Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 714/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 714
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 322/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- ce are ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă (art.178 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de av. care substituie pe av. -, apărător desemnat din oficiu și părțile civile recurente și asistat de av., apărător ales și av. - pentru asigurator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
-. solicită acordarea unui termen pentru ca inculpatul să și angajeze avocat.
-. se opune la amânarea cauzei având în vedere că a mai fost acordat un termen la cererea inculpatului și că la termenul anterior a precizat care sunt motivele de recurs ale părților civile.
Inculpatul intimat insistă în acordarea unui termen pentru a - și angaja avocat, arătând că a fost bolnav și nu a putut să și angajeze avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, având în vedere că inculpatul a beneficiat de un termen pentru apărare.
Instanța respinge cererea formulată de inculpatul, având în vedere că acesta a beneficiat deja de un termen pentru pregătirea apărării.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
-., pentru părțile civile, solicită admiterea recursului care vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia. Apreciază că pedeapsa aplicată este prea mică față de gravitatea faptei comise, urmările acesteia, respectiv decesul unui copil și de durerea pricinuită părților civile, cărora le-a fost răpit dreptul de a-și vedea copilul crescând, mergând la școală și bucurându - se de viață. Solicită a se avea în vedere și poziția procesuală a inculpatului, care nu a dat dovadă măcar de un minim regret pentru fapta comisă. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa în regim penitenciar, pedeapsa cu suspendare nefiind suficientă pentru a-și atinge scopul de educare și prevenire.
-., pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului, apreciind că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, reținându-se circumstanțele personale ale inculpatului.
-. - pentru asigurător, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, având în vedere că acesta vizează doar latura penală a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că față de actele dosarului s-ar impune admiterea recursului în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării disp. art. 86 ind. 1 Cod penal. Nu poate fi reținută susținerea privind atitudinea procesuală a inculpatului, deoarece acesta avea dreptul să se apere, iar fapta a fost comisă din culpă.
-., solicitând cuvântul în replică, solicită în subsidiar suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că regretă nespus fapta, nu a dorit să se întâmple așa ceva, a fost un accident, este foarte bolnav, suferă de ciroză, crește singur doi copii, solicită să fie menținută pedeapsa aplicată de instanța de fond.
-. arată că părțile civile solicită cuvântul.
Instanța acordă cuvântul părților civile.
Partea civilă arată că deși inculpatul i-a omorât copilul nu și-a cerut niciodată iertare, ba mai mult la termenul anterior i-a adresat cuvinte obscene. Solicită admiterea recursului în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului.
Partea civilă solicită admiterea recursului în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu s-a întâlnit cu părțile civile decât la instanță, că nu le-a vorbit urât și părțile civile i -au cerut o sumă mare de bani.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 847 din 5.03.2009 Judecătoria Iașia dispus condamnarea inculpatului inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.07.1967 în comuna Șcheia, județul I, CNP- -, domiciliat în I, strada -. - nr.8,. 677,. B,.1, fără forme legale în sat, comuna Șcheia, județul I, studii 10 clase și școală profesională, ocupația - conducător auto și mecanic auto, fără loc de muncă, divorțat, 2 copii minori, cu antecedente penale, cetățenie română, religie-creștin după, la 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, stabilind un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.347 Cod procedură penală, acțiunea civilă formulată de părțile civile și, domiciliate în orașul Podu,-, județul I, se va soluționa separat, în urma disjungerii.
În baza 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.08.2004, ora 16.00, un echipaj al Poliției Rutiere Iaf ost dirijat prin Dispecerat să se deplaseze pe DE 583 pentru constatarea unui accident rutier soldat cu victime omenești.
Lucrătorii de poliție sosiți la fața locului au stabilit că la fața locului nu se mai găsește nici autoturismul implicat nici victima, cea din urmă fiind transportată de inculpat la spital.
În fapt, evenimentul rutier s-a desfășurat astfel: la data de 5.08.2004, ora 16,00 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului său marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare -, din direcția Tg. spre Ajuns în localitatea Podu inculpatul, nesocotind obligația de a circula cu o viteză de maxim 50 km/, și-a continuat deplasarea cu viteză, conform declarațiilor martorilor oculari, aflate la dosar. Ajuns la km 47+200 inculpatul nu a observat, sau, dacă a observat, a ignorat faptul ca pe marcajul pietonal se aflau în traversare regulamentară doi copii, în vârstă de 10, respectiv 6 ani. Inculpatul nu a încetinit și astfel a lovit cu partea din față a autoturismului fetița de 6 ani, la circa 1,4 metri față de bordura trotuarului existent în zonă, la circa 0,46 după marcajul pietonal. Cei doi copii se angajaseră în traversare de la stânga la dreapta, potrivit direcției de deplasare a autoturismului condus de inculpat, inițial pe marcaj, apoi traiectoria de deplasare a fost oblică spre După impact fetița fost proiectată prin aer, sub privirile fratelui său, câțiva metri și a căzut în intersecție, în același timp inculpatul oprind autoturismul prin frânare, reușind să staționeze în același loc unde a căzut victima.
Lucrătorii de poliție, sosiți la fața locului, în prezența martorilor asistenți și au stabilit, cu ajutorul martorilor oculari, care este locul producerii accidentului și s-au efectuat măsurători. S-a stabilit că locul accidentului este situat la km 4+200, în interiorul localității Podu, pe sensul de mers dinspre Tg. spre I, în zona marcajului pietonal vopsit situat la o distanță de 21 metri de intersecția DE 583 cu DJ 282D Podu - Popești.
În zona impactului s-au găsit mai multe mijloace materiale de probă: sandalele victimei, din care una se afla căzută chiar pe marcajul pietonal, cioburi provenind de la farurile autoturismului - care se aflau împrăștiate pe o lungime de 12 metri de la colțul intersecției drumului european cu DJ 282 La fața locului nu au fost identificate nici un fel de urme de frânare, partea carosabilă fiind uscată, în aliniament, fără denivelări.
De asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că zona era semnalizată cu indicatoare "Trecere pentru pietoni" și "Atenție copii", fapt care ar fi obligat orice șofer responsabil să încetinească viteza de deplasare și să circule cu atenție sporită.
Din măsurătorile efectuate s-a stabilit faptul că în zonă culoarul destinat traversării pietonilor era în lungime de 21 metri. Acest fapt conduce în mod logic la următoarea concluzie: conducătorul auto este obligat să încetinească viteza de deplasare din momentul observării primului indicator de "Trecere pentru pietoni", indiferent la ce distanță față de acesta începe marcajul pietonal vopsit.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că victima accidentului este în vârstă de 6 ani, identificată în persoana numitei. Fetița a fost dusă de inculpat la Spitalul de Urgențe I - la o distanță considerabilă de locul impactului, inculpatul desconsiderând astfel obligația sa de a duce victima la cea mai apropiată unitate sanitară, conform art. 89 al. 3 din OUG195/2002 republicată. Nu se cunoaște dacă acest fapt a influențat în vreun fel decesul copilului, însă, în ipoteza în care victima ar fi fost transportată la acea mai apropiată unitate spitalicească, i s-ar fi acordat cu siguranță primul ajutor calificat mai repede decât a fost acordat la Spitalul de Urgențe De altfel, demersul inculpatului a fost urmat de transportarea fetiței la Spitalul pentru copii Sf..
A fost identificat cu aceeași ocazie și conducătorul auto, în persoana inculpatului.
La câteva ore de la impact, fetița a decedat, din cuprinsul raportului de necropsie rezultând că a suferit multiple leziuni, care au concurat la deces. Astfel, moartea copilului a fost violentă, datorată insuficienței cardio-respiratorii consecutive unui politraumatism cu fractură disjuncție atlas axis, cu contuzie și dilacerare medulară, contuzie cerbrală, contuzie pulmonară și fractură de femur stâng. Iac omunicat în cadrul anchetei efectuate de către organele de poliție faptul că topografia și morfologia leziunilor pledează pentru impact lateral stâng - fractura femurului, urmat de proiectare, cu impact cranian de suprafețe dure.
În cauză s-au efectuat expertize criminalistice, pentru a se stabili exact dinamica producerii accidentului, având în vedere atitudinea inculpatului și versiunile sale de producere a accidentului, în încercarea de tergiversare a soluționării cauzei și îngreunarea anchetei.
Conform raportului de expertiză criminalistică nr.243 din 21.12. 2004, impactul cu victima a avut loc la 0,46 metri de la marcajul pietonal, fetița traversa de la stânga spre dreapta, iar accidental putea fi evitat de inculpat și la o viteză de 69 km/, dacă ar fi fost atent la indicatoarele rutiere de "trecere pietoni" și "atenție copii" și ar fi adaptata viteza la normele care reglementează tranzitarea unei localități (maxim 50 km/).
Având în vederea susținerile inculpatului, care arată faptul că în realitate impactul cu victima nu s-a produs pe trecerea pentru pietoni ci la o distanță considerabilă față de aceasta, victima era angajată în traversare în sens invers decât cel stabilit, iar impactul a fost urmat de căderea copilului pe carosabil exact în locul unde a oprit și autoturismul, ceea ce explică prezența cioburilor în acel loc, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză, fiind întrebat expertul dacă afirmațiile inculpatului ar putea avea un suport real.
Conform suplimentului din data de 21.03.2005 opinia expertului a fost clară: locul impactului este cel arătat mai sus, adică la mai puțin de J de metru față de trecerea pentru pietoni, prezența cioburilor de sticlă la distanță de locul impactului fiind explicată prin aceea că după impact cioburile de sticlă au intrat în oglinda farului, care este sub formă de. După aplicarea forței de frânare, când viteza inițială a cioburilor devine mai mare decât viteza autoturismului, acestea sunt proiectate către înainte, în virtutea inerției, fapt ce explică existența unui decalaj între locul unde s-a produs impactul și cel în care au fost găsite cioburile. De asemenea, prin suplimentul din data de 29.06.2006, efectuat după ce expertul criminalist a participat și la reconstituirea accidentului, în data de 25.06.2007, se precizează că impactul a avut loc cu partea din față a autoturismului și nu cum susține inculpatul, cu laterala - acesta încercând să sugereze faptul că fetița a venit în fugă și s-a izbit de laterala mașinii - fiind evident acest aspect atât datorită deformărilor suferite de autoturismului cât și datorită leziunilor copilului. De asemenea, nici susținerea inculpatului că victima ar fi traversat din sens opus nu este reală, în dovedirea acestui fapt fiind mijloacele materiale de probă găsite la fața locului: cioburile și săndăluțele. Expertul stabilește faptul că inculpatul putea evita accidental și dacă circula cu o viteză de 79km/h, ceea ce ridică mari întrebări cu privire la starea inculpatului, viteza cu care circula în localitate și atenția sa la trafic. În ceea ce privește viteza cu care circula inculpatul, aceasta nu a putut fi stabilită cu certitudine, în lipsa unor urme de frânare, însă, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză criminalistică efectuate, aceasta era mai mare de 50 de km/h, aspect care se coroborează cu declarațiile martorilor ascultați în cauză, care au arătat că autovehiculul circula cu viteză.
În cauză au fost audiați numeroși martori, marea majoritate martori oculari, care au văzut efectiv impactul. Cei mai mulți dintre ei au susținut situația de fapt așa cum a fost reținută și de expert, și anume: copii traversau pe marcajul pietonal, autoturismul condus de inculpat se deplasa cu viteză foarte mare, fetița a fost lovită în plin și a zburat efectiv prin aer câțiva metri, în locul unde a căzut oprind și autoturismul condus de inculpat prin frânare puternică. Inculpatul a coborât de la volan, a luat copilul în brațe, l-a pus pe bancheta din spate.
Această versiune este susținută de martorii (fratele fetiței), a HG, toți relatând la fel modalitatea de producere a accidentului. De observat că acești martori sunt martori oculari, identificați de poliție chiar în ziua producerii accidentului, audiați, în primă fază, în imediata apropiere a momentului evenimentului rutier.
Declarațiile acestor martori, în ansamblul lor, date de mai multe ori, în cursul urmăririi penale, cu prilejul reconstituirilor și în fața instanței trebuie apreciate și prin raportare la intervalul mare de timp în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea judecătorească, astfel că existența unor schimbări și contradicții este firească, în condițiile în care martorii au mai avut și alte preocupări și, în același timp, au relaționat între ei, discutând referitor la cele întâmplate.
În acest context, raportat la primele declarații date, unele chiar în ziua accidentului, instanța reține că potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, din data accidentului, respectiv 5.08.2004, martora a arătat că de culoare gri pe care au găsit-o lucrătorii de poliție, s-a aflat inițial în apropierea marcajului "Trecere pentru pietoni", la o distanță de 0,46 față de acesta și la 1,40 față de bordura din partea dreaptă a străzii, punct precizat de martorul drept loc al impactului dintre autoturism și copil.
Referitor la locul impactului, respectiv chiar pe trecerea de pietoni sau după aceasta la mai puțin de J de metru, instanța apreciază că precizările martorilor sunt subiective, raportat la relația cu victima (martorul ) sau la distanța la care se aflau-toți ceilalți martori.
Faptul că victima, se deplasa de la stânga la dreapta, pe direcția de mers Târgu -I, este confirmat de martorii (fratele victimei, care se deplasa împreună cu aceasta și care a traversat înaintea ei strada, grăbind pasul la vederea mașinii conduse de inculpat, care se apropia), (declarația din 6.08.2004 în care a arătat că "la un moment dat au văzut trecând un copil urmat de o,. a terminat traversarea . fetița aflată pe marcaj a fost lovită, proiectată", - raportat la locul producerii accidentului direcția logică de deplasare este cea anterior precizată), Tîrșu (declarația dată la 6.08.2004)
Aceste susțineri sunt în contradicție cu cele ale inculpatului, ale martorilor, care au susținut că victima a apărut în fața mașinii, brusc, din partea dreaptă de mers a inculpatului.
Este de remarcat că martorii și au dat primele declarații în cauză la 7.09.2006, respectiv 29.05.2006, ultimul dintre cei doi martori, care a precizat că evenimentul rutier a durat aproximativ 1 minut, însă, după o lună, l-a recunoscut pe inculpat în bazarul I și a discutat cu acesta, dându-i numărul de telefon.
Declarațiile date de martorul vor fi înlăturate ca nesincere și în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, pentru următorul considerent:martorul a arătat că se deplasa de la I spre Tg., a văzut pe trotuarul opus o femeie cu doi copii, copilul din dreapta s-a smucit și a sărit pe carosabil, fiind lovit cu partea dreaptă a mașinii și proiectat - acest aspect (femeia însoțită de doi copii!) nu este relatat de nici unul dintre martorii ascultați în cauză.
Declarația martorului este contradictorie cu susținerile inculpatului care a arătat că, mai întâi a fugit un alt copil prin fața mașinii, traversând strada, apoi apărând victima, aspect nesusținut de către martor care a arătat că nu a văzut să traverseze strada alt copil.
În ceea ce îl privește pe martorul, instanța apreciază că susținerile acestuia legate de faptul că, după ce a asistat la un eveniment rutier care a durat 1 minut, după o lună l-a recunoscut pe inculpat în bazar, ca neverosimile. De altfel, este de remarcat faptul că nici inculpatul nu a indicat numele acestui martor, anterior anului 2006.
Referitor la martora este de remarcat faptul că, în declarațiile unor martori apare o confuzie între o persoană aflată în mașina inculpatului, care l-ar fi ajutat pe acesta și martora a HG care realmente l-a ajutat pe inculpat să urce victima în mașină și care, la data de 28.08.2006, a arătat că la locul accidentului "locuitori de etnie rromă m-au acuzat că eram împreună în mașină cu șoferul". De altfel, această martoră care a mers lângă autovehicul a arătat că nu a observat că în mașină să mai fie vreo persoană.
Relevantă pentru confuzia menționată este declarația lui care a declarat în fața instanței că "o fată care era în mașină l-a ajutat ridicându-i picioarele" în condițiile în care martora menționată a făcut aceasta, potrivit propriilor declarații și ale celor arătate de sora sa, martora.
Martorii, (), Tîrșu, au arătat că nu au mai văzut alte persoane în mașina condusă de inculpat.
Sub acest aspect, declarațiile martorului, care a precizat la 17.10.2004 că în mașină se aflau mai multe persoane, va fi înlăturată, nici una din probele administrate în cauză nesusținând această afirmație.
Aceeași martori au menționat și faptul că victima a fost proiectată în aer, căzând la distanță de mașină, percepția martorilor fiind ca "ceva zbura prin aer". De altfel, șu leziunile reținute în raportul de autopsie medico-legală, potrivit relațiilor comunicate de Serviciul Medico-Legal din cadrul I, topografia și morfologia leziunilor (astfel cum au fost anterior menționate) pledează pentru producerea lor prin impact lateral stâng urmat de proiectare cu impact cranian cu suprafețe dure. Acest aspect a fost avut în vedere și în cadrul " suplimentare la raportul de expertiză criminalistică nr. 243/2004/100 din 29.06.2007", când, după cum am arătat anterior, expertul a făcut considerații asupra modului în care s-a produs impactul.Este de remarcat faptul că, în cauză, expertizele au fost efectuate după reconstituirea evenimentului rutier, în prezența expertului și a martorilor.
Inculpatul a susținut că în autoturism se afla împreună cu el numita. Inculpatul susține că nu o cunoștea pe aceasta, și că o cunoscuse chiar în ziua producerii accidentului, deoarece o luase la ocazie, fata dorind să ajungă la lași iar el oferindu-se să o transporte. De asemenea, inculpatul a declarat organelor de poliție că nu a mai luat legătura cu numita de la eveniment și îi cunoaște doar numele și știe că este elevă, neputând furniza alte date despre martoră, solicitând căutarea și audierea ei pentru "descoperirea adevărului".
Organele de poliție s-au conformat solicitării inculpatului și au aflat că martora este elevă la Liceul " " din I, la clasa dirigintei. Aceasta din urmă, fiind contactată, le-a spus organelor de poliție că are un număr de telefon al unui unchi de-al fetei, care le-ar putea da informații cu privire la locul unde aceasta se află. numărul de telefon indicat, organele de poliție au constatat că, în mod curios pentru două persoane care s-au văzut o singură dată, acesta aparținea inculpatului - cu alte cuvinte "unchiul" martorei.
Procesul verbal de constatare a acestui fapt, întocmit de organele de poliție și aflat la dosar, fila 134, ridică mari semne de întrebare cu privire la declarația martorei.
Declarațiile date de martoră sunt în unele privințe în contradicție cu susținerile inculpatului. Astfel, în vreme ce martora a relatat că inculpatul i-a spus că o cunoaște din comună, a susținut că aceasta i-a spus că îl cunoaște din sat pentru ca ulterior, la 30.01.2007, să declare că în cursul anului 2006 aflat din discuțiile telefonice cu martora, că aceasta s-a mutat la Șcheia. Martora nu a relatat despre primul copil care ar fi traversat strada, nici despre camionul care ar fi virat spre localitatea Popești.
Având în vedere că această declarație nu se coroborează cu majoritatea covârșitoare a mijloacelor de probă, ținând cont și de depozițiile martorilor oculari, care au indicat faptul că inculpatul se afla singur în autoturism, instanța a înlăturat declarațiile date de această martoră pe parcursul soluționării prezentei cauze, apreciind că acestea sunt nesincere.
Întrucât nici unul dintre martorii inculpatului (, ) nu reușește să relateze în mod coerent o versiune de producere a accidentului, care să fie susținută de materialul probator administrat în cauză, toate cele trei declarații au fost înlăturate și considerate neutile cauzei.
Însăși declarația inculpatului este plină de contradicții. Astfel, acesta susține inițial, chiar în ziua accidentului, că impactul a avut loc la circa 5- 6 metri de trecerea pentru pietoni iar fetița a traversat din partea, în fugă și fără să se asigure, neputând-o evita, a lovit-o cu partea dreaptă față. Ulterior,la 18.02.2005, își schimbă declarația și prezintă o poveste cu un camion care circula în fața sa, obstrucționându-i vederea și atunci când camionul a virat dreapta i-a țâșnit în față copilul pe care nu l-a putut evita, acesta s-a izbit de partea laterală a mașinii, el circula cu maxim 30 km/ iar fetița a căzut chiar la locul unde a fost lovită. De asemenea, la 30.01.2007 revine asupra declarației olografe, date în ziua producerii evenimentului rutier, susține că de fapt a văzut doi copii traversând, băiatul înainte, fetița mai în urmă, camionul circula în fața lui, copii nu erau supravegheați, fetița a fost lovită la 8 metri de trecerea de pietoni și 1 metru de bordura intersecție; revine din nou, ba nu, la 11 de trecere și 3 metri de bordură etc. Martora a coborât liniștită la intersecția, deși pe bancheta din spate se afla corpul inert al fetiței, el a mers la Spitalul de Urgențe unde a dat interviu la Pro Tv. Nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, deși a participat, pentru că a stat în mașină nu a văzut ce au măsurat polițiștii și deși l-a semnat fără obiecțiuni, acum declară că nici nu l-a citit.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei însă precizează ca impactul s-a produs după trecerea de pietoni la o distanta de 7-8 de aceasta, spre mijlocul intersecției. Copilul venea pe trotuar, pe drumul dintre și a fugit în fața mașinii, lovindu-se de farul din dreapta față, după care a căzut pe o parte, în momentul în care a oprit mașina copilul fiind practic în dreptul portierei din spate dreapta. A coborât din mașina și ajutat de o femeie pe care nu o cunoștea a urcat copilul pe bancheta din spate pentru a merge la Spitalul de urgențe. A văzut doua persoane pe pod, în față. Persoana care l-a ajutat a venit dinspre din spatele copilului, este posibil sa mai fi fost si alte persoane si el să nu le fi văzut, fetița era însoțită de un alt copil care a traversat prin fata mașinii, care trecuse strada prin acel loc cu puțin timp înainte, nu a frânat deoarece copilul trecuse, el privea o mașina din fața sa, cât timp a coborât și a luat copilul nu a văzut alte mașini decât mașina din spate. Băiatul a traversat strada în timp ce el sa afla înainte de trecerea de pietoni nu poate preciza cu cât timp înainte. In mașina cu el se afla numita pe care o luase in mașina la Tg, la ocazie, nu o cunoșteam dinainte. Martora a văzut ce s-a întâmplat însa s-a speriat, a pus mâinile la după impact și nu a coborât din mașina. Ulterior a aflat de la martora ca îl cunoștea deoarece locuiau în aceeași zona. După accident a lăsat martorei numărul său de telefon pentru ca, în situația în care era căutată de politie, sa o anunțe să se prezinte la proces sau la poliție.Intre momentul impactului și cel în care a luat victima, urcând-o în mașina, a trecut un minut -doua. A fost ajutat să urce copilul in mașina de o singura doamna îmbrăcată în alb. Martora l-a însoțit până în mun. I, până în zona, înainte de biblioteca Centrala, în apropierea unei scolii de șoferi. In acea perioada mașina pe care o conducea era asigurată, nu poate preciza numele asigurătorului, va depune polița de asigurare. Nu a oprit mașina mai înainte de a martora s-a deplasat spre I cu 130 km la ora. Cunoștea viteza deoarece pe drum era un si a fost înregistrat cu aceasta viteza, după ce a oprit în urma impactului a luat copilul in brațe și încerca sa deschidă portiera moment în care a intervenit acea femeie care l-a ajutat, a deschis portiera și i-a spus sa meargă la urgențe. Precizează că după impact, copilul a fost aruncat în fața mașini, lateral 3-4, nu poate preciza exact, nu a "zburat prin aer" daca s-ar fi întâmplat altfel ar fi călcat copilul.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cauză, astfel cum au fost acestea indicate mai sus. Sunt astfel înlăturate susținerile inculpatului referitoare la direcția în care se deplasa victima, modul în care s-a produs impactul (frontal dreapta și nu lateral dreapta) proiectarea în față pe o distanță mai mare (nu lateral dreapta 3-4 ), locul impactului (lângă trecerea de pietoni, nu în apropierea centrului intersecției).
Analizând declarațiile inculpatului, în evoluția lor se constată că acesta a încercat, în timp să-și creeze o apărare, o situație favorabilă, care ar duce la atenuarea răspunderii sale, prin reținerea unei culpe concurente a victimei, constând în traversarea de către aceasta, în fugă prin loc nepermis, fără a fi însoțită sau supravegheată de un adult, nu drumul public (drum european), aceste aspecte nefiind însă susținute de probele administrate în cauză.
Instanța apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită în cauză, prin probele administrate în cursul procesului penal, astfel cum acestea au fost anterior menționate.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului, de a circula în interiorul localității cu o viteză peste limita legală,astfel cum rezultă din expertizele efectuate dar și din declarațiile martorilor, fără o atenție corespunzătoare îndreptată la trafic, fără să respecte indicatoarele rutiere, care îl obligau să încetinească, în apropierea trecerii de pietoni, consecința fiind lovirea copilului de 6 ani, care traversa pe trecerea pentru pietoni, impactul fiind urmat de decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului este consecința nerespectării de către acesta a dispozițiilor cuprinse în regulamentul de aplicare al OUG195/2002 referitoare la viteza maximă admisă în localitate, care este de 50 km/ (art.155 alin.1), neacordarea priorității pietonilor angajați în traversare în zona marcajului pietonal (art.180 pct.7). De asemenea, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului "presemnalizare trecere pietoni", care îl obliga să reducă viteza și să sporească atenția. Inculpatul a desconsiderat și obligația ce-i revenea, potrivit art.81 din OUG195/2002 și anume aceea de transporta persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsura a da asistența medicală necesară.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la gradul de pericol social al faptelor inculpatului, instanța apreciat că fapta inculpatului prezintă o periculozitate crescută, având în vedere urmările acesteia, și anume faptul că un copil în vârstă de 6 ani, care se deplasa regulamentar, aflându-se în imediata apropiere a trecerii de pietoni, a decedat, dar și împrejurările în care s-a produs fapta, respectiv nerespectarea de către inculpat a dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, starea de pericol care s-a creat în condițiile în care inculpatul nu și-a concentrat atenția la activitatea de conducere a autovehiculului.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, se constată că acesta a avut o poziție procesuală nesinceră, urmărind să-și creeze o situație favorabilă prin încercarea de a proba aspecte neconforme cu realitatea.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat pentru fapte cu caracter penal, însă, raportat la natura infracțiunii pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză (infracțiune comisă din culpă), nu poate fi reținută starea de recidivă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciat că pedeapsă stabilită peste minimul prevăzut de lege, este de natură să realizeze scopurile prevăzute de art. 52 din Codul penal.
De asemenea, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, instanța interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Având în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței, ținând seama și de cuantumul pedepsei aplicate, instanța apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenție putând avea consecințe negative asupra inculpatului și familiei sale, și în consecință, în baza art. 81 alin. 2 din Codul penal dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare în condițiile art. 82 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b din Codul penal.
S- atras atenția inculpatului, potrivit art. 359 alin. 1 din Codul d e procedură penală, asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește acțiunea civilă, aceasta va fi soluționată separat, în urma disjungerii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, părțile civile și, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, prin avocatul ales, părțile civile au susținut că pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare nu corespund gradului de pericol social al faptei, precum și că în raport de conduita adoptată de inculpat, față de victimă, imediat săvârșirii faptei, de poziția procesuală adoptată în cursul procesului penal, de nerecunoaștere a faptei, pedeapsa aplicată nu este în măsură de a asigura scopul de prevenție specială.
Au solicitat redozarea pedepsei în sensul majorării acesteia, spre maximul special prevăzut de textul sancționator și executarea ei în regim privativ de libertate.
Examinând sentința apelată și cauza în întregime, sub toate aspectele de fapt și de drept, atât din prisma criticilor formulate de părțile civile, cât și din oficiu, în condițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constatat că apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele de mai jos.
Din examinarea întregului material probator al cauzei se constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului - constând în aceea că la data de 05.08.2004 orele 16,oo, în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare IS.10. marca Opel Vectra cu care se deplasa din direcția Tîrgu - I, ignorând obligația de a rula prin localitate cu viteza impusă de lege ( 50 Km/), ajuns în localitatea Podu- unde circula cu o viteză mai mare de 70 Km/, a surprins și accidentat pe marcajul pietonal pe victima minoră, cauzând decesul acesteia din urmă - soluția de condamnare fiind conformă cu probele de vinovăție relevate de sentința apelată.
Referitor la critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei, aceasta nu poate fi primită.
Respectând cerințele art. 72 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare ce depășește, deci, limita minimului special prevăzut de disp. art. 178 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere la stabilirea acestui cuantum dar și modalității de executare inclusiv aspecte legate de conduita procesuală a acestuia, dar și profilul socio-moral avut anterior și ulterior săvârșirii faptei, precum și aspecte ce țin de natura infracțiunii, de forma de vinovăție, urmările faptei.
Întrucât au fost respectate cerințele legale arătate și apreciind că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 81, 82 și 83 Cod penal este proporțională cu gravitatea faptei, cu pericolul social al acesteia, dar și că este aptă să asigure realizarea scopului de prevenție specială și generală astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal,reeducarea și reinserția socială a inculpatului, tribunalul, în lipsa unor temeiuri de reconsiderare a pedepsei în sensul solicitat de apelanți, constatat că nu se justifică adoptarea altei soluții decât cea a primei instanțe.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr.322 din 30.06.2009 tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 847/5.03.2009 a Judecătoriei Iași, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile.
Urmare soluției adoptate prin prezenta decizie vizând latura penală a cauzei, a fost respinsă, ca nefondată, cererea părților civile privind acordarea cheltuielilor de judecată (onorariu avocat ales) suportate în această etapă procesuală, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile civile și pentru motive de netemeinicie, criticile vizând modul defectuos de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Se susține în motivarea recursului că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului de pericol social al faptei și nu este de natură a asigura scopul prevăzut de art.52 Cod penal impunându-se majorarea cuantumului pedepsei spre maximul special prevăzut în textul incriminator și executarea în regim privativ de libertate.
Examinând hotărârile recurate în raport cu criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art.385 ind.9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală precum și din oficiu pentru cazurile de casare enumerate în art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, instanțele de fond și de apel în mod corect au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, în raport cu situația de fapt reținută.
Este în mod cert stabilit faptul că în ziua de 5 august 2004, ca urmare a nerespectării dispozițiilor cuprinse în Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 referitoare la viteza maximă admisă în localitate și neacordarea priorității pietonilor angajați în traversare în zona marcajului pietonal, inculpatul a accidentat mortal victima, în vârstă de 6 ani angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.
Vinovăția inculpatului fiind stabilită în mod just, prin valorificarea în mod corespunzător a tuturor probelor, s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei prin prisma criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.
În considerarea dispozițiilor art.72 Cod penal care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor dar și al condițiilor concrete în care s-a comis fapta și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, în cuantum dozat ușor peste minimul special, cu suspendarea condiționată a executării înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate a inculpatului, păstrându-se totuși o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata de timp necesară procesului educațional de resocializare.
Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta - inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mult prea mare în condițiile apropierii de o trecere de pietoni semnalizată prin marcaje și indicatoare - precum și urmărilor produse respectiv, suprimarea vieții unui copil în vârstă de 6 ani, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptei.
Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, a manifestat un regret profund față de urmările tragice ale accidentului, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei inculpatului, astfel încât nu se justifică o agravare a răspunderii penale.
Totodată, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii și intervalul de timp ce constituie termen de încercare.
Astfel, în cadrul circumstanțial pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării asigură finalitatea prevăzută de art.52 Cod penal.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate -cuantum și modalitate de executare, criticile formulate de părțile civile sub acest aspect nu sunt fondate.
Examinându-se și din oficiu hotărârile recurate în raport cu prevederile art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală nu se constată existența și a altor motive care să conducă la casare, astfel încât în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează să se respingă recursurile declarate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de părțile civile și împotriva deciziei penale nr.322 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./24.11.2009
Jud. I:
Trib.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
