja victima de trafic. În aceasta situație, poziția în care a fost găsit autoturismul de organele de cercetare la fata locului nu a mai putut constitui un element cert cu ajutorul căruia să se poată stabili locul impactului.
victimei a fost găsită pe sensul de circulație B-U la o distantă de 8 după marcajul pietonal.
În ceea ce privește stabilirea vinovăției recurentului inculpat în producerea accidentului, preocuparea principală a procurorului de caz a fost aceea a stabilirii vitezei de deplasare a autoturismului, dispunând efectuarea mai multor expertize.
Instanța de fond și apel au respins probele solicitate în apărare deși avea dreptul la un proces echitabil recunoscut prin art. 21 alin (3) din Constituție si art. 6 paragraful 2 si 3 din Convenția Europeană.
In primul raport de expertiză efectuat de ing. se concluzionează că viteza de deplasare a autoturismului a fost de 50 km/ si întrucât spațiul total de frânare era de 31 victima nu mai putea fi evitată prin manevră de frânare, distanța la care a apărut in fața autovehiculului fiind foarte mică.
Totodată, stabilește că victima nu a fost purtată pe datorită înălțimii mari a capotei autoturismului de teren, modului de deformare a capotei numai la partea frontală și deoarece victima nu a spart parbrizul ci a fost susținută (preluată) pe partea din față a autoturismului doar în timpul impactului (0,8 sec - 11 metri distanță parcursă) și a deformărilor plastice ale capotei - obiective - pagina 4 și proiectată prin aer pe direcția de deplasare a vehiculului, apoi s-a rostogolit pe carosabil după atingerea acestuia - Constatări - pagina 3.
Astfel expertul calculează distanța de 11 metri în circa 0,8 secunde, cât victima a fost preluată - susținută în timpul impactului, spațiul de rostogolire 5,5. Și spațiul de proiectare/S zbor de 16,5 la o viteză de 50 km/ - Constatări - pagina 4, stabilind locul impactului la 8 după trecerea de pietoni, confirmat de locul în care a căzut victimei - 8 față de marcajul pietonal - Obiective - pagina 5.
In completarea la raport, expertul si-a menținut concluziile si a precizat că viteza cu care ar fi trebuit să circule conducătorul auto pentru a opri în spațiul disponibil la care a sesizat victima în traversarea drumului european, de pe celălalt sens de circulație, ar fi trebuit sa fie de 20 km/.
Organele de urmărire penală au apreciat că pentru stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului se impunea efectuarea unei expertize criminalistice care să țină cont de avariile produse autoturismului, urmare a impactului cu corpul victimei ca și distanța la care aceasta a fost proiectată.
Deși prin raportul de expertiză criminalistică nr. 22 din 24.01.2007 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, viteza la impact a autovehiculului implicat este stabilită greșit, s-a constatat însă just că în lipsa identificării rmelor de frânare (autoturismul fiind dotat cu sistem de frânare ) nu se poate determina valoarea certă a vitezei prin intermediul unui calcul analitic.
Admițându-se obiecțiunile întocmite de expertul consilier, prin raportul nr. 29 din 14 februarie 2008 al, s-a concluzionat real că victima a traversat carosabilul prin exteriorul marcajului pietonal, aceasta putea preveni accidentarea daca s-ar fi asigurat că respectiva acțiune poate fi efectuată în siguranță.
S-a constat că este posibil ca în planul longitudinal al drumului, impactul să fi avut loc la circa 3-4 după marcajul pietonal, luând in considerare direcția B-U și că viteza autoturismului în momentul impactului a fost de circa 63 km/.
Obiecțiunile justificate formulate și la acest raport prin același expert consilier în fața organelor de urmărire penale și instanțelor de judecată, au fost respinse deși erau concludente pentru stabilirea situației de fapt reale.
S-au încălcat astfel disp. art. 21 alin (3) din Constituție și art. 6 paragraful 2 si 3 din Convenția Europeană privind dreptul la un proces echitabil precum și art. 3, 4 si art. 287 Cod proc. penală ce impun instanțelor judecătorești obligația de a manifesta rol activ prin administrarea de probe utile si concludente cu privire la faptele și împrejurările cauzei, chiar și din oficiu.
Or, încălcând această regulă a procesului penal, în cauză s-a reținut că și inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, pe baza unor probe incomplete si contradictorii.
Pentru stabilirea vitezei autoturismului in momentul impactului, urmează să se aibă în vedere raportul de expertiză criminalistică nr. 29/2008 al care a infirmat constatările expertizei criminalistice nr. 22/2007 efectuată de din cadrul aceluiași institut, care stabilea o viteză de impact, aberantă de 85 km/.
Astfel, în expertiza criminalistică nr. 29/2008 s-a reținut că distanța totală de proiectare a victimei a fost de circa 38 iar entru p. stabilirea vitezei autoturismului în momentul impactului, s-a efectuat un calcul pur teoretic din lucrarea "Validarea modelului pentru pieton in programul PC-Crash" susținută la a 7-a conferință pe probleme de reconstrucție a accidentelor rutiere desfășurată la în 2000.
S-a prezentat variația distanței de proiectare a pietonului în funcție de viteza autoturismului în cazul unui impact frontal, pentru diferite forme de caroserii de autoturisme. Se prezintă o diagramă (fila 5) privind dependența dintre distanța de proiectare a pietonilor și viteza autoturismului din momentul impactului, a cărei valabilitate nu se contestă si se apreciază că pentru autoturisme cu o formă a caroseriei apropiată de cea a autovehiculului implicat, la o valoare a distantei de proiectare de circa 38, corespunde o viteză de circa 63 km/.
Distanta de 38 a fost stabilită în raport având in vedere că impactul a avut loc la 3 de trecerea de pietoni (41-3=38m) dar aceasta nu este distanta de proiectare ci distanta la care a fost găsită victima.
Distanta de proiectare, de 38, este calculata greșit deoarece conform concluziilor expertizei (pag. 8 concluzii) victima fiind preluata pe față și proiectată ulterior la marginea din dreapta a suprafeței carosabile raportat la direcția menționata. Trebuia avută in vedere distanța de 11 parcursă de autoturism în timpul impactului, circa 0,8 secunde cât victima a fost preluată/susținută pe si spațiul de rostogolire de 5,5 conform expertizei efectuate de si a obiecțiunilor formulate de ing. din 24 ianuarie 2007.
La stabilirea vitezei autoturismului nu s-a luat în considerare distanta de proiectare a pietonului, spațiul cât pietonul a fost purtat pe (11 ) și spațiul de rostogolire/alunecare (5,5m) după momentul contactului cu solul, care potrivit diagramei ar fi determinat o valoare de circulație sub 50 km/.
Față de împrejurările expuse, consideră că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului și fiind întrunite cerințele art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală, în baza art. 38515pct. 2 lit. din același cod, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. Cod proc. penală.
In subsidiar, se arată că instanțele au fost lipsite de rol activ deoarece nu au administrat toate probele pentru a stabili cu certitudine că recurentul inculpat se face vinovat în egală măsură cu victima de producerea accidentului.
Procurorul de caz, de fapt singurul organ care a administrat probe utile in cauză, a dispus efectuarea unei expertize criminalistice care să țină cont de elementul obiectiv - avariile produse autoturismului urmare impactului cu corpul victimei ca și distanța la care aceasta a fost proiectată.
Din planșa foto depusă la dosar rezultă cu certitudine că autoturismul recurentului a suferit in urma impactului avarii in partea din față; masca ușor înfundată la circa 30 cm față de planul lateral stâng, far stânga dislocat, masca plastic față dislocată, față îndoită începând cu zona farului având direcția oblică până in zona parbrizului, fiind avariată și grila de aerisire de pe motorului.
Atât modul de deformare al capotei cat si elementele asamblate pe aceasta (grila de aerisire, butucul ștergătoarelor de parbriz) puteau conduce la concluzia preluării susținerii victimei pe, fiind proiectată ulterior, după care aceasta sa rostogolit sau a alunecat.
Experții criminaliști trebuiau să valorifice avariile suferite de mașină care ar fi contribuit la determinarea vitezei de impact prin calcule tehnice și la stabilirea proiecției victimei, nu prin preluarea distantei ( 38 metri m) la care a fost găsită victima, și introdusă pur si simplu in diagrama de la rezultând o viteză de 63 km/oră.
Recurentul inculpat a solicitat completarea probelor sub acest aspect dar in mod nejustificat instanțele au respins cererea ca de altfel toate probele cerute în apărare, deși chiar în rechizitoriu reține că din probe rezultă cu certitudine că locul de impact a fost la aproximativ 8 metri de trecerea de pietoni, unde s-a identificat victimei și nu 3-4 după cum eronat s-a stabilit în expertizele criminalistice.
Proba materială identificată în câmpul evenimentului rutier are o forță probantă mult mai mare decât declarația recurentului, aflat în eroare cu privire la distanța în discuție datorită emoțiilor provocate de accident.
În consecință, se solicită ca în temeiul art. 38515pct.2 lit. d Cod proc. penală, în subsidiar, admiterea recursului, să se dispună casarea ambelor hotărâri si completarea raportului de expertiză criminalistică nr. 29 din 14 februarie 2008 al în sensul calculării vitezei autoturismului raportat la avariile suferite de acesta, producerea impactului la distanță de 8 metri în afara trecerii de pietoni precum și faptul că înainte de proiectare victima a fost susținută (preluată) pe și ulterior aruncată (proiectată), după care s-a rostogolit.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul -, întrucât hotărârile atacate pronunțate de Judecătoria Buzău și de Tribunalul Buzău sunt legale și temeinice.
Cele două instanțe au reținut în mod corect din probatoriul administrat, că în cauză, culpa inculpatului concurează cu cea a victimei la producerea accidentului rutier soldat cu decesul victimei.
În cauză au fost efectuate mai multe expertize, ultima fiind la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice care au concluzionat că evenimentul rutier putea fi evitat de către inculpat dacă circula cu o viteză în limita legală în localitate, de 50 km/oră și o adapta condițiilor de trafic, respectiv pe timp de noapte, circulația efectuându-se la lumina farurilor.
Se apreciază că nu se impune completarea raportului de expertiză deoarece au fost avute în vedere de către experți la întocmirea rapoartelor, toate aspectele invocate de către părți, atât de inculpat cât și de părțile civile și în mod evident dacă inculpatul ar fi circulat cu viteză în limita legală ar fi putut evita accidentarea mortală a victimei, aceasta din urmă având culpă în producerea accidentului, deoarece s-a angajat în traversarea străzii dincolo de marcajul pietonal.
Faptul că recurentul inculpat a circulat cu o viteză mare se poate deduce din deformările pe care le prezintă autoturismul acestuia, ca urmare a impactului.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvânt arată că vina în producerea accidentului este a victimei, pentru că în primul rând cel care a generat pericolul este victima, care s-a angrenat în traversarea străzii în afara trecerii de pietoni, în fugă, sub influența alcoolului și fără să se asigure.
Arată că a făcut tot ce a fost posibil pentru a evita accidentul, a pus frână. La o viteză de 40-50 km/oră pe timp de noapte nu poate aprecia dacă distanța a fost de 3- 4 metri cum a declarat sau 7- 8 metri.
Nu acuză experții pentru expertizele efectuate, timpul de efectuare al acestora fiind destul de scurt, iar ei nu sunt dotați cu soft-uri corespunzătoare pentru analiză.
Arată că programul PC - Crash nici nu există în România pentru a putea să se introducă datele accidentului și să se genereze o simulare a accidentului respectiv. A găsit în străinătate un în care a constatat (având studii tehnice) că sunt cel puțin 20 de elemente ce se cer a fi introduse pentru a se demonstra.
Experții au luat un tabel de pe Internet și nu l-au încadrat într-unul dintre cele 5 cazuri de accident. Nu există nici un fel de calcul care să demonstreze situația.
de pe sa atestă faptul că victima a fost purtată pe, după care a fost aruncată pentru că în momentul în care se frânează brusc, după ce este purtată aceasta este catapultată, urmând rostogolirea.
Singura expertiză pe care o consideră corectă este prima, anume cea efectuată de domnul inginer.
Mai arată recurentul inculpat că discutând cu alți experți autorizați dintre cei înscriși în tabelul experților autorizați aflat pe site-ul, aceștia i-au spus că se calculează după cărți din perioada anilor 1960-1980, neavând soft-uri la dispoziție.
Precizează că de 4 ani de zile datorită acestui proces, viața sa de familie și cea profesională este afectată.
Poliția nu a efectuat anchetă pentru a constata care sunt persoanele cu care victima a băut pentru a le putea lua declarații și a stabili situația de fapt.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 711 din 08 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău s-a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 12 noiembrie 1956, în municipiul B, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, administrator la SC SRL B, fără antecedente penale) domiciliat în B,-, sector 6, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 cu aplic. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b și c Cod penal.
Conform art. 81 și 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În latură civilă s-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind acoperit de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17 octombrie 2005 în jurul orelor 19,15 inculpatul - a condus autoturismul marca " " nr. B -75581-06/07 pe drumul național E 85, deplasându-se din municipiul B pentru a ajunge în municipiul
Pe raza comunei C, județul B la Km 96 + 480. circulația s-a realizat în condiții de lăsarea întunericului, carosabil uscat, mărginit de acostament din pământ și șanțuri din beton pentru scurgerea apei, trafic intens rutier, limitare de viteză la 50 Km/.precum și trecere de pietoni presemnalizată cu limitare de viteză, urmată de marcaje și indicator.
Având regim de trafic european, drumul național repectiv era prevăzut cu o singură bandă pentru fiecare sens de circulație, în lățime de 3,50. precum și o bandă de urgență a câte 2,50.
Deplasându-se cu viteza de 65- 70 km/ și sesizând că victima traversa drumul public, în fugă și în afara marcajului pietonal, inculpatul a acționat frâna, situație în care traiectoriile autoturismului în mișcare și ale victimei s-au intersectat.
Ca urmare, la circa 3- 4 metri de trecerea pentru pietoni s-a produs coliziunea, victima fiind lovită cu partea frontală stânga a autovehiculului,iar în continuare preluată pe și proiectată la marginea din dreapta suprafeței carosabile.
S-a stabilit că la momentul impactului inculpatul - circula cu o viteză de 63 km/, iar victima era sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2 gr.%
Astfel s-a concluzionat că părțile au culpă comună în producerea evenimentului rutier și respectiv decesul victimei.
Cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia s-au stabilit luându-se în considerație împrejurările săvârșirii faptei, conduita sinceră adoptată de inculpat în cursul procesului, datele personale și acoperirea despăgubirilor civile, în sumă de 10.000 lei solicitate de frații victimei, și.
Sentința primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Buzău, care prin decizia penală nr. 37 din 10.02.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, vizând exonerarea de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că soluția de condamnare este legală și temeinică, pronunțându-se pe baza unor probe concludente și nefiind cazul completării acestora la judecata apelului în condițiile art. 378 Cod procedură penală.
Împotriva ambelor hotărâri a exercitat recurs în termen legal inculpatul - criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru motivele pe larg expuse în scris și cuprinse în partea expozitivă a prezentei decizii, în principal s-a susținut că printr-o incompletă și injustă apreciere a probelor administrate netemeinic s-a reținut în sarcina sa comiterea infracțiunii de ucidere din culpă deși nu sunt întrunite elementele constitutive prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, lipsind culpa ce intră în compunerea laturii subiective.
Astfel, s-a probat că în comiterea evenimentului rutier culpa aparține exclusiv victimei care aflându-se în stare de ebrietate s-a angajat în traversarea carosabilului de la stânga spre dreapta, intempestiv și în fugă, fără să se asigure.
Mai mult avariile suferite de autoturismul său ar fi confirmat și susținerile constante în sensul că locul impactului a fost la o distantă de 8 de trecerea de pietoni, că înainte de a fi proiectată victima a fost susținută (preluată) pe și ulterior aruncată (proiectată), după care s-a rostogolit la pământ iar viteza de deplasare s-a situat sub limita minimă admisă in zonă astfel că, acesteia i-ar incumba culpa exclusivă pentru intervenția rezultatului letal.
S-a solicitat constatarea cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală și achitarea în temeiul art. 11 cpt. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, s-a considerat că se impune completarea raportului de expertiză criminalistică nr. 29 din 14.02.2008 efectuat de, urmând să se răspundă obiecțiunilor formulate încă din faza de urmărire penală, care au fost respinse atât de procuror cât și de instanțele anterioare deși sunt relevante în dovedirea faptului că în împrejurările expuse, avariile suferite de autoturism și viteza minimă reală de circulație, el ar fi fost în imposibilitate obiectivă să evite coliziunea cu victima.
Examinând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de cazurile de reformare invocate, precum și din oficiu în limitele art. 385/9 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția recurentului - s-au stabilit corect în gradele de jurisdicție anterioare iar recursul declarat nu este fondat.
.-și întocmai atribuțiile arătate în art.3 și 4 cod proc. penală, precum și cu respectarea dreptului la un proces echitabil, desfășurat în termen rezonabil pentru toți participanții, instanțele sesizate au administrat probe suficiente și relevante pentru aflarea adevărului.
Potrivit art. 178 al. 2 Cod penal, pentru întregirea conținutului juridic al infracțiunii de ucidere din culpă, între altele este suficient a se proba faptul că rezultatul letal al unei persoane implicate cauzal într-un eveniment rutier a intervenit și datorită nerespectării de către conducătorul auto a dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere determinate în OUG nr. 195/2002 republicat și a Regulamentului de aplicare.
Culpa inculpatului atrage răspunderea penală datorită atitudinii psihice adoptate în traficul rutier, când deși prin măsurile legale stabilite pentru siguranța participanților i s-au indicat situațiile în care exercițiul unei atari profesii poate cauza inclusiv moartea unei persoane, el le-a nesocotit, sperând în mod ușuratic că nu se vor produce ori, deși trebuia și avea posibilitatea să prevadă atari consecințe prejudiciabile, nu le-a prevăzut.
Instanțele anterioare au reținut că la data de 17 octombrie 2005, în jurul orelor 19.15 recurentul - a condus autoturismul nr. B 75581 - 06/07 pe drumul național 2 (E 85), deplasându-se în direcția B - B și în condiții de lăsare a întunericului, zonă neluminată, carosabil uscat mărginit de acostament din pământ și șanțuri de scurgere a apei din beton, trafic intens și limitare de viteză la 50 km/oră.
Ajungând pe raza comunei C, județul B la km 96+480 la trecerea de pietoni presemnalizată pentru limitare de viteză și semnalizată prin marcaje și indicator, contrar dispozițiilor legale, acesta a continuat deplasarea cu o viteză de 63 km/oră.
În aceste condiții, deși a sesizat că victima ("o umbră") a traversat carosabilul fără să se asigure și în afara marcajului pietonal, el a acționat frâna astfel că traiectoriile acesteia și ale autoturismului în mișcare s-au intersectat iar impactul producându-se în partea frontală stânga, la circa 3- 4 metri de trecerea marcată, victima a fost preluată pe față și proiectată la marginea din dreapta a suprafeței carosabile.
Urmare impactului, victima a suferit leziuni traumatice grave, având drept consecință intervenția rezultatului letal la scurt timp și mai înaintea acordării îngrijirilor medicale de specialitate.
S-a apreciat că în producerea evenimentului rutier, culpa aparține ambilor participanți în trafic, deoarece prin raportul de expertiză criminalistică nr. 29/14 februarie 2008 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice s-a stabilit că viteza de evitare a impactului era de circa 54 km/oră iar inculpatul ar fi putut preveni producerea evenimentului rutier, prin deplasarea cu o viteză limitată la cea legal admisă în localități, respectiv de 50 km/oră.
Pe de altă parte, culpa victimei a constat în traversarea unui drum național cu regim european, în afara zonei marcate pentru pietoni și fără a lua măsuri de prevedere, acesta aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice, (2 gr. % 0).
Situația de fapt s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală cu cele date de martorii, procesul verbal de cercetare a locului faptei și raportul de expertiză criminalistică menționat.
Apărările inculpatului potrivit cărora nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, deoarece prin raportul de expertiză întocmit de expertul s-a stabilit că nu ar fi putut evita impactul cu victima, decât dacă s-ar fi deplasat cu 19 km/oră și chiar dacă ar fi circulat cu puțin peste limita legală, situația nu prezintă relevanță, s-au înlăturat ca nefondate.
Concluzia adoptată în gradele de jurisdicție anterioare nu este greșită cât timp raportul de expertiză criminalistică nr. 29/14 februarie 2008 întocmit de reprezintă concluziile a trei experți de specialitate, determinate cu respectarea întocmai a legislației și jurisprudenței aplicabile la speță, examinarea celorlalte două expertize efectuate în cauză (care conțin concluzii diametral opuse) și a obiecțiunilor formulate de inculpat în nota scrisă depusă de expertul consilier.
Pe de altă parte, atât dinamica producerii evenimentului rutier, culpele concurente cât și viteza de circulație au fost stabilite științific, valorificându-se recunoașterea constantă a inculpatului în sensul deplasării pe raza localității C cu viteză situată puțin peste limita de 50 km/oră, manevra de accelerare efectuată la trecerea marcată de pietoni, deși sesizase "o umbră în mișcare pe carosabil" dar și declarațiile martorilor care au perceput lovirea victimei de autoturism, în imediata apropiere a marcajului pietonal, după o primă ezitare, ceea ce le-a creat impresia coliziunii chiar pe trecerea regulamentară.
S-au avut de asemenea în vedere procesul verbal de cercetare a locului faptei și identificare a mijloacelor materiale de probă, inclusiv avariile înregistrate de autoturism ce au cuprins și masca față (sparte - crăpate, suportul numărului de înmatriculare desprins), zona deformată a capotei din față precum și dislocarea farului și lămpii de semnalizare stânga, toate ilustrate prin fotografiile judiciare întocmite de poliția competentă la numai 15 minute după coliziune, între orele 19.30-22.50 precum și schițele de măsurători anexate.
Cu această ocazie în plus față de celelalte expertize s-a reținut corect că segmentul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier, era dispus în curbă la dreapta, împrejurare favorizantă traficului rutier, recurentul având posibilitatea observării pietonului victimă aflat în traversare pe o traiectorie de intersectare din stânga, deci din zona iluminată cu precădere de farurile autoturismului și pe măsura evoluției vehiculului în respectiva curbă.
Totodată, s-a motivat că localizarea șepcii victimei la 8 metri după marcajul pietonal, este consecința desprinderii de pe capul acesteia la momentul lovirii de către autovehicul și că datorită masei sale reduse, logic nu putea fi proiectată la o distanță mai mare.
Justificarea poziționării obiectului de îmbrăcăminte este verosimilă, punctul de vedere regăsindu-se în declarațiile martorilor și cele date inițial de inculpatul - dar și confirmând deducția că în plan longitudinal impactul cu victima ar fi avut loc la circa 3- 4 metri după marcaj, luându-se în considerare direcția B-
Atari concluzii științifice judicios motivate și conținând evaluări pertinente a mijloacelor de probă administrate în cauză dar în limitele competenței procedurale, sunt suficiente și relevante pentru reținerea răspunderii penale a unei persoane, conducător auto, implicat într-un eveniment rutier având ca urmare decesul unei persoane.
De altfel, astfel cum s-a motivat prin hotărârile atacate, față de împrejurările expuse, depășirea vitezei legale admise pe segmentul de circulație, premergător impactului și la momentul coliziunii autovehiculului cu victima, nu este determinantă în stabilirea culpei ce întregește latura subiectivă din conținutul infracțiunii de ucidere din culpă încriminată în art. 178 alin. 2 Cod penal.
Valoarea certă a deplasării constituie doar un criteriu de individualizare a cuantumului și modalității de executare a pedepsei, beneficiu căruia i s-a dat suficientă eficiență juridică prin recunoașterea disp. art. 74 lit. a Cod penal și condamnarea la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării în raport de limitele sancționatorii situate între 2 și 7 ani.
Curtea observă că potrivit dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 republicată orice conducător auto aflat în trafic trebuie să respecte nu numai regimul legal de viteză ci este dator să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât în situații de excepție și concurență culpabilă a altor participanți să aibă posibilitatea efectuării în siguranță a oricărei manevre de evitare a producerii unor consecințe prejudiciabile.
Așadar, refacerea raportului de expertiză nr. 29/2008 având drept obiectiv reaprecierea vitezei de circulație, în această situație nu poate conduce la exonerarea recurentului de răspundere penală în limitele arătate, deoarece în condiții speciale de trafic (lăsarea întunericului, zonă pietonală presemnalizată) el nu și-a îndeplinit obligația impusă de prevederile legale citate iar ca urmare a vitezei de circulație adoptate a intrat în coliziune cu victima, aflat în traversarea carosabilului.
Separat de aceasta, prin raportul medico-legal de necropsie s-a constatat că aceasta a decedat imediat, consecință a hemoragiei interne masive prin ruptură de aortă în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-ventriculară, traumatism toracic cu fractură vertebre toracale, costale laterale și bazin.
S-a apreciat totodată că după aspect și localizare s-au putut produce prin lovire și proiectare, constatări și concluzii care unite cu natura și zona avariilor suferite de autoturismul condus de recurent, susțin întrutotul raportul tehnic auto contestat și sunt specifice impactului produs de un asemenea autovehicul în situația deplasării în trafic cu cel puțin 50 km/.
De altfel, valorile diferite de viteză determinate de experții tehnici în cursul urmăririi penale, sunt consecința modificărilor produse în câmpul infracțional chiar de inculpat, el recunoscând încălcarea dispozițiilor imperative înscrise în art. 77 din Codul Rutier, ce interzic deplasarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație având ca urmare moartea unei persoane, acțiune ce atrage serioase dubii asupra atitudinii psihice privind prelevarea mijloacelor de probă pentru determinarea culpei.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția de condamnare în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal este legală și temeinică, iar condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă este legală.
Motivele invocate în principal cât și în subsidiar se vor respinge ca neîntemeiate, constatându-se că nu există temei legal pentru completarea probelor la al treilea grad de jurisdicție, atât legislația internă cât și comunitară invocată protejând dreptul inculpatului la un proces echitabil cu respectarea dispozițiilor ce asigură stabilirea situației juridice a tuturor participanților, în termen rezonabil și prin dovezi relevante pentru aflarea adevărului.
Sub acest ultim aspect se constată că recurentul este în eroare atunci când afirmă respingerea unor obiecțiuni efectuate la raportul de expertiză nr. 29/2008 întocmit de, nota prezentată procurorului și susținută după sesizarea instanței de judecată constituind în realitate răspunsuri și puncte de vedere la întrebările evaluate de cei trei experți tehnici, care au fost apreciate cu ocazia adoptării hotărârilor recurate.
Așa fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, iar inculpatul va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B, str. -. - - nr. 8, sector 6, împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 711 din 08 octombrie 2008 Judecătoriei Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. ET
2 ex./28.10.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel Gheorghe E.
Dosar fond nr- Judec. B
Judec. fond
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
