Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 1591/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1640/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1591
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 207/A din data de 25.03.2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11.XI.2009 când în aceeași compunere.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr.739/10.12.2008, pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. h C.P.P. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin 1 Cod penal ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru săvârșirea inf. de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice, prev. de art. 321 alin 1 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului, prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61 /1991.
În baza art. 181 Cod penal rap.la art. 91 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului 500 lei amendă cu caracter administrativ.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice, prev. de art. 321 alin 1 Cp.
S-s constatat că inculpații au fost arestați de la data de 22.02.2008 până la data de 27.03.2008.
A luat act că părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
În baza art. 191 alin. 1 pct. 2 lit. c a C.P.P. fost obligată partea vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, cu referire la infacțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cp.
În baza art. 191 alin. 1 pct. 2 lit. d a C.P.P. fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, cu referire la inf. prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61 /1991.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
La data de 09.02.2008, inculpații s-au prezentat la de Artă "Hanul cu ", proprietatea părții vătămate pentru a-i transmite un mesaj din partea numitului în sensul de a relua furnizarea energiei electrice la imobilele închiriate lui. Partea vătămată nu era la birou iar inculpații au fost înștiințați de faptul că pe îl pot găsi în ziua de luni, 11.02.2008. Tonul mesajului era ridicat, inculpații atenționând că vor veni si vor distruge bunurile în galerie.
Acest mesaj a fost transmis telefonic părții vătămate de către martora, iar aceasta s-a simțit deranjată.
Partea vătămată a anunțat telefonic organele de politie din cadrul Secției 10 Politie, iar la data de 11.02.2008, polițiști din cadrul acestei secții s-au deplasat la fața locului, intrând în biroul părții vătămate. Alături de partea vătămată și de polițiști, în birou se mai aflau martorii, si. Martora G i-a văzut intrând în galerie pe cei doi inculpați si i-a îndrumat pe aceștia spre biroul părții vătămate, fiind invitați și intrând în biroul acesteia. Inculpații au relatat faptul că vin din partea numitului si au transmis solicitarea de a relua furnizarea de curent. Partea vătămată i-a întrebat dacă ei sunt cei care au proferat amenințări în urmă cu două zile, iar inculpatul a răspuns că ei au fost sâmbătă si duminică la firmă și acasă, dar nu l-au amenințat. Când au auzit faptul că vin din partea numitului, părțile vătămate au devenit irascibile, partea vătămată reproșându-le inculpaților că au fost la el acasă și i-au amenințat familia, iar apoi i-a spus fratelui său să încuie ușa prin interior, cu intenția de a se asigura prinderea inculpaților.
Au avut loc jigniri reciproce între părți, tonul fiind dat de partea vătămată care se simțea în siguranță cunoscând că în birou se aflau doi polițiști. La un moment dat, partea vătămată s-a apropiat de inculpatul și i-a pus mâna în zona gatului, îmbrâncindu- Acesta a reacționat și a scos de pe un cuțit cu vârful întors, pe partea opusă tăișului prezentând niște zimți mari; concomitent, a scos de la brâu un. În acel moment polițiștii din încăpere și-au declinat identitatea, însă datorită zgomotului provocat nu au fost auziți de către cei doi inculpați. Partea vătămată a fost tăiată la degetul mic de la mâna dreaptă de către inculpatul. Între timp, a descuiat ușa, iar fratele său a fugit din birou. În fuga sa, partea vătămată a dărâmat un dulap distrugând mai multe obiecte. Unul dintre polițiști si partea vătămată au încercat să-l prindă pe inculpatul în tocul ușii de pe hol pentru a-l deposeda de cuțit, însă acesta a fugit si astfel incidentul s-a încheiat. Apoi au sosit și organele de poliție, care fuseseră apelate intre timp de părțile vătămate.
Părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile în cauză.
Având în vedere faptul că apărătorul ales al celor doi inculpați, avocat, cu referire la infracțiunea de șantaj, a pus concluzii separat pentru evenimentele din 09.02.2008 și respectiv 11.02.2008, ca și cum s-ar afla în situația săvârșirii a două infracțiuni de șantaj, se impune, primordial, o precizare: există o singură infracțiune de șantaj, chiar dacă făptuitorul a constrâns victima prin acțiuni repetate. Așa fiind, în mod corect s-a reținut că ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune unică de șantaj, atât pentru evenimentele din data din 09.02.2008, cât și din 11.02.2008, întrucât specificul infracțiunii de șantaj este, în acest caz, amenințările repetate proferate în vederea dobândirii în mod injust a aceluiași folos pentru sine sau pentru altul. Prin urmare, nu se află în situația a două infracțiuni de șantaj săvârșite la date diferite.
Pentru existenta infracțiunii de șantaj, sub aspectul laturii obiective, este necesar să fie, înainte de toate, o constrângere exercitată asupra unei persoane. Constrângerea trebuie exercitată prin violență sau amenințare si să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită, o stare de temere deoarece numai in felul acestea se aduce atingere libertății morale a persoanei. Din nicio probă administrată nu rezultă că părții vătămate i s-ar fi produs vreo temere care sa-l pună in situația de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. Pentru a fi încălcată, în principal libertatea morală, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii si momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta își redobândește libertatea morală. Altfel spus, pentru existenta infracțiunii de șantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor si nu iminent, iar rezultatul violentei sau amenințării urmărit de făptuitor să fie distanțat in timp de actul constrângerii, lucru neîntâlnit in speță. Prin urmare, lipsește cerința ca fapta să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deci lipsește un element constitutiv al infracțiunii.
În consecință, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat pe ambii inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice, prev. de art. 321 alin 1 Cp.
Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 alin 1 Cod penal, instanța a constatat că partea vătămată și-a retras plângerea conform declarației autentificate sub nr. 907/14.04.2008 de BNP, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. h C.P.P. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin 1 Cod penal ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată.
Referitor la infracțiunea de port fără drept al cuțitului, prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 săvârșită de inculpatul, există declarații contradictorii. Astfel, inculpații precizează că e vorba de un briceag iar martora declară că e vorba de un cuțit cu lama de circa 20 cm. aspect reținut și în rechizitoriu, cu vârful întors iar pe partea opusă tăișului prezenta niște zimți mari. De asemenea, partea vătămată, după ce în cursul urmăririi penale face referire la cuțit, în cursul judecății arată că era un briceag. Instanța a înlăturat susținerile inculpaților referitoare la briceag, apreciind că obiectul intră in sfera noțiunii de cuțit in sensul art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991, lama cuțitului fiind descrisă de martora.
Având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a apreciat că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă, astfel încât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit.1C.P.P. aplicând acestuia 500 lei amendă cu caracter administrativ, conform art. 181 rap. la art. 91 lit. c Cp.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B care a criticat soluția pronunțata ca nelegala si netemeinică față de următoarele motive:
-Greșita achitare a inculpaților si pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.1 Cp.;
-Greșita achitare a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cp.;
-Greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de cuțit prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991;
-Contradicția între minută și dispozitivul hotărârii.
Prin decizia penală nr. 207/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul, verificând legalitatea si temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele a constatat următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate si din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul a constatat că apelul formulat de parchet este nefondat, respingându-l ca atare.
Pentru a aprecia astfel, tribunalul a avut în vedere că înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigura drepturile părților, ca au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seamă și exact apreciate.
Pe cale de consecința, s-a constatat că faptele și împrejurările reținute ca existente prin hotărârea atacata, precum și cele înlăturate prin aceeași hotărâre corespund probelor administrate în cauză, soluție dată în fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar și fiind în concordanță cu acesta.
Totodată, Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă apreciere asupra conținutului infracțiunii de șantaj.
Astfel, s-a reținut că șantajul reprezintă o atingere adusă libertății individuale, manifestată în aspectul ei particular de libertate psihica. Scopul urmărit de făptuitor - obținerea unui folos injust - caracterizează constrângerea libertății psihice la care este supusa persoana fata de care se săvârșește infracțiunea de șantaj, intenția făptuitorului de a săvârși acțiunea nu întregește însă latura subiectiva a infracțiunii daca nu are ca scop dobândirea unui folos ilicit, pentru sine sau pentru altul.
În esență, prima instanța a reținut ca demersurile celor doi inculpați au fost făcute pentru a se relua furnizarea energiei electrice la imobilele închiriate de către partea vătămata lui. Or, șantajul este reprimat nu numai pentru constrângerea psihica, ci și pentru scopul ilicit urmărit de făptuitor.
Din speța dedusa judecății a rezultat că din punct de vedere subiectiv inculpații nu au avut ca scop dobândirea unui folos ilicit, pentru ei sau pentru o terța persoana.
Pe cale de consecință, dacă cei doi inculpați nu au avut acest scop rezultă că ei nu au acționat cu vinovăția cerută pentru infracțiunea de șantaj.
Totodată, așa cum a reținut și prima instanța, orice constrângere, atât cea prevăzută în partea generală a codului, cât si cea specifică infracțiunii de șantaj, se caracterizează prin provocarea unui sentiment de teamă, legat de iminenta suportare a unui prejudiciu și, din aceasta cauză, generator, la rândul său, a unei presiuni psihice de natura să înlăture posibilitatea liberei determinări și dirijări a voinței.
Acțiunea de constrângere s-a arătat în literatura noastră juridica, în legătura cu elementul material al infracțiunii de șantaj - trebuie sa fie de natură să suprime sau să restrângă libertatea sau capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra căreia este exercitata, încât să o silească la o conduită impusă sau pretinsă de infractor.
Dacă constrângerea nu se caracterizează într-o asemenea presiune psihică, provocată de teama de a suferi în mod iminent un grav prejudiciu, nu se mai poate vorbi de constrângere și, pe cale de consecință, nici de șantaj.
De asemenea, și în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice concluzia instanței de fond este corecta.
Astfel, în cazul acestei infracțiuni este necesar ca fapta să producă o atingere a bunelor moravuri sau un scandal public, făptuitorul, având totodată față de aceste rezultate poziția psihica ceruta de art.321 Cp. deoarece numai astfel se poate vorbi si de realizarea conținutului infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si de tulburare a liniștii publice. Actele sau gesturile, cuvintele sau expresiile ori manifestările de orice fel prin care se realizează acțiunea făptuitorului trebuie să aibă loc în public. Cerința legii este deci îndeplinita numai atunci când fapta este săvârșita în condițiile art.152 Cp. text care explica ce se înțelege prin fapta săvârșită în public.
În același timp, ceea ce atribuie actelor sau gesturilor, cuvintelor sau expresiilor ori manifestărilor de orice fel, în public caracter penal constă în rezultatul pe care îl produc.
Acest rezultat trebuie sa fie o atingere adusa bunelor moravuri sau un scandal public.
Scandalul public, cel de al doilea rezultat ce atribuie faptei caracter penal, presupune "zarva, vâlva, produsă de o faptă urâtă, nesinceră, indignare, revoltă, provocată de o asemenea faptă 44 ( limbii romane literare contemporane, Ed. Academiei). Deoarece textul se refera la un scandal public, este de observat ca nu este vorba de o indignare izolata a unei singure persoane, de o revoltă cu caracter singular, ci de indignare, revolta de care este cuprinsa o colectivitate, un număr nedeterminat de persoane, care au luat cunoștința de fapta săvârșita.
Or, din întreaga derulare a evenimentelor produse în data de 11.02.2008 nu rezultă date de natură să conducă la concluzia îndeplinirii acestor cerințe pentru a ne afla în prezența infracțiunii prev. de art.321 Cod penal, aspecte ce lipsesc de conținut susținerile și criticile parchetului văzând greșita achitare a inculpaților.
Și în cazul infracțiunii prev. de art.1 pct.1 din Legea 61/1991, Tribunalul a apreciat că este cazul a se face aplicarea art. 18/1 Cp. din moment ce, așa cum se precizează în alin.2 al acestui text, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar putea produce, precum și de persoana făptuitorului, elemente evaluate în concret de prima instanța care în mod corect a stabilit, în baza datelor ce au rezultat din analiza împrejurărilor anterior enumerate, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât este lipsita în mod vădit de importanță, datorită, pe de o parte elementelor definitorii ale conținutului ei concret, iar, pe de alta parte, atingerii minime ce este adusă valorilor sociale ocrotite prin incriminare.
Referitor la critica vizând contradicția dintre minuta si dispozitivul hotărârii, Tribunalul a apreciat că în fapt este vorba de o eroare materiala strecurata în cuprinsul dispozitivului în condițiile în care valoarea sancțiunii administrative aplicata inculpatului este menționată în sensul celor din minuta și în considerentele hotărârii, eroarea de natura a fi îndreptată prin procedura prev. de art. 195.
C.P.P.Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Al doilea motiv de recurs invocat de către Parchet privește omisiunea Tribunalului dea se pronunța asupra unui motiv de apel, ce urmează a fi analizat prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, cu privire la art. 38514alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește primul motiv de recurs - greșita achitare a inculpaților si, Parchetul a susținut cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj că aceasta este îndreptată împotriva libertății psihice a persoanei. Nu interesează dacă victima a perceput acțiunile inculpaților ca o simulare a voinței sale. Acțiunea de constrângere exercitată de inculpați a avut ca urmare o temere a victimei,îngrădind libertatea psihică de a acționa după vrerea sa. Din această rațiune s-a apelat la sprijinul autorităților.
Totodată parchetul susține că nu este de acord cu opinia îmbrățișată de cele două instanțe, în sensul că inculpații puteau să "impună" în modalitatea reținută în actul de sesizare (cu ul și cuțitul "abordare" a victimei la domiciliul și la serviciu) să efectueze demersuri pe lângă o instituție în favoarea altei terțe persoane "A face" în sensul legii - însemnează a acționa într-un anume fel sub presiunea constrângerii.
Există infracțiunea de șantaj, potrivit opiniei Parchetului atâta timp cât folosul a fost realizat pe calea infracțiunii mijloc - amenințarea, în dezacord cu o parte a doctrinei care îmbrățișează punctul de vedere în sensul că dacă scopul a fost just nu ne aflăm în fața unei acțiuni de șantaj.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, Parchetul a susținut că o galerie de artă la ora de vârf respectiv 11,45, face a fi aplicabile dispozițiile art. 152 alin.1 lit.a,c,e Cod penal.
Deasemenea au fost evidențiate de către Parchet și manifestările deosebit de violente ale inculpaților care au creată în rândul angajaților care s-au baricadat prin birouri, au fost deteriorate/distruse bunuri, una dintre părțile vătămate a fost tăiată superficial la mână.
În ceea ce privește soluția de achitare față de lipsa de pericol social pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de cuțit, Parchetul susține că apărarea inculpatului în sensul că avea cuțitul/briceag/cuțitaș de unghieră pentru a-l dărui celuilalt inculpat, în biroul părții vătămate este neverosimilă, ca și restrângerea dimensiunilor corpului delict pe parcursul avansării procesului penal.
Cu privire la motivul de recurs, referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de apel, Parchetul susține că în motivarea hotărârii instanței de fond se face referire la o amendă administrativă în cuantum de 500 lei, iar în dispozitiv, care se execută se face referire la 1,00 (un leu).
În condițiile în care este o eroare materială, Tribunalul trebuia să dispună îndreptarea acesteia prin decizie, prin admiterea în parte a apelului declarat de Parchet și să stabilească amenda administrativă pe care acest inculpat o are de plătit, omițând să se pronunțe asupra acestui motiv de apel.
Având în vedere că fapta de port fără drept de cuțit săvârșită de inculpatul prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Parchetul a solicitata condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune.
Deasemenea a solicitat condamnarea inculpaților si și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare cu privire la pedepsele ce vor fi aplicate inculpaților ca urmare a săvârșirii infracțiunilor mai sus menționate, Parchetul a solicitat aplicarea art. 81 Cod penal.
Referitor la fapta prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991, Parchetul a susținut că în cazul în care se vor menține dispozițiile art. 181Cod procedură penală, să se aplice o amendă administrativă în limitele prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal.
Examinând recursul declarat de către Parchet prin prisma cazurilor de casare invocate cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală presupune o eroare în stabilirea faptelor, care să fie atât de gravă încât să aibă drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Referitor la infracțiune de șantaj prev. de art. 194 alin.1 Cod penal.
Probele dosarului conformă o corectă reținere a situației de fapt de către ambele instanțe, ce a dus la achitarea inculpaților si în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal.
Parchetul prin rechizitoriu cât și prin motivele de recurs invocate a susținut existența unei temeri prin acțiunea inculpaților si care au solicitat părții vătămate, reluarea furnizării energiei electrice la două imobile închiriate numitului.
S-a mai susținut de către Parchet că inculpații si au premeditat săvârșirea faptelor de șantaj, primul fiind înarmat cu un cuțit și al doilea cu un.
Ca și instanțele de fond și de apel, Curtea constată că nu este realizat elementul material al infracțiunii de șantaj, atâta timp cât scopul ilicita invocat de către Parchet reprezintă cerința inculpaților si de a relua furnizarea energiei electrice.
În atare situație, lipsește obiectul juridic special al infracțiunii de șantaj față de natura folosului solicitat de către inculpați, părții vătămate.
În cazul în speță se constată, deasemenea, că părții vătămate nu i-a fost îngrădită totodată, libertatea psihică necesară pentru a exista infracțiunea de șantaj, în condițiile în care aceasta cunoștea, spre deosebire de inculpații si, că în încăperea respectivă se aflau și agenții de poliție și.
Că nu a existat o stare de siluire psihică ce privește urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii de șantaj o confirmă însuși procurorul prin rechizitoriu odată cu încadrarea în drept a infracțiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 Cod penal.
Astfel se reține de către procuror că inculpații si că în data de 09.02.2008 i-au transmis părții vătămate prin intermediul martorei și altor angajate ale galeriei de artă "Hanul cu " amenințarea că îl vor vătăma și îi vor distruge bunuri dacă nu face demersuri la SC MUNTENIA SUD SA pentru a relua furnizarea energiei electrice la două imobile închiriate numitului.
Odată cu efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, amenințare prev. de art. 193 Cod penal, lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, reclamate de către inculpatul, față de și, procurorul a constatat următoarele: ."potrivit cercetării locale efectuate în data de 20.03.2008 pentru a se verifica posibilitățile concrete de încuiere a biroului, având în vedere că existau mai multe chei care se potriveau la ușa biroului părții vătămate - făptuitor, este posibil ca biroul să fi fost încuiat la un moment dat pe parcursul discuțiilor din 11.02.2008".
Având în vedere durata extrem de scurtă pe parcursul căreia a fost încuiată ușa biroului numitului, procurorul a constatat că nu sunt întrunite cerințele elementului material ale infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal.
Se mai reține de către procuror odată cu soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în cauză, față de infracțiunile mai sus reținute (la un moment dat s-a produs o busculadă) fiind perfect explicabilă zgârierea inculpatului de către cei amenințați.
Din transcrierea convorbirilor din înregistrarea pusă la dispoziție de organele de cercetare penală, (filele 343 ) ce constituie mijloc material de probă conform art. 94 Cod procedură penală, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, rezultă următorul dialog realizat în data de 11.02.2008 la galeria de artă Hanul cu:
B2- șmecherilor!!! ați fost la mine acasă ieri!!!.ați venit la mine acasă ()!!! ați venit la mine acasă ieri!!! m-ați înțeles? hoților!!!
B1- Am venit să vorbim!!! N-o da în șmecherie!!!
B2-N-o dau în șmecherie, că dacă o dau în șmecherie, vă dau () șmecherie!!!
B1-N-o da în șmecherie! Am vorbit să vorbim.
B2-Nu!!! a-ți m-ați amenințat pe mine.
B1-Nu te-a amenințat nimeni dom ne!
Din transcriere mai rezultă că B1, în speță inculpatul a replicat la un moment dat:
-Mă, bulangiule! tu m-ameninți pe mine, mă? Bă, tu m-ameninți pă mine? Bă ești tare-n gură? Fiind liniștit de bărbatul de sex masculin ( ) care a participat la discuție - notat cu B2 și anume:, stai liniștit.
Dealtfel și în procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 11.02.2008 se specifica în mod expres că unul dintre inculpați i-a cerut părții vătămate să dea drumul la curent fără să fie rostită vreo amenințare sau să fi fost exercitată vreo altă constrângere.
Însăși partea vătămată în declarația sa ce a fost consemnată în procesul verbal fișa 28 a susținut următoarele:
"Am încuiat ușa de la birou, cu cei trei înăuntru. Atunci cei trei au început să înjure și să ne amenințe, scoțând un și un cuțit".
Curtea constată, deasemenea că, nici critica Parchetului referitoare la împrejurarea că inculpații au premeditat săvârșirea faptelor venind înarmați cu un cuțit și cu un nu este conformă cu actele dosarului.
Astfel, nicio probă nu atestă existența unei premeditări a inculpaților în săvârșirea infracțiunii de șantaj prin folosirea violenței, respectiv a unui cuțit și a unui, cum se susține de către procuror, referitor la data de 11.02.2008, prin reținerea elementelor constitutive ale art. 194 Cod penal.
Dimpotrivă în declarațiile sale inculpatul a arătat că a cumpărat în acea zi, 11.02.2008, un briceag întrucât era ziua prietenului său, născut pe date de 11.02.1984, astfel cum o confirmă și actele dosarului.
În ceea ce privește ul, în mod cu totul netemeinic au fost înlăturate de către procuror declarațiile inculpaților și în sensul că acesta aparținea martorului.
În urma percheziției corporale efectuate de către agenții de poliție și, aflați la galeriile de artă Hanul cu, sergentul major s-a constatat existența unui tichet eliberat de UM 0456 pe numele acestuia pentru. 7,65 mm AG 9606 seria 5145/444/25.05.2007 și un tichet eliberat de aceeași unitate pentru 12 cartușe seria -/447/25.05.2007.
La fila 349 se află procesul verbal întocmit de către sinsp. din cadrul DGPMB încheiat în data de 04.02.2008, în care se arată că în urma cercetărilor efectuate nu s-a conformat că, și sunt deținători legali de arme, muniții.
La fila 352 se află cererea inculpaților și prin care au solicitat Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 B, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, efectuarea unei adrese la DGPMB - Serviciul, și pentru a comunica dacă numitul figurează cu permis de armă, cu precizarea seriei acesteia și a tuturor detaliilor tehnice.
Prin ordonanța din 24.03.2008 a fost respinsă de către procuror cererea de probatorii formulată de cei doi inculpați ca neutilă soluționării cauzei întrucât, aspectele invocate urmează a face obiectul unei disjungeri dispune prin rechizitoriu pe motiv că acestea nu influențează starea de fapt referitoare la infracțiunile inculpaților.
Se mai constată deasemenea că prin rechizitoriu, care a fost întocmit la 26.03.2008, aproximativ într-o lună și J de la data săvârșirii faptelor, 11.02.2008, procurorul a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 din Codul penal, referitor la ul purtat de către acesta în data mai sus menționată.
Deși s-a susținut de către parchet în continuare pe parcursul cercetării judecătorești faptul că a avut asupra sa un în data de 11.02.2008, nici după mai bine de 1 an și 8 luni de la disjungerea cauzei, nu a făcut dovada dacă acesta se face sau nu vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 Cod penal.
Se constată deasemenea că procesul verbal încheiat de organele de poliție nu reflectă întrutotul adevărul în cauză în condițiile în care nu se relatează împrejurarea că ușa biroului a fost încuiată de către.
Că a existat o amenințare a inculpaților în sensul că vor distruge galeria de artă, nu însemnează că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj dacă părțile vătămate nu vor furniza energia electrică la imobilele închiriate numitului.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 321 Cod penal, Curtea constată că nu există o eroare gravă de fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpaților, cum susține procurorul prin motivele de recurs invocate.
În declarația aflată la 107, martorul prezent la locul săvârșirii faptelor a susținut următoarele:
"Inculpații au venit să transmită un mesaj, nu am înțeles nimic deoarece s-a creat un vacarm. Părțile vătămate erau furioase. Mi s-a părut că inculpații au fost provocați. Inculpatul a scos cuțitul când fratele părții vătămate s-a reîntors în birou și i-a pus mâna în gât".
Instanța de fond în mod corect a constatat că reflectă adevărul declarația martorului în care arată că inculpații erau pașnici și au venit să transmită un mesaj.
C care a avut o atitudine negativă față de inculpați a fost chiar el cât și fratele său, care a început să țipe la ei.
Potrivit declarației părții vătămate, "la un moment dat s-a început o ambuscadă, s-au auzit țipete, probabil s-au panicat, ușa a fost deschisă, iar inculpații au început să fugă. Am văzut un în mâna unuia dintre inculpați. Nu a fost îndreptat și nu a tras către nimeni. Am văzut și un briceag la celălalt inculpat".
În declarația sa partea vătămată mai arată că "am coborât scările, am auzit pași în spatele meu, am tras comoda, s-au spart toate cele care erau, apoi am fugit să anunț poliția".
Că inculpații nu au avut intenția de a tulbura liniștea publică, ci au încercat să iasă din acea clădire, o confirmă și susținerea părții vătămate, în sensul că "nu pot preciza dacă fugea după mine" referindu-se la inculpatul sau fugea pentru a scăpa.
În procesul - verbal întocmit de agenții de poliție se specifică următoarele:
" a ieșit din încăpere în hol urmat de bărbatul care avea, de agresorul care avea cuțit și de inspectorul principal și, la ieșirea din hol se afla o ușă de care au reușit să treacă și bărbatul care avea asupra sa un.
și inspectorul principal au încercat să-l prindă pe bărbatul care avea asupra sa cuțit însă acesta se afla în dreptul ușii și pentru a evita o posibilă vătămare ofițerul și au lovit puternic ușa prinzându-l pe agresor între și ușă. Acesta a reușit să se desprindă și să fugă pe scări".
În atare situație, zgomotele au fost provocate ca urmare a busculadei create pentru prinderea inculpaților de către agenții de poliție.
În declarația sa precizează "nu am putut să disting vocile respective, toată lumea țipa".
Mai mult, martorele și, în fața judecătorului au afirmat: "nu am auzit ca cei doi inculpați, în timp ce părăseau imobilul să producă țipete sau scandal".
Deasemenea, martora a susținut următoarele în declarația din 14.05.2008: "cred că reacția inculpaților a fost de apărare atunci când au scos armele".
Deși în procesul verbal se specifică "agresorul care avea asupra sa un cuțit", sau "agresorul care avea asupra sa un ", niciun martor nu a văzut că inculpatul îl urmărea pe, cu un în mână.
În declarația dată în fața instanței de judecată, partea vătămată a mai arătat: "inculpatul alerga în spatele meu, având în mână un, iar la un moment dat acesta s-a îndreptat către o altă ieșire, eu nemaivăzându-l în spatele meu. Pe hol nu era nimeni și nici alte persoane care erau în birou, nu s-au scandalizat".
În concluzie, liniștea a fost tulburată prin atitudinea tuturor persoanelor prezente la locul faptelor, neputându-se reține elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la motivul de recurs, încadrat în mod greșit de către procuror în dispozițiile art. 38514alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va proceda la analizarea acestuia în raport de dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost achitat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Din analiza probelor dosarului, Curtea constată că ambele instanțe de judecată au dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 181Cod penal, atâta timp cât lipsește gradul de pericol social al acestei infracțiuni, față de modalitatea de descriere a faptei, astfel cum mai sus s-a arătat.
Deasemenea, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 195 Cod procedură penală, cum corect a apreciat și instanța de apel, cu privire la menționarea în dispozitiv a unei amenzi administrative de un leu, în condițiile în care în minută se arată "În baza art. 181Cod penal rap. la art. 19 lit. c Cod penal aplică inculpatului 500 lei amendă cu caracter administrativ".
Această eroare de dactilografiere urmează a fi îndreptată de instanța de fond înainte ca hotărârea să fie pusă în executare cu privire la acest aspect, neexistând o contradicție între minută și dispozitivul sentinței instanței de fond, cum în mod corect a constatat și instanța de apel.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.207/A/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./15.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
