Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 880/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 880/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română, Societatea Comercială "" - Regiunea de Vest A și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 63/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, reprezentată partea civilă-recurentă -" " - Regiunea Vest de cj., reprezentată partea responsabilă-civilmente - recurent - Compania Națională Poșta Română - de cj, pentru partea civilă-intimată, lipsă, se prezintă avocat din cadrul Baroului C-S, nereprezentate partea civilă-intimată -" " -, părțile civile intimate Spitalul Municipal C, Casa DE Asigurări de Sănătate C-S, Spitalul Clinic Județean nr. 1 Clinica Ortopedie, Casa de Asigurări de Sănătate T, nereprezentată partea responsabilă-intimat -Direcția Poștă Rapidă.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului, apărătorul părții civile și reprezentatul părții responsabile-civilmente, cj, depun la dosar împuterniciri avocațiale.
De asemenea, reprezentanta părții responsabile civilmente-recurent Compania Națională Poșta Română -, depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul asigurătorului solicită admiterea recursului avându-se vedere motivele de recurs și faptul că asigurătorul nu poate fi obligat la plată în raport cu Ordinul din anul accidentului. În subsidiar solicită reducerea daunelor morale și materiale.
În ceea ce privește recursurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente, solicită respingerea acestora.
Reprezentanta părții responsabile civilmente-recurente solicită admiterea recursului, avându-se în vedere faptul că Tribunalul C-S nu a luat în considerare celelalte expertize efectuate, ci doar ultima expertiză, iar martorii s-au prezentat ulterior, nefiind martori direcți. Pe de altă parte, partea vătămată, la doi ani după accident își aduce aminte detalii. Solicită menținer5ea hotărârii Judecătoriei Caransebeș, iar cu privire la pretențiile civile, solicită respingerea acestora.
În ceea ce privește recursul asigurătorului lasă soluția la aprecierea instanței, iar cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, cu privire la tardivitate, arată că a depus recursul prin poștă, considerând că este în termenul formulat.
Pe fond, solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs, arătând că din expertizele ce s-au efectuat cu deplasarea experților la fața locului, rezultă faptul că accidentul s-a produs într-o porțiune de curbe succesive și nu pe o porțiune de drum drept.
Solicită admiterea recursului formulat de partea responsabilă civilmente și respingerea recursului formulat de asigurător.
Apărătorul ales al părții civile arată că partea civilă a fost încadrată într-un grad de handicap total ce provine de la acest accident, iar ultima expertiză efectuată de forul superior stabilește în mod concret circumstanțele în care a avut loc accidentul. Referitor la latura civilă, arată că daunele acordate sunt neîndestulătoare.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii Tribunalului C- Considerând-o temeinică și legală, arătând că s-a făcut o analiză corectă a probelor, a culei inculpatului, iar daunele civile au fost corect stabilite.
În ceea ce privește recursul inculpatului, arată că acesta este formulat în termenul legal.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 935/06.11.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 111/R/2006, în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de partea vătămată și părțile civile SCB. Asigurări A prin Sucursala Reșița, Spitalul municipal C și Spitalul Clinic nr. 1 - Clinica de Ortopedie
S-a constatat că C S C- și CAST nu au calitate procesuală activă în exercitarea acțiunii civile.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut faptul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș înregistrat la această instanță sub nr. 3473/19 decembrie 2003 fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 alin. 2 și 4 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că în ziua de 1 martie 2003, pe raza localității, s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate două autovehicule: unul aparținând - SRLC - condus de numitul, și unul aparținând Direcției de Poștă T- condus de inculpatul. În urma accidentului partea vătămată - ocupant al autovehiculului condus de inculpat - a suferit o vătămare corporală pentru a cărei vindecare au fost necesare 90 de zile îngrijiri medicale.
În urma expertizei tehnico-judiciare, s-a concluzionat că ambii conducători auto au încălcat disp. art. 135 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea OG 195/2002, însă nu s-a stabilit care dintre cei doi a făcut-o primul. Având în vedere rezultatele testării celor doi conducători auto cu tehnica poligrafului, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ( acesta a avut un comportament simulat) pentru culpă exclusivă în sensul că el a depășit primul axul drumului, și neînceperea urmăririi penale față de deoarece acesta a depășit axul drumului și a intrat pe contrasens pentru a evita impactul frontal cu autoturismul condus de inculpat.
În cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro (l5.000 euro daune materiale și 15.000 euro daune morale), - (asigurătorul mașinii conduse de ) cu suma de 26.702 euro reprezentând despăgubiri achitate asiguratului pentru pagubele produse, Spitalul C cu suma de 587,38 lei iar Spitalul Clinic Județean T cu suma de 6058,17 lei. În faza de judecată s-au mai introdus în cauză - - ( asigurător al autovehiculului condus de inculpat ) și Compania Națională Poșta Română în calitate de parte responsabilă civilmente.
Prin sentința penală nr. 730/29.10.2004, Judecătoria Caransebeșa achitat inculpatul și a respins pretențiile tuturor părților civile.
Prin decizia penală nr. 297/29 noiembrie 2005, Tribunalul C-S a admis apelurile declarate împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Caransebeș și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe considerând că se impunea verificarea legăturii de cauzalitate dintre starea de handicap în care se află și leziunile cauzate prin accident, și de asemenea, administrarea unor probe noi pentru soluționarea acțiunii civile.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 111/R/6 ianuarie 2006 iar cu prilejul rejudecării s-a efectuat o expertiză medico-legală cu obiectivul stabilit de instanța superioară și s-au administrat probe noi atât în privința acțiunii penale cât și a celei civile. Tot pe parcursul rejudecării, s-a dispus introducerea în cauză a Direcției de Poștă Rapidă B prin Compania de Poștă -B ca parte responsabilă civilmente, și au fost introduse în cauză ca părți civile S T și C-
Analizând probele administrate în această cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, instanța de fond a constatat că în speță s-au efectuat mai multe expertize privitoare la dinamica producerii accidentului, după cum urmează:
În faza de urmărire penală (filele 32-40) expertul ing. Rac oncluzionat că ambii conducători auto au depășit marcajul șoselei intrând pe contrasens, dar nu s-a putut stabili care dintre ei a încălcat marcajul din neatenție și care a făcut-o pentru a evita accidentul. Același expert a întocmit și un supliment al raportului de expertiză în care nu stabilește alte elemente în plus față de raportul inițial, lucrare suplimentară având drept finalitate înlăturarea argumentelor expuse în obiecțiunile întocmite de expert asistent ing. G, la raportul inițial. Potrivit acestui expert judiciar, concluziile ing. R nu sunt susținute de probele administrate, dintre care unele cu mare întârziere.
În faza de judecată, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistică Taî ntocmit un raport de expertiză criminalistică având aceleași obiective ca și ale lucrării întocmite în faza de urmărire penală( filele 122-125 dosar 309/2005). Concluziile expertului criminalist au fost următoarele: nu se poate stabili cauza producerii accidentului, datorită acestei imposibilități nu se poate stabili nici posibilitatea de evitare, viteza de deplasare a celor două autovehicule era legală. Potrivit expertului, cauza accidentului s-ar putea stabili numai prin interpretarea probatoriului administrat ( alte probe decât cele de natură -tehnică).
S-a reținut că persoanele care au putut da declarațiile cele mai credibile sunt chiar inculpatul și celălalt conducător auto audiat la rejudecarea cauzei,. Inculpatul, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, a declarat invariabil că nu are nici o vină în producerea accidentului, că a respectat direcția sa de mers și că a depășit axul drumului pentru a evita impactul frontal cu mașina condusă de.
De asemenea, s-a reținut că dimpotrivă, a declarat că el a respectat direcția normală de mers și că mașina condusă de a depășit axul drumului intrând pe contrasens, deși martorul l-a atenționat pe inculpat acustic și vizual. mai precizează că într-o discuție purtată între cei doi imediat după accident, inculpatul a spus că probabil a ațipit în timp ce conducea mașina. Ulterior inculpatul nu a recunoscut să fi făcut această afirmație, iar discuția dintre cei doi conducători auto sub acest aspect nu a putut fi confirmată de martorii și ( filele 97-98 dosar 309/2005 al Tribunalului C-S).
În aceste condiții, s-a apreciat că singură persoană care ar fi putut percepe exact cum s-a produs accidentul și cine a intrat primul pe contrasens,este partea civilă. Această persoană nu putea fi audiată ca martor ( tocmai datorită calității de parte civilă,având interes în cauză) însă alte două persoane cu care partea civilă a discutat după accident au fost audiate. Astfel, și au discutat a doua zi, respectiv la câteva ore după eveniment cu și au aflat de la acesta că nu a perceput momentul în care vreuna dintre cele două mașini a depășit axul drumului, ci numai momentul când inculpatul a virat brusc stânga pentru a evita impactul frontal, iar apoi a afirmat cu certitudine că inculpatul nici nu a ațipit, nici nu a depășit axul drumului.
Instanța de fond a examinat toate aceste probe (din care nu rezultă nici culpa inculpatului și nici a celuilalt conducător auto) singura probă administrată în faza de urmărire penală ce ar putea să-l încrimineze pe inculpat fiind rezultatul testului poligraf, concluzia fiind că inculpatul a avut un comportament simulat. În privința acestei probe, din argumentația expusă până în acest moment, rezultă că nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe administrate în cele două faze ale procesului penal. Atâta timp cât, nici declarația inculpatului nu este considerată de doctrină și practică o "regină a probelor" cu atât mai mult tratarea comportamentului simulat nu poate dobândi un asemenea statut, deși în speța analizată constituie practic singura probă în baza căreia inculpatul a fost trimis în judecată.
În concluzie văzând că prin constatările științifice nu s-a putut stabili cauza producerii accidentului, că prin depozițiile martorilor nu s-a putut stabili care dintre conducătorii auto a depășit axul drumului din culpă și care pentru a evita accidentul, că rezultatul testului poligraf ( în defavoarea inculpatului ) nu poate fi coroborat cu nici o probă de susținere a vinovăției acestuia, și făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo" instanța de fond l-a achitat pe inculpat constatând că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii - art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ce privește acțiunile civile, acestea au fost respinse întrucât în condițiile art. 998,999 Cod civil, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta inculpatului de a depăși axul drumului și de a intra pe contrasens, și prejudiciile suferite de părțile civile. Concret, nu s-a dovedit dacă fapta inculpatului s-a produs ( din punctul de vedere al legii civile ) din imprudență sau neglijență fiind cea care a generat producerea prejudiciului neputându-se reține în sarcina sa nici culpa cea mai ușoară, care să poată fi încadrată în sfera vinovăției civile -știind fiind că aceasta este mai largă decât cea penală.
S-a constatat că C-S și T nu au calitate procesuală activă în exercitarea acțiunii civile, titulari ai acțiunii pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare de la inculpat fiind unitățile spitalicești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și părțile civile și Reșița. Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat faptul că achitarea inculpatului este greșită deoarece din materialul probator administrat în cauză rezultă că el este cel care a trecut pe celălalt sens de mers. S-a mai arătat că instanța de fond nu a respectat prevederile art.62 Cod procedură penală și s-a apreciat că, în vederea aflării adevărului prima instanță ar fi trebuit să dispună completarea probatoriului sub două aspecte: audierea părții civile și efectuarea unei noi expertize tehnice auto de către Institutul Național de Expertize Criminalistice Totodată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa apreciat că instanța de fond nu a respectat prevederile art.1 și 3 Cod procedură penală, întrucât din sentința penală atacată rezultă că nici inculpatul și nici numitul nu sunt vinovați de vătămarea corporală a părții civile, ori acest lucru este practic imposibil.
Partea civilă a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că Judecătoria Caransebeș nu a ținut cont de ansamblul probelor administrate în cauză, de declarațiile martorilor, și a altor martori indirecți audiați în cauză, din care reiese clar că inculpatul a adormit la volan, aceasta fiind cauza producerii accidentului. De asemenea, nu s-a ținut cont de expertizele efectuate în cauză, din care reiese clar că inculpatul a depășit axul drumului.
Partea civilă Reșița a apreciat sentința primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, în special în latură civilă. Astfel, s-a arătat că deși, cele trei expertize efectuate în cauză au apreciat că inculpatul avea posibilități mai bune de evitare a accidentului, instanța de fond a dispus achitarea acestuia și a respins în mod nejustificat toate acțiunile civile formulate în cauză, deși cuantumul acestora nu a fost contestat.
În apel s-au administrat noi probe, fiind efectuat un raport de expertiză criminalistică, precum și un supliment la acest raport, de către Institutul Național de Expertize Criminalistice
Totodată, partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română a formulat note scrise prin care au solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză, considerând că instanța de fond făcut o reținere corectă a situației de fapt și de drept, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Prin decizia penală nr. 63 din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea vătămată apelantă și partea civilă apelantă ASIGURĂRI Sucursala Reșița, împotriva sentinței penale nr.935/06.11.2006 a Judecătoriei Caransebeș, desființează sentința penală apelată și, examinând cauza pe fond:
În baza art.184 alin.2,4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 și următoarele Cod civil, coroborate cu art. 22 din nr.136/1995 actualizată, a fost admisă acțiunea civilă formulată de apelanta parte civilă Sucursala Reșița, și în consecință a obligat asigurătorul de răspundere civilă asigurare REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A) la plata către aceasta a sumei de 26.702 euro(respectiv echivalent lei vechi de la data plății în sumă de 981.832.540), cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 și următoarele Cod civil, au fost admise în totalitate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal C și Spitalul Clinic nr.1 T (secția ortopedie) și în parte acțiunea civilă formulată de apelantul parte civilă și în consecință: a obligat în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română B și intimata asigurătoare de răspundere civilă ASIGURARE REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A), aceasta din urmă în limitele obligației stabilită de dispoz. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumelor de 587,38 lei către Spitalul Municipal C; 6058,17 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1 T (secția ortopedie); 323,37 lei către apelantul parte civilă (daune materiale) și 10.000 euro (în echivalent lei românești la data plății) către același apelant parte civilă (daune morale).
În baza art.191 alin.1,3 Cod procedură penală, a obligat în mod solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română B, la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, verificând sentința primei instanțe, în raport de motivele invocate în apel, pe baza tuturor actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art.371, art.378 Cod proc.penală, tribunalul a constatat că apelurile sunt admisibile, reținând următoarele:
Modul în care Judecătoria Caransebeșa evaluat probatoriul administrat în cauză, în genul "din aproape în aproape", respectiv plecarea de la o probă cu caracter tehnic(expertiza efectuată de expertul R în faza de urmărire penală), trecerea apoi la o prezumție(probabil judiciară) pe baza căreia s-ar stabili persoanele cele mai credibile care ar putea da declarații în cauză - una dintre acestea fiind chiar inculpatul, după care se procedează la eliminarea declarației de parte civilă (exclusiv pe considerentul că această calitate procesuală este incompatibilă cu cea de martor), pentru a se ajunge apoi la analizarea concluziilor rezultate în urma efectuării testului poligraf și a se conchide în final că este aplicabil principiul "in dubio pro reo", rezultând ca inevitabilă achitarea inculpatului, s-a considerat că este totalmente inadmisibil și în contradicție cu toate normele de drept care reglementează teoria generală a probelor din procedura penală.
S-a apreciat că este criticabilă în primul rând evaluarea (nici măcar administrarea) probatoriului în trepte, aprecierea unei probe fiind făcută în special prin prisma probei administrate anterior, ceea ce conduce inevitabil la ierarhizarea acestor probe, unele căpătând preeminență față de altele. După cum se stipulează în principiile generale de drept procesual penal, vinovăția sau nevinovăția unui inculpat nu poate fi apreciată decât pe baza ansamblului probator, toate probele - atât cele administrate în acuzarea inculpatului, cât și cele administrate în apărarea sa - având valoare egală. În acest context s-a reținut de către tribunal că este total nelegală și modalitatea în care Judecătoria Caransebeșa selectat declarațiile părților și ale martorilor din cauză, acordând prioritate declarației inculpatului în dauna declarației părții civile, pe considerentul că aceasta din urmă este incompatibilă cu calitatea de martor, dar ignorând faptul că dispozițiile art.75 - 771Cod procedură penală reglementează ca probă inclusiv declarațiile de parte vătămată sau de parte civilă. În plus, s-a apreciat că prezumția instanței de fond că declarațiile inculpatului și ale martorului ar fi cele mai importante în cauză este inadmisibilă nu doar datorită faptului că nu se poate acorda prioritate unor probe în dauna altora pe acest gen de raționament, ci și pe considerentul că prezumțiile nu sunt reglementate ca probe în procedura penală. Nu este reglementat ca probă nici testul poligraf, inexistent în secțiunea care reglementează teoria generală a probelor, astfel încât este inutilă dezbaterea concluziilor pe care le-a oferit acest test.
Ca atare, date fiind aceste erori de construire și de apreciere a probatoriului, instanța de apel a considerat că se impune desființarea sentinței Judecătoriei Caransebeș și reexaminarea cauzei pe fond de către instanța de control judiciar, urmând să o soluționeze atât pe baza probatoriului deja administrat în cauză (care va fi evaluat în ansamblu, conform dispozițiilor procedurale), cât și pe baza probelor noi administrate.
Din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice, probă administrată în apel, pe baza unei argumentații logice și pertinente efectuată de trei specialiști în domeniu, instanța de apel a reținut că inculpatul putea preveni producerea accidentului de circulație dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a carosabilului în direcția de mers, fără a trece peste marcajul continuu ce despărțea sensurile de circulație. S-a mai apreciat în plus faptul că producerea respectivului eveniment rutier s-a datorat deplasării pe contrasens a autoutilitarei condusă de inculpat în condițiile în care din sens opus circula celălalt autovehicul implicat în accident. Aceste concluzii au fost menținute și în urma efectuării suplimentului solicitat la respectivul raport de expertiză tehnică, în cuprinsul acestui supliment demontându-se toate obiecțiunile formulate contra raportului inițial.
Plecând de la aceste concluzii definitive și indubitabile (dată fiind și calitatea instituției care a efectuat raportul de expertiză și suplimentul la acesta), Tribunalul C-S a coroborat cele rezultate pe baza acestei probe cu declarațiile părții civile, cea mai completă și mai amănunțită dintre acestea fiind cea aflată la fila 53 din dosarul nr. 111/R/2006 al Judecătoriei Caransebeș; în cuprinsul acestei declarații citate, după ce partea vătămată descrie cu lux de amănunte traseul pe care l-a făcut cu autoutilitara condusă de inculpat în noaptea de 28.02.2003, pe ruta T - S și retur, făcând referire la frecventele stări de oboseală pe care le acuza inculpatul, stări de oboseală motivate de cursele dese pe care trebuia să le facă la intervale de timp foarte scurte și despre care susține că l-a înștiințat pe superiorul său direct, precum și la apatia pe care o manifesta inculpatul în timp ce conducea pe timp de noapte, acesta face referire și la dinamica accidentului de circulație a cărui victimă a fost, dinamică descrisă așa cum a fost percepută de el. Dincolo de chestiunile emoționale și probabil subiective pe care le-a enunțat partea vătămată, s-a reținut pe de o parte dialogul foarte virulent pe care l-a avut conducătorul celuilalt autovehicul(martorul ) cu inculpatul, iar pe de altă parte dialogul pe care l-a avut chiar partea vătămată cu același inculpat. În primul dintre aceste dialoguri, conducătorul celuilalt autovehicul ar fi coborât din cabină nervos și, după ce i-a adresat o serie de invective inculpatului, i-a strigat: "ce mă cretinule, dormi la volan? ". În dialogul dintre partea vătămată și inculpat, purtat imediat după ce inculpatului i-a fost adresat acest reproș, partea vătămată la rândul său l-a întrebat: "ce ai făcut, iar ai adormit?". Faptul că i s-a reproșat de două ori inculpatului că ar fi dormit la volan, inculpatul fiind de altfel foarte speriat și nerăspunzând nimic, este explicat de aceeași parte vătămată prin prisma faptului că inculpatul a avut mai multe accidente pe fondul adormirii la volan, o parte dintre ele fiind descrise în cuprinsul aceleiași declarații. S-a considerat că nu este lipsit de importanță nici aspectul că, după ce partea vătămată a fost internată în spital, inculpatul l-a sunat în repetate rânduri și i-a cerut ca atunci când o să vină la el poliția să îi ia declarații "să nu spună că a adormit". Starea pe care o avea inculpatul la volan, descrisă în acest mod de partea vătămată și reproșată de către conducătorul celuilalt autovehicul, audiat ca martor în cauză, poate fi explicația logică a intrării pe contrasens a autovehiculului condus de inculpat. Cu toate că părțile citate din declarațiile părții vătămate sunt contrazise de declarațiile martorilor și, propuși spre a fi audiați de către inculpat, contraziceri constând în afirmații de genul "partea vătămată nu mi-a spus că inculpatul ar fi adormit la volan sau că ar fi depășit axul drumului", "partea vătămată nu mi-a spus că l-ar socoti vinovat de accident pe inculpat sau că ar avea ceva pretenții de la el", aceste contraziceri bazate pe susținerile verbale ale părții vătămate s-a apreciat de către instanța de apel că nu pot să mai aibă nici o valoare în fața unor declarații pe care partea vătămată le-a dat în fața unor autorități(organe de urmărire penală sau instanțe de judecată). După cum s-a reținut din cuprinsul respectivelor declarații, partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu sume mari de bani, îl consideră vinovat de producerea accidentului și consideră că a adormit la volan anterior coliziunii. În schimb, din declarațiile martorilor și, conducătorii celor două mașini pe lângă care a trecut inculpatul în trafic și respectiv cu care a intrat în coliziune, s-a reținut faptul că inculpatul era obosit, nu reacționa în nici un fel la reproșurile care îi erau făcute cu privire la această stare a sa, ba mai mult a și recunoscut la un moment dat în fața martorului "că este posibil să fi ațipit"(fila 130 din dosarul nr. 111/R/2006). Cu atât mai incriminatoriu pentru inculpat s-a considerat că este faptul că porțiunea pe care s-a produs coliziunea era o porțiune de drum drept. În sensul reținerii vinovăției inculpatului pledează și concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului.
Față de aceste aspecte, instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, dată fiind în special situația lui familială și lipsa antecedentelor penale.
Ca modalitate de executare a pedepsei, tribunalul a dispus suspendarea condiționată, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.81 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de control judiciar a luat act mai întâi de faptul că acțiunea civilă formulată de apelanta-parte civilă - Sucursala Reșița este fondată în totalitate, această apelantă-parte civilă demonstrând pe bază de înscrisuri cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, precum și raporturile contractuale de care s-a prevalat în solicitarea acordării acestor daune(cele mai elocvente sunt cele aflate la filele 133-167 din dosar nr.309/P/2005 al Tribunalului C-S). Pe baza acestor înscrisuri s-a reținut că respectiva societate de asigurare a făcut dovada plății sumei de 981.832.540 lei vechi, echivalentul a 26.702 euro, plată efectuată cu relevat în extrasul de cont bancar - BANK aflat la fila 134 din dosarul citat mai sus și pe care societatea a efectuat-o în baza contractului de asigurare încheiat. Pe baza acelorași înscrisuri citate mai sus, care statuează raporturile contractuale dintre apelanta-parte civilă și asigurătorul de răspundere civilă - care în speță este ASIGURARE REASIGURARE - Sucursala T(implicit Sucursala Zonală A), precum și în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr.136/1995 actualizată, s-a apreciat că apelanta-parte civilă are posibilitatea să se îndrepte strict împotriva asigurătorului de răspundere civilă pentru recuperarea sumelor plătite, ceea ce aceasta a și făcut. În consecință, instanța de apel a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de către apelanta-parte civilă - Sucursala Reșița și a obligat în consecință asigurătorul de răspundere civilă indicat mai sus la plata sumei arătate.
S-a considerat că sunt de asemenea admisibile în totalitate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal C și Spitalul Clinic nr.1 T (secția ortopedie) și în consecință a fost obligat în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română B și intimata asigurătoare de răspundere civilă ASIGURARE REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A), aceasta din urmă în limitele obligației stabilită de dispoz. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumelor de 587,38 lei către Spitalul Municipal C și 6058,17 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1 T (secția ortopedie), cu titlu de daune materiale(cheltuieli de spitalizare).
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, s-a constatat în primul rând faptul că acesta nu mai avea posibilitatea legală să-și suplimenteze pretențiile civile după citirea actului de sesizare, întrucât aceasta ar contraveni cu dispozițiile art.15 alin.2 Cod procedură penală, respectivele pretenții fiind cele pe care partea civilă le-a formulat cel mult până la citirea actului de sesizare. Cuantumul acestor pretenții este de 20.000 euro(daune materiale + morale), fiind greșită reținerea Judecătoriei Caransebeș cum că acest cuantum ar fi cel ulterior, de 30.000 euro. În ceea ce privește daunele materiale solicitate, Tribunalul C-S a constatat că nu este dovedită pe baza de înscrisuri certe decât suma de 323,37 lei(conform facturilor și chitanței aflate la fila 258 din dosarul nr. 3473/P/2003 al Judecătoriei Caransebeș ), restul susținerilor în această privință făcute de partea civilă nefiind dovedite corespunzător. S-a apreciat că este inadmisibilă dovedirea acestor sume exclusiv prin prisma declarației martorei, cu atât mai mult cu cât aceasta a făcut aprecieri generale și personale asupra cheltuielilor ocazionate de tratamentul părții civile, fără a putea nici ea indica înscrisuri elocvente în această privință. În schimb, au fost acordate daune morale în cuantumul solicitat, date fiind urmările accidentului de circulație asupra stării de sănătate a părții civile, care oricum era precară și anterior accidentului, stare de sănătate atestată de o serie de înscrisuri medicale care se regăsesc în mai multe din dosarele acvirate la dosarul cauzei(cel mai ilustrativ fiind raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 72 din dosar nr. 111/R/2006 care constată că accidentul de circulație pe care l-a suferit partea vătămată în condițiile descrise mai sus s-a soldat cu fractura ambelor oase 1/3 distală gambă bilateral cu gonartroză bilaterală consecutivă, ceea ce a determinat o deficiență funcțională accentuată cu incapacitate adaptativă 80%, partea vătămată fiind încadrată pentru acest diagnostic în grupa II de invaliditate, suprapus peste cel inițial de ordin neuro-psihic. În plus, s-a stabilit cu certitudine legătura de cauzalitate între accident și aceste urmări). Au fost obligați în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română B și intimata asigurătoare de răspundere civilă ASIGURARE REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A), aceasta din urmă în limitele obligației stabilită de dispoz. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumei de 10.000 euro (în echivalent lei românești la data plății) către același apelant parte civilă (daune morale).
În consecință, n baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea vătămată apelantă și partea civilă apelantă ASIGURĂRI Sucursala Reșița, împotriva sentinței penale nr.935/06.11.2006 a Judecătoriei Caransebeș, a desființat sentința penală apelată și, examinând cauza pe fond:
În baza art.184 alin.2,4 Cod penal, a condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 și următoarele Cod civil, coroborate cu art. 22 din nr.136/1995 actualizată, a admis acțiunea civilă formulată de apelanta parte civilă Sucursala Reșița, și în consecință a obligat asigurătorul de răspundere civilă ASIGURARE REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A) la plata către aceasta a sumei de 26.702 euro(respectiv echivalent lei vechi de la data plății în sumă de 981.832.540), cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 și următoarele Cod civil, a admis în totalitate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal C și Spitalul Clinic nr.1 T (secția ortopedie) și în parte acțiunea civilă formulată de apelantul parte civilă și în consecință: a obligat în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română B și intimata asigurătoare de răspundere civilă ASIGURARE REASIGURARE Sucursala T (implicit Sucursala Zonală A), aceasta din urmă în limitele obligației stabilită de dispoz. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumelor de 587,38 lei către Spitalul Municipal C; 6058,17 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1 T (secția ortopedie); 323,37 lei către apelantul parte civilă (daune materiale) și 10.000 euro (în echivalent lei românești la data plății) către același apelant parte civilă (daune morale).
Împotriva deciziei penale nr. 63 din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C S au declarat recurs partea responsabil civilmente CN Poșta Română, asigurătorul - - și inculpatul.
În motivarea recursului declarat de Compania Națională Poșta Română se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și reaprecierea ansamblului probator deoarece nu a fost determinat gradul de vinovăție al inculpatului, expertizele întocmite nu conțin date precise, iar obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizarea reprezintă o dublă impunere câtă vreme decontarea cheltuielilor de spitalizare se face de către casele de asigurări de sănătate.
În motivarea recursului declarat de inculpat se solicită să fie admis recursul și să fie casată decizia atacată cu consecința achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. așa cum a dispus instanța de fond, precum și exonerarea inculpatului de la plata tuturor despăgubirilor civile în temeiul art. 346 pct. 3.C.P.P. respectiv a sumelor solicitate de către partea vătămată, pe care le apreciază ca exagerate și nedovedite, precum și a sumelor solicitate de celelalte părți civile, considerând că prin decizia pronunțată, instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, constând într-o evaluare greșită a probelor administrate în cauză, având drept consecință condamnarea nejustificată a sa la o pedeapsă nemeritată și nejustificată. Consideră că probele care au stat la baza concluziei potrivit căreia doar inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului, nu sunt relevante și nu pot conduce la dispunerea punerii în mișcare a urmăririi penale și trimiterea în judecată și cu atât mai mult, nu pot conduce la condamnarea sa. Pe de altă parte, faptul că inculpatul nu a formulat obiecțiuni privind poziția autovehiculului după coliziune, nu poate fi considerat drept o recunoaștere a vinovăției producerii accidentului, iar comportamentul său sincer și constant pe toată durata cercetării și a derulării procesului este un argument în plus în dovedirea nevinovăției. De asemenea, consideră că în mod incorect, instanța de apel a ignorat o parte din probele de la dosar, bazându-se pe singura expertiză nefavorabilă lui, precum și pe declarația părții civile, care este încadrat într-un grad de handicap grav, declarație subiectivă și neconcludentă și în mod greșit instanța de apel a reținut că porțiunea de drum pe care s-a produs coliziunea era o porțiune de drum drept, reținând acest fapt ca pe o circumstanță agravantă împotriva sa. Astfel, prin expertizele efectuate nu s-a stabilit în mod clar care din autovehicule au trecut primul axul drumului, iar prin obiecțiunile la expertiză formulate de către expertul G, s-au adus argumente de ordin tehnic care demonstrază depășirea axului drumului de către camionul condus de numitul.
Totodată, solicită a se face aplicarea principiului "in dubio pro reo", considerând că în speța de față este pe deplin relevant acest principiu și la soluționarea cauzei să se aibă în vedere și situația sa materială și familială.
În motivarea recursului declarat de asigurătorul - Sa se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării diminuarea cuantumului despăgubirilor civile în cuantum de 98.183,25 lei către partea civilă - deoarece acestea depășesc plafonul stabilit prin ordinul nr.9/17.12.2002. Se mai arată că asigurătorul nu datorează vreo sumă de bani Spitalului Municipal C și T și nici părții civile raportat la art.23 alin.9 din ordinul 9/2002 publicat în Monitorul Oficial nr.882/7.12.2002, că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt exagerate, omițându-se a se avea în vedere că acestea sunt în legătură directă cu importanța socială a părții vătămate, statutul social, cordialitatea relațiilor existente în familie.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este tardiv, iar cel declarat de partea responsabil civilmente CN Poșta Română și asigurătorul - - sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Potrivit dispozițiilor art.385/3 pr.pen. termenul de declarare al recursului este de 10 zile, iar conform art.385/3 al.2 coroborat cu art.363 al.3 pr.pen. pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de declarare curge de la data pronunțării. În speță, pronunțarea a avut loc în ședința publică din data de 21.04.2008, dată de la care începe să curgă termenul înăuntrul căruia trebuie declarată calea de atac, termen care expiră la data de 2 mai 2008, într-o zi de vineri. Inculpatul recurent a depus prin poștă declarația de recurs, data poștei fiind 5 mai 2008, deci după expirarea termenului legal. Astfel,
în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. a teza I-a C.P.P. va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 63 din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În privința recursului declarat de către Compania Națională de Poștă Română B, instanța de recurs apreciază că motivele invocate în promovarea căii de atac nu sunt justificate. O primă critică vizează împrejurarea că nu este stabilit gradul de vinovăție al inculpatului în evenimentul rutier și că expertizele efectuate nu conțin date precise și concluzii certe privind vinovăția inculpatului.
Instanța de recurs apreciază că raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de judecat, respectiv în fața instanței de apel d e către cei trei experți concluzionează că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a carosabilului fără a trece peste marcajul continuu ce despărțea sensurile de circulație. În același timp cei trei experți au concluzionat că producerea accidentului s-a datorat deplasării pe contrasens a autoutilitarei conduse de către inculpat în condiția în care din sens opus circula celălalt autovehicul implicat în accident. Prin urmare vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea gravă a părții vătămate este dovedit atât de proba științifică, cât și de depozițiile martorilor audiați în cursul procesului penal, respectiv martorul care a declarat că inculpatul a trecut pe contrasens, martorul care a relatat că după producerea evenimentului rutier la acuzele aduse inculpatului în sensul că ar fi depășit axul drumului, acesta nu a avut nici o reacție, declarația martorului care constată aceeași împrejurare a inexistenței vreunei opoziții a inculpatului la afirmațiile depășirii axului drumului și depoziția părții vătămate care a relatat stările de oboseală acuzate de inculpat din cauza curselor dese pe care trebuia să le facă și intervalul mic de odihnă pe care îl avea la dispoziție, stări de care a fost încunoștiințat superiorul său direct. În același sens este de remarcat și dialogul ce a avut loc între inculpat și conducătorul auto al celuilalt autovehicul implicat în accident, prin care ultimul, după producerea evenimentului rutier l-a întrebat pe inculpat " la volan?", întrebare adresată și de către partea vătămată inculpatului, partea vătămată exprimându-și mirarea despre atitudinea inculpatului care anterior mai adormise la volan fiind atenționat de către partea vătămată.
Al doilea motiv de recurs al Companiei Naționale Poșta Română se referă la cuantumul daunelor morale datorate părții vătămate, apreciate ca nefiind justificate. Instanța de apel a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurător la plata sumei de 10.000 Euro daune morale și 323,37 daune materiale. Urmare a evenimentului rutier în care au fost implicate părțile, partea vătămată a suferit o deficiență funcțională accentuată cu capacitate adaptivă 80%, fiind încadrată în grupa II de invaliditate suprapus peste cel inițial de ordin neuropsihic, suferind grave leziuni. Chiar dacă starea fizică a stării civile era precară anterior accidentului, partea vătămată urmare a conduitei ilicite a inculpatului care se face vinovat de producerea accidentului a suferit o agravare a stării de sănătate cu consecințe definitive și ireparabile. Este în afara oricărei îndoieli că pe fondul afecțiunilor sale accidentul rutier a agravat starea de sănătate a părții civile cu consecințe asupra posibilității de exprimare socială a acesteia, prejudiciul moral cauzat impunându-se a fi reparat de către persoana vinovată de producerea acestuia. LA aprecierea stării de sănătate rezultată din producerea evenimentului rutier se va avea în vedere situația pe care o avea partea civilă la momentul accidentului, dar este evident că urmare încadrării într-un grad avansat de handicap partea vătămată este privată de posibilitatea participării la viața socială, fiind necesară acordarea unei sume de bani care să echivaleze cu suferința cauzată părții civile. De aceea instanța de recurs apreciază că suma acordată de instanța de apel cu titlu de daune materiale și daune morale către partea civilă reprezintă o satisfacție echitabile și nedisproporționată.
Al treilea motiv de recurs al Companiei Naționale Poșta Română se referă la greșită obligare la plata cheltuielilor de spitalizare a părții civile, dar instanța apreciază că partea responsabilă civilmente răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciile cauzate, iar câtă vreme partea vătămată a fost internată în spital, cheltuielile ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale urmează a fi suportate de persoana vinovată de producerea accidentului.
În privința recursului declarat de asigurătorul privind obligarea acesteia la plata sumei de 98.183,25 lei către - " " și care ar depăși plafonul stabilit prin Ordinul 9 din 17.12.2002, instanța de recurs constată că între partea civilă - " " Reșița și asigurătorul s-a încheiat un contract de asigurare care cuprinde clauzele contractuale, contract semnat de către ambele părți. Filele 133-167 din dosarul nr. 309/P/2005 al Tribunalului C-S face dovada raporturilor contractuale existente între părți și cum la fila 134 din dosarul menționat se află ordinul de plată în cuantum de 98.183,25 lei partea civilă are posibilitatea conferită de dispozițiile Legii nr. 136/1995 să se îndrepte cu acțiune strict împotriva asigurătorului de răspundere civilă pentru recuperarea sumelor plătite.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, acesta se referă la nedatorarea cheltuielilor reprezentând despăgubiri civile, deoarece partea civilă era transportată în autovehiculul asigurat la partea recurentă condus de către inculpat, între deținătorul vehiculului și partea civilă existând un contract de muncă la acea dată, instanța de recurs apreciază că potrivit legilor procesual civile partea responsabilă civilmente va răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciile cazate prin fapta ilicită a acestuia, prejudiciu care este garantat de către societatea de asigurare în limitele plafonului legal stabilit, fără a interesa calitatea avută de către oricare cei implicați în evenimentul rutier la data producerii accidentului. Câtă vreme există contractul de asigurare încheiat între părțile recurente, acesta garantează recuperarea prejudiciului stabilit de către instanța de judecată în limitele legii șir aportat de calitatea fiecărei părți, răspunderea fiind diferită.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs referitor la cuantumul ridicat al daunelor morale și la luarea în considerare a importanței sociale a activității părții vătămate, a statutului său profesional și social, instanța de recurs apreciază că asemenea criterii nu sunt avute în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale ce se cer a fi reparate. A aprecia că statutul social sau activitatea desfășurată sunt criterii esențiale pentru calcularea cuantumului daunelor morale, echivalează cu promovarea unei discriminări în rândul categoriilor sociale cu impacte negative asupra bunei desfășurări a procesului penal. Faptul că partea vătămată nu are calificare superioară nu o exclude de la beneficiul acordării daunelor morale, fiindu-i atinse atributele esențiale ale sănătății persoanei cu impacte definitive și ireparabile ce au dus includerea sa într-un grad avansat de handicap. De aceea instanța de recurs apreciază că suma de 10.000 Euro datorată de instanța de apel cu titlu de daune morale, chiar dacă nu reprezintă o satisfacție totală, cel puțin reprezintă o sumă rezonabilă echivalentă a prejudiciului cauzat.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română, Societatea Comercială "" - Regiunea de Vest A împotriva deciziei penale nr. 63/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română, Societatea Comercială "" - Regiunea Vest A și inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale, la plata sumei de către 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română, Societatea Comercială "" - Regiunea de Vest A împotriva deciziei penale nr. 63/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. a teza I-a C.P.P. respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea responsabilă civilmente Compania Națională Poșta Română, Societatea Comercială "" - Regiunea Vest A și inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale, la plata sumei de către 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. - 30.09.2008
Tehnored. CU - 09.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
