Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 660/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 660
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect" ucidere din culpă", promovat de părțile civile recurente OG, -, ultimi doi prin reprezentant legal și asigurătorul recurent Societatea de asigurare " Unita Vienna Insurance "SA împotriva deciziei penale nr.172 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea reprezentantului asigurătorului să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 octombrie 2009.
În termenul de pronunțare, s-a depus la dosar, prin Serviciul de Registratură al instanței, note de concluzii scris formulate de către Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 364/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr- s-a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul la următoarele pedepse:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.178 alin.2 Cod penal-victimă;
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 și 3 Cod penal cu art.33 lit. b Cod penal-victimă.
În temeiul art.33 lit. b și art.34 lit. b Cod penal dispune ca inculpatul să
execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Stabilește un interval de 2 ani,care alături de cuantumul pedepsei aplicate constituie termenul de încercare.
Atenționează pe inculpat asupra dispoz.art.83,85 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă a părților civile - și, prin mandatar nenică și obligă asiguratorul SC SA B cu sediul în B- sector 1 la plata sumei de 17.000 lei,din care 12.000 lei despăgubiri civile și 5000 lei daune morale,în numele inculpatului.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile -reprezentant legal al victimei minore și obligă asiguratorul SC SA B,cu sediul în B- sector 1,la plata sumei de 6000 lei din care 4000 lei despăgubiri civile și 2000 lei daune morale,în numele inculpatului.
Admite acțiunea civilă a Spitalului municipal P și obligă pe inculpatul la plata sumei de 168,68 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.
Obligă pe inculpat să plătească cheltuieli de judecată către părțile civile OG,- și,prin mandatar,în sumă de 7000 lei,onorariu avocat ales.
Obligă pe același inculpat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
La data de 16.11.2006, inculpatul a circulat cu autoturismul - cu nr. IȘ-05- pe raza localității jud. I, în autoturism aflându-se și numita. Cu autoturismul său inculpatul făcea naveta între localitatea de domiciliu, P, jud. I, și locul de muncă, localitatea, Jud. Într-o succesiune de curbe inculpatul a pierdut controlul volanului, autoturismul a intrat în derapaj și apoi în impact cu coronamentul mai multor podețe aflate la marginea părții carosabile și a ajuns cu autoturismul pe placa podețului din fața unui magazin proprietatea familiei. Pe acest podeț se aflau minorii: - și -. După primul impact cu coronamentul unui podeț, s-au deschis airbagurile, iar inculpatul nu a mai avut vizibilitate în față. În traiectoria sa de deplasare autoturismul inculpatului a lovit mortal pe minora - și a provocat vătămarea corporală a minorului -.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie a rezultat că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice anterior producerii accidentului rutier. Din raportul de necropsie medico-legală 1746 din 7.12.2006 a I, rezultă că decesul minorei a fost violent și s-a datorat politraumatismului cu fracturi craniene, insuficienței cardio respiratorii acute și altor leziuni, iar din topografia și morfologia leziunilor, decesul s-a produs prin lovire, urmată de proiectare, în cadrul accidentului rutier.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2005/84 din 22.03.2007 a Ia rezultat că minorul a prezentat fractură aripă iliacă dreaptă, fără deplasare, iar minorul a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Ambele rapoarte de expertize tehnică-auto au concluzionat că starea tehnică a autoturismului era corespunzătoare la momentul producerii accidentului, iar viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat și în momentul premergător impactului
și în momentul impactului cu cele două victime a fost cu mult peste limita legală și s-a datorat vitezei mari de deplasare a inculpatului care a pierdut controlul
volanului, rulând pe acostament și intrând în coliziune cu parapeții de beton a unor podețe. Ambele rapoarte de expertiză tehnică auto concluzionează că starea de pericol social a fost creată de inculpatul a cărui culpă în producerea accidentului contă în încălcarea disp. art. 121 alin. 1 și 123 alin. 1 lit. b din regulamentul de aplicare a OUG195/2002. Deși unele acte medicale depuse de părțile vătămate, relevă că inculpatul în antecedentele sale medicale ar fi suferit și de crize comițiale de tip " grande malade", din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1964/. 27.12.2006 a I, rezultă că inculpatul nu prezenta tulburări psihice la momentul examinării și acesta avea discernământ la acel moment. Oricum și această culpă îi aparține inculpatului care trebuia să urmeze procedura stabilită prin Regulamentul de aplicare a OUG195/2002. Inculpatul a invocat că la momentul premergător accidentului rutier, un autovehicul circula din sens opus cu farurile aprinse și a fost orbit motiv pentru care a virat dreapta, intrând pe acostament, iar datorită impactului cu primul podeț s-au deschis airbagurile și nu a mai avut vizibilitate în față. Această susținere este înlăturată de însăși depoziția pasagerei din autoturismul inculpatului, martora, de declarațiile altor martori cum ar fi:, și.
Probele administrate în cauză concluzionează fără echivoc că în acel moment era lăsat întunericul și autovehiculele trebuiau să circule cu luminile aprinse. Inculpatul însă a recunoscut culpa sa privind nerespectarea vitezei legale de circulație a autovehiculului în interiorul localităților. De asemenea inculpatul a mai solicitat o expertiză criminalistică, dar această probă a fost respinsă întrucât obiectivele expertizei solicitate, fie că au fost lămurite prin cele două expertize tehnice auto efectuate în cauză, fie că unele obiective ale expertizei nu erau relevante în cauză. Rezultă de asemenea din certificatul medico-legal depus de către inculpat că asupra acestuia s-au exercitat unele violențe de către cei aflați în preajma locului unde s-a produs accidentul rutier, dar acest aspect nu are relevanță în cauza supusă judecății.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de către instanță, a fost dovedită cu ansamblul probator administrat în cauză respectiv cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice efectuate la locul accidentului rutier, procesul- verbal de constatare tehnico-auto, buletinul de analiză toxicologică privind pe inculpat, declarațiile martorilor, și, adresa asiguratorului B, raportul de necropsie medico-legală privind victima, raportul de constatare medico-legală privind partea vătămată, cele două rapoarte de expertiză tehnică-auto, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpat, declarațiile inculpatului în ambele faze ale procesului penal, adeverințe medicale privind pe același inculpat, adresele spitalului municipal P și alte declarații extrajudiciare de martori. În dovedirea acțiunilor civile ale părților vătămate au fost audiați martorii;, și au fost depuse adeverințe medicale privind pe partea vătămată și mama victimei.
În drept, faptele inculpatului I care la data de 16.11.2006 în jurul orei 19,00 pierdut controlul volanului - cu nr. - pe raza localității, jud. I, circulând cu o viteză cu mult peste limita legală de circulație în localitate, a intrat cu autoturismul pe acostamentul și ulterior pe placa unui podeț lovind mortal pe minora și provocând vătămarea corporală a minorului care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu art. 33 lit. "b" penal.
Inculpatul nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are studii superioare și doi copii minori în întreținere. Pentru faptele săvârșite inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune în parte, iar la stabilirea cuantumului pedepselor, instanța va avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal privind limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana inculpatului.
În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. "b" Cod penal, instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.
Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală cât și celelalte circumstanțe personale ale acestuia, instanța în temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că această modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpat iar scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi realizat și fără executarea pedepsei prin privare de libertate.
În ceea ce privește acțiunea civilă a Spitalului municipal P instanța va admite acțiunea civilă și a obligat pe inculpatul la plata sumei ce reprezintă cheltuielile de spitalizare a părții vătămate -. În ceea ce privește acțiunile civile ale părților vătămate - reprezentanți legali ai victimelor și -,- deși instanța din probatoriul administrat a reținut că părinții victimelor și minorul au suferit traume psihice cât și suferințe fizice - minorul S,- instanța a constatat însă că pretențiile civile ale părților vătămate sunt exagerate, iar martorii audiați în cauză în dovedirea pretențiilor civile în depozițiile lor au un anumit grad de subiectivism dat fiind și relațiile de apropiere cu familia victimelor. Față de pretențiile civile exagerate ale părților civile, insuficiența dovedirii lor prin înscrisuri ci doar prin depoziții de martori, instanța a admis în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. în parte acțiunile civile ale părților civile - și precum și ( reprezentanții legali ai victimelor), atât sub aspectul daunelor materiale cât și sub aspectul daunelor morale. Având în vedere și Ordinul nr. - din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule-instanța a obligat6 pe asiguratorul SA B la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de instanță către părțile civile.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Pașcania fost apelată de către părțile vătămate OG, și, reprezentantă legală a minorului, care au criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei în ambele laturi, penală și civilă.
În esență, motivele de apel vizează următoarele aspecte:
- pedeapsa aplicată inculpatului este disproporționată raportat la activitatea infracțională desfășurată, la gradul de pericol social al faptelor, la urmările produse, la poziția procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, solicitarea apelanților fiind în sensul majorării cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei;
- sub aspectul laturii civile, criticile formulate vizează cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile, care, raportat la limitele de despăgubire, respectiv 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, pentru anul 2006, conform Ordinului 3108-2004 privind despăgubirile în temeiul Contractului RCA, sunt modice și nu asigură o justă și integrală despăgubire a părților vătămate;
- la termenul de judecată din data de 20.01.2009, au fost depuse la dosar motive de apel, în completarea celor formulate inițial, în care s-a invocat omisiunea instanței de fond de a introduce în cauză minora, sora victimei;
- prin aceleași motive de apel au fost reformulate pretențiile civile solicitate, în sensul că partea civilă a OG solicitat suma de 30.000 lei daune materiale și 500.000 lei daune morale, partea civilă -, suna de 500.000 lei daune morale, numita, suma de 500.000 lei daune morale, partea civilă, suma de 20.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale; Aceste sume au suferit modificări sensibile în nota de concluzii scrise depuse cu ocazia dezbaterilor.
- s-a solicitat totodată obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare, în temeiul disp. art. 49 din Legea 136/1995, cu aplicarea art. 19 și 22 din ordinul 3108/2004.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 172/31 martie 2009, admis apelurile declarate de părțile civile -, și OG asistat de, a fost desființată în parte în latura penală și civilă sentința penală nr. 346/2008 și în rejudecare:
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru o perioadă de 6 (șase) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 86 ind. 2 Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
1.să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;
2.să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3.să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4.să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie și îi interzice exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. Cod penal.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală obligă asiguratorul C: SA B cu sediul în-, B, Sector 1, să despăgubească părțile civile, după cum urmează:
- părțile civile și -, domiciliați în comuna, județul I, cu câte 15000 lei pentru fiecare, reprezentând daune materiale, și cu câte 40000 lei fiecare, reprezentând daune morale;
- partea civilă minoră, asistat de, domiciliați în comuna, județul I, cu suma de 20000 lei daune materiale și cu suma de 10000 lei daune morale.
Obligă asiguratorul SA B, cu sediul în-, B, Sector, să plătească Spitalului municipal P suma de 168,68 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge cererea părților civile de obligare a asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va achita la Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de către apelanți, tribunalul consideră că în cauză, instanța fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, pe baza cărora si-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport cu cele mai sus arătate, pedeapsa cu închisoarea a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență, în mod legal criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, pedeapsa fiind stabilită în mod corespunzător la limita minimă prevăzută de lege.
Prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea pe care le-a dozat corespunzător și care nu se impun a fi majorate, așa cum pretind părțile vătămate și civile apelante, date fiind circumstanțele sale personale. Prin urmare sunt nefondate criticile referitoare la cuantumul pedepselor aplicate.
Într-adevăr, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice, procesul-verbal de constatare tehnico-auto, buletinul de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, raportul de necropsie și raportul de constatare medico-legală a victimei, raportul de expertiză tehnico-auto, declarațiile inculpatului din ambele faze procesual) rezultă, fără echivoc, că la data de 16.11.2006, circulând cu autoturismul marca -, cu nr. -, cu o viteză peste limita legală, pe raza localității, inculpatul a pierdut controlul volanului, a intrat cu autoturismul pe acostamentul unui podeț, a lovit mortal minora și a provocat vătămarea gravă a minorului.
Prima instanță a încadrat corect din punct de vedere juridic faptele reținute în sarcina inculpatului. De altfel, nici unul dintre apelanți nu a criticat situația de fapt imputată inculpatului, nici încadrarea juridică a acesteia.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social concret al acestora și urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce. Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare în ambele faze ale procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor.
Procedând la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate care, raportat la obligațiile impuse inculpatului este insuficientă pentru realizarea scopului pedepsei.
Instanța de control judiciar apreciază că, raportat la pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului, la conduita generală a acestuia în comunitate, reliefată de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru inculpat, existând reale perspective de reintegrare în societate a acestuia, însă, pentru o reală conștientizare a consecințelor faptelor sale și pentru responsabilizarea acestuia prin instituirea unui control eficient, exercitat lunar asupra activităților desfășurate, se impune aplicarea disp. art. 86 ind. 2 Cod penal, relative la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. Prin urmare, sub acest aspect, apelurile, în latură penală, a părților vătămate constituite părți civile sunt întemeiate.
Cu privire la cerea de introducere în cauză a minorei, în calitate de parte vătămată, instanța de control judiciar constată că la acest moment procesual, în soluționarea apelurilor declarate exclusiv de părțile vătămate OG, - și, în nume propriu, în calitate de reprezentantă legală a minorului, nu poate fi extinsă sfera părților în procesul penal.
Din conținutul motivelor de apel inițiale, rezultă că apelurile vizează atât latura penală, cuantumul și modalitatea de individualizare a executării acesteia, dar și latura civilă, respectiv cuantumul daunelor materiale și morale acordate părților vătămate, constituite părți civile în cursul urmăririi penale și în termen legal, în cursul cercetării judecătorești desfășurate în primă instanță.
Solicitarea de introducere în cauză a minorei, în calitate de parte vătămată, s-a făcut abia la data de 20.01.2009, prin înscrisul depus în completarea motivelor de apel formulate inițial, ocazie cu care reprezentantul parchetului a declarat că se impune citarea în cauză a acestei părți vătămate.
Pentru aducerea raportului juridic de drept civil în fața organelor judiciare penale, este necesar ca subiectul activ al acțiunii civile să-și exercite dreptul la acțiune, prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, în termenul prev. de art.15 alin.2 Cod penal.
Exercitarea din oficiu a acțiunii civile pentru minora, atributul reprezentantului parchetului sau a instanței de judecată s-ar fi putut realiza în cursul desfășurării cercetării judecătorești în primă instanță, în termen procedural, în condițiile în care reprezentanții legali ai acestei minore ar fi încunoștințat instanța de fond despre eventualul prejudiciu de natură morală suferit de sora victimei. Invocarea acestui aspect abia cu ocazia soluționării apelurilor declarate de părțile civile șiOG - în nume propriu, nu poate justifica extinderea sferei persoanelor cu calitate procesuală în prezenta cauză.
Pentru a putea proceda în acest sens, instanța de control judiciar ar fi trebuit să fie investită cu apelul declarat de reprezentanții legali ai acestei minore, în numele acesteia, sau cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani.
De asemenea, cu privire la această solicitare, este de menționat că nu s-a administrat absolut nici o probă din care să reiasă natura relațiilor dintre victimă și frații săi, numărul membrilor familiei ( martorii audiați în latura civilă a cauzei precizând că părțile civile și OG - mai au doi copii), caracterul armonios ori dizarmonios al acestora și alte elemente de natură a servi la comensurarea suferinței psihice produse tuturor membrilor familiei prin fapta inculpatului.
Pornind de la acest raționament, în cauză ar fi putut fi citate în calitate de părți vătămate și exercitate din oficiu acțiunile civile și față de rude minore mai îndepărtate ale victimei, care au suferit datorită dispariției acesteia, împrejurare care nu are suport legal și care ar extinde nejustificat sfera părților civile în procesul penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu privire la modul de stabilire a cuantumului daunelor materiale și morale acordate de către instanțe celor trei părți civile, instanța de control judiciar îl apreciază ca fiind netemeinic și nelegal, deoarece, în primul rând, nu au fost evaluate probele administrate nemijlocit în primă instanță iar, în al doilea rând hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivarea corespunzătoare sub aspectul stabilirii cuantumului daunelor materiale și morale acordate părților civile, aprecierile instanței sub acest aspect fiind vădit arbitrare și nejustificate.
Pentru a înlătura această deficiență a judecății în primă instanță, instanța de control judiciar va proceda la reevaluarea probatoriului administrat în latura civilă a cauzei, cu referire la depozițiile martorilor, precum și la înscrisurile depuse la dosar pentru părțile vătămate și civile și -.
Astfel, martorul declară că a ajutat familia victimei la înmormântare, efectuând transportul cu autoturismul proprietate personală și evaluează cheltuielile efectuate de părțile civile și OG - la 50.000 lei, atât cu înmormântarea cât și cu praznicele tradiționale efectuate. Părțile vătămate fiind de etnie rromă, conform tradiției au fost aduși la înmormântare muzicanți care au fost plătiți cu 12.000 lei. Cât privește suferința psihică a părinților, precizează martorul că a OG fost foarte afectat de accident, refuzând să se alimenteze aproximativ două săptămâni, iar mama victimei are și în prezent unele afecțiuni psihice.
Martorul, vecin cu părțile vătămate, a participat la înmormântarea victimei și la praznicele tradiționale, la care au participat multe persoane, de ordinul sutelor, și apreciază că părțile vătămate au cheltuit aproximativ 50.000-60.000 lei, parte din acești bani fiind împrumutați de la rude, dar și de la martorul. Și acest martor relevă urmările severe ale accidentului asupra psihicului părților vătămate și civile.
Despre prejudiciul cauzat părții vătămate și civile, martorul, prieten de familie cu mama acesteia, declară că minorul a fost internat în repetate rânduri în spital, ceea ce a presupus efectuarea de către partea vătămată a unor cheltuieli pentru medicamente, transport, consultațiile medicale, atât în timpul spitalizării, cât și ulterior, la domiciliu, în cuantum de 20.000 lei. Minorul a avut fractură de bazin și a fost traumatizat psihic în urma accidentului, fiind nevoit să participe la ședințe de consiliere psihologică, fiind și în prezent marcat de urmările accidentului.
Aceleași aspecte le relevă și martorul, care declară că minorul a stat internat 2 luni în spital, a necesitat alimentație specială, cheltuielile cu medicația, și îngrijirea minorului ridicându-se la 20.000 lei, suportate integral de mama acestuia.
Înscrisurile existente la filele 208 și 210 din dosarul Judecătoriei Pașcani relevă că minorul a fost diagnosticat cu tulburări de stres posttraumatic, spasmofilie cronică, urmând tratament la cabinetul de psihiatrie, dr., iar partea vătămată - este suferindă de episod depresiv anxios sever, pentru care i-a fost recomandat tratament de specialitate.
Acestea sunt reperele de la care instanța de fond ar fi trebuit să pornească la dimensionarea daunelor materiale și morale acordate părților civile.
Potrivit disp. art. 15 alin.2 Cod procedură penală, persoana vătămată se poate constitui ca parte civilă în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Conform disp. art. 20 alin. 3 Cod procedură penală, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanțe, astfel că, majorarea cuantumului despăgubirilor invocate nu poate fi făcută în cadrul soluționării căilor de atac.
Verificând înscrisurile depuse la dosar de părțile vătămate pe parcursul procesului penal, instanța constată că sub aspectul daunelor materiale și morale invocate, cererile acestora au cunoscut variații, în sensul că inițial, în cursul urmăririi penale s-au constituit părți civile cu OG suma de 700 000 Euro daune morale și 200.000.000 lei Rol, daune materiale și cu suma de 100.000 Euro daune morale și 200.000.000 lei Rol daune materiale.
În cursul cercetării judecătorești, în termen procedural s-au constituit părți civile soții și OG -, solicitând suma de 500.000 Euro daune morale și 30.000 lei RON daune materiale, iar, reprezentantă legală a minorului, a solicitat suma de 20.000 lei RON daune morale și 20.000 lei RON daune morale.
Chiar dacă din formularea părților vătămate și OG - rezultă că sumele sunt solicitate global, pentru ambele părți, nimic nu împiedica instanța de fond să stabilească cuantumul despăgubirilor individual, în special în privința daunelor morale, știut fiind că suferința psihică are particularități specifice de la o persoană la alta.
Este evident că prin motivele de apel și prin nota de concluzii scrise, cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de aceste părți vătămate a cunoscut o majorare și o schimbare a monedei în care au fost solicitate, fiind solicitată ca daune materiale, suma de 40.000 lei, iar ca daune morale, câte 500.000 lei RON pentru fiecare, sumă care este inferioara sumei de 500.000 Euro solicitată global, inițial.
Pentru partea vătămată și civilă a fost majorat doar cuantumul daunelor morale, de la 20.000 lei RON, la 200 000 lei RON.
Chiar dacă aceste majorări nu pot fi luate în calcul de către instanța de control judiciar, raportat strict la cuantumul despăgubirilor solicitate dă către părțile civile în cursul judecății în primă instanță și, reexaminând probatoriul administrat în această fază procesuală, rezultă că soluționarea acțiunilor civile nu răspunde exigențelor unor juste și integrale despăgubiri a părților vătămate pentru prejudiciul suferit.
Pretențiile materiale invocate de părțile vătămate și civile și OG - au fost dovedite cu probatoriul administrat în cauză, martorii audiați au confirmat că s-au făcut cheltuieli semnificative pentru înmormântarea victimei, pentru pomenirea ei, că au fost respectate obiceiurile creștin-ortodoxe, apreciind că s-a cheltuit mult mai mult decât au susținut părțile civile, respectiv între 50.000 și 60.000 lei, astfel că se impune a fi acordate despăgubirile materiale în cuantum de 30.000 lei, astfel cum s-a solicitat în fața instanței de fond, câte 15.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Cât privesc daunele morale, este de principiu că prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili niciun fel de echivalență între durerea morală și o anumită suma de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 Cod civil, și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.
Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o justă și integrală despăgubire și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei, fiind atributul instanței de judecată ca, raportat la consecințele negative pe plan afectiv suferite de părțile civile, la importanța valorilor sociale lezate și la intensitatea cu care au fost percepute consecințelor vătămării, să aprecieze o sumă care să compenseze suferința pricinuită.
În cauză, pe baza probatoriului administrat nemijlocit, instanța de fond avea posibilitatea să aplice aceste criterii și să constate măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția prematură a fiicei părților vătămate, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a fiecăreia dintre acestea cu victima, traumele psihice suferite și dovedite și să stabilească un cuantum al despăgubirilor morale corespunzător acestor consecințe.
Reevaluând aceste consecințe, tribunalul apreciază că se impune cu necesitate, ca o reparare justă a prejudiciului nepatrimonial, majorarea corespunzătoare a daunelor morale acordate. În justificarea acestui punct de vedere, deosebit de argumentele de ordin afectiv, un alt argument îl constituie și limita despăgubirii pe care asigurătorii sunt obligați să o acorde în cazul producerii riscului asigurat, care, la nivelul anului 2006 era de 2.000.000.000.lei Rol pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei Rol, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Așa fiind, având în vedere că legea permite un astfel de cuantum, în raport cu prejudiciul cauzat, pe care l-am analizat, estimat și valorificat din punct de vedere subiectiv, cuantumul despăgubirilor morale acordat de prima instanță apare nejustificat și se impune a fi majorat până la 40.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Aceleași concluzii se impun și față de acțiunea civilă promovată de partea civilă, prin reprezentantul legal, daunele materiale solicitate, constând în cheltuielile efectuate cu medicația, alimentația suplimentară, tratamentele de specialitate posttraumatice psihologice, au fost probate cu depozițiile martorilor audiați și cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că se justifică majorarea cuantumului stabilit de către instanța de fond, de la 4000 lei, la 20.000 lei.
Și cuantumul daunelor morale acordate acestei părți civile se impune a fi majorat, acestuia fiindu-i cauzate suferințe fizice și psihice de mare intensitate și întindere în timp, afectându-i-se în mod esențial climatul socio-familial în care conviețuia. Este evident că minorului i-au fost cauzate importante privațiuni și limitări în perioada îndelungată în care a fost spitalizat, probele administrate fiind elocvente în acest sens. Prima instanță a avut în vedere aceste aspecte, dar a stabilit doar parțial corect cuantumul daunelor morale.
Tribunalul apreciază că suma stabilită cu titlu de daune morale pentru partea civilă nu satisface exigențele unei juste și integrale reparații a prejudiciului nepatrimonial, impunându-se a fi majorată la 10.000 lei.
Criticile părților civile referitoare la omisiunea obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare nu sunt întemeiate, întrucât disp. art. 22 din Ordinul CAS 3108/2004 - Norme privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule, modificat și completat prevăd că,asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal".
Obligarea asigurătorului Unita Vienna Insurance A la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate s-a făcut în temeiul Legii 13/1995, privind asigurările și reasigurările, societate cu care inculpatul a încheiat polița de asigurare obligatorie de răspundere auto seria - nr. - din 07.08.2006, asigurătorul fiind ținut să acorde despăgubiri civile ca efect al contractului de asigurare și în virtutea legii, urmare a producerii riscului asigurat. De altfel, asigurătorul nu a contestat angajarea răspunderii sale în acordarea despăgubirilor părților civile, fiind de acord cu cuantumul stabilit de către instanța de fond.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor acordate de asigurător, acestea privesc sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin producerea evenimentului. Cum în această categorie intră și cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea minorului, pentru aceleași considerente, va fi obligat asigurătorul la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 168, 68 lei către partea civilă Spitalul Municipal
Decizia astfel pronunțată a fost recurată de părțile civile, -, ultima prin reprezentant legal, - prin reprezentant legal - și Societatea de Asigurare VIENNA INSURANCE- SA.
Părțile civile OG, prin reprezentant - și - prin reprezentant au formulat următoarele critici:
1.-daunele morale și materiale acordate sunt insuficiente și se cere stabilirea lor la cuantumul solicitat care nu depășește limitele contractuale conform ordinului CSA nr. 3108/2004 -art. 19.
2.-deși instanța de apel a introdus în cauză sora victimei, aceasta nu s-a pronunțat asupra daunelor solicitate deși avea o astfel de obligație conform art. 17 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
3.-greșita respingere a cheltuielilor de judecată efectuate de părțile civile la judecata în apel și pe fond prin invocarea art. 22 din Ordinul CAS 3108/2004 text care nu are incidență în cauză;
4.-neactualizarea sumelor stabilite de instanțe cu indicii prețurilor de consum stabiliți prin anexa depusă la dosar;
Asigurătorul VIENNA INSURANCE a formulat următoarele critici:
1.-obligarea societății la plata despăgubirilor civile către părțile civile nu are temei juridic întrucât asigurătorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, aspect ce rezultă și din decizia nr. 1 Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2.-mărirea cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de apel este nejustificată; cheltuielile de înmormântare nu sunt probate cu documente și înscrisuri; daunele morale au fost supraapreciate în raport cu jurisprudența națională; despăgubirile s-au acordat pentru trei părți civile în loc de 2(două) părți legal constituite.
S-a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei penale în sensul obligării inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale precum și diminuarea cuantumului acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Cea dintâi critică a asigurătorului privind obligarea în exclusivitate la plata despăgubirilor este inadmisibilă.
Prin sentința instanței fondului, asigurătorul "" SA B cu actuala denumire Societatea de Asigurare VIENNA INSURANCE a fost obligată la plata despăgubirilor civile - daune materiale și morale - către părțile civile -, OG, în numele inculpatului conform Ordinului nr. - din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
Asigurătorul nu a folosit calea de atac a apelului iar persoanele prevăzute la art. 362 Cod procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei date în apel - conform dispoziției art. 385 ind. 1 alin. 4 teza a II a Cod procedură penală dacă prin respectiva hotărâre a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Neîntemeiate sunt criticile părților civile și ale asigurătorului ce vizează cuantumul redus al despăgubirilor - în opinia celor dintâi recurenți - cât și reducerea acestor sume - critică formulată de asigurător.
Din conținutul hotărârilor supuse examinării rezultă că instanța de fond a apreciat că sumele de 12.000 lei - despăgubiri civile și 5000 lei -daune morale -pentru părțile civile nenica - și prin OG mandatar cât și sumele de 4000 lei daune materiale și 2000 lei daune morale pentru, sunt dovedite sub aspectul întinderii lor.
Cuantumul daunelor a fost majorat în calea de atac a părților civile.
Pe de o parte s-a motivat că pretențiile materiale sunt dovedite cu probatoriul administrat în cauză, respectiv prin probele testimoniale în sensul confirmării cheltuielilor semnificative pentru înmormântarea victimei, pentru pomenirea ei, respectarea obiceiurilor creștin ortodoxe, impunându-se majorarea la câte 15.000 lei pentru și OG -, părinți ai victimei.
Pe de altă parte, este de principiu că daunele morale reprezintă despăgubiri care trebuie să fie juste, raționale și echitabile, să asigure o compensare a suferințelor fizice sau psihice create prin fapta culpabilă de natură a nu conduce la o îmbogățire fără just temei.
Sumele de câte 40.000 lei cu titlu de daune morale stabilite de instanța de control judiciar pentru și OG - - părinții victimei se încadrează în limitele legale și oferă persoanelor lezate o ușurare a suferințelor cauzate prin decesul fiicei lor.
În cauză nu există temeiuri de majorare sau reducere a cuantumului care se apreciază că a fost corect stabilit de tribunal.
În același context sunt justificate și daunele stabilite părții civile minore prin reprezentant.
Suportarea mediului spitalicesc, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei implică și o suferință psihică ce presupune o asemenea compensație cuantificată de asemenea corespunzător la suma de 10.000 lei.
Sunt de asemenea neîntemeiate criticile părților civile vizând neobligarea asiguratorului la plata de daune către, cât și ale asiguratorului vizând acordarea de despăgubiri pentru trei părți civile în loc de două părți civile.
Din actele dosarului instanței fondului rezultă că la termenul din 2 aprilie 2008 (179 dosar fond) s-a dat citire actului de sesizare a instanței respectiv rechizitoriul emis de procuror (art.322 Cod procedură penală).
Constituirea ca părți civile a persoanelor vătămate în cursul procesului penal se poate face atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În cauză, la data de 9 ianuarie 2008 (108 dosar fond) numiții și OG - cât și minorul - prin reprezentant legal nenică s-au constituit părți civile cu sumele expres prevăzute și arătate în respectiva cerere fiind propuse spre încuviințare și mijloacele de probă.
În aceste împrejurări, se constată calitatea procesuală a celor trei părți civile și nu două după cum a susținut asiguratorul iar pentru -, solicitarea s-a făcut în 20 ianuarie 2009 (51 dosar apel) moment în care s-au depus motivele în extenso ale căii de atac.
În mod legal s-a reținut de către instanța de apel că dispozițiile privind exercitarea din oficiu a acțiunii civile nu poate fi exercitată în această fază procesuală câtă vreme reprezentanții legali ai minorei nu au precizat instanței fondului - existența și acestei părți civile cât și întinderea prejudiciului cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului.
Critica părților civile de la pct. 3 este întemeiată iar ultima vizând neactualizarea sumelor cu indicele de inflație se constată a fi nefondată.
Instanța de apel a respins motivul invocat de părțile civile privind obligarea asigurătorului și la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal în conformitate cu art. 22 din Ordinul CAS nr. 3108/2004.
Ori acest temei legal face referire la neacordarea de despăgubiri pentru "cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei".
Acest text nu se referă la cheltuielile făcute de terțul prejudiciat beneficiar al despăgubirilor ci de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, deci de cheltuielile persoanei în culpă.
Or, temeiul legal aplicabil în cauză sunt disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/29 ianuarie 1995, modificată și completată care obligă asiguratorul la plata despăgubirilor cât și a cheltuielilor de judecată a "persoanelor păgubite prin vătămarea corporală sau deces".
Conform încheierii de dezbateri asupra acțiunii fondului din 10 septembrie 2008 (123 dosar fond) apărătorul angajat al părților vătămate constituite părți civile nu a solicitat obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel că instanța a hotărât ca suma de 700 lei cu acest titlu să fie achitată de către inculpatul.
Este justificată și se impune obligarea la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli judiciare conform chitanței aflată la fila 130 dosar apel cât și a sumei de 8000 lei efectuate în recurs conform contractului de asistență juridică nr. 39/2009 și a chitanței din 16 sept. 2009.
Cererea de acordare a indicelui de inflație nu poate fi primită întrucât solicitarea s-a făcut pentru prima dată în calea de atac a recursului având conținutul un ei cereri noi conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind inclusă în cazurile de casare expres prevăzute de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, recursurile declarate de partea civilă - prin reprezentant - și al Societății de Asigurare "UNITTA VIENNA INSURANCE " sunt nefondate și vor fi respinse conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate de părțile civile OG, - și prin reprezentant, se va casa în parte în latura civilă decizia nr. 172/2009 a Tribunalului Iași și în rejudecare se va proceda conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1)Admite recursul declarat de părțile civile, și -ultima prin reprezentant legal împotriva deciziei penale nr.172 din 31 martie 2009 Tribunalului Iași pe care o casează în parte în latură civilă și rejudecând:
Obligă Societatea de Asigurare VIENNA INSURANCE SA (denumirea anterioară SA) cu sediul central în B,-, sector 1, la plata sumei de 10.000 lei (zece mii lei) către părțile civile cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat conform contractului de asistență juridică nr.16/2008 și a chitanței seria - - nr.- din 10.02.2009 efectuate în calea de atac a apelului.
Înlătură din decizie dispoziția contrară și menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
2)Respinge, ca nefundat recursul declarat de partea civilă-prin reprezentant legal și aSocietății de Asigurare VIENNA INSURANCE SAîmpotriva aceleiași decizii.
Obligă Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA la plata sumei de 8000 lei (opt mii lei) către părțile civile recurente OG, - și - prin reprezentant legal cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr.39/2009 și a chitanței seria - nr.-din 16.09.2009.
Obligă recurenți prin reprezentant legal - și Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA la plata sumelor de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile juridice în sumă de câte 100 lei în recursul părților civile OG, - și rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
