Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 762/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 762

Ședința publică de la 24 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile și cât și de asiguratorul SC SA B împotriva deciziei penale nr. 181 din data de 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 17 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 4001/22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 28.01.1984, în I, domiciliat în sat și comuna, județul I, cu reședința în I,-, - 1,. A,.1,. 4, CNP -, cetățenie română, cu studii medii, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 2 din pen. cu aplic.art.74 lit. a), b), c) și 76 lit. d) Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) din Codul penal.

În baza art. 81 și 82 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art. 359 alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a respins acțiunea civilă formulată în nume propriu de partea civilă, domiciliată în comuna, județul

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ca reprezentant legal al minorei, CNP - și, în consecință, a obligat asiguratorul SC SA I să achite 25.000 lei cu titlul de despăgubiri morale.

S-a constatat că Serviciul de Ambulanță I nu s-a constituit parte civilă.

Conform disp. art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondul special al Ministerului Justiției (delegația 901/2008).

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpat să achite statului 400 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul disp. art. 193 alin. 2 Cod procedură penală a obligat asiguratorul SC SA I să achite părții civile suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:

Prin rechizitoriul numărul 1408/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii "ucidere din culpă", prev. și ped. de art.178 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 4.09.2006, în timp ce conducea autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare -, pe DE 583, în condițiile în care sistemele de frânare, iluminare, direcție și rulare ale autoturismului prezentau defecțiuni, a accidentat pe numitul, care, în stare de ebrietate, circula cu bicicleta neechipată cu lumini și dispozitive reflectorizante, în urma coliziunii rezultând decesul numitului.

În cauză, în termenul legal prev. de art. 15 alin 2 Cod procedură penală, s-a constituit parte civilă (fila 13 din dosarul instanței) cu suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare. La data de 11 03 2008, partea civilă a renunțat la pretențiile civile și a depus (fila 23) actul cu dată certă din care rezultă că a primit de la inculpate suma de 1000 lei, iar la data de 9 septembrie 2008, partea civilă a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 15000 lei - cheltuieli de înmormântare, prestație periodică pentru minora în cuantum de 500 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 26 ani, daune morale în cuantum de - lei, în nume propriu, și 20000 lei pentru minora.

În temeiul art. 54 al.4 din Legea 136/1995, a fost citată și a participat în proces în calitate de asigurator societatea, SC SA. Cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, partea civilă,prin apărător, a solicitat expres obligarea asiguratorului SC SA I la plata despăgubirilor solicitate.

Inculpatul - a fost audiat în cursul cercetării judecătorești (fila 14), când a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În vara anului 2006, inculpatul a dobândit un autoturism Audi 80, an de fabricație 1980, cu nr. de înmatriculare -. Mașina avea importante defecțiuni la sistemul de direcție, de frânare, de lumini și de rulare - defecțiuni pe care inculpatul nu le-a remediat.

La data de 4.09.2006, inculpatul a plecat din comuna spre municipiul I, pentru a conduce la gară pe mama unui prieten. Plecarea spre Iaa vut loc la ora 20,00 iar la ora 22,30, inculpatul s-a întors spre comuna. In autoturism se mai aflau locul din dreapta - față) și.

Pe raza localității, in condițiile lipsei iluminatului stradal, a de vizibilitate mult redus din cauza slabe a farurilor, a vitezei neadaptate la starea tehnică a mașinii, inculpatul l-a accidentat pe (49 ani) care se deplasa pe o bicicletă în același sens de mers, la 1,5 metri de marginea din dreapta carosabilului.

Inculpatul a lovit bicicleta in partea din spate, proiectând victima înspre înainte, la o distanță de 10 metri, după care a trecut cu autoturismul peste corpul acesteia, oprindu-se la 26,2 metri de locul impactului.

Bicicleta condusă de victimă nu era echipată cu lumini și dispozitive fluorescente - reflectorizante, cu excepția unui " de " in partea din spate (insuficient pentru a fi vizibilă pe timp de noapte).

a decedat pe loc. Din raportul de necropsie rezultă că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii în cadrul unui politraumatism:

- traumatism cranio-cerebral (fractură de craniană cu înfundare iradial la baza craniului, hemoragie subarahnoidiană);

- traumatism vertebral (fractură occipito-atlantoidiană);

- traumatism toracic (fractură claviculă dreapta, multiple fracturi costale penetrante cu hemotorax bilateral, plăgi pulmonare, plagă pericardică, ruptură atriu drept);

- traumatism abdominal (hemiperitoneu, multiple fisuri hepatice);

- fractură cap femural stâng.

Aspectul și topografia leziunilor conduc la concluzia că victima a fost strivită/ călcată de autoturism. In momentul decesului, acesta avea o alcoolemie de 2,50 gr%

Cercetarea la fața locului a relevat următoarele aspecte:

- de la de protecție spate a mașinii până la locul in care a căzut victima s-a măsurat o distanță de 26,20 metri;

- la 31 metri de la de protecție spate a mașinii, s-a găsit . victimei;

-de la de protecție a mașinii până la locul unde a rămas bicicleta s-a măsurat o distanță de 36,30 metri.

Poziția victimei, a bicicletei și a autoturismului nu au fost modificate după accident;

- autoturismul prezenta avarii la de protecție în partea dreaptă și la aripa dreapta față. de semnalizare dreapta-față era spartă;

- bicicleta avea ambele roți deformate iar cadrul era îndoit;

- de circulație pe care se deplasau învinuitul și victima avea o lățime de 2,90 metri, mărginită de acostament apoi spațiu.

In cauză s-a procedat la efectuarea unei expertize criminalistice în vederea elucidării împrejurărilor in care a avut loc accidentul și a posibilităților de evitare.

Din cauza faptului că autoturismul prezenta defecțiuni la sistemul de frânare precum și a faptului că pe carosabil, nu s-au constatat urme de frânare, viteza in momentul anterior producerii accidentului s-a stabilit prin aproximare la 57 km/, in calcul folosindu-se distanța la care mașina s-a oprit după impact, durata întârzierilor involuntare și coeficientul de decelerare.

Dacă sistemul de frânare ar fi funcționat la întreaga capacitate ( și nu doar in proporție de 50%) accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu 37 km/.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din coroborarea următoarelor probe:

- proces-verbal de cercetare la fața locului (5-7 up) și planșa fotografice (8-16 up);

- procesele-verbale ale inspecției tehnice ( 17-19 up) raport de expertiză criminalistică nr.161/30.10.2007 - ( 23-25up)

- raport de necropsie nr.1304/11.09.2006 (30-33 up)

- declarațiile inculpatului (44-49 p și 14 din dosarul instanței).

- declarațiile martorilor (35-41 p) și au simțit doar șocul provocat de trecerea autoturismului peste " un obstacol".

În drept, fapta inculpatului -, care, la data de 4.09.2006, în timp ce conducea autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare -, pe DE 583, în condițiile în care sistemele de frânare, iluminare, direcție și rulare ale autoturismului prezentau defecțiuni, a accidentat pe numitul, care, în stare de ebrietate, circula cu bicicleta neechipată cu lumini și dispozitive reflectorizante, în urma coliziunii rezultând decesul numitului. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.

Inculpatul - a nesocotit următoarele dispoziții:

- art.10 al. 1 din OUG 145/2002 - "este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic".

-art.48, art.49 al. 1 din OUG 195/2002 -,conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră in condiții de siguranță." " maximă de viteză in localități este de 50 km/".

Victima a nesocotit următoarele dispoziții:

-art.161 al.1 lit. f) din RA OUG 195/2002: " se interzice conducătorilor de bicicletă, să circule in timp ce se află sub influența alcoolului".

-art.161 al.1 lit. e) din RA OUG 195/2002 cu referire la art.14 din RA OUG 195/2002: " se interzice conducătorilor de bicicletă să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă". cu bicicleta neechipată in față cu lumină de culoare albă sau galbenă iar in spate cu lumină de culoare roșie și cu cel puțin un dispozitiv fluorescent - reflectorizant, vizibil, de aceeași culoare. Bicicleta trebuia să fie echipată și cu elemente sau dispozitive care în mișcare să formeze un cerc continuu, fluorescent - reflectorizante de culoare portocalie, fixate pe spițele roților.

În consecință, instanța reține, alături de vinovăția inculpatului, și culpa concurentă a victimei,în proporție de 50%.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile enumerate de art. 72 Cp. și anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret, urmarea produsă și circumstanțele personale. Sub acest ultim aspect, instanța constată că inculpatul nu prezintă antecedente penale - așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului și că a nu a contestat condițiile comiterii accidentului, cooperând cu autoritățile.De asemenea, inculpatul, după producerea accidentului, și-a oferit sprijinul familiei decedatului, în concret, plătind părții vătămate suma de 17oo lei (7 00 lei, potrivit declarațiilor celor două părți și 1000 lei atestați de înscrisul de la fila 23 ).

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că scopul avut în vedere de legiuitor, statuat în art. 52 Cod penal, poate fi atins și fără executarea efectivă, prin privare de libertate, astfel încât va face aplicarea art. 81 și 82 Cp. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Sub aspectul acțiunii civile formulate în cauză, instanța reține următoarele:

După ce s-a constituit parte civilă, numita a renunțat fără echivoc la pretențiile civile formulate, revenind peste două termene de judecată cu o cerere de despăgubire ce cuprinde pretenții bănești cu mult crescute față de cele dintâi.

Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează exercitarea acțiunii civile, potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății, instanța a luat act de renunțarea, irevocabilă, a părții civile la pretențiile civile formulate în nume propriu.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată pentru minora (născută la data 12. 09.1992), întrucât instanța de judecată a acționat și din oficiu asupra reparării pagubei. a fila 22 se află cuponul de pensie de urmaș ce relevă faptul că minorei i se acordă pensie în cuantum de 151 lei, astfel că, prin raportare la venitul minim pe economie, nu se mai obține nici o diferență la plata căreia să fie obligat inculpatul (asiguratorul).

În ceea ce privește suferința morală a părții civile minore, instanța a reținut că partea civilă minoră a fost privată în mod brusc și nemeritat prin fapta inculpatului de un mediu familial normal, dezvoltarea sa morală fiind marcată de dispariția prematură a tatălui său, fiind lipsită de climatul familial normal, de dragostea părintelui ei, protecția și confortul psihic normal al familiei biparentale.

Instanța apreciază că, prin folosirea sumei de 25.000 de lei (de asemenea în considerarea culpei concurente a victimei), partea civilă va putea complini bucuriile firești de care a fost lipsită prin fapta inculpatului.

Cu privire la angajarea răspunderii asigurătorului SC SA, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 49 din Legea 136/1995, modificată și republicată, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, inclusiv în situația în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

Față ce cererea expresă formulată de partea civilă,prin apărător, de obligare a asiguratorului la plata despăgubirilor,față și de disp. art. 57 din Legea 136/1995, instanța a obligat asiguratorul la plata despăgubirilor sus cuantificate.

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal au declarat apel părțile civile și și asiguratorul SC SA.

În privința laturii penale a cauzei, părțile civile au solicitat ca pe baza probatoriului administrat să se rețină culpa exclusiva a inculpatului, procedându-se la modificarea sentinței în acest sens.

În latura civila a cauzei, s-a criticat sentința fondului întrucât prima instanța a considerat greșit că a renunțat la pretenții, în condițiile în care declarația sa se referă doar despăgubirile solicitate de la inculpat și nu și cu privire la pretențiile formulate fața de asigurator. S-a susținut că la data formulării declarației de renunțare la pretenții, asiguratorul nu fusese introdus în cauza, astfel că aceasta declarație rămâne fără efect în privința asiguratorului. În consecința, s-a solicitat modificarea sentinței și obligarea asiguratorului la despăgubiri în favoarea părții civile, potrivit art. 3, 9, 41, 44, 49 și 55 din Legea nr.136/1995, cu aplicarea Ordinului CSA nr. 3.108/2004, art. 19,20,29, 30, anexa 3. Sub aspectul cuantumului daunelor acordate părții civile, s-a arătat că acestea sunt de 10 ori mai mici decât limita prevăzută în anexa 3 la Ordinul CSA nr.3108/2004

Apelanta asigurator de răspundere civilă auto a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii civile, în sensul că potrivit Deciziei nr.1/2005 a Înalte Curți de Casație și Justiție, prevederile art.14 și 15 Cod procedura penală, acțiunea civila este guvernata de principiul disponibilității, instanța neputând soluționa acțiunea decât în limitele investirii sale; în consecința, asiguratorul nu poate fi obligat la repararea pagubei decât în măsura în care părțile civile pretind expres acest lucru, răspunderea asiguratorului, fiind potrivit art.57 din Legea 136/1995 subsidiara și facultativa. Întrucât în cauza părțile civile au solicitat exclusiv obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, instanța de judecata nu putea obliga asiguratorul la plata acestora. Instanța trebuia să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, partea vătămata depășind cu mult termenul procedural - citirea actului de sesizare - până la care putea determina limitele constituirii de parte civila, solicitând doar prin concluziile asupra fondului obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor. Asiguratorul nu poate fi obligat la plata daunelor morale potrivit art.42 pct.2 din Ordinul 308/2004, și cu atât mai puțin la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în care inculpatul este cel răspunzător de declanșarea procesului penal.

Prin decizia penală nr.181/2.04.2009 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

Admite apelul declarat de apelanta - asigurator de răspundere civilă SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului B sub nr. J-40-8364/1994, Cod fiscal R- împotriva sentinței penale nr.4001 din 22.12.2008, a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr-,sentință pe care o desființează în parte în latura civilă, doar în sensul constatării opozabilității obligației de plată a despăgubirilor civile față de inculpatul.

Rejudecând cauza, in limitele desființării sentinței:

In baza art.51 alin.1 din Ordinul nr. 3.116 din 29 iunie 2005
pentru punerea in aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, constată că obligația la despăgubire integrală a părții civile stabilită in cauză, in sarcina asiguratorului de răspundere civilă SC SA, este opozabilă inculpatului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantele - părți civile și, ambele domiciliate în comuna, județul I împotriva sentinței penale nr.4001 din 22.12.2008, a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr-.

În baza art.189 Cod procedura penala onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat (delegația 1837/2009) în cuantum de 200 lei va fi avansat in fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare apelantă - parte civila la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului formulat de apelanta SC SA, rămân în sarcina statului.

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, culpa inculpatului în ce privește faptele deduse judecății, la producerea accidentului contribuind, în proporție egala conduita însăși a victimei.

Sub acest aspect, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanța a reținut culpa victimei în proporție de 50%, iar apărările părților civile privind culpa exclusiva a inculpatului nu pot fi reținute. Alcoolemia victimei - 2,50 %o în momentul decesului, neechiparea corespunzătoare a mijlocului de transport pe timp nocturn sunt elemente de natura a obiectiva în plan material atitudinea subiectiva culpabila a victimei, care nu apreciat corespunzător, deși putea și trebuia, riscurile la care se expunea prin înscrierea la traficul rutier în stare de ebrietate si fără a deține asupra mijlocului de transport, elemente de semnalizare necesare.

Tribunalul a apreciat că sentința penala pronunțata este legala și temeinică în latura penala, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță dând eficiența tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

Modalitatea de individualizare a executării pedepsei satisface de asemenea exigențele procesului penal, apreciindu-se corect că, fiind o infracțiune din culpă și fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, raportat la toate datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

În ceea ce privește latura civila a cauzei, criticele formulate de părțile civile sunt neîntemeiata pentru următoarele considerente:

Partea civila s-a constituit parte civila în cauza în cursul urmăririi penale, precizându-și pretențiile în fața instanței în ședința din 20.10.2006.

La data de 11.03.2008 în fața avocatului, partea civila a declarat expres că înțelege să retragă orice pretenții materiale și morale fața de inculpatul, declarația fiind consemnata în încheierea de dare de data certa din 11.03.2008.

Fața de conținutul declarației, tribunalul a reținut că exercițiul dreptului părții civile la despăgubiri s-a stins prin renunțare, ca act juridic unilateral. În consecința, pretențiile formulate ulterior și împotriva asiguratorului de răspundere civila delictuala nu pot fi analizate ca exercițiu al unui alt drept subiectiv, atâta vreme cât asiguratorul răspunde în locul și pentru inculpat, potrivit condițiilor contractului de asigurare. Renunțarea având caracter definitiv, ea nu poate fi retractată sau condiționată, ci eventual anulata pentru existența vreunui viciu de fond/forma

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile, acesta reprezintă o reparație echitabila a prejudiciului suferit.

Față de decesul tatălui, este incontestabil că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral, fiind lipsita de ocrotirea și îngrijirea obișnuita din partea părintelui firesc, fiind privată în mod brusc și nemeritat prin fapta inculpatului de un mediu familial normal.

În raport de gravitatea suferințelor morale produse părții civile, reținând și culpa concurenta a victimei, se apreciază că suma acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevăzut de art. 14 din Codul d e procedură penală și art. 998 și următoarele din Codul civil, nefiind necesară mărirea acestor despăgubiri, în condițiile în care daunele morale se stabilesc și raportat la gradul de vinovăție reținut în sarcina inculpatului.

În ce privește latura civilă a cauzei, criticile aduse de asiguratorul de răspundere civilă SC " " SA România sunt parțial întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Partea civila s-a constituit parte civila în cauza în cursul urmăririi penale, indicând expres si faptul că victima avea și un copil minor, la data decesului,.

Potrivit art.17 alin.1 și 3 Cod procedura penala acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoana lipsita de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă; instanța este obligata să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei si a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituita parte civila.

Fața de dispozițiile legale citate, minora a fost citata din oficiu în calitate de parte civila în cauza.

În consecința, exercițiul acțiunii civile a fost realizat anterior citirii actului de sesizare al instanței, potrivit art.16 alin.2 Cod procedura penala, însă părțile au înțeles ulterior să modifice atât cuantumul pretențiilor solicitate, cât si persoanele, în sens larg, împotriva cărora au exercitat acest drept, asiguratorul, legal citat, neformulând vreo opoziție fața de chemarea sa în proces.

În consecința, criticile asiguratorului legate de modalitatea de exercițiu al dreptului la acțiune privind despăgubirile nu pot fi primite, părțile civile indicând expres prin cererea formulata la termenul din 09.09.2008 că temeiul pretențiilor formulate este reprezentat de prevederile Legii 136/1995.

Nici critica referitoare la obligarea sa la plata daunelor morale și cheltuielilor judiciare nu a fost întemeiată

Prin acordarea daunelor morale nu se urmărește restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, ci procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care părțile civile au fost private.

Tribunalul a considerat că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul și asigurătorul au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate. În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și abrogarea dispozițiilor art. 57 din același act normativ, obligația de reparare a pagubei incumbă atât inculpatului cât și asiguratorului de răspundere civilă auto, până la limita legală și numai inculpatului pentru eventuala diferență până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Potrivit art.51 din Ordinul 3116/2005, pentru punerea in aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, irevocabilă și investită cu formulă executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentelor norme.

Deoarece, în cauză, părțile nu au convenit asupra despăgubirilor, potrivit dispozițiilor citate, cuantumul daunelor datorate de asigurator se stabilește prin hotărâre judecătorească, fiind opozabile asiguratului, chiar și în lipsa acordului de plată al acestuia.

În termenul prevăzut de art. 383 Cod procedură penală, hotărârea tribunalului a fost recurată de inculpatul, părțile civile și și asigurătorul SC SA.

În recurs sunt reiterate aceleași critici formulate în apel, cu aceeași argumentare.

Astfel, inculpatul, solicită reaprecierea probelor, reținerea culpei exclusive a victimei.

Părțile civile solicită rejudecarea cauzei de către instanța de fond, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală, referindu-se la "cererea de despăgubiri formulată de partea civilă împotriva asiguratorului".

În subsidiar, părțile civile solicită obligarea asiguratorului la plata sumelor solicitate adică 15.000 lei daune materiale în favoarea părții civile și câte 200.000 lei cu titlu de daune morale, atât pentru cât și pentru -.

Asiguratorul solicită obligarea exclusivă a inculpatului la plata despăgubirilor civile, invocând disp. art. 57 din Legea 136/1995, ce prevede că răspunderea civilă delictuală aparține inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 și pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din coroborarea probelor administrate legal în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de ucidere cin culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, în condițiile reținerii culpei concurente a victimei, în proporție de 50%.

Coroborând procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de inspecție tehnică ale autovehiculului, raportul de expertiză criminalistică, raportul de necropsie, declarațiile inculpatului și cele ale martorilor, rezultă că atât inculpatul cât și victima nu au respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, inculpatul a încălcat următoarele obligații:

art.10 al. 1 din OUG 145/2002 - "este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic".

Victima a nesocotit următoarele dispoziții:

-art.161 al.1 lit. f) din RA OUG 195/2002: " se interzice conducătorilor de bicicletă, să circule in timp ce se află sub influența alcoolului".

Atât instanța de fond cât și cea de apel, au constatat temeinic că există o culpă concurentă, stabilind corect și procentul de 50%, probele administrate dovedind fără dubiu acest fapt.

Evident că, acest procent al vinovăției se reflectă și în latura penală, influențând cuantumul despăgubirilor acordate părților civile.

În ce privește recursul părților civile, Curtea reține că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală, întrucât instanța s-a pronunțat atât cu privire la cererea de despăgubiri formulată de partea civilă de obligare la despăgubiri a asiguratorului, cât și cu privire la toate cererile formulate de celelalte părți.

, constituită parte civilă la urmărirea penală, și-a precizat pretențiile în instanță la data de 20.10.2006, pentru ca la data de 11.03.2008 să declare expres că înțelege să retragă expres orice pretenții materiale și morale față de inculpat. Deci exercițiul dreptului părții civile la despăgubiri, s-a stins prin renunțare, ca act juridic unilateral argument corect reținut și de instanța de fond și respectiv de apel.

Reținându-se culpa concurentă a victimei, în raport de probele dosarului, rezultă că suma acordată părții civile corespunde cerințelor unei juste despăgubiri, daunele morale urmând să dea o satisfacție morală celui îndreptățit, fără însă a putea să asigure o compensare suficientă, având în vedere pierderea unei vieți omenești, ce nu poate fi cuantificată în bani.

Inculpatul și asigurătorul au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate, disp. art. 58 din Legea 136/1995 cu modificările ulterioare, fiind clare în acest sens.

În cazul producerii accidentelor de circulație soldate cu prejudicii și în care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, răspunderea civilă reglementată în art. 998 Cod civil, coexistă cu răspunderea contractuală a asiguratorului, reglementate prin Legea 136/1995, republicată.

Într-o atare situație, atunci când nu s-a realizat o înțelegere între părți, potrivit art. 51 din Ordinul 3116/2005 de aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, fiind opozabile asiguratului, asigurătorul urmând a acorda despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească, chiar și lipsa acordului de plată al acestuia.

În cererea de la fila 68 dosar fond, precizându-și pretențiile civile, părțile civile menționează că temeiul legal al acestora îl constituie dispozițiile Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările.

Încă de la urmărirea penală, a precizat că are un copil minor, pentru care acțiunea civilă s-a pornit și s-a exercitat din oficiu, așa încât exercițiul acțiunii civile pentru aceasta a fost realizat și anterior citirii actului de sesizare al instanței, fiind incidente dispozițiile art. 17 al. 1 și 3 Cod procedură penală și art. 16 alin. 2 Cod procedură penală.

La termenul din 8.04.2008 când a fost legal citat în proces, asiguratorul nu a manifestat vreo opoziție, cunoscând exact care este întinderea drepturilor și obligațiilor conferite prin Legea 136/1995 date fiind raporturile contractuale și răspunderea ce îi revenea.

Constatând că nu este incident nici vreunul din cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹Cod procedură penală în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală ce reglementează plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul, de părțile civile și și de asiguratorul SC "" SA, împotriva deciziei penale nr. 181/2.04.2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe fiecare dintre recurenți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare; onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul recurent, în sumă e 200 lei, va fi avansat din fondurile speciale ale

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.XI.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

04.01.2010

Tribunalul Iași:

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 762/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 762/2009. Curtea de Apel Iasi