Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 653/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 653
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 05.01.1973, domiciliat în comuna, sat Mari nr. 508, județul P împotriva deciziei penale nr. 145 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 235/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr. 235/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 184 alin. 2,4.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 05.01.1973 în P, județul P, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în comuna, sat Mari, nr. 508, județul P, -, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 29.10.2006.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a,b pen. cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82. pen. iar în baza art. 71 alin. 4. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998,999, 1000 alin. 3 Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, împotriva inculpatului care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Constructii SRL cu sediul în oraș,- A, jud. P, către partea civilă la plata sumei de 6000 lei daune morale și 9000 lei daune materiale.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență P, iar în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998,999, 1000 alin. 3.Civ. art. 41 din legea 136/1995, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Construcții SRL, la plata sumei de 1.051,22 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 07.11.2006 la data plății efective, către Spitalul Județean de Urgență, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul inculpat reprezentat de avocat ales din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale din 02.09.2009 aflată la fila 31 dosar, intimatul parte civilă, intimatul parte responsabilă civilmente SC Construcții SRL și intimatul parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și avocat pentru recurentul inculpat având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, în baza disp. art. 38515pct. 2 lit. b Cod proc. penală și art. 3859pct. 9 și 14 precum și art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală se solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel și achitarea recurentului întrucât în cauză lipsește vinovăția.
În subsidiar, se solicită casarea celor două hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se completa raportul de expertiză tehnică auto privind dinamica producerii accidentului cu susținerile invocate atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond.
Să se aibă în vedere că în faza de urmărire penală, dar și la instanța de fond și de apel se află declarația martorului, ce se afla în mașină la momentul producerii accidentului și expertul nu a ținut seama de aceasta, deși putea lămuri faptul că accidentul nu a fost provocat de recurentul inculpat, expertiza nu a stabilit culpa celorlalți participanți la trafic, din celelalte trei mașini și nu a răspuns la obiectivele solicitate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântulsolicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel.
Cele două instanțe au reținut corect pe baza probatoriului administrat în cauză, inclusiv cu expertiza tehnică auto, culpa exclusivă a recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod pen. care a avut drept urmare vătămarea integrității corporale a părții vătămate, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 29 octombrie 2006, în timp ce conducea o autoutilitară pe drumurile publice din municipiul P, pentru a evita impactul cu un autoturism ce a oprit regulamentar și a semnalizat în vederea efectuării unui viraj la stânga, recurentul inculpat a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus regulamentar de partea vătămată, producându-i acesteia leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Culpa aparține recurentului inculpat care nu a manifestat atenție în conducere, circulând cu un autovehicul care prezenta defecțiuni la sistemul de frânare, pentru acest motiv nu a putut evita o eventuală coliziune.
Avocat având cuvântul solicită într-un al doilea subsidiarsolicită să se admită recursul, să se caseze cele două hotărâri și să fie redozată pedeapsa în ceea ce privește latura penală, iar în ceea ce privește latura civilă să se reducă cuantumul daunelor morale și materiale.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 235/10.02.2009 Judecătoria Ploieștia condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 05.01.1973 în P, domiciliat în comuna, sat Mari, nr. 508, județul P, cunoscut cu antecedente penale, -, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. art. 184 alin. 2,4.pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a,b pen. cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82. pen. iar în baza art. 71 alin. 4. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.
În latură civilă, în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998,999, 1000 alin. 3 Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Constructii SRL cu sediul în oraș,- A, jud. P la despăgubiri civile reprezentând daune morale de 6000 lei și 9000 lei daune materiale.
S-a admis și acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență P și în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998,999, 1000 alin. 3.Civ. art. 41 din Legea 136/1995, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Construcții SRL, la plata sumei de 1.051,22 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 07.11.2006 la data plății efective, către Spitalul Județean de Urgență, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului; plângerea și declarația părții vătămate, expertiză tehnică - auto, certificat medico-legal și declarațiile inculpatului că la data de 29.10.2006, inculpatul - a condus pe drumurile publice autoutilitara marca VW Transporter cu număr de înmatriculare -, iar pe str. - din Pap ierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - condus regulamentar de către partea vătămată, ocazie cu care s-a produs vătămarea corporală a părții vătămate, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80- 90 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosar și urmările faptei.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Constructii SRL la plata sumei de 6000 lei daune morale și 9000 lei daune materiale.
Prin aceeași sentință s-a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență P, iar în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998,999, 1000 alin. 3 Cod Civil, art. 41 din legea 136/1995, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Construcții SRL, la plata sumei de 1.051,22 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 07.11.2006 la data plății efective, către Spitalul Județean de Urgență, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
Împotriva hotărârii de condamnare inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât în latură penală cât și în latură civilă, susținând în esență că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă iar daunele morale sunt stabilite într-un cuantum exagerat.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 145 din 17.06.2009 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu motivarea că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, luându-se în considerare atât gradul de pericol social al faptei comise de inculpat cât și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosar, evenimentul rutier fiind produs din culpa exclusivă a acestuia.
De asemenea, s-a ținut seama că leziunile traumatice cauzate părții vătămate au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare, apreciindu-se că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare corespund criteriilor de individualizare, neimpunându-se reducerea acesteia.
Totodată, instanța de apel reține că despăgubirile civile acordate au fost dovedite cu înscrisuri si probe testimoniale, iar daunele morale s-au stabillit, in raport de numărul mare de zile necesare îngrijirilor medicale, de suferințele părții vătămate și traumele psihice suportate în perioada spitalizării, fiind justificate.
Se mai arată că obligația solidară a inculpatului și părții responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile nu poate fi înlăturată, chiar dacă aceasta din urmă se află în procedură de dizolvare judiciară potrivit actelor depuse la dosar în faza de apel, întrucât s-ar îngreuna situația inculpatului în propria cale de atac, deoarece partea vătămata are la dispoziție posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile atât fata de inculpat cat si față de partea responsabila civilmente, aceasta fiind o situație favorabila inculpatului decât aceea de a fi obligat singur la plata acestora.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, atât în latură penală cât și în latură civilă, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția sub forma culpei și exonerarea de răspundere civilă, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se completa raportul de expertiză tehnico-auto în sensul de a se evalua și declarația martorului.
Curtea, examinând hotărârea recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 3859al. 3.C.P.P. constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a infracțiunii precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de instanța de fond și de prima instanță de control judiciar, fiind confirmate de întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesul - verbal de cercetare și schița de la locul faptei,fotografiile judiciare, plângerea și declarația părții vătămate, expertiza tehnică-auto, procesul - verbal de verificare tehnică-auto, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, în sensul că la data de 29 octombrie 2006 în timp ce conducea autoutilitara marca VW Transporter cu număr de înmatriculare -, în zona de Sud, pe str. - din P pentru a evita un impact cu autoturismul din fața sa care se oprise regulamentar, inculpatul a efectuat o manevră de virare la stânga, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul 1310 care circula din sens opus, condus regulamentar de partea vătămată.
În urma impactului partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 80 - 90 de zile îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 2549/22.11.2006 al Serviciului de Medicină Legală P - fila 34
Din procesul - verbal de cercetare la fața locului filele 4-7, planșele fotografice și declarațiile martorilor rezultă că în fața autoutilitarei condusă de inculpat circula autoturismul - care semnalizase efectuarea unui viraj la stânga.
Datorită neatenției, inculpatul nu a sesizat manevra conducătorului din fața sa și a încercat să frâneze însă datorită nefuncționării corespunzătoare a sistemului de frânare și realizând că nu are spațiu suficient pentru opri în condiții de siguranță, a virat strânga, intrând pe contrasens și apoi în coliziune frontală cu autoturismul condus regulamentar de partea vătămată.
Din expertiza tehnico-auto efectuată în cauză de expert inginer: filele 49-55 rezultă că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, întrucât autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de frânare și nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul din fața sa, ceea ce nu i-a permis efectuarea manevrei de frânare în condiții de siguranță determinând pătrunderea pe contrasens și producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate.
Martorii audiați în cauză și au confirmat că autoturismul condus de inculpat apărut în mod intempestiv pe contrasens lovind frontal autoturismul părții vătămate.
Susținerea recurentului că expertul nu a ținut seama la întocmirea raportului de expertiză tehnico-auto pentru stabilirea dinamicii accidentului rutier, a posibilităților de evitare pe care le aveau conducătorii celor două autoturisme implicate în accident și de depoziția martorului care se afla în autoutilitară la momentul producerii evenimentului rutier, este lipsită de fundament întrucât așa cum rezultă din probele administrate în cauză acesta prin declarația aflată la filele 160 - 161 dosar fond, a încercat să-l apere pe inculpat susținând că autoturismul din față nu a semnalizat din timp, obligându-l pe inculpat să frâneze brusc și acesta necunoscând că frânele nu funcționează corespunzător, a derapat și a pătruns pe contrasens.
Această susținere este în sensul celor declarate și de inculpat, însă nu poate exclude vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de vătămare corporală din culpă, întrucât recurentul nu a respectat legislația rutieră și a circulat pe drumurile publice cu un autovehicul având defecțiuni la sistemul de frânare și de asemeni nu a respectat obligația legală de a păstra o distanță corespunzătoare față de autovehiculul care circula în fața sa, cu atât mai mult cu cât accidentul s-a produs în apropierea unei intersecții și a marcajului pietonal, unde conducătorii autovehiculelor trebuie să sporească atenția și să reducă viteza.
Drept urmare, cererea recurentului privind efectuarea unei noi expertize tehnice este lipsită de fundament câtă vreme expertul a ținut seama de toate elementele care au condus la producerea accidentului, inclusiv de depozițiile martorului, astfel că în mod justificat în faza urmăririi penale, procurorul a respins obiecțiunile formulate de inculpat prin ordonanța nr. 900/P/2006 - fila 71
În consecință, culpa exclusivă a recurentului a fost corect reținută, fiind dovedită cu întregul material probator administrat în cauză, motiv pentru care critica inculpatului că a fost condamnat pe nedrept întrucât nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa, este neîntemeiată.
La individualizarea pedepsei se constată că au fost respectate criteriile prev. de art. 52 și 72 Cod penal, ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât și de persoana inculpatului, care deși este cunoscut cu antecedente penale, imediat după săvârșirea faptei a manifestat o preocupare deosebită față de partea vătămată respectiv a anunțat serviciul de ambulanță, a vizitat-o pe aceasta în spital, astfel că pedeapsa aplicată de un an închisoare este justă, fiind situată la minimul special prevăzut de textul de lege încriminator.
De asemenea, și modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea condiționată a executării este legală, inculpatul este o persoană tânără și prezintă posibilități de reeducare și fără executarea sancțiunii, astfel că cerințele prevăzute în art. 81 Cod penal au fost respectate întocmai.
Rezolvarea laturii civile a cauzei este corectă fiind respectate prevederile art. 998 și urm. Cod civil, probele administrate în cauză respectiv declarațiile martorilor - fila 150 și - fila 158 dosar fond, confirmă că partea vătămată a efectuat cheltuieli pentru refacerea sănătății și potrivit certificatului medico-legal aceasta a avut nevoie de îngrijiri medicale o perioadă lungă de timp de circa 80-90 de zile, fiind traumatizată fizic și psihic ca urmare a vătămărilor cauzate de inculpat, astfel că daunele materiale și morale acordate sunt pe deplin justificate.
Concluzionând, în raport de cele învederate, Curtea constată că nu subzistă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod proc. penală și în consecință hotărârile criticate fiind legale și temeinice recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2.penală.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat Mari, nr. 508, județul P, împotriva deciziei penale nr. 145/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 235/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored.GM
2 ex./21.10.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006.
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
