Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 878/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 878/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 137/A din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent G, lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentată partea civilă recurentă Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T, lipsă partea civilă intimată, nereprezentată partea civilă intimată Autoritatea Națională a Vămilor
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza a fost luată la a doua strigare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocatul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, trimiterea dosarului instanței competente.
În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat și admiterea recursului declarat de partea civilă, arătând că infracțiunea de contrabandă nu poate fi tratată ca o faptă de pericol, ci ca o infracțiune de rezultat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.3718/P/2002 emis la data de 14.10.2002, inculpații, G și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cp. art.178 din Legea nr.141/1997 și art.12 din Legea nr.87/1994 inculpatul, art.26 Cp. raportat la art.290 Cp. art. 290 Cp. art.178 din Legea nr.141/1997 și art.12 din Legea nr.87/1994 inculpatul și art.249 alin. 1 Cp. inculpatul.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului a falsificat două contracte de vânzare-cumpărare unor vehicule folosite, în scopul înmatriculării a două autoturisme în regim de scutire de taxe vamale, prin fructificarea în mod ilicit a unei adeverințe de repatriere a soției sale, efectuând și toate demersurile necesare realizării efective a înmatriculării, prin prezentarea și depunerea de documente falsificate la instituțiile statului cu atribuții în domeniu.
În sarcina inculpatului G organele de urmărire penală au reținut că acesta, în coautorat cu inculpatul, a efectuat acte de sustragere de la plata obligațiilor vamale pentru înmatricularea pe numele său a unui autoturism, scop în care a consimțit la contrafacerea unui contract de vânzare-cumpărare de către inculpatul, în același timp el folosind și acte fictive în vederea obținerii documentelor vamale, precum acte de proveniență falsificate înaintea organelor vamale.
În sfârșit, în sarcina inculpatului s-a reținut că și-a încălcat din neglijență atribuțiile de serviciu, omițând să verifice prezența deținătorului legal a două autoturisme și să efectueze controlul fizic al celor două mașini, emițând declarația vamală de tranzit și declarația complementară.
Inițial, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr. 24456/28.10.2002.
Prin sentința penală nr.1676/13.06.2003 Judecătoria Timișoaraa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cp. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr 141/1997, instanța contopind cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, dispunând în final suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani termen de încercare.
In același timp, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art. 10 lit.d
C.P.P.În privința inculpatului G instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994, cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 4 ani termen de încercare.
Totodată instanța a dispus achitarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cp. raportat la art. 290 Cp. în temeiul art.10 lit.d C.P.P. art. 290 Cp. și art.178 din Legea nr. 141/1997 în temeiul art.10 lit.c
C.P.P.Nu în ultimul rând instanța a dispus și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.249 alin.1 Cp. în temeiul art.10 lit. d
C.P.P.Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, partea civilă Direcția Regională Vamală T și inculpații și G, apelurile fiind înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. 10648/02.10.2003.
Prin decizia penală nr.425/A/22.10.2004 Tribunalul Timișa admis apelurile declarate în cauză, a desființat nr. 1676/2003 a Judecătoriei Timișoara și a dispus restituirea cauzei la prima instanță, dosarul fiind reînregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr. -.12.2004.
În motivarea deciziei de desființare cu trimitere spre rejudecare instanța de apel a menționat că partea civilă Direcția Regională Vamală T nu are personalitate juridică și în lipsa unui mandat special din partea Autorității Naționale a Vămilor, soluția primei instanțe a fost nelegală în ceea ce privește latura civilă a cauzei, impunându-se citarea acesteia din urmă.
După casare cu trimitere, dosarul s-a reînregistrat sub nr. 17040/2004.
Prin sentința penală nr. 1794 din 24.06.2005 dată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.17040/13.12.2004 s-a dispus în baza art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 290.pen. art.178 din Legea 141/1997 si art.12 din Lg 87/1994 în infracțiunile prevăzute de art. 290.pen, art. 290.pen. rap. la art. 41 alin. 2, art. 178 din legea 141/1997, rap la art. 41 alin. 2.pen si art.12 din Lg 87/1994.
În baza art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului G din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.26 pen. raportat la art. 290.pen, art. 290.pen. art.178 din legea 141/1997 si art.12 din Lg 87/1994 în infracțiunile prevăzute de art. art.26 pen. raportat la art. 290.pen, art. 290.pen. art.26 rap. la art. 178 din legea 141/1997 si art.12 din Legea 87/1994.
În baza art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 pen în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1.pen. rap. la art. 41 alin. 2.pen.
În baza art. 290.pen. rap la art. 41 alin.2 pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsă de: 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 raportat la art.41 alin.2 Cp. și cu aplicarea art.42 Cp. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte falsificate în formă continuată.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art. 10 lit.d Cp.p. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994.
În baza art. 33 lit.a Cp. raportat la art.34 lit.b Cp. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art.861Cp. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862.
În baza art.86 Cp. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele stabilite de instituția de supraveghere, la Serviciul Pentru Protecția Victimelor și Reintegrarea Infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864Cp.
În baza art.65 Cp. raportat la art.64 lit.a și b Cp. și cu aplicarea art.66 Cp. a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 Cp. raportat la art.290 Cp. și cu aplicarea art. 27 Cp. a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 26 Cp. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și cu aplicarea art.27 Cp. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea de acte false.
În baza art. 12 din Legea nr.87/1994 raportat la art. 13 Cp. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art. 10 lit.c a C.P.P. achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cp.
În baza art. 33 lit. a Cp. raportat la art. 34 lit.b Cp. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
In baza art. 863Cp. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele stabilite de instituția de supraveghere la Serviciul Pentru Protecția Victimelor și Reintegrarea Infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
In baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864Cp.
In baza art.65 Cp. raportat la art.64 lit.a și b Cp. și cu aplicarea art.66 Cp. a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 Cp. raportat la art.41 alin.2 Cp.
In baza art. 14.C.P.P. raportat la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a obligat inculpatul G la plata sumei de 56.495.600 lei cu dobânzile legale și penalitățile de întârziere daune materiale către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor B și a respins în rest pretențiile civile ale părții civile.
In baza art. 14.C.P.P. raportat la art.348 a C.P.P. anulat declarația vamală de tranzit și cea complementară nr.7835/18.06.1998, chitanțele vamale seriile K nr.53460 și nr.53461, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.05.1998 între și,și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.05.1998 între și.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul G și partea civilă. Partea civilă a arătat în cuprinsul apelului său că în mod greșit instanța apreciat că adeverința de repatriere mai este valabilă și produce efecte juridice, deoarece potrivit pct. 9 din Anexa 6 la Regulamentul vamal aprobat prin /1997 în vigoare la acea dată adeverința poate fi folosită o singură dată în termen de 9 luni de la data stabilirii definitive a domiciliului pentru a putea beneficia de scutire la plata taxelor vamale pentru bunurile repatriate.
Inculpatul G arată în apelul său că nu putea fi condamnat pentru infracțiunea de contrabandă, de vreme ce a fost pentru infracțiunea de fals.
Prin decizia penală nr. 509/A din 14.12.2005, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr.7013/2005 a fost admis apelul și casată sentința penală numai cu privire la inculpatul și partea civilă apelantă dispunându-se rejudecarea cauzei în aceste limite de către Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a schimbat încadrarea juridică fără a ține cont că apărătorul inculpatului a formulat o cerere de amânare că nu se poate prezenta, astfel că instanța nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.
De asemenea, s-a apreciat că și motivul de apel formulat de partea civilă este întemeiat.
Prin sentința penală nr. sentința penală nr. 1674 din 8.06.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 913/2006, în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului G, din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26.Cod Penal, rap. la art. 290.Cod Penal, art. 290, art. 178 din Lg. nr. 141/1997 și art. 12 din Lg. nr. 87/1994, în infracțiunile prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 290.Cod Penal, art. 290.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 178 din Lg. 141/1997 și art. 12 din Lg. nr. 87/1994.
În baza art. 26.Cod Penal, rap. la art. 290.Cod Penal, cu aplic. art. 27.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 26.Cod Penal,rap. la art. 178 din Lg. 141/1997, cu aplic. art. 27.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false.
În baza art. 12 din Lg. 87/1994, rap. la art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. c C.P.P. a fost achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290.
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a rap.Cod Penal la art. 34 lit. b Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861.Cod Penal, a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 7 ani, în condițiile art. 862.
Cod PenalÎn baza art. 863.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost suspus următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în fiecare a doua lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la orele și datele fixate de această instituție;
- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 346.C.P.P. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, sens în care a obligat inculpații G și la plata în solidar a sumei de 9308,33 lei RON, daune materiale cu dobânzi legale și penalități calculate conform legislației în vigoare până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 348.C.P.P. a anulat declarația vamală de tranzit și cea complementară nr. 7835/18.06.1998, chitanțele vamale seriile K nr. 53460 și nr.53461, contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.05.1998, între și și contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.05.1998, între și
În baza art. 191, alin.1 și 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a reținut că inculpatul G împreună cu alt inculpat a efectuat acte de sustragere de la plata obligaților vamale pentru înmatricularea pe numele său a unui autoturism, scop în care a consimțit la contrafacerea unui contract de vânzare cumpărare de către inculpatul, în același timp, el folosind acte fictive în vederea obținerii documentelor vamale, precum acte de proveniență falsificate, pe care le-a prezentat organelor vamale.
probatoriul în cauză, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului constând în aceea că în data de 15.07.1998, inculpatul a prezentat la Autoritatea Rutieră Română un autoturism marca Mercedes 500, seria WDB - AI7 0472, care după verificarea îndeplinirii condițiilor tehnice a fost înscris în circulație direct pe numele inculpatului, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare a acestuia fiind falsificat de către alt inculpat, dar cu ajutorul inculpatului Aceste falsuri au fost efectuate cu intenția directă de a beneficia de scutire de plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată.
În baza acestor probe, prima instanță a aplicat inculpatului pedepsele înscrise în dispozitivul sentinței penale nr. 1674 din 8.06. 2006.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie, privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290.Cod Penal și pentru nelegalitate, întrucât nu a fost aplicată pedeapsa complementară, prev. de art. 12 din Lg.87/1994 și art. 78 din Lg. nr. 141/1997, precum și inculpatul G, arătând că a fost încălcat principiul disponibilității prin aceea ca prima instanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei de desfiintare, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Prin decizia penală nr. 22/A/20.01.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-, apelurile declarate de procuror și de inculpat au fost admise, sentința penală apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă la Judecătoria Timișoara pentru rejudecare.
S-a reținut că judecata fondului s-a realizat la data de 2.06.2006, când pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul de judecată din 8.06.2007. Cu toate acestea, în practicaua sentinței la data ședinței de judecată s-a consemnat 2.06.2006, iar în dispozitiv s-a consemnat ca dată a pronunțării 8.06.2006, ceea ce atrage nulitatea absolută a sentinței.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală T, fără a-l motiva.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia penală nr. 639/R/14.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de partea civilă Direcția Regională Vamală T, a casat decizia penală din apel nr. 22/A/29.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a trimis cauza pentru continuarea judecății apelului.
Instanța de recurs a reținut că prima instanță a dezbătut cauza în fond, la termenul de judecată la 2.06.2006, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de judecată din 8.06.2006, așa cum rezultă din încheierea de ședință existentă la fila nr. 35 dosar de fond. La data de 8.06. 2006, prima instanță a pronunțat soluția la fila nr. 34 dosar, existând minuta "Hot. (8.06.2006), în partea finală a acesteia fiind făcută mențiunea "Pronunțată în ședința publică azi 8.06.2006."
Deși s-a reținut de către instanța de recurs că sentința penală conține ca dată a ședinței publice (în partea privind nr. sentinței, data ședinței și compunerea completului de judecată), data de 2.06.2006, dar în dispozitiv se menționează fără dubiu "Pronunțată în ședința publică azi 8.06.2006", s-a apreciat că ne aflăm în situația unei simple erori materiale, greșeli de tehnoredactare și necolaționare a sentinței care nu atrag nulitatea sentinței.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25.06.2007 sub număr unic de dosar -, instanța de apel fiind sesizată cu judecarea apelurilor formulate de inculpatul G si Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Inculpatul G prin avocat a arătat în motivare că prima instanță a judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor imperative ale instanței de control judiciar cu privire la limitele rejudecării. A mai arătat că deși față de inculpații intimați și sentința inițială a rămas definitivă, totuși la rejudecare nu au fost citate toate părțile. S-a solicitat să se constate neconcordanțele existente între minuta sentinței apelate și dispozitivul acesteia. În subsidiar, as solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestuia, să se constate că față de infracțiunea de fals și de contrabandă a intervenit prescripția răspunderii penale, iar față de infracțiunea de evaziune fiscală a solicitat să se constate că regimul vamal suspensiv al bunului este încă în vigoare, nedatorându-se taxe pentru același bun. În ceea ce privește apelul declarat de parchet, solicită admiterea acestuia.
Prin decizia penală nr. 137/A din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 2 lit C.P.P. au fost admise apelurile formulate de inculpatul G și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale 1674 din 08.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 913/Rj/2006.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând:
In baza art 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului G din infracțiunile prev de art 26 raportat la art 290 Cod penal, art 290 cod penal, art.178 din Legea 171/1997 și art.12 din Legea 87/1994 în infracțiunile prev. de art.26 cod penal raportat la art. 290 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 26 raportat la art. 178 din Legea 141/1997 și art. 12 din Legea 87/1994.
În baza art. 11, pct. 2, lit b și art. 10 lit g Cod pr.pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului G în ce privește săvârșirea infracțiunii prev.de art. 26 raportat la art. 290 Cod penal, răspunderea penală fiind înlaturată prin intervenirea prescripției.
În baza art 26 raportat la art 178 din Legea 141/1997 cu aplicarea art 27 cod penal condamna pe inculpat la:
- 3 ani inchisoare pentru complicitate la savarsirea infractiunii de folosire de acte false si interzicerea drepturilor prevazute de art 64 lit a si b Cp pe o perioada de 2 ani de la data executarii pedepsei principale.
In baza art 12 din Legea 87/1994 raportat la art 13 cod penal a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit a si b Cod penal pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art 11 pct 2 lit a Cod pr pen raportat la art 10 lit c Cod pr pen a fost achitat același inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev de art. 290 Cod penal.
În baza art 33 lit a Cod penal si art 34 lit b Cod penal și art 35 alin 3 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit. a si b Cp pe o periodă de 2 ani de la data executării pedepsei principale.
In baza art 71 cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a si b Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
In temeiul art 861Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 7 ani, termen stabilit in condițiile art. 862Cod penal.
În temeiul art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la date stabilite la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție.
- să anunțe Serviciul de Probațiunea de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice Serviciului de Probațiunea de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare de domiciliu
- să comunice orice informații de natură putea fi controlate mijloace de existenta.
În baza art 71 alin 5 Cod penal s-a dispus ca pe perioada suspendării sub supraveghere a pedepsei să se suspende și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 si 346 Cod pr.pen a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor, sens în care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.649, 66 lei precum și dobânzile legale și penalitățile aferente.
Au fost respinse în rest pretențiile părții civile.
În baza art.191 Cod pr pen a fost obligat inculpatul G să achite în favoarea statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare din prima instanță.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Față de primul motiv de apel formulat de inculpat care, în condițiile în care ar fi întemeiat, ar justifica o desființare cu trimitere, tribunalul a statuat că nu este întemeiat.
Astfel s-a reținut de către instanța de apel că prin decizia penala 509/ pronunțată la data de 14.12.2005, instanța de control judiciar a admis atât apelul formulat de inculpatul G cât și apelul formulat de partea civilă Autoritatea Naționala a Vămilor, recomandând primei instanțe să rejudece cauza doar în ceea ce privește aceste parți.
Tribunalul a concluzionat că judecătoria s-a conformat recomandărilor primei instanțe, dispunând citarea tuturor parților și, totodată, soluționând acțiunea penală în ceea ce îl privește pe inculpatul apelant, dar și în ceea ce privește acțiunea civilă, astfel cum a indicat instanța de apel. În consecință, tribunalul a apreciat că nu este incident cazul de desființare indicat.
In ce privește neconcordanța dintre minută și dispozitiv, instanța de apel nu a mai considerat că se impune da răspuns criticii întrucât acest motiv a fost examinat de Curtea de Apel prin decizia penala 639/R/14 iunie 2007.
Examinând pe fond sentința apelată, în limita criticilor aduse, tribunalul a constatat că judecătoria în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor după o prealabila punere în discuție a acesteia, conform indicațiilor instanței de control judiciar și a reținut corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cele trei cicluri procesuale.
S-a considerat că în mod corect s-a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru trei dintre cele patru infracțiuni ce fac obiectul învinuirii.
S-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului G de sub învinuirea săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art 290 Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit c Cod pr. pen în condițiile în care a reținut că nu acesta personal a falsificat contractul de vânzare-cumpărare pentru vehiculul folosit, iar acțiunea lui ilicita a constat in ajutorul dat celuilalt inculpat la falsificarea actului, prin remiterea către acesta a documentelor mașinii, acțiune care se circumscrie conținutului constitutiv al complicității la infracțiunea de mai sus.
Instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis in judecata atât pentru săvârșirea infracțiunii de fals, prev.de art. 290 Cod penal în forma autoratului, cât și pentru săvârșirea acestei infracțiuni în forma complicității. Tribunalul a considerat că acțiunea inculpatului de a semna actul la rubrica cumpărător în condițiile în care autorul a trecut date nereale nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și alături de acțiunea de remiterea actelor către autor sunt modalități de manifestare a ajutorului dat, ipoteza care confirmă soluția de achitare și temeiul acesteia pronunțate de prima instanță.
În ce privește săvârșirea infracțiunii sub forma complicității, instanța de apel, examinând îndeplinirea condițiilor prev de art 122 raportat la art 124 Cod penal privind prescripția specială, a reținut că fapta imputată a fost săvârșită la data de 25.06.1998, și având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, termenul de prescripție se împlinește după trecerea unui interval de 7 ani si 6 luni, context în care față de această infracțiune a intervenit cauza de înlăturare a răspunderii penale de mai sus, în condițiile în care acest termen s-a împlinit în luna decembrie 2007.
Avându-se în vedere că la data pronunțării sentinței de către prima instanță nu era împlinit termenul de prescripție, instanța de apel nu a reținut acest aspect ca un motiv de nelegalitate a sentinței judecătoriei și procedând la examinarea îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii penale în calea de atac a apelului pentru fapta de mai sus a dispus încetarea procesului penal față de incidența prevederilor art.11 pct. 2 lit b Cpp și art.10 lit g Cod pr. penală, reținându-se totodată că acest aspect a fost invocat în concluziile pe fond și de reprezentantul inculpatului.
In ce privește infracțiunea de contrabanda tribunalul a constatat că nu este îndeplinit termenul de prescripție.
În examinarea pe fond a apelurilor, instanța de control judiciar a opinat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara este întemeiat în ce privește omisiunea primei instanței de a aplica pedeapsa complementara alături de pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și contrabandă, în condițiile în care față de cuantumul pedepsei și de dispozițiile imperative ale legilor speciale se impunea a se face aplicațiunea dispozițiilor art.64 lit a si b Cp cod penal.
Tribunalul a confirmat punctul de vederea al primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului, apreciind ca în mod corect este considerat vinovat pentru săvârșirea celor doua infracțiuni. S-a reținut că pedeapsa aplicată corespunde limitelor legale și prin urmare a menținut-o, suplinind totodată omisiunea cu privire la aplicarea pedepsei complementare.
În consecință, tribunalul a condamnat inculpatul în baza art 26 raportat la art 178 din Legea 141/1997 cu aplicarea art 27 Cod penal la:
- 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a și b Cp pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei principale.
Totodată, în baza art. 12 din Legea 87/1994 raportat la art. 13 Cod penal l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a si b Cod penal pe o perioada de 2 ani de la data executării pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
A constatat că faptele sunt săvârșite în concurs real și, în baza art. 33 lit a Cod penal și art 34 lit b Cod penal și art 35 alin. 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a si b Cp pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei principale.
În ce privește modalitatea de executare s-a menținut ca fiind temeinică modalitatea aleasă de prima instanță, și, pe cale de consecință, în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
În temeiul art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 7 ani, termen ce a fost stabilit în condițiile art 862cod penal.
Totodată, s-a dispus ca în temeiul art 863Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la date stabilite la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție.
- să anunțe Serviciul de Probațiunea de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice Serviciului de Probațiunea de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare de domiciliu
- să comunice orice informații de natură putea fi controlate mijloace de existenta.
În baza art 71 alin 5 Cod penal s-a dispus ca pe perioada suspendării sub supraveghere a pedepsei să se suspende și executarea pedepsei accesorii.
În ce privește soluționarea acțiunii civile, s-a reținut că prima instanță a obligat, în solidar ambii inculpați, la plata sumei de 5.649,66 lei, precum si dobânzile legale și penalitățile aferente, reprezentând prejudicial cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor vamale aferente autoturismului.
Tribunalul a reținut în principal că față de inculpatul, sentința nu a rămas definitiva cu privire la latura civila în condițiile în care, prima instanță a fost reinvestită cu rejudecarea cauzei și urmare a admiterii acțiunii civile formulată de Autoritatea Naționala a Vămilor, însa a rămas definitivă sub aspectul laturii penale.
De asemenea, s-a reținut că prin hotărârea anterior pronunțată, respectiv sentința penală 1984/24 06 2005 a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala, în temeiul art. 11 pct. 2 lit a si art. 10 lit d Cod pr. pen, reținându-se că nu poate fi autor al acestei infracțiuni în condițiile în care doar inculpatul G avea obligația de a plăti taxe vamale față de autovehiculul ce a fost înmatriculat nelegal.
Față de această soluție de achitare, s-a apreciat că în mod nelegal prima instanță a obligat în solidar pe cei doi inculpați la plata despăgubirilor de mai sus. Tribunalul a opinat că această nelegalitate poate fi îndreptată în calea de atac a apelului și că se impune să se stabilească obligația de plată doar în sarcina inculpatului
Tribunalul a arătat că autoturismului 500, an de fabricație 1994, a fost nelegal înmatriculat cu scutirea de plata taxelor vamale cu ajutorul inculpatului, dar acest lucru s-a făcut în beneficiul inculpatului G, care nu avea calitatea prevăzută de lege pentru a beneficia de scutire de la plata taxelor vamale și, în condițiile în care nu ar fi săvârșit fapta, ar fi fost obligat la plata taxelor vamale.
În condițiile în care inculpatul a fost achitat în ce privește învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala, singura infracțiune de rezultat, din cele ce fac obiectul învinuirii, s-a apreciat că nu poate fi obligat la plata prejudiciului produs părții civile pentru înmatricularea acestui bun. Chiar dacă temeiul achitării este art. 10 lit d Cod pr. penala, față de motivația primei instanțe, constând în aceea că latura obiectivă a infracțiunii săvârșite de acest inculpat nu este realizata întrucât nu există o obligație de plată a taxelor vamale a inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține o obligație solidară a acestuia față de prejudiciul produs părții civile pentru acest autoturism.
S-a apreciat că, chiar dacă inculpatul avea sau nu dreptul sa folosească adeverința de repatriere a doua, singura persoana în patrimoniul căreia s-a reflectat rezultatul faptei este inculpatul
Totalul drepturilor vamale neachitate urmare a înmatriculării frauduloase a autoturismului 500, an de fabricație 1994 pe numele inculpatului G, așa cum s-a reținut din cererea de constituire de parte civila (fila 15 dosar 913/2006), s-a apreciat că îl constituie suma de 5.649, 66 lei precum si dobânzile legale și penalitățile aferente iar suma de 9.308,33 lei reprezintă totalul pretențiilor solicitate de partea civila urmare a înmatriculării celor doua autoturisme.
Instanța de apel a soluționat și acțiunea civilă și a dispus în baza art. 14 si 346 Cod pr. pen admiterea în parte a acțiunii civile formulată de Autoritatea Națională a Vămilor, sens în care a obligat inculpatul la plata sumei de 5.649, 66 lei precum și dobânzile legale și penalitățile aferente pentru considerentele arătate mai sus.
Au fost respinse în rest pretențiile părții civile, întrucât față de faptul ca inculpatul era beneficiar al adeverinței de repatriere nu a cauzat un prejudiciu bugetului de stat pentru înmatricularea primului autoturism, respectiv autoturismului Mercedes 230 an de fabricatia 1987. Pe de alta parte s-a apreciat că suma de 36.587,77 lei nu constituie un prejudiciu care sa aibă legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpatul G și nu poate fi stabilit un raport de solidaritate a acestuia cu celalalt inculpat față de întregul prejudiciu.
Tribunalul a stabilit că obligațiile de plată pentru doua cele autoturisme sunt diferite. În acest context obligarea inculpatului G, la o suma mai mare decât prejudicial produs, chiar în condiții de solidaritate, este o îngreunare a situației în propria cale de atac, și, pe de altă parte, este netemeinică. În cazul obligațiilor solidare datoria nu se divide între subiectele raportului obligațional, astfel că creditorul poate solicita obligarea la plata a oricăruia dintre debitori.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva deciziei penale nr. 137/A/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G și partea civilă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Inculpatul G nu a motivat recursul nici în scris și nici oral conform art. 38510.C.P.P. și nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Prin cererea de recurs, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat, ca în temeiul art. 38515alin. 2 lit. c C.P.P. să se dispună modificarea hotărârii pronunțate în cauză în sensul respingerii apelului formulat de inculpatul G și admiterii în totalitatea a cererii de constituire ca parte civilă, respectiv obligării inculpaților G și la plata către bugetul de stat a drepturilor vamale în cuantum de 9.303,34 lei. În motivarea recursului, partea civilă a susținut că decizia atacată este netemeinică și nelegală întrucât prin sentința penală nr. 1984/2005 pronunțată de către Judecătorie T inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 42.Cod Penal, și, de asemenea, pentru infracțiunea prev. de art. 290.Cod Penal raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 42.Cod Penal; iar săvârșirea de către inculpat a acestor infracțiuni ar fi suficientă pentru a antrena răspunderea penală și răspunderea civilă a acestuia, respectiv obligarea la plata despăgubirilor civile. În acest sens, s-a mai arătat că în speță există un raport de cauzalitate evident între faptele săvârșite și prejudiciul cauzat bugetului de stat, că utilizarea la autoritatea vamală a unor documente false reprezintă o infracțiune de rezultat și conduce la neplata datoriei vamale aferentă bunurilor introduse în țară, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999.civ. Totodată, partea civilă a susținut că în mod greșit instanța a apreciat că adeverința de repatriere utilizată de către inculpatul este valabilă și produce efecte juridice, constatând că autoturismul marca Mercedes 230 este scutit de la plata drepturilor vamale, față de dispozițiile art. 9 din Anexa nr. 6 la HG nr. 626/1997 privind Regulamentul de Aplicare a Codului Vamal.
Pe de altă parte, recurenta Autoritatea Națională a Vămilor a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat că suma de 3.658,77 lei nu constituie un prejudiciu care să aibă legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpatul G și nu putea fi stabilit un raport de solidaritate a acestuia cu inculpatul întrucât inculpații au acționat împreună în vederea fraudării bugetului de stat. Partea civilă a mai învederat că instanța de apel a făcut confuzie între dobânda legală și dobânda (majorarea) de întârziere prevăzută la momentul constituirii ca parte civilă de nr.OG 11/1996, în prezent de nr.OG 92/2003, solicitată de autoritatea vamală. În ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul Gai nfracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290.Cod Penal, partea civilă a apreciat că în speță nu există situația împlinirii termenului de prescripție întrucât ar fi suspendat prin trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului de către prima instanță.
Analizând recursurile declarate de inculpatul G și partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de inculpatul G, în prealabil, instanța constată că nu a fost motivat conform art. 38510alin. 1 și 2.C.P.P. astfel că nu este abilitată a cenzura hotărârile instanțelor de fond decât în limita motivelor prevăzute de art. 3859alin. 3.C.P.P.
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv: declarația inculpatului (fila 61 - 62 dosar nr. 24456/2002 al Judecătoriei Timișoara ) - care confirmă faptul că autoturismul marca Mercedes 500 fost achiziționat din ia de inculpatul G; declarația inculpatei (fila 90 dosar nr. 24456/2002 al Judecătoriei Timișoara ) - care arată că i-a dat repatrierea inculpatului G, că s-a gândit că dacă ea nu are posibilități materiale să-și achiziționeze un autoturism să dea repatrierea altei persoane; adresa /OV -/11.06.2002 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A - care arată că în evidențele acestui organ nu se află nici un autoturism marca Mercedes cu număr de înmatriculare RV 186R ca intrând în țară; adresa nr. -/04.03.2002 a Interpol - Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog T - care atestă că autoturismul Mercedes 500, cu seria de -A-, a fost înregistrat în ia până la data de 06.06.1998, cu număr de export RV 186R pe numele lui Coroborând aceste probe cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. -/20.05.2002 (filele 161 -172 dosar UP), care arată că semnătura de la rubrica "semnătură de primire" din cuprinsul actului intitulat "factură fiscală" nr. - și semnătura de la rubrica "cumpărător" din cuprinsul actului intitulat "contract de intermediere" din 25.06.1998 au fost executate de inculpatul G, rezultă că în mod corect instanțele de fond au reținut în sarcina inculpatului recurent comiterea infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false prev. de art. 26 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 27.Cod Penal, și de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 13.Cod Penal, respectiv de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290.Cod Penal pentru care a constatat intervenită prescripția răspunderii penale.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false prev. de art. 26 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 (actual art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României), cu aplicarea art. 27.Cod Penal, și de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 13.Cod Penal, respectiv de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290.
Cod PenalÎn ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
În cauză se impune a avea în vedere că pedepsele aplicate inculpatului sunt reprezintă minimul special prevăzut de lege, conduita nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului, precum și împrejurarea că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunii, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; însă, în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit aceluiași text legal, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Astfel, comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravantă, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului prevăzut de art. 72.Cod Penal "persoana infractorului". Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, instanța de apel a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia.
Referitor la modalitatea de executare, instanța de recurs constată că față de cuantumul pedepsei rezultante aplicată inculpatului, respectiv de 3 ani închisoare, acesta nu putea beneficia de un regim mai ușor decât cel reglementat de art. 861și următoarele Cod Penal-suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatului G, se constată că, pe de o parte, aplicarea acesteia era obligatorie conform art. 65 alin. 2.Cod Penal, iar, pe de altă parte, a fost corect individualizată în raport cu natura infracțiunilor comise, fiind proporțională și justificată de împrejurarea că faptele comise relevă o lipsă de considerație pentru autoritățile statului.
Instanța de recurs constată că în mod corect s-a dispus de către tribunal încetarea procesului penal față de inculpatul G, în baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g C.P.P. pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 290.Cod Penal, susținerile părții civile - recurente Autoritatea Națională a Vămilor fiind nefondate. Astfel, în speță este incidentă prescripția specială a răspunderii penale, reglementată de art. 124.Cod Penal, care prevede că "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă J". Prin urmare, în această ipoteză, întreruperea termenului de prescripție nu mai produce consecințele juridice specifice, respectiv calcularea unui nou termen de prescripție.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, instanța constată că decizia atacată este temeinică și legală. Astfel, în cererea de constituire ca parte civilă (fila 15 dosar nr. 913/Rj/2006 al Judecătoriei Timișoara ), partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor a indicat suma de 93.083.376 lei Rol, din care 36.587.776 lei Rol - total drepturi vamale pentru autoturismul marca Mercedes 230 și 56.495.600 lei Rol - total drepturi vamale pentru autoturismul marca Mercedes 500, arătând că își rezervă dreptul de a stabili cuantumul majorărilor de întârziere în conformitate cu nr.OG 11/1996 în momentul achitării integrale a prejudiciului. Prin precizările depuse în data de 16.03.2006 (fila 14 dosar 913/Rj/2006 al Judecătoriei Timișoara ) partea civilă a menționat că solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 93.083.376 lei, la care se calculează dobânzi și penalități de întârziere până la data achitării integrale a prejudiciului.
Potrivit dispozițiilor art. 998, 999.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Având în vedere că inculpatul G nu a avut nici o contribuție la comiterea faptelor legate de autoturismul marca Mercedes 230, an de fabricație 1987, în mod corect s-a reținut că nu există legătură de cauzalitate între faptele reținute în sarcina acestuia și prejudiciul de 36.587,77 lei ron.
În ce privește drepturile vamale datorate pentru autoturismul marca Mecedes 500, an de fabricație 1994, în mod corect tribunalul a reținut că acestea îi incumbă doar inculpatului Astfel, inculpatul G este cel care avea obligația de plată a drepturilor vamale și care a profitat prin comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Pe de altă parte, dispozițiile art. 1003.civ. impun solidaritatea în cazul în care fapta ilicită, cauzatoare de prejudicii, este imputabilă mai multor persoane. În speță, se reține că dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, doar infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de rezultat, celelalte nefiind condiționate de existența unui prejudiciu. Astfel, în mod corect s-a reținut de către tribunal că prin sentința penală nr. 1984/24.06.2005 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă în ce privește soluționarea laturii penale față de inculpatul, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. d C.P.P. respectiv că "în condițiile în care atât inculpatul, cât și soția acestuia, beneficiau de câte o adeverință de repatriere, care le permitea să aducă în țară, fiecare, două autoturisme, cu scutirea de plata taxelor vamale, potrivit legislației în vigoare, se poate constata că nu se poate vorbi de o sustragere de la plata obligațiilor fiscale către stat comisă de inculpatul, acesta neputând fi obligat la plata taxelor vamale". Considerentele sentinței penale nr. 1984/2005 a Judecătoriei Timișoara, în ce privește infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 imputată inculpatului, au intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi modificate în latura civilă a cauzei. Mai mult, invocarea lipsei de valabilitate a adeverințelor utilizate excede cadrului procesul, inculpatul nefiind judecat pentru o asemenea faptă, iar, pe de altă parte, obligațiile vamale aparțin persoanelor care au cumpărat în realitate autoturismele în speță. Prin urmare, în mod corect s-a reținut de instanța de apel că inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor.
Referitor la critica privind drepturile vamale accesorii, instanța de recurs constată că tribunalul a dispus obligarea inculpatului G la plata sumei de 5.649,66 lei, precum și dobânzile legale și penalitățile aferente; ceea ce corespunde precizării cererii de constituire de parte civilă a Autorității Naționale a Vămilor. Potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1 din nr.OG 92/2003, republicată, privind Codul d e procedură fiscală "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere", iar conform art. 120 alin. 1 din același act normativ "majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv"; instanța acordând penalitățile aferente debitului.
Față de aspectele anterior arătate, în temeiul art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 137/A/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 137/A/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.- 30.09.2008
Tehnored.CU - 09.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Constantin Costea
