Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 832/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR.832/R/ Dosar nr.238/322/R/P/2006

Ședința publică din data de: - 04 2009

PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - judecător

- - - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către inculpatul și a recursului promovat de părțile responsabile civilmente SC" "SA B și Spitalul Județean de Urgență B, împotriva Deciziei penale nr.51/A din data de 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursurilor în ședința publică din 2 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 2009.

În urma deliberării, instanța pronunțat hotărârea de mai jos:

CURTEA:

Asupra recursului penal de față:

Prin Decizia penală nr.51/3 aprilie 2009 Tribunalului Covasna, au fost admise apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, împotriva Sentinței penale nr.41/2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, care a fost desființată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, greșita aplicare a art.13 Cod penal, privind pedeapsa complementară și cuantumul despăgubirilor civile și, cu prilejul rejudecării în aceste limite, s-a dispus:

Reducerea pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, de la 3 ani și 9 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare.

Înlăturarea din sentință a aplicării art.13 Cod penal, referitor la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b și lit.c Cod penal, precum și a dispozițiilor art.86/7, art.86/8 alin.1, alin.2, alin.3 și art.86/9 Cod penal, privind executarea pedepsei la locul de muncă.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art.82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, cu aplicarea art.13 Cod penal, privind pedeapsa accesorie.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.

Înlăturarea din sentință a dispoziției privind obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B să plătească părților civile, senior, și, junior, suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:

Prin Sentința penală nr.41 din 9 aprilie 2008 Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunțată în dosarul penal nr-, inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 3 1967 în mun.B, studii Școala post liceală sanitară, asistent medical la Spitalul, " din mun.I, cu stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, divorțat, cu doi copii minori, domiciliat în mun.B,-,.C,.2, jud.B, cu reședință în mun.I,-,.35,.A,.5, jud.I, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

S-au aplicat dispozițiile art.13 Cod penal privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, Teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

În baza dispozițiilor art.86/7 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei principale la locul de muncă în cadrul " MI "-I, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J-, CUI R -.

Pe durata executării pedepsei inculpatul a fost obligat să îndeplinească toate îndatoririle de la locul de muncă, cu respectarea limitărilor drepturilor stabilite la art.86/8 alin.1 literele,a"-,f" Cod penal.

În baza dispozițiilor art.86/8 alin. 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei inculpatul a fost lipsit de exercițiul dreptului electoral de a fi ales.

În baza art.86/8 alin.3 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca, pe durata executării pedepsei, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, la datele fixate de acesta și la care:

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au aplicat dispozițiile art.86/3 alin.2 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/9 Cod penal, privind revocarea executării pedepsei la locul de muncă.

S-au respins pretențiile formulate de părțile civile Spitalul Municipal,cu sediul în mun.O, jud.B și Serviciul de Ambulanță Județean B, cu sediul în mun.B, str.- -,.4,.F,.4, jud.B, privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 192,88 lei, respectiv 350,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

S-au admis pretențiile formulate de părțile civile -, sen. domiciliat în mun. T,-, jud. H, și -, jr. ambii domiciliați în mun. Tg. S,-,. 3,. A,. 27, jud. C și în consecință, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, cu sediul în mun. B,--4, să plătească acestora 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în solidar și echivalentul în lei, în funcție de cursul de referință leu/Euro al Băncii Naționale al României valabil la data plății, a sumei de 15.000 Euro, cu titlu de daune morale.

Asigurătorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA, cu sediul în mun. S,-, jud. S, a fost obligat să plătească din sumele de mai sus, în locul inculpatului și al părții responsabile civilmente Spitalul Județean de Urgență B, în baza contractului de asigurare seria - nr. - a răspunderii civile decurgând din practica medicală, suma de 4.000 lei.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, să plătească statului 2.000 lei cheltuieli judiciare și suma de 500 lei cheltuieli judiciare către părțile civile, în solidar.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în perioada 30.12.2003-2.01.2004, cu ocazia petrecerii de anul nou, un grup de aproximativ 20 tineri, printre care și victima -, au petrecut în locuința numitului, situată în comuna, B, petrecerea fiind organizată de nepotul acestuia din urmă, perioadă în care s-au consumat cantități foarte mari de alcool.

Victima - a ajuns într-o stare avansată de ebrietate, sens în care la data de 1.01.2004 a spart un geam de la o ușă, iar în dimineața zilei de 2.01.2004, în jurul orelor 08,30, l-au găsit la ieșirea din casă spre grădină, afară, lângă trepte, în poziție semighemuită, cu pantalonii în vine, într-un tricou, și din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța conchide faptul că în dimineața zilei respective victima necunoscând zona, a căzut pe treptele ce duc spre pivnița casei și pe fondul consumului de băuturi alcoolice nu a mai reușit să intre în casă, rămânând o perioadă de timp afară în frig, până când a fost găsit.

Persoanele care l-au găsit, l-au dus în casă, au anunțat telefonic pe mama sa, care a declarat că nu are mijloc de transport cu care să se deplaseze în comuna, motiv pentru care a fost chemată salvarea de la Spitalul municipal O, loc unde a fost internat la secția chirurgie, cu diagnosticul "contuzie forte de șold și coapsă dreaptă, cu fractură de ram ischiatic drept, hematom compresiv coapsă dreaptă, șoc hipotermic și traumatic, comă alcoolică" și i s-a instituit tratament intensiv de deșocare. Evoluția stării sale a fost dificilă, cu tumefacția progresivă a coapsei și gambei drepte, cu tulburări de sensibilitate, absența pulsului la artera poplitee dreaptă. La radiografia bazinului s-a relevat o fractură posterioară a cavității cotiloidiene.

Având în vedere evoluția agravată și leziunile ce necesitau investigații și tratament ortopedic, s-a decis transferarea sa la Spitalul Județean de Urgență B, transferul efectuându-se la solicitarea medicului specialist, cu salvarea și cu însoțitor medical, între orele 11,45-12,30, diagnosticul fiind "contuzie forte șold și coapsă dreaptă, hematom compresiv coapsă dreaptă, fisură ischiatică dreaptă, șoc hipotermic și traumatic, cu mențiunea că se află în stare agravată".

La Spitalul Județean de Urgență B, a fost dus la serviciul de urgență - primire, unde de serviciu era inculpatul, ce lucra acolo în calitate de asistent medical, doctor de gardă fiind martorul, care se afla pe secție.

Inculpatul a consemnat în registrul de primire, la poziția nr. 56, numele pacientului "- - 17 ani - Tg. S" și diagnosticul "contuzie forte șold și coapsă dreaptă, degerături, șoc hipotermic" și l-a anunțat telefonic pe medicul de gardă despre aducerea pacientului.

La o perioadă scurtă de timp, au ajuns și părinții victimei, - sen. și, precum și fratele său -, jr.

Victima se afla în cabinetul de primire urgențe, iar mama sa l-a întrebat pe inculpat cu privire la starea de sănătate a fiului său, la care inculpatul a afirmat că este necesar ca victima să fie transportată de urgență și internată la spitalul din mun. I, neexcluzând ideea transportării victimei la Spitalul mun. B, aceasta și pe motivul că mun. B este mai aproape de domiciliul din Tg.

Aceste discuții au fost purtate de către inculpat cu ambii părinți ai victimei, care i s-au adresat inculpatului cu apelativul "domnul doctor" și pe tot parcursul acestor discuții inculpatul nu a negat faptul că ar fi doctor și nu a adus la cunoștința celor doi că este numai asistent medical, iar decizia de internare și de transferare al fiului lor urmează să fie luată numai de către un doctor, el neavând competență profesională în acest sens.

Punându-se problema transportului, tatăl victimei a cerut ca transportul să se facă cu o salvare, iar inculpatul i-a replicat faptul că dacă transportul se face la cerere, fără ca pacientul să fie internat, costul transportului urma să fie suportat de către părinții victimei, în sumă de aproximativ 600 lei, sumă care urmează să fie plătită anticipat.

Între părți s-a purtat o discuție în sensul că transportul să fie efectuat cu autoturismul marca proprietatea tatălui victimei, însă pe motivul că acest autoturism nu avea o stare tehnică corespunzătoare, inculpatul s-a oferit să asigure el transportul cu un taxi, sens în care inculpatul telefonic, de la dispeceratul unei firme de taxi, a chemat un taxi și ca coincidență pe motivul că exista o stație de taxi chiar în parcarea situată în apropierea Spitalului de Urgență B, dispeceratul a trimis un taxi, marca Skoda, taxi care era proprietatea inculpatului și închiriat respectivei firme și condus de către martorul.

Costul transportului de la B la Baf ost achitat de către tatăl victimei, care a plătit în avans contravaloarea călătoriei în sumă de 100 USD, sumă care a fost remisă inculpatului personal, după care victima a fost decuplată de către inculpat de la perfuzia pe care o avea, care era deja terminată și datorită modului de transport al victimei nu era posibil să fie conectat din nou la soluție perfuzabilă, și transportată pe brațe de la targă la mașina taxi, învelit în pături și așezat pe scaunul din dreapta față, care a fost rabatat la maxim.

După ce victima a fost urcată în taxi, inculpatul a cerut părinților să semneze în registru pentru plecarea victimei, după ce prealabil a luat datele personale ale mamei, iar părinții au semnat. Inculpatul a consemnat în registrul de consultații faptul că victima "pleacă la B la cerere".

Instanța reține faptul că părinții și victima au stat la Spitalul B aproximativ 20 minute, aceasta și pe motivul că în Registrul de Consultații Medicale poziția 56 este înregistrată la 12.10, iar următoarea la 12,30.

Mama victimei s-a urcat în taxi pe bancheta din spate, iar tatăl și fratele victimei au mers cu în urma taxiului. La scurt timp după plecarea autoturismului cu victima la primire urgențe, a sosit și medicul de gardă, căruia inculpatul i-a spus că pacientul a fost luat de părinții săi.

După ce au rulat câțiva km. cu victima, la ieșirea din mun. B, aceasta a decedat și la cererea părinților, martorul și-a continuat drumul până la Tg. S, unde cadavrul a fost depus la Spitalului Municipal Tg. S, după care a revenit în mun. B, la inculpat, căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, iar inculpatul a adăugat în registrul de consultații la poziția 56 mențiunea că " expres internarea".

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o poziție nesinceră, în sensul că în spitale există uzanța ca și unui asistent medical lumea să i se adreseze cu apelativul "domnul doctor", precum și faptul că decesul victimei nu a avut loc din cauza conduitei sale profesionale, învederând și faptul că șocul hipotermic suferit de către victimă putea produce o tromboză pulmonară extinsă, ceea ce ar fi condus la infarct pulmonar și infarct miocardic acut.

Cu privire la conduita profesională, în speță, a inculpatului, se impun următoarele precizări:

Inculpatul, în calitate de asistent medical, nu era îndreptățit să se pronunțe cu privire la măsurile de luat față de pacient., ajungând într-un spital de urgență, în "stare gravă", așa cum a consemnat chiar inculpatul în registrul de consultații, nu putea părăsi spitalul fără a i se face un control, în urma căruia funcțiile vitale să îi fie stabilizate (spitalele sunt obligate să acorde primul ajutor dacă starea celui în cauză este critică, iar numai după stabilizarea funcțiilor vitale se va asigura transportul obligatoriu medicalizat la altă unitate spitalicească, după caz - art. 5 al. 1 din Legea spitalelor nr. 270/18.06.2003, publicată în Of. 438/20.06.2003).

Art. 8 din aceeași lege arată că spitalul de urgență este spitalul care dispune de o structură complexă de specialități, dotare cu aparatură medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament și accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgență funcționează obligatoriu departamentul de urgență, care, în funcție de necesități, poarte avea și un serviciu mobil de urgență, reanimare și transport medicalizat".

În speță, Spitalul Municipal B este un spital de urgență și conform susținerilor medicului, dispunea de serviciile de specialitate necesare efectuării eventualei operații a victimei.

, în limita capacității sale, trebuie implicat și el în procesul de luare a deciziei privind efectuarea intervenției medicale. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienților arată în art. 1 lit. "d" că prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament, act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare. Art. 13 din această lege arată că pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și în scris răspunderea, consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

Art. 16 arată că dacă se cere consimțământul reprezentantului legal, pacientul trebuie implicat în luarea deciziei, atât cât permite capacitatea sa de înțelegere.

Art. 17 arată că dacă furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să-și dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj constituită din trei medici pentru pacienți internați în spitale, și din doi medici pentru pacienți din ambulatoriu.

Art. 32 al. 2 arată că la solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire și tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.

Inculpatul, prin conduita sa, a permis părăsirea spitalului de către victimă, în absența medicului, a efectuării unui control de către medic, a deciderii de către cei îndreptățiți conform legii (o comisie formată din trei medici, dacă luăm chiar și varianta nedovedită că părinții ar fi refuzat internarea fiului aflat în stare gravă), asupra măsurilor de luat pentru pacient, nu a îndrumat pe părinți spre transportul cu ambulanța spitalului, la care pacientul avea dreptul gratuit în orice fază a tratamentului (fiind în vârstă de până la 18 ani -OUG 150/2002, fiind o urgență și fiind asigurat, fiind în șoc hipotermic - Ordinul 22/16.01.2003 al Ministerului Sănătății și Ordinul 14716.01.2003 al CNAS), a angajat pacientul într-un transport nemedicalizat, fără a se discuta cu unitatea spitalicească unde pacientul trebuia dus, nu a explicat pacientului consecințele opririi actelor medicale ca urmare a refuzului de internare.

Acestea contravin atât normelor legale anterior descrise, cât și fișei postului inculpatului, în care se arată la capitolul "responsabilitatea și atribuțiile implicate de post", că trebuie să-și exercite profesia de asistență medicală în mod responsabil și conform pregătirii profesionale, că răspunde de îndeplinirea promptă și corectă a sarcinilor de muncă, trebuie să respecte deciziile luate în cadrul serviciului de personalul căruia i se subordonează, să asigure îndeplinirea lor, să preia bolnavul în camera de stabilizare și în celelalte camere ale departamentului, să îl supravegheze continuu, să efectueze tratamentul prescris de medic, să anunțe medicul despre evoluția bolnavului, să pregătească fizic și psihic pacienții pentru examinările necesare, să respecte drepturile pacienților, conform Ordinului Ministerului Sănătății, etc.

Instanța constată că la data de 5.01.2004 a avut loc autopsia victimei, prinraportul de constatare medico - legală nr. 3/14.01.2004formulându-se următoarele concluzii: moartea victimei a fost violentă și s-a datorat consumului excesiv de alcool, urmat de expunere îndelungată la frig, care a creat un infarct pulmonar acut și tromboză vasculară pulmonară, fapt confirmat histopatologic. Leziunile traumatice descrise sunt superficiale, nefiind cauzatoare de moarte și ar fi necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Nici autopsia, nici interpretarea filmului radiologic nu au confirmat existența traumatismelor osoase diagnosticate inițial la spitalul Municipal

IML Tg. Mae fectuat o expertiză medico-legală privind stabilirea cauzei decesului și a responsabilității medicale, astfel înraportul nr. 1067/03.05.2004 al IML Tg.se arată că, "cauza decesului lui - de 18 ani a fost șocul hipotermic survenit în urma expunerii îndelungate la acțiunea temperaturilor exterioare scăzute, posibil favorizate de impregnația alcoolică (nu s-a prelevat sânge pentru stabilirea alcoolemiei). Conduita medicală a medicilor din cadrul Spitalului Municipal Oaf ost corectă, agravarea stării pacientului a justificat trimiterea acestuia la unitatea sanitară - eșalon superior. La Spitalul Județean B, starea bolnavului necesita luarea deciziei de internare, investigarea și administrarea tratamentului adecvat. Această decizie se ia de medicul de gardă. Luarea deciziei de trimitere a pacientului la altă unitate sanitară de către un asistent medical, fără consult și avizul medicului de gardă, reprezintă o nerespectare a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii ori efectuarea unei anume activități. În contextul concret al cazului, neinternarea bolnavului reprezintă o neglijență medicală care a condus la pierderea șansei de supraviețuire.

Înavizul medico-legal nr. 1/E2/28.01.2005, Comisia de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg. M,ca urmare a solicitării de către inculpat a obiectivelor de expertiză cu privire la cauza și natura morții și responsabilitatea medicală, se arată că " asistența medicală a fost adecvată în cadrul Spitalului Municipal O, și transferul la un spital județean a fost motivat. În Spitalul Județean B, numitul trebuia examinat obligatoriu de medicul de gardă - de serviciu - care nu este de competența asistentului medical, care de altfel nu are calitatea de a lua decizii de specialitate. ar fi fost indicată cu scopul explorării clinice, paraclinice și terapiei susținute. În situația neinternării, transportului fără asistență de specialitate, persoana în cauză și-a pierdut șansa de supraviețuire. În cazul persoanelor care au capacitatea de discernământ, există posibilitatea din partea acestora de a refuza internarea sau de a accepta o atitudine terapeutică, indiferent care ar fi aceasta, dar acest opinii nu se pot aplica, practic, din partea altor persoane".

Prinavizul nr. E1/3464din 13.05.2005 al Comisiei Superioare Medico-Legală din cadrul IMLse arată că se aprobă avizul medico-legal nr. 1/E2/28.01.2005 al IML Tg. M, cu precizările că în cazul de față, întreruperea oricărui tratament reprezintă pierderea șansei de supraviețuire. Întreruperea tratamentului și luarea deciziei de a transporta pacientul la altă unitate sanitară, de către un cadru sanitar, fără consultul și avizul medicului, într-un spital, reprezintă o abatere profesională, care în cazul de față poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire.

În toate aceste expertize s-a răspuns la întrebările formulate de inculpat. Astfel, s-a menținut constatarea din raportul de autopsie (moartea victimei a fost violentă și s-a datorat consumului excesiv de alcool, urmat de expunere îndelungată la frig, care a creat un infarct pulmonar acut și tromboză vasculară pulmonară, fapt confirmat histopatologic) și din raportul 1067/03.05.2004 al IML Tg. M ("cauza decesului lui - de 18 ani a fost șocul hipotermic survenit în urma expunerii îndelungate la acțiunea temperaturilor exterioare scăzute, posibil favorizate de impregnația alcoolică - nu s-a prelevat sânge pentru stabilirea alcoolemiei), faptul că în Spitalul O s-a procedat corespunzător de către cadrele medicale și transferul la un spital județean a fost motivat. De asemenea, în toate expertizele s-a calificat ca neregulamentară neinternarea pacientului la B de către un asistent medical, concluzionându-se că întreruperea tratamentului și luarea deciziei de a transporta pacientul la altă unitate sanitară, de către un cadru sanitar, fără consultul și avizului medicului, reprezintă o abatere profesională care, în cazul de față,poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire. De asemenea, s-a concluzionat și faptul că în urma conduitei inculpatului, victima și-a pierdut șansa de supraviețuire.

Astfel, reiese clar că urmarea imediată (moartea victimei) s-a datorat comei alcoolice și expunerii îndelungate la frig (fapta victimei), dar și conduitei inculpatului, datorită căreia victima și-a pierdut șansa de supraviețuire, pe care o avea (fapta inculpatului). Tocmai de aceea, rezultatul final al expertizei efectuate a fost că fapta inculpatului poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire.

Această concluzie este în concordanță și cu regulile de stabilire a conținutului concret al infracțiunii (latura subiectivă și latura obiectivă).

Astfel, în ce privește legătura de cauzalitate, adică relația de la cauză la efect ce trebuie să existe între acțiunea sau inacțiunea element material și urmarea imediată, pentru ca infracțiunea să existe, sunt cazuri când în antecedența cauzală întâlnește fapte ale mai multor persoane, care contribuie simultan sau succesiv la producerea rezultatului și pot exista și împrejurări cu legătură de cauzalitate care fac posibilă sau accelerează producerea urmării imediate.

Cu privire la latura civilă a prezentului proces penal, instanța reține următoarele:

Părțile civile -, sen. și -, jr. s-au constituit părți civile cu următoarele sume:

- 15.000 Euro, cu titlu de daune morale, pretenție față de care instanța conchide că prin decesul fiului și al fratelui, părțile civile au suferit și un prejudiciu de natură psihică, care poate fi acoperit prin obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, la plata unei sume de bani, sumă care poate acoperi în parte suferința cauzată familiei prin decesul victimei, motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile art.14, art.15 și art.16 pr.pen. rap. la art. 999 și art. 1000 și art. 1003.civ. va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata acestei sume.

- suma de 5.000 lei (cincimiilei), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pretenții care au fost dovedite prin actele depuse la dosar, sumă la care la fel instanța va obliga potrivit dispozitivului, aceasta având în vedere și relațiile existente între comitent și prepus.

Cu privire la pretențiile părților civile Spitalul municipal O și Serviciul de Ambulanță Județean B privind obligarea inculpatului la plata sumelor de192,88 leirespectiv 350,60 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare ale victimei, instanța având în vedere temeiurile de drept mai sus arătate atât în motivarea sentinței cât și în actul de inculpare, instanța va respinge aceste pretenții, urmând ca acestea să fie suportate din bugetul de stat.

Instanța având în vedere faptul că între Spitalul Județean de Urgență B și SC ASIGURĂRI SA exista încheiat contractul de asigurare seria - nr.- a răspunderii civile decurgând din practica medicală, precum și prevederile contractului de asigurare, prin care asigurătorul de răspundere civilă nu plătește daunele morale și nici prejudiciile cauzate cu intenție, însă în speța de față ne aflăm în situația unei culpe, raportat la suma cu care răspunde asiguratorul de răspundere civilă pentru inculpat și anume suma de 4.000 lei (patrumiilei), va obliga pe asiguratorul de răspundere civilă, ca din despăgubirile de mai sus să plătească în locul inculpatului și al părții responsabile civilmente suma de mai sus.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, motivat oral, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, instanța de apel să dispună, în principal, achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2. pen. având în vedere că între activitatea sa și moartea victimei nu există legătură de cauzalitate și că încălcarea unor atribuții de serviciu ar îndeplinii mai degrabă elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249. pen. sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată și aplicarea unei pedepse legale pentru această din urmă faptă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicată de prima instanță spre minimul special prevăzut de lege și modificarea modalității de executare a acesteia, în sensul suspendării condiționate a pedepsei, în condițiile art. 81, 82. pen.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel și partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate, privind latura civilă și rejudecând cauza sub acest aspect, instanța de apel să înlăture solidaritatea reținută de instanța de fond privind plata despăgubirilor civile acordate părților civile și a cheltuielilor judiciare, să reducă cuantumul acestor despăgubiri și obligarea asigurătorului de răspundere civilă să plătească în locul inculpatului întreaga sumă la care acesta a fost obligat.

În motivarea apelului partea responsabilă civilmente arată că, în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii solidare, pornind de la răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor, având în vedere că, chiar dacă inculpatul era asistent medical în cadrul Spitalului Județean de Urgență B și că a săvârșit fapta în timpul orelor de program, față de situația concretă în care acesta a înțeles să acționeze, văzând și reglementările legale speciale, a luat hotărâri, în urma unei decizii individuale, personale, care a dus la decesul victimei și care atrage răspunderea individuală a acestuia.

Totodată, se arată în motivarea apelului că, acordarea în totalitate a sumelor solicitate de părțile civile apare ca nejustificată, având în vedere că la producerea rezultatelor faptei a concurat și faptele victimei (consumul de alcool, neprezentarea acesteia de îndată la spital) și nu s-a făcut nici dovada tuturor cheltuielilor, apreciind că și cuantumul despăgubirilor morale este exagerat.

De asemenea, partea responsabilă civilmente mai arată că, în mod greșit, instanța de fond a obligat asigurătorul doar la plata sumei de 4.000 lei în locul inculpatului și a părții responsabile civile, având în vedere că din contractul de asigurare limita de despăgubire este mai mare, astfel că suma acordată cu titlu de despăgubiri civile se încadra în polița încheiată de Spitalul Județean de Urgență B, contract care îl cuprindea, în anexă, și pe inculpatul în cauză, deci asigurătorul poate fi obligat la plata întregii suma acordate.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel și asigurătorul de răspundere civilă S (4), nemotivat, însă pentru ședința publică din data de 29 septembrie 2008, acesta a depus la dosar o cerere prin care arată că își retrage apelul declarat ( 22.).

Examinând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivele de apel din apelurile declarate și în baza art. 371 al. 2. proc. penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în cadrul limitelor arătate de art. 371 al. 1. proc. penală, se constată că apelurile sunt întemeiate, însă și pentru alte motive decât cele invocate, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Cât privește încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se constată că prima instanță, în baza probelor administrate în cauză, a stabilit corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, deci sub acest aspect sentința este în afară de orice critici.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, la data de 3 ianuarie 2004, inculpatul în calitatea sa de asistent medical de serviciu în cadrul Unității Punctului de Urgențe al Spitalului Județean de Urgențe B, fără ca victima - să fie consultată de medicul de gardă, a luat hotărârea ca aceasta să nu fie internată în spital, care în timpul transportului către o altă unitate sanitară a decedat.

Față de starea de fapt mai sus reținută, văzând și responsabilitățile și atribuțiile cei reveneau inculpatului în calitatea sa de asistent medical de execuție în cadrul Secției al Spitalului Județean B, descrise și în fișa postului ( 211-213 p), din care rezultă că, după preluarea bolnavului, putea acționa doar sub coordonarea medicului, raportate și la concluziile expertizei medico-legale (45-47 p), din care rezultă că decizia de internare, investigarea și administrarea tratamentului adecvat se ia de către medicul de gardă și luarea deciziei de trimitere la altă unitate sanitară de către un asistent medical, fără consultul și avizul medicului de gardă, reprezintă o nerespectare a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei funcții ori efectuarea unei anume activități, în speță, neinternarea bolnavului reprezintă o neglijență medicală, care a dus la pierderea șansei de supraviețuire, concluzii menținute și prin avizele medico-legale date în cauză ( 230-231, 251 p), potrivit cu care întreruperea tratamentului și luarea deciziei de a transporta pacientul la altă unitate sanitară, de către un cadru sanitar, fără consultul și avizul medicului, reprezintă o abatere profesională, în cazul de față, poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire, tribunalul apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2. pen.

În consecință, apărarea inculpatului, în sensul că părinții victimei ar fi refuzat internarea acesteia și că fapta sa, eventual, ar întrunii elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor legale de serviciu, nu poate fi primită, din moment ce acesta nu putea dispune în nici un fel, deci nici asupra internării și nici asupra neinternării, decizie care aparținea exclusiv medicului de gardă. Astfel, prin luarea deciziei ca victima să fie transportată la altă unitate spitalicească, dându-și concursul pentru organizarea transportului, inculpatul a încălcat dispozițiile legale privind exercitarea profesiei de asistent medical, care a dus la pierderea șansei de supraviețuire a victimei și care în final a dus la decesul acesteia.

Chiar dacă între elementele materiale ale laturii obiective a celor două infracțiuni, respectiv uciderea din culpă, prev. de art. 178 al. 2. pen și neglijență în serviciu, prev. de art. 249. pen. pare că ar fi o similitudine și anume: nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, în cazul uciderii din culpă, respectiv neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, fie o îndeplinire defectuoasă a acestora, în cazul neglijenței în serviciu, cele două infracțiuni se deosebesc radical prinurmarea produsă, care în cazul infracțiunii prev. de art. 178 al. 2. pen. este moartea unei persoane, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 249. pen. producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unei unități dintre cele prevăzute de art. 145. pen, sau a unei pagube patrimoniale acesteia, ori vătămarea importantă a intereselor legale ale unei persoane și în forma agravantă, consecințe deosebit de grave (în sensul prev. de art. 146. pen.).

Așa fiind, instanța de apel va respingere cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 178 al. 2. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249. pen.

Însă, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, care rezultă din împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă, astfel cum au fost descrise mai sus, și persoana inculpatului, care este infractor primar, este încadrat în muncă, are 2 copii minori în întreținere și a avut o atitudine relativ sinceră în cauză, tribunalul constată că la individualizarea pedepsei, stabilită la 3 ani și 9 luni închisoare, instanța de fond nu a ținut seama în suficientă măsură de circumstanțele personale ale acestuia și apreciază că o pedeapsă mai mică, orientată spre limita minimă de 2 ani închisoare prevăzută de lege, ar fi suficientă pentru a satisface cerințele prev. de art. 72. pen. și ar fi de natură a atinge scopul acesteia, prev. de art. 52. pen.

În consecință, urmează a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al. 2. pen. de la 3 ani și 9 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, față de circumstanțele persoane ale inculpatului, arătate mai sus, fiind îndeplinite și condițiile art. 81.pen. tribunalul apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, sens în care, în baza art. 81. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82. pen. va stabilii pentru inculpat termen de încercare de 4(patru) ani și 6 (șase) luni, nefiind necesară executarea pedepsei la locul de muncă, cum a dispus instanța de fond.

Mai mult, potrivit art. 86/7 al.1 pen. în cazul în care instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, poate dispune executarea ei în unitatea în care inculpatul își desfășoară activitatea sau în altă unitate, doar cu acordul scris al unității în care urmează condamnatul să presteze munca, deci unitatea trebuie să-și dea acordul scris ca pedeapsa închisorii să poată fi pronunțată cu executarea la locul de muncă, ori în cauză, "adeverința" aflată la fila 338, prin care se adeverește că "inculpatul va fi salariat al -Mi SRL pe perioada detenției la locul de muncă", nu numai că nu îndeplinește cerința textului legal enunțat, sub aspectul acordului scris, dar nu cuprinde nici datele prev. de art. 422/1 pr. pen. necesare punerii în executare a executării închisorii la locul de muncă.

Așa fiind, urmează a se înlătura din sentința atacată aplicarea dispozițiilor art. 86/7, 86/8 al. 1, 2, 3 și 86/9 pen. privind executarea pedepsei la locul de muncă.

Văzând că fapta dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat anterior modificărilor aduse art. 71. pen. prin Legea nr. 278/2006, instanța de apel, prin aplicarea în cauză a art. 13. pen. nu va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii a unor drepturi prev. de art. 64. pen. și în consecință va înlătura din sentință aplicarea art. 13. pen. referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b și c pen. greșit reținute de instanța de fond.

În baza art. 359. pr. pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că în mod temeinic și legal prima instanță l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B să plătească părților civile, sen. și, jr. suma de 15.000 Euro despăgubiri civile, calculată la cursul leu/euro al BNR la data plății, reprezentând daune morale, care, raportate la suferințele îndurate de aceste părți civile ca urmare a pierderii unui membru de familie, sunt pe deplin justificate, motiv pentru care nu se va da curs cererii părții responsabile civile privind reducerea acestora.

Totodată, văzând dispozițiile art. 998, 999, 1000 al. 3 și 1003, civil, tribunalul apreciază că, în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut răspunderea solidară a inculpatului cu partea responsabilă civilmente, pentru despăgubire, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea funcției ce i-a fost încredințat de către această parte, motiv pentru care conchide că, susținerea părții responsabile civilmente, în sensul că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare, nu este întemeiată și în consecință nu va da curs solicitării acesteia de a înlătura solidaritatea privind plata despăgubirilor.

Nici critica adusă de partea responsabilă civilmente, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a obligat asigurătorul doar la plata sumei de 4.000 lei în locul inculpatului și a părții responsabile civile, în loc să oblige la întreaga sumă acordată părților civile, nu este întemeiată, având în vedere că suma asigurată prin polița de asigurare încheiată de Spitalul Județean de Urgență B, prin Sindicatul "Sanitas", valabilă la data comiterii faptei de către inculpat, potrivit anexei la poliță, cuprindea în total 1192 de asigurați ( 73, 74, 75 dos. vo.II), din care pentru inculpat a revenit 8.000 lei sumă asigurată, iar ca limită maximă de despăgubire pentru eveniment suma de 4.000 lei (337.II), cum corect a dispus și instanța de fond.

Însă, sub aspectul laturii civile, se constată că hotărârea atacată este nelegală sub un alt aspect. Astfel, din actele dosarului rezultă că, în primul ciclu procesual, cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 117 din 2 mai 2006 Judecătoriei Tg. S, prin care s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile, sen. și, jr. pentru suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și împotriva căreia au declarat apel doar inculpatul și partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, apeluri soluționate prin decizia penală nr. 93/A din 13 septembrie 2006 Tribunalului Covasna, prin care, în urma admiterii celor două apeluri, sentința menționată a fost desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, fără a ține seama de acest aspect, instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, să plătească celor trei părții civile și suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând dauna materiale, nesocotind astfel dispozițiile art. 372 al. 1. pr. pen. privind neagravarea situației în propriul apel.

În consecință, tribunalul va înlătura din sentința atacată dispoziția privind obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B să plătească părților civile, sen. și, jr. suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B și asigurătorul SC SA Sucursala

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente Spitalul Ju8dețean de Urgență B nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385/10 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, astfel încât cu privire la această parte Curtea va avea în vedere numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 385/10 alin. 2/1 Cod procedură penală.

La fel și recursul inculpatului nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385/10 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, astfel încât cu privire la această parte Curtea va avea în vedere numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 385/10 alin. 2/1 Cod procedură penală. Dintre acestea, inculpatul a invocat cazul prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală referitor la greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 Cod penal, arătând că nu există legătură de cauzalitate între activitatea sa și decesul victimei, susținând că rapoartele medico-legale au concluzionat că decesul acesteia a fost provocat de coma alcoolică și starea de hipotermie avansată, în timp ce el și-a îndeplinit doar atribuțiile de serviciu și că numai medicul putea decide deplasarea pacientului la un alt spital cu dotările necesare.

În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, arătând că este o persoană bine integrată social, cu loc de muncă și are 5 copii în întreținere.

În ce privește recursul declarat de asigurătorul SC SA Sucursala S instanța are a observa că acest recurs este inadmisibil deoarece în apel, această parte a declarat că își retrage apelul așa cum a luat act și instanța de apel potrivit actului aflat la fila 22 dosar apel, astfel că recursul este inadmisibil, motiv pentru care instanța nu va analiza motivele invocate de această parte.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că recursurile declarate de inculpat și parte responsabilă civilmente sunt nefondate.

Cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență B, așa cum s-a precizat anterior, aceasta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385/10 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, astfel încât cu privire la această parte Curtea va avea în vedere numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 385/10 alin. 2/1 Cod procedură penală. Deși partea a depus la dosar o cerere comunicată prin fax de către un avocat ales prin care se precizează că se susțin în totalitate criticile formulate în fața instanței de apel, instanța are a observa că această cerere formulată de către un avocat este lipsită de suport juridic pe considerentul că nesocotește dispozițiile procedurale referitoare la motivarea recursului în termenul prevăzut de lege, indicarea cazurilor de casare, cu atât mai mult cu cât printre ceste critici se regăsesc și din cele ce trebuiau invocate în termen și motivate și pe care instanța de recurs nu le poate avea în vedere potrivit art. 385/10 alin. 2/1 Cod procedură penală, dispoziții pe care avocatul este obligat și presupus a le cunoaște, impunându-se observația că se impune observația că recursul este o cale de atac preponderent de reformare, iar cazurile de casare sunt limitativ determinate de lege.

Prin urmare, singura critică ce poate fi vută în vedere de instanța de recurs este aceeași cu a inculpatului referitoare la achitarea acestuia pe considerentul că nu ar exista legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și decesul victimei.

În acest sens, atât parte responsabilă civilmente cât și inculpatul au arătat că rapoartele de expertiză medico-legală (nr. 3/2004 întocmit de SML C, nr. 1067/2004 întocmit de LML Tg. M și avizul nr. 1/E2/2005 al Comisiei de Avizare și control a actelor medicale din cadrul LML Tg. M) au stabilit că decesul victimei a fost provocat de consumul excesiv de alcool urmat de expunerea prelungită la frig ce a determinat un infarct pulmonar acut și tromboza vasculară pulmonară, șoc hipotermic, iar solicitarea medicală a fost efectuată la un interval de la depistarea victimei în condițiile de mediu nefavorabil organismului uman. S-a mai invocat și că legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei este stabilită de aceleași acte medico-legale, în sensul că "luarea deciziei de trimitere a pacientului la o altă unitate medicală de către un asistent, fără consultul medicului de gardă, reprezintă o nerespectare a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii și în contextul concret al cazului reprezintă o neglijență medicală, această abaterepoatefi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire și în consecință nu s-a putut stabili cu certitudine existența acestei legături necesară pentru existența infracțiunii.

Această critică formulată de inculpat și parte responsabilă civilmente nu este întemeiată; așa cum corect a constatat Tribunalul Covasna, legătura de cauzalitate a fost stabilită și există, deoarece inculpatul nu avea dreptul de a lua decizii de asemenea natură fără avizul medicului pe considerentul că numai medicul are calitatea de a lua asemenea decizii.

În consecință, potrivit acestor concluzii, întreruperea tratamentului și luarea deciziei de a transporta pacientul la altă unitate sanitară, de către un cadru sanitar, fără consultul și avizul medicului, reprezintă o abatere profesională, în cazul de față, poate fi pusă în legătură de cauzalitate cu pierderea șansei de supraviețuire.

În consecință, apărarea inculpatului, preluată și de partea responsabilă civilmente în sensul că părinții victimei ar fi refuzat internarea acesteia și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii lipsind legătura de cauzalitate, nu poate fi primită de instanță. Astfel, prin luarea deciziei ca victima să fie transportată la altă unitate spitalicească, dându-și concursul pentru organizarea transportului, inculpatul a încălcat dispozițiile legale privind exercitarea profesiei de asistent medical, care a dus la pierderea șansei de supraviețuire a victimei și care în final a dus la decesul acesteia, fără a omite că inculpatul era direct interesat în efectuarea transportului cu o mașină taxi care aparținea inculpatului, astfel că profitul încasat din transport aparținea chiar inculpatului.

În acest sen, se impune observația că tatăl victimei a achitat costul transportului de la B la B și a plătit în avans contravaloarea călătoriei în sumă de 100 USD, sumă care a fost remisă inculpatului personal, după care victima a fost decuplată de către inculpat de la perfuzia pe care o avea, care era deja terminată și datorită modului de transport al victimei nu era posibil să fie conectat din nou la soluție perfuzabilă, și transportată pe brațe de la targă la mașina taxi, învelit în pături și așezat pe scaunul din dreapta față, care a fost rabatat la maxim.

Rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul și-sa încălcat atribuțiile de serviciu și a decis, fără aprobarea medicului de gardă, transportul pacientului, asigurând transportul și semnând în registru în locul medicului de gardă, confirmă legătura de cauzalitate cu decesul victimei prin pierderea șansei de supraviețuire, deoarece inculpatul, în calitate de asistent medical, nu era îndreptățit să se pronunțe cu privire la măsurile de luat față de pacient; pacientul, ajungând într-un spital de urgență, în "stare gravă", așa cum a consemnat chiar inculpatul în registrul de consultații, nu putea părăsi spitalul fără a i se face un control, în urma căruia funcțiile vitale să îi fie stabilizate (spitalele sunt obligate să acorde primul ajutor dacă starea celui în cauză este critică, iar numai după stabilizarea funcțiilor vitale se va asigura transportul obligatoriu medicalizat la altă unitate spitalicească, după caz - art. 5 al. 1 din Legea spitalelor nr. 270/18.06.2003, publicată în Of. 438/20.06.2003).

În speță, Spitalul Municipal B este un spital de urgență și conform susținerilor medicului, dispunea de serviciile de specialitate necesare efectuării eventualei operații a victimei.

Așa fiind, susținerile inculpatului și părții responsabile civilmente sunt total nefondate, instanțele constatând corect că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, prin nerespectarea prevederilor legale pentru exercitarea unei profesii.

În ce privește critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei formulată de inculpat, instanța are a constata că și aceasta este neîntemeiată; instanța de apel, a procedat la reducerea pedepsei la 2 ani și 6 luni închisoare, situată aproape de limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, valorificând eficient circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că nu se poate proceda la o nouă reducere a acesteia, pedeapsa aplicată fiind conformă prevederilor art. 72 Cod penal și în deplină consonanță cu scopul pedepsei, de reeducare a inculpatului și de realizare a scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală, fiind schimbată și modalitatea de executare a pedepsei într-una mult mai favorabilă inculpatului.

Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de partea civilă Spitalul Județean de Urgență B și inculpatul, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel cum s-a arătat anterior, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC SA Suc.

Pentru aceste motive,

În Numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Spitalul Județean de Urgență B și inculpatul, împotriva Deciziei penale nr.51/3 aprilie 2009 Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC" "SA Sucursala S, împotriva aceleiași hotărâri.

Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu în sumă de 50 de lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Obligă părțile responsabile civilmente Spitalul Județean de Urgență B și " " la plata a câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Elena Barbu

- C - - - -

Grefier,

Red.:-/04.01.2010

Dact.:-/2 ex./05.01.2010

Jud.apel:-; -; -

Jud.fond: -

Președinte:Alina Constanța Mandu
Judecători:Alina Constanța Mandu, Elena Barbu, Simona

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 832/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 832/2009. Curtea de Apel Brasov