Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 69/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 69/
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Minodora Elena Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursurile penale declarate de SC VIENNA INSURANCE SA- SUCURSALA RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V, B-dul - -, jud. și inculpatul . domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică recurentul inculpat -, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, pentru recurenta - asigurător SC SA Rm. V, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 60/2007, emisă de Baroul A- Cabinet individual, intimata parte civilă - personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 300/2007, emisă de Baroul V - cabinet individual, pentru intimata parte civilă ). - -, apărătoarea aleasă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 306/2007, emisă de Baroul V - cabinet individual, pentru intimata parte responsabilă civilmente SC SRL Rm. V, administrator, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care:
Avocat, avocat, avocat, administratorul intimatei parți responsabilă civilmente SC SRL Rm. V și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului potrivit disp. art.385/9 pct.10 și 18 Cod procedură penală, casarea deciziei penale nr.149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond pe latura penală, achitarea în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a, rap. la art.10 lit.d iar C.P.P. cu privire la latura civilă solicită diminuarea daunelor morale, apreciind că instanța de apel a omis să evalueze anumite probe administrate de inculpat și din care ar fi rezultat nevinovăția acestuia, respectiv: că se circula cu o viteză legală de 70 km/oră pe un carosabil uscat, că înainte de a lovi parapetul s-au executat manevre asupra frânei și anterior răsturnării automobilului peste victime și de asemenea motivul esențial al acestui accident de circulație regretat de inculpat este faptul că automobilul a lovit acest parapet și s-a răsturnat peste victime și s-a ajuns la acest rezultat vătămător pentru victima, respectiv fetița.
Instanța a ignorat total declarația martorei - care a auzit scârțâind frânele autoturismului.
De asemenea apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul pentru care în raportul de necropsie pe victima s-au constat leziuni pe partea, apreciind că dacă ar fi fost acroșat activ de autoturism din mers și nu după ce s-a izbit de parapet ar fi trebuit ca aceste leziuni să fie preponderent pe partea dreaptă.
Instanța de apel a înlăturat și natura nonumană a cauzei rezultatului letal și vătămător pe considerent că autoturismul se afla în paza juridică a inculpatului. Or, în speță, paza juridică a autoturismului atrage răspunderea inculpatului numai pentru fapta lucrului, i se poate imputa inculpatului numai lovirea cu parapetul, nicidecum răsturnarea, omorârea și vătămarea celor două victime
Cu privire la latura civilă apreciază că daunele morale sunt imense, neținându-se cont de doctrina în materie care spune că acestea trebuie să aibă caracter simbolic și nu îmbogățirea fără just temei, solicitând diminuarea acestora.
Avocat pentru recurenta - asigurător SC SA Rm. V având cuvântul solicită admiterea recursului potrivit disp. art.385/9 pct.9 Cod procedură penală, casarea deciziei penale nr.149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că a invocat excepția solidarității pasive a asiguratorului cu inculpatul .
Apreciază că citarea în calitate de asigurator se face pentru a asigura opozabilitatea față de hotărârea care se va pronunța, este vorba de o solidaritate pasivă care trebuie văzută expres de Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Instanța trebuie să stabilească aceste despăgubiri civile și morale în sarcina inculpatului, urmând ca pe baza unei cereri formulate de către asigurat sau de către terții păgubiți asiguratorul să achite aceste prejudicii.
Apreciază că în speța de față, instanța a depășit limitele de despăgubire stabilite de legislația specială în vigoare în domeniul asigurărilor, explicate de Ordinul 308/2004, astfel încât asiguratorul nu le poate acorda.
Apreciază că majorarea daunelor morale de către instanță este nejustificată, iar în măsura în care se va constata că acestea trebuiesc acordate acestea să cadă în sarcina inculpatului.
Avocat pentru intimatele parți civile - și ). - - având cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea deciziei penale nr.149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză s-a demonstrat fără tăgadă că ce-l care a creat starea de pericol și care a avut culpă exclusivă în producerea accidentului de circulație a fost inculpatul. Acesta a condus imprudent, cu viteză excesivă pe un drum cu limită de viteză și a intrat într-o familie care se întorcea de la o petrecere. Accident în urma căruia a decedat întreținătorul familiei, fetița acestuia și soția care este parte civilă a fost vătămată corporal foarte grav.
Cu privire la latura civilă apreciază că aceasta a fost soluționată corect, având în vedere suferința pricinuită.
În ceea ce privește recursul formulat de asiguratorul SC SA apreciază că și acesta este nefondat, având în vedere că în baza legii speciale ale asiguratorului, respectiv Legea nr.136/1995 cu toate modificările care au survenit de-a lungul timpului, art.50 arată că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces precum și prin distrugerea de bunuri, coroborat cu art.51, 54 și 55 din aceeași lege.
Cu privire la excepția privind solidaritatea ridicată de asigurator solicită să se rețină că aceste articole de lege specială ale asiguratorului care demonstrează că asiguratorul trebuie să preia plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul. Aceasta deoarece întreg sistemul din această sferă a asigurărilor înțeleg să asigure o protecție victimelor care și așa își primesc banii foarte târziu, acestea sunt în imposibilitatea de a-și recupera aceste sume.
În ceea ce privește limitele de minim și maxim ridicate de asigurator, apreciază că acestea au fost acordate sub limita maximă pe care asiguratorul trebuia să le plătească.
Cu privire la daunele morale apreciază că și acestea sunt mici față de suferința pricinuită și suferită de aceste părți.
Avocat pentru recurentul inculpat cu privire la recursul formulat de către asigurator solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere art.50, 51, 54 și 59 din legea nr.136/1995.
Avocat pentru recurenta - asigurător SC SA Rm. V având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului inculpatului.
Intimata parte responsabilă civilmente SC SRL Rm. V prin administrator având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă având în vedere că autoturismul este asigurat la SC SA este de acord ca daunele să fie suportate de către aceasta, depune la dosarul cauzei concluzii scrise pe care le susține și oral.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea deciziei penale nr.149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică având în vedere fapta săvârșită de către inculpat, apreciind că accidentul s-a produs din pricina exclusivă inculpatului, latura penală a fost corect stabilită, nu se poate pune problema achitării inculpatului.
Cu privire la latura civilă a procesului penal apreciază că aceasta a fost soluționată legal, daunele morale cât și despăgubirile materiale au fost acordate în mod legal și temeinic în cuantumul corect stabilite pe baza probelor administrate, astfel că nu este îmbogățire fără just temei a celor care au suferit în urma acestui accident de circulație.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim arată C.P.P. că achiesează la concluziile apărătorului ales și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.431 din 4 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror și, în baza art.178 alin.2 și 5 Cod penal, fost condamnat inculpatul, fiul lui - și -, născut la 19 octombrie 1981, în Râmnicu V, judetul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Același inculpat fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Potrivit art.33 lit.b și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art.81 și 82 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de încercare de 4 ani.
S- atras atenția inculpatului asupra nerespectării consecințelor prevăzute de art.183 Cod penal.
În temeiul art.14-15 și 346 Cod pr.penală și art.998 și urm.din Codul civil, instanța de fond a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul, la plata sumelor de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 40.000 lei, reprezentând despăgubiri morale, către partea civilă -.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul, la plata sumelor de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 50.000 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă ). -.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, instanța de fond admis acțiunile civile formulate de părțile civile - unități spitalicești, obligându-l pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul, la plata sumei de 649,1 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul județean de Urgență V, și la plata sumei de 1956,6 lei, cu același titlu, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. -
În baza art.191 alin.1 și 3 și art.193 Cod pr. penală, inculpatul fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 400 lei către stat și la plata sumelor de 1000 lei către partea civilă - și 500 lei către partea civilă ( --, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță, în raport de probatoriul administrat în cauză, statuat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în formă agravată, și de vătămare corporală din culpă, prevăzute și pedepsite de art.178 alin.2 și 5 și art.184 alin.1 și 3 din Codul penal.
În fapt, s- reținut, că în seara zilei de 9 iulie 2005, în jurul orelor 19,00, inculpatul, conducător auto al firmei de taximetrie SC SRL Râmnicu V, s- deplasat din Râmnicu V, spre comuna, pentru a prelua o comandă.
Pe raza acestei localități, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens, iar în încercarea de a reveni pe sa de deplasare, derapat și s-a izbit violent de parapetul din beton de pe marginea drumului, răsturnându-se peste cele trei victime care se deplasau regulamentar pe acostament.
În momentele premergătoare impactului, - și fiica acestuia în vârstă de un an, -, purtată pe umeri de tatăl său, se deplasau pe acostament, în spatele lor se deplasa soția celui dintâi, respectiv mama minorei și martora -.
Victimele și au fost blocate sub autoturism, iar a fost prinsă cu picioarele sub partea spate a autoturismului Solenza.
accidentului de circulație, victima a decedat pe loc, iar fiica acesteia la câteva zile în spital, în timp ce a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 30 zile de îngrijiri medicale, fără rămâne cu infirmități sau invalidități post-traumatice.
Expertiza tehnică auto judiciară efectuată în cauză, stabilit că starea de pericol fost creată de către inculpat care nu adaptat viteza de circulație la condițiile de drum, circulând cu 72 Km/ și, pierzând controlul asupra direcției de deplasare, virat spre dreapta însă, intrând în derapaj, traversat drumul, lovit cu partea față parapetul, răsturnându-se peste victime.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, precum și atitudinea inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor și le-a regretat.
Ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanță a optat pentru suspendarea condiționată, apreciind că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare.
Partea vătămată, actualmente - s- constituit parte civilă în cauză cu suma de 311.000 lei, reprezentând însumarea daunelor morale și materiale, iar -, mama și, respectiv bunica victimelor decedate, s- constituit parte civilă cu suma totală de 215.000 lei, reprezentând despăgubiri morale și materiale.
Din actele medicale rezultă că anterior decesului, victima minoră fost internată în perioada 9 - 16 iulie 2005 în Spitalul Clinic de Urgență Dr. - B, iar partea vătămată -, în perioada 11 - 26 august 2005, fost internată în Spitalul Județean de Urgență
Acțiunile civile formulate de părțile civile au fost admise în parte, în cuantumurile arătate în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, părțile civile - și ( ) -, precum și inculpatul au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantele-părți civile au susținut că prejudiciile materiale și morale sunt prea mici, comparativ cu suferită, cu suportarea celor două înmormântări și a pomenilor ulterioare, amenajarea mormântului, cheltuielile de spitalizare, solicitând admiterea apelurilor, desființarea hotărârii și majorarea despăgubirilor materiale și morale în cuantumurile solicitate prin acțiunile civile formulate.
Apelantul-inculpat susținut, că în mod greșit fost condamnat de către prima instanță, întrucât apreciază că instanța trebuia să pronunțe o soluție de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr. penală, întrucât faptei îi lipsește legătura de cauzalitate cu rezultatul survenit, decesul victimelor și leziunile suferite de partea vătămată ( - nu au intervenit ca urmare faptei lui, ci rezultat al faptei lucrului, ceea ce ar atrage răspunderea civilă delictuală.
De asemenea, a susținut inculpatul, prejudiciile acordate părților civile sunt foarte consistente, apreciind că acestea ar trebui să fie doar simbolice, solicitând desființarea sentinței, achitarea și reducerea despăgubirilor materiale și morale.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.149/A din 26 septembrie 2007, admis apelurile declarate de părțile civile - și ( -, a desființat în parte sentința, în sensul că, a majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL și cu asigurătorul, față de părțile civile - și ( -, de la 40.000 lei și respectiv 50.000 lei la câte 100.000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta să plătească statului suma de 100 lei, iar apelantei-parte civilă - suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic, faptele pentru care fost acuzat și condamnat.
Vinovăția inculpatului, în opinia tribunalului, este pe deplin dovedită și rezultă cu certitudine din declarația martorei - și expertizei tehnico-judiciare auto, actele medicale și medico-legale.
Astfel, conform concluziilor expertizei tehnice-auto, accidentul de circulație s- produs din culpa conducătorului auto care a pierdut controlul autoturismului pe care-l conducea, încălcând dispozițiile prevăzute de art.48 alin.1 din OUG nr.192/2002, privind circulația pe drumurile publice. controlului asupra direcției autoturismului s-a produs deoarece inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la manevrele de virare bruscă pe care le-a efectuat.
Dacă autoturismul ar fi fost frânat în momentul apariției stării de pericol și nu virat brusc, atunci el putea fi oprit cu ușurință, până la locul de impact, de la viteza de 72 km/, deoarece spațiul minim de frânare necesar pentru oprirea autoturismului, = 58,3, a fost mai mic decât spațiul parcurs de autoturism din momentul apariției stării de pericol până în momentul impactului D = 77.
De asemenea, victimele, deplasându-se regulamentar, nu au avut vreo contribuție la crearea stării de pericol.
Ca atare, susținerea apelantului-inculpat că decesul celor două victime și vătămarea corporală a celei de a treia victime nu intervenit ca urmare a faptei lui, ci ca rezultat al faptei lucrului, a fost apreciată de tribunal ca fiind neîntemeiată, din moment ce autoturismul pe care- conducea se afla în paza sa juridică.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, tribunalul a apreciat că doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale, acesta a fost stabilit în mod corespunzător în raport cu probele administrate în cauză și, ca atare, nu se impune majorarea acestora.
În schimb, în ceea ce privește prejudiciul moral, este de necontestat că acesta este imens din toate punctele de vedere față de suferințele îndurate de părțile civile, respectiv de mama și soția victimelor și, în consecință, a constatat tribunalul, nu se impune diminuarea cuantumului acestuia, ci dimpotrivă, majorarea la câte 100.000 lei și nu în totalitate așa cum au solicitat acestea.
Prejudiciul afectiv vizează afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la soț sau la rudele apropiate.
Pentru cuantificarea unei astfel de lezări vieții afective, au fost avute în vedere de tribunal relațiile concrete care au existat între victime și părțile civile, intensitatea și profunzimea acestor relații, sprijinului moral, consecințele înregistrate în planul vieții familiale, profesionale și sociale, înregistrarea unor dereglări de ordin psihic etc.
Față de considerentele expuse, tribunalul, constatând că hotărârea atacată este netemeinică doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, a admis apelurile declarate de părțile civile, desființat în parte sentința în sensul celor arătate, menținând celelalte dispoziții și a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Vienna Insurance " - Sucursala Râmnicu V, criticând soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Inculpatul, într-un prim motiv invocat, susține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, fiind incident cazul de casare prevăzut la art.385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală, neluând în considerare situații și aspecte relevante în cauză, cum ar fi acela al reducerii vitezei legale cu care circula înainte de producerea evenimentului rutier, omisiunea de a reține din declarația martorei - susținerea acesteia că a auzit zgomot de frânare, în condițiile în care expertiza auto nu stabilește cu certitudine că nu a frânat, sau faptul că leziunile constatate, conform raportului de necropsie a uneia dintre victime, erau pe partea a corpului victimei, leziuni ce ar fi impus a fi preponderent pe partea dreaptă a acesteia, având în vedere împrejurările în care a avut loc accidentul de circulație.
De asemenea, într-un alt motiv invocat, corelat cu primul, inculpatul arată că în cauză sunt incidente prevederile art.385/9 alin.1 pct.18 Cod pr.penală, în sensul că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință menținerea greșită a hotărârii de condamnare pronunțată de către judecătorie, impunându-se, în consecință, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, arătând, în acest sens, alături de celelalte susțineri ale sale menționate mai înainte, că instanța de apel, în mod greșit a înlăturat ca neîntemeiată apărarea sa, în sensul că având paza juridică a autoturismului pe care instanța de apel o invocă, aceasta atrage doar răspunderea pentru fapta lucrului și nu pentru fapta sa, în condițiile în care a avut loc un prim rezultat, constând în impactul cu parapetul din beton, fără relevanță penală, în raport de conținutul obiectiv al infracțiunilor puse în sarcina sa.
Totodată, al treilea motiv invocat, vizează latura civilă a cauzei, în sensul că se impune diminuarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat de instanțe către fiecare parte civilă, până la un nivel corespunzător unei reparații simbolice, invocând în acest sens împrejurări cum ar fi intensitatea și profunzimea relațiilor existente între victimă și soția acesteia, care, ulterior, s-a recăsătorit, faptul că suferințele fizice și cele psihice nu au fost urmarea unei vătămări grave a integrității corporale, infirmități, sluțiri, precum și situația sa materială precară care-l va împiedica să achite cuantumul imens al daunelor morale stabilite.
" Vienna Insurance " - Sucursala Râmnicu V, într-un prim motiv susține că prin pronunțarea hotărârii atacate care a menținut hotărârea instanței de fond s-au depășit limitele de despăgubire stabilite de Ordinul nr.3108/2004 din 10 decembrie 2004, pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților, prin accidente de autovehicule, aplicabile în cauză în raport de momentul producerii accidentului, în sensul că sunt depășite limitele maxime ale acestor despăgubiri fixate prin acest ordin, și anume de până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Un alt motiv invocat este acela al greșitei obligări, în solidar, cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, în calitate de asigurător, întrucât asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul, așa cum rezultă din decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
C de-al treilea motiv invocat, vizează critica asupra cuantumului despăgubirilor morale a căror majorare a fost făcută de către instanța de apel nejustificat, fără a se ține cont de gradul de vinovăție a inculpatului și de situația că despăgubirile morale nu pot constitui o modalitate de îmbogățire fără just temei a părților civile.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu pot fi primite, pentru considerentele ce vor urma:
Cu referire la criticile inculpatului, constând în primul motiv de casare invocat, potrivit art.385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate și nu le-a evaluat în mod corespunzător, enunțând doar vinovăția și neluând în considerare aspecte ce conduc la nevinovăția sa, cum ar fi cele privind faptul dacă a frânat sau nu, sau împrejurarea că leziunile se găsesc mai mult pe partea a corpului victimei, deși în raport cu dinamica accidentului ar trebuie să fie preponderent pe partea dreaptă, astfel de critici nu pot fi primite, întrucât nu sunt încadrabile în prevederile textului legal menționat ca temei al casării.
Astfel, asemenea aspecte, în raport de întreg probatoriul aflat la dosarul cauzei și analizat de instanțe, nu pot fi privite ca și cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului, relevante fiind alte aspecte rezultate din modul de desfășurare a accidentului, așa cum instanțele le precizează în motivarea hotărârilor.
De altfel, instanța de apel a motivat hotărârea sa, făcând trimitere la probele dosarului, la declarații de martori, expertize, acte medicale, acte medico-legale, apreciind ca relevante concluziile expertizei tehnice auto, din fiecare dintre aceste mijloace de probă reliefând numai situații sau împrejurări de esență, pe care le-a considerat concludente stabilirii vinovăției inculpatului, înlăturând, implicit, aspecte pe care inculpatul le-ar considera relevante pentru nevinovăția sa.
Mai mult, cu referire chiar la de-al doilea motiv invocat, privind paza juridică pe care a avut-o inculpatul asupra autoturismului care ar atrage răspunderea asupra faptei lucrului nu și a faptei persoanei, susținând că în dinamica accidentului de circulație numai impactul cu parapetul din beton a autoturismului îi poate fi imputat și nu și rezultatul ulterior, constând în uciderea celor două victime și a vătămării corporale a celei de-a treia, o atare critică nu poate fi însușită.
In acest sens, tribunalul a apreciat în mod corect, că o astfel de apărare este neîntemeiată, întrucât impactul cu parapetul de beton aflat în dreapta inculpatului, în sensul direcției sale de mers, a determinat răsturnarea autoturismului peste victimele ce circulau regulamentar pe acostament, în direcție opusă, pe partea a sensului lor de mers, de unde se poate ajunge neîndoielnic la concluzia că rezultatul final, constând în uciderea celor două victime și vătămarea corporală a celei de-a treia, s-a datorat activității infracționale inițiale a inculpatului, constând în nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, chiar dacă parapetul din beton s-a interpus în această dinamică a producerii accidentului, rezultatul accidentului rutier este numai urmarea activității infracționale a inculpatului care, inițial, așa cum s-a menționat, nu a respectat regulile de circulație.
Rezultă, astfel, cu prisosință, din întregul probator administrat în cauză, că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului soldat cu un rezultat atât de grav, având în vedere, în mod esențial, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (53-67 dosar urmărire penală), la care fac referire atât instanța de fond cât și instanța de apel, în care se menționează expres că accidentul de circulație s-a produs din cauza conducătorului auto, inculpatul, care a pierdut controlul asupra direcției autoturismului pe care-l conducea, virând spre dreapta, intrând în derapaj, traversând drumul și lovind cu partea față parapetul, răsturnându-se, astfel, peste victime, nerespectând, în consecință, prevederile art.48 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu modificările și completările ulterioare - a circulat cu viteza de 72 km./h, peste limita legală admisă - victimele neîncălcând nici o dispoziție legală, ele circulând pe acostament.
Ca urmare, față de cele arătate și critica cu referire la de-al doilea motiv invocat vizând achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, nu poate fi primit, inculpatul fiind vinovat de producerea accidentului rutier.
Analizând și celelalte critici ale inculpatului, dar și ale societății de asigurare formulată pe latura civilă a cauzei, acestea, în opinia curții nu pot fi însușite, pentru următorul considerent de esență:
O atare critică vizând latura civilă a cauzei nu poate fi regăsită în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 Cod penală p., în ultimele modificări ale codului d e procedură penală, fiind abrogat ca și motiv de casare cazul prevăzut la pct.17/1 al art.385/9 alin.1 Cod pr.penală, ce viza anterior situațiile când hotărârea era contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Or, toate criticile invocate mai sus sub aspectul laturii civile, cum ar fi cele vizând reducerea cuantumului daunelor morale stabilite de instanța de apel, așa cum solicită inculpatul dar și societatea de asigurare, depășirea plafonului de despăgubiri stabilit prin ordinul menționat sau greșita obligare în solidar a societății de asigurare cu inculpatul la plata despăgubirilor civile stabilite de instanță, aceste ultime două critici susținute de societatea de asigurare, nu pot fi însușite, având în vedere, așa cum s-a precizat mai înainte, că nu există nici un caz de casare care să fie incident acestor critici, pct.17/1 al art.385/9 alin.1 Cod pr.penală, ce era anterior incident, fiind abrogat.
De altfel, nici pe fondul cauzei critica vizând greșita obligare în solidar a societății de asigurare, recurente în cauză, cu inculpatul, nu poate fi primită, deoarece, din ansamblul dispozițiilor Legii nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art.54 din această lege, rezultă o răspundere a societății de asigurare care, în calitatea sa de asigurător, precizată, de altfel, prin Decizia nr.1/2005, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, atrage, în opinia curții, o răspundere solidară cu inculpatul, așa cum corect au stabilit atât prima instanță cât și instanța de apel.
Analizând cauza și din oficiu, potrivit prevederilor art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că nu există nici alte motive care să atragă reformarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
In ceea ce privește cheltuielile judiciare, dată fiind culpa procesuală a recurenților cărora li s-a respins recursul în prezenta cauză, urmează ca recurenții, respectiv inculpatul și societatea de asigurare, să fie obligați, în solidar, conform art.193 alin.6 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de fiecare dintre părțile civile - și ). -, reprezentând onorariu avocat ales (23 -1500 lei -, și 26 - 1500 lei ). - ), în sumă de câte 1500 lei către fiecare dintre aceste două părți civile.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe fiecare dintre recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul cu sediul în Râmnicu.V,- A, județul V, și de inculpatul, domiciliat în, sat, județul V, împotriva deciziei penale numărul 149/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat, în solidar cu asigurătorul, la câte 1500 lei, cheltuieli judiciare efectuate de fiecare dintre părțile civile - și ). -.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
escu
14 februarie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Minodora Elena Rusu, Teodora
