Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 172/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 172
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, fiul lui G si, născut la 24 septembrie 1956, fiul lui G si, născut la 9 aprilie 1982, fiul lui G si, născut la 1.11.1958, toți domiciliați in, jud. D, OG, fiul lui si, născut la 17 aprilie 1977 si, fiul lui si, născut la 26 ianuarie 1986, ambii domiciliați in, jud. D si de inculpatul - parte vătămată, fiul lui si, născut la 4 decembrie 1959, domiciliat in, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 247/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpații, G si -., împotriva sentinței penale nr. 93/28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a desființat in parte sentința atacată, in latură penală, in sensul că potrivit art. 71 alin. 5 s-a suspendat in cazul fiecărui inculpat si executarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a teza a - II-a si lit. b, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii.
Prin sentința atacată, inculpații, G, -., OG, și au fost condamnați la câte o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. si ped. de art. 321 al.1 cu art. 33 lit. a si art. 322 al.1 cu aplic. art. 33 lit. a S-a făcut aplicarea art. 81
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați G si, personal și asistați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 6/21.01.2008, din cadrul Baroului D, si, personal și asistați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 40 si 41 din 21.01.2008 din cadrul Baroului D si recurentul inculpat - parte vătămată, personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5/15.01.2008, lipsă fiind recurentul inculpat pentru OG care a răspuns avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, avocat si avocat, precum si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Recurentul inculpat, personal având cuvântul arată că înțelege să-și retragă recursul formulat in cauză.
Curtea, având in vedere susținerea recurentului inculpat, in sensul că înțelege să-și retragă recursul formulat, procedează la verificarea identității acestuia, precum si față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză si față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurenții inculpați G si, in primul rând dorește să invoce două excepții.
Prima excepție privește excepția de necompetență teritorială, întrucât in opinia sa, au fost încălcate dispozițiile art. 30 pct.2 si 3 C.P.P. având in vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, reprezentând actul de sesizare al instanței, nu rezultă că procurorul, reprezentantul parchetului să facă vreo referire la acest aspect, in sensul cui anume să îi fie încredințat dosarul, cărei instanțe, având in vedere că, domiciliul tuturor inculpaților, precum si așa zisă faptă, sunt pe raza orașului P, competent cu soluționarea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, fiind Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
O altă excepție este aceea privind nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 12.11.2007, care din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă că ar face parte integrantă din aceasta. Mai mult, atâta timp cât completul direct investit cu soluționarea apelurilor inculpaților, s-a abținut a se pronunța pe fond, motivat de faptul că, același complet s-a pronunțat si în dosarul nr. 1362/2006 al Tribunalului Dâmbovița, în care partea vătămată este intimatul, iar inculpat este, fiind vorba de infracțiunea de lovire din aceeași zi de 13 iunie 2005 se pune întrebarea, dacă respectivul complet să se fi abținut înainte de a da si încheierea. Cum se poate explica ca, la momentul când completul a făcut încheierea nu s-a abținut, iar la data când trebuia să se pronunțe pe fond, s-au abținut, împrejurare pentru care, excepția invocată este vădit admisibilă, având in vedere că, din hotărârea atacată nu rezultă că, încheierea dată, chiar si de acel complet ce ulterior s-a abținut, ar face parte integrantă din hotărâre, iar lipsa acestei mențiuni din hotărârea recurată, face ca aspectele legate de compunerea instanței, concluziile părților, precum si publicitatea ședinței de judecată să nu poate fi cunoscute, fiind încălcate disp. art. 197 al. 2
C.P.P.O altă critică adusă deciziei recurate, vizează faptul că, instanța de apel, a dat mai mult decât s-a cerut de către apelanți, aplicând dispozițiile art. 71 al. 5, privind pedepsele accesorii, în condițiile în care, instanța de fond nu face nici o referire la art. 71
De asemenea, critică decizia recurată si pentru faptul că instanța de apel, nu s-a pronunțat pe motivele de apel, astfel cum au fost formulate.
Un alt aspect, privește faptul că, nici instanța de apel, la individualizarea pedepselor, nu a ținut cont de faptul că, o parte dintre inculpați, au antecedente penale, in speță fiind vorba de, aplicând tuturor aceeași pedeapsă, ocazie cu care, au fost încălcate dispozițiile art. 72.
O ultimă critică, vizează si faptul că nici una din cele două instanțe, nu a ținut cont de faptul că părțile aveau calități duble, procurorul omițând să se pronunțe asupra acestui aspect.
Pentru toate aceste aspecte, se solicită admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate, in temeiul art. 385/9 al. 1,9,14 C.P.P. casarea hotărârilor pronunțate anterior si trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța competentă, conform art. 30 pct.2- 3
C.P.P.Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate anterior pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Prin decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -au admis apelurile inculpaților si s-a desființat in parte sentința atacată, iar in temeiul art. 71 al.5 s-a suspendat in cazul fiecărui inculpat si executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b
Astfel, din punctul său de vedere, instanța de apel prin admiterea apelurilor a creat o situație mai grea inculpaților, in propria lor cale de atac, încălcând astfel disp. art. 372 C.P.P. cât si disp. art. 373
C.P.P.Mai mult decât atât, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, deși la fila 3 paragraful 7 din decizie, se precizează că, hotărârea atacată este examinată in raport de actele si materialul probator, de motivele de apel, dar si din oficiu in conformitate cu disp. art. 371 si 378
C.P.P.Cât privește cauzele de nelegalitate ale hotărârilor atacate, dorește să facă următoarele precizări:
In opinia sa, au fost încălcate drepturile procesuale, respectiv prevederile art. 6 pct.1 din CEDO, care prevede dreptul la un proces echitabil, ceea ce nu se poate afirma că s-a întâmplat in cauza de față, având in vedere că aceasta s-a judecat aproape trei ani fără a se da eficiență corectă probelor din dosar. Mai mult, in prezenta cauză se afla si o altă parte vătămată care a dispărut, chiar dacă la dosar se află un certificat medico-legal, iar acest dosar s-a format ca urmare a unei plângeri formulate de si nicidecum la sesizarea organelor de poliție.
Referitor la același articol, respectiv art. 6 din CEDO, pct. 3, precizează că, nici prevederile acestui punct nu au fost respectate, dat fiind faptul că inculpatul nu a fost informat asupra cauzei si nici asupra împrejurării că are dreptul să fie apărat fie de un apărător ales, fie de un apărător din oficiu, încălcându-se astfel si dispozițiile art. 70 C.P.P. precum si prevederile art. 171 al.3 si 4
C.P.P.O altă critică este aceea că, potrivit art. 383 al.1 decizia C.P.P. instanței de apel trebuia să cuprindă temeiuri de fapt si de drept care să ducă la adoptarea soluției, dar instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, asupra unor probe administrate, de natură să influențeze garantarea drepturilor si să influențeze soluția. Astfel că, instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra unor cauze de nulitate absolută ce au fost ridicate de către apărare, acelea că declarațiile de învinuit au fost luate de către procuror in data de 20.03.2006, iar materialul de urmărire penală a fost prezentat la data de 17.03.2006, deci materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpaților, înainte ca aceștia să fie audiați.
De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de nulitate privind încălcarea dispozițiilor legale, cu privire la întocmirea actelor de urmărire penală, care conform art. 197.C.P.P. sunt lovite de nulitate, fiind întocmite cu încălcarea dispozițiilor ce sunt imperative si nu facultative.
Se susține astfel că procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și-a depășit competența, s-a autosesizat pentru infracțiunile prev. de art. 321 si 322, infracțiuni care nu sunt in mod obligatoriu sub stricta si directa supraveghere in competența procurorului de la parchetul ierarhic superior al județului.
Dispozițiile art. 210 fiind C.P.P. imperative, în sensul că organele de urmărire penală au obligația să-și verifice competența.
O altă critică adusă deciziei recurate, este aceea că, lipsește încheierea de ședință din data de 12.11.2007, dată în care au avut loc dezbaterile si susținerile părților, iar lipsa acesteia face ca aspectele legate de compunerea instanței, concluziile părților, participarea procurorului, cat si concluzia acestuia, precum si publicitatea ședinței să nu poată fi cunoscută, ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută.
Cât privesc cauzele de netemeinicie ale hotărârilor pronunțate, face următoarele precizări:
Acțiunea penală a fost pusă in mișcare la plângerea prealabilă a inculpatului. Inițial această persoană a avut calitatea de parte vătămată, iar datorită faptului că se afla intr-o stare critică la Spitalul din B s-a declinat competența de soluționare in favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru a se face cercetări pentru tentativă la omor.
Ulterior, fără a se administra nici o probă, care inițial a avut calitatea de parte vătămată și a avut nevoie de un număr de 35 zile îngrijiri medicale, ajunge să fie condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare ca si ceilalți inculpați.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu privire la recurentul, solicită instanței de recurs a observa că acesta nu a avut nici o implicare, nu a lovit pe nimeni, nu are antecedente penale. Depune la dosar concluzii scrise.
La solicitarea instanței, apărătorul ales arată că inculpatul, a avut calitatea de intimat, in fața instanței de apel.
Avocat, solicită a se lua act că inculpatul iși retrage recursul formulat, iar cu privire la recursul inculpatului OG, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține următoarele:
Cu privire la excepția de necompetență a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, susține că, in cauză au existat suspiciuni cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, făcându-se cercetări sub acest aspect, iar această din urmă infracțiune era de competenta Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
In ceea ce privește susținerea apărătorilor recurenților in sensul că parchetul nu a indicat cărei instanțe îi înaintează dosarul spre soluționare, solicită a se observa că in partea finală a rechizitoriului se menționează că dosarul va fi înaintat Judecătoriei Pucioasa.
Astfel, față de aceste aspecte învederate, apreciază că se impune respingerea excepțiilor si mai mult decât atât, acestea trebuiau invocate in fața primei instanțe si nicidecum in fața instanței de recurs.
Cu privire la lipsa încheierii de ședință din data de 12.11.2007 dată de Tribunalul Dâmbovița, susține că, este adevărat că la data de 12.11.2007 s-a amânat pronunțarea la data de 19.11.2007 pentru a se studia actele si lucrările dosarului, iar la data de 19.11.2007 s-a repus cauza pe rol, stabilindu-se termen de judecată la data de 10.12.2007, insă la acest ultim termen, părțile au fost citate, chiar fiind si prezente, prezenți fiind și apărătorii acestora, astfel cum reiese din conținutul acestei încheieri, astfel că, nu se poate reține nulitatea încheierii de ședință din data de 12.11.2007.
In ceea ce privește aplicarea art. 71 al.5 de către instanța de apel, susține că potrivit modificărilor stabilite prin Lg.356/2006, este obligatorie aplicarea acestor prevederi si mai mult decât atât, prin aplicarea dispozițiilor art. 71 al.5 nu s-a îngreunat situația inculpaților, așa cum se susține, ci situația inculpaților este una mai blândă.
In ceea ce privește critica inculpaților prin apărător, in sensul că materialul de urmărire penală s-a prezentat inculpaților înainte de audierea acestora, susține că se sancționează cu nulitatea absolută neprezentarea acestuia.
Din punctul său de vedere, singura problemă care se pune in cauza de față, este declarația de apel a lui, aflată la fila 4 dosar apel, care nu a fost avută in vedere de instanța de apel, privindu-l pe acesta ca pe un intimat si nu ca un apelant, iar aplicarea art. 71 al.5 profita tuturor inculpaților, astfel încât trebuiau extinse efectele apelului si cu privire la ceilalți inculpați care nu formulase apel, motiv pentru care pune concluzii de admiterea recursurilor si trimiterea cauzei la Tribunalul Dâmbovița pentru a se pronunța asupra tuturor apelurilor.
Recurenții inculpați G, si, având pe rând ultimul cuvânt, susțin că sunt nevinovați.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act că iși retrage recursul.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 93 din data de 28.05.2007, pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în dosarul nr. 680/2006, în baza disp. art. 334 alin. 2.pr.penală, s-a dispus reunirea cauzei cu cea din dosarul nr. 1274/2005 al Judecătoriei Pucioasa, având ca obiect infracțiunea prev. de art. 180 alin.2, soluționată prin sentința penală nr. 7 din 10.01.2006, definitivă prin respingerea recursului, desființând hotărârea anterior menționată.
În temeiul disp. art. 321 alin.1 cu aplic. art.33 lit. a s-a dispus condamnarea inculpaților, G,., și la o pedeapsă de câte 1 an închisoare, iar în temeiul art. 322 al.1 cu aplic. art. 33 lit.a, aceiași inculpați au fost condamnați la câte 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 34 lit. b au fost contopite pedepsele aplicate în cazul fiecărui inculpat, urmând ca fiecare să execute pedeapsa rezultantă de câte 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani, stabilit potrivit disp. art. 82, atrăgându-se atenția fiecărui inculpat asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 25.06.2007, instanța de fond a dispus în temeiul art. 195 pr.pen. și îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 93/2007 în sensul că se va menționa art. 335 alin. 2 pr.pen. în loc de art. 334 alin. 2 pr.pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72, fiecărui inculpat aplicându-i-se câte o pedeapsă cu închisoarea, după contopirea pedepselor, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerându-se că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în cazul fiecărui inculpat.
Împotriva acestei soluții au declarat apel, în termen, inculpații, G și -., care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat inculpatul -. a susținut că infracțiunile prev. de art. 181, art. 321 și art. 322 nu sunt de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și că după prezentarea materialului de urmărire penală la data de 17.03.2006, au apărut în dosar declarații ale acestora și ale martorilor din data de 20.03.2006, una din declarații datând din data de 20.03.2005.
Se mai invocă împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată nefiind dovedite.
Inculpatul a invocat că instanța de fond a încălcat disp. art. 334 pr.penală, în sensul că nu a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 321 și art. 322, în art. 180 alin. 2, că după prezentarea materialului de urmărire penală au fost continuate cercetările, fiind încălcate dispozițiile legale și că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății.
Inculpatul Gas usținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate în cauză nefiind concludente în acest sens, motiv pentru care a solicitat achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 247 din 10 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile declarate de inculpații, G și -., a desființat în parte sentința în latură penală, în sensul că în baza disp. art. 71 alin. 5 cod penal a suspendat în cazul fiecărui inculpat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Inculpații, G și -., au fost cercetați și trimiși în judecată alături de inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și încăierare, prev. de art. 321 al.1 și art. 322 al.1, cu aplic. art.33 lit. a, întrucât în data de 13.06.2005, și, pe de o parte și G, și, pe de altă parte, în timp ce se aflau în drum (în public), au strigat, au țipat, s-au amenințat, s-au îmbrâncit și lovit reciproc, încălcând acele obiceiuri, deprinderi și comportări care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în cuvinte și atitudini, având în vedere că faptele au fost comise de inculpați, constituiți în două grupuri, iar unii dintre ei au prezentat leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare de la 4 la 35 zile îngrijiri medicale, viața nefiind pusă în primejdie.
S-a motivat că existența faptelor și vinovăția inculpaților au fost corect reținute de instanța de fond, prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare a locului faptei, procesul verbal de ridicare a corpului delict, fotografiile judiciare, plângerea și declarațiile inculpaților, actele medico legale, declarațiile martorilor, certificatele de cazier judiciar, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Criticile apelanților inculpați cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală și a altor aspecte din faza de urmărire penală, au fost apreciate de tribunal ca neîntemeiate cu motivarea că acestea nu pot fi invocate în calea de atac ordinară a apelului, existând dispoziții procedurale speciale în cazul în care o persoană este nemulțumită de măsurile și actele de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Și în ceea ce privește motivul de apel invocat privind schimbarea încadrării juridice nepusă în discuție, s-a apreciat că acesta este nefondat, întrucât așa cum s-a rectificat prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a reținut incidența disp. art. 335 alin. 2 pr.penală, în loc de art. 334 alin. 2 pr.penală, în sensul extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale. S-a motivat că față de împrejurarea că unele din actele materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat anterior o hotărâre definitivă, în mod corect instanța de fond a reunit cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunțând o nouă hotărâre, în raport cu toate actele care intră în conținutul infracțiunii, desființându-se hotărârea anterioară.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, tribunalul a reținut că instanța de fond a aplicat corect criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de împrejurările în care au fost comise, de persoana fiecărui inculpat și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Totodată s-a motivat că prima instanță a avut în vedere și dispozițiile cuprinse în art. 52 Cod penal, apreciindu-se în mod corect, în cazul fiecărui inculpat, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, fiind îndeplinite cerințele legale ale suspendării condiționate a executării pedepselor.
S-a mai reținut că în sentința apelată au fost trecute și datele de stare civilă ale inculpaților, s-au aplicat corect și dispozițiile legale privind contopirea pedepselor, fiecare inculpat fiind condamnat la pedeapsa închisorii de câte un an, apreciindu-se că nu se poate crea confuzie în privința pedepselor aplicate inculpaților.
Tribunalul a apreciat însă ca fondate apelurile declarate de inculpați, în privința omisiunii aplicării disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, potrivit cărora pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care a dispus admiterea acestora și desființarea sentinței în sensul aplicării disp. 71 alin. 5 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 247 din 10 decembrie 2007 Tribunalului Dâmbovița au declarat recurs inculpații G, OG, și inculpatul - parte vătămată, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 38510alin. 1 și 2.C.P.P. inculpații G și au criticat decizia tribunalului susținând că aceasta este lovită de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2.C.P.P. întrucât în cuprinsul practicalei nu se face referire la încheierea de amânare a pronunțării.
Dezvoltând acest motiv de recurs, s-a susținut că dezbaterile și concluziile părților au avut loc la data de 12 noiembrie 2007, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru 19 noiembrie 2007, zi în care completul de judecată investit cu soluționarea pricinii s-a abținut, acordând un alt termen de judecată la data de 10 decembrie 2007, dată la care apărătorii inculpaților și-au menținut concluziile formulate la termenul de judecată din 12.11.2007.
Se concluzionează că lipsa mențiunii în sensul că încheierea din 12.11.2007 face parte integrantă din decizia recurată, conduce la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu se poate stabili în ce măsură au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv aspectele legate de compunerea instanței, concluziile părților, publicitatea ședinței de judecată.
Un alt motiv de nelegalitate susținut de inculpați a vizat faptul că instanța de apel a încălcat principiul stabilit în art. 372.C.P.P. întrucât a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii în condițiile în care prima instanță nu aplicase astfel de pedepse.
De asemenea, decizia a fost criticată și sub aspectul greșitei condamnări a acestora, susținându-se, în esență, că mijloacele de probă administrate în cauză nu fac dovada certă a vinovăției acestora precum și aspecte legate de modul de efectuare a urmăririi penale, prezentarea materialului și sesizarea instanței, fiind reiterate criticile din apel.
Inculpatul a criticat decizia pronunțată de tribunal susținând că i-au fost încălcate drepturile procedurale consfințite în art. 6 punctul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, într-un termen rezonabil și de către o instanță imparțială, întrucât deși procesul s-a derulat pe parcursul a aproape trei ani, nu s-a dat eficiența corespunzătoare probelor administrate în cauză, nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, deși în raport de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prev. de art. 321.Cod Penal, apărarea era obligatorie.
De asemenea, decizia a fost criticată și pentru cazul de casare prev. de art. 3859punctul 9.C.P.P. în sensul că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
Ca și inculpații G și, recurentul a invocat nulitatea hotărârii ca urmare a lipsei încheierii de ședință din 12.11.2007, susținând totodată că instanța de apel i-a agravat situația în propria cale de atac, încălcând disp. art. 372.C.P.P. întrucât i-a suspendat pedeapsa accesorie, deși instanța de fond nu aplicase o astfel de pedeapsă.
Decizia a fost criticată și pentru faptul că nu au fost evaluate în mod corespunzător probatoriile administrate în cauză și nu au fost avute în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în comparație cu ceilalți participanți la conflict.
Recurentul inculpat, prin apărător ales, a susținut că acesta nu are nici o implicare în conflictul dintre părți, nu a lovit pe nimeni, nu are antecedente penale, motive pentru care solicită admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri.
Recurentul inculpat, personal, asistat fiind de apărător ales a declarat că înțelege să își retragă recursul.
Recurentul inculpat OG, prin apărător ales, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 punctele 3,9,10,14 și 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4.C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpații G, și sunt fondate, în limita și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Actele și lucrările efectuate în cauză relevă faptul că inculpații G, și au fost trimiși în judecată și condamnați pentru savârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal și încăierare prev. de art.322 alin.1 Cod penal iar prin sentința penală nr.93 din 28 mai 2007, Judecătoria Pucioasaa dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în conformitate cu disp. art. 81 Cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații (fila 3), G și (fila 4), (fila 5) iar Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 247 din 10 decembrie 2007 admis apelurile declarate de către inculpații, G și -. și, desființând în parte hotărârea instanței de fond, a dispus în temeiul disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Rezultă de asemenea din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că pe toată durata soluționării apelului, inculpatul a avut calitate de intimat, menținută chiar și cu ocazia dezbaterilor, deși, așa cum s-a arătat anterior și acesta a promovat calea ordinară de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 93 din 28 mai 2007, motivele invocate fiind arătate în scris la filele 30 - 32 dosar apel.
Constatând așadar că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză, respectiv și asupra apelului declarat de și având în vedere natura infracțiunilor deduse judecății, ultraj contra bunelor moravuri și respectiv încăierare, ceea ce conduce la concluzia existenței cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal, Curtea, reținând incidența cazului de casare prev. de art. 3859punctul 10.C.P.P. în temeiul disp. art. 38515punctul 2 lit. c teza I Cod proc. penală, va admite recursurile declarate de inculpații G, și, va casa decizia pronunțată de tribunal și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării apelului declarat de inculpatul precum și pentru rejudecarea apelurilor declarate de ceilalți inculpați.
Desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare se impune și pentru faptul că instanța de apel, legal constituită la termenul de judecată din 10 decembrie 2007 procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea disp. art. 3859alin. 1 pct. 3 rap. la art. 292 alin. 3 Cod proc. penală.
Examinând încheierile de ședință din 11 noiembrie 2007, 19 noiembrie 2007 și 10 decembrie 2007, se constată că dezbaterile asupra apelurilor declarate de inculpați au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2007 când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru 19 noiembrie 2007, dată la care se dispune repunerea cauzei pe rol și totodată se formulează cerere de abținere de către ambii membri ai completului de judecată, cerere admisă prin încheierea din 03 decembrie 2007, când se desemnează un alt complet de judecată pentru soluționarea cauzei.
În ședința publică din 10 decembrie 2007, termen fixat prin înseși încheierea de admitere a cererilor de abținere, în fața noului complet de judecată, apelanții, asistați de apărători aleși, declară că își mențin concluziile formulate la termenul de judecată din 12 noiembrie 2007.
În ceea ce privește critica recurenților în sensul că decizia nr. 247 din 10 decembrie 2007 este lovită de nulitate absolută ca urmare a inexistenței mențiunii că încheierea din 12 noiembrie 2007 face parte integrantă din aceasta, Curtea reține următoarele:
În primul rând, trebuie subliniat că nu mențiunea că încheierea de amânare a pronunțării face parte din decizie atrage nulitatea deciziei, ci numai inexistența acesteia, întrucât, așa cum au susținut și inculpații, instanța de control judiciar nu poate verifica compunerea instanței, concluziile părților, publicitatea ședinței de judecată, etc.
În cauza dedusă judecății, se observă însă că nu era necesară redactarea unei încheieri de amânare a pronunțării, deoarece, instanța legal constituită, după admiterea cererilor de abținere, s-a pronunțat în aceeași zi asupra apelurilor declarate de inculpați.
Cu toate acestea, decizia este afectată de nulitatea prev. de art. 197 alin. 1.C.P.P. întrucât în cauză nu au avut loc dezbateri, dispozițiile cuprinse în art. 292 alin. 3.C.P.P. obligând la reluarea de la început a dezbaterilor în cazul în care după începerea acestora intervine o schimbare în compunerea completului de judecată.
Chiar dacă apărătorii aleși ai părților au susținut că achiesează la concluziile formulate în data de 12 noiembrie 2007, instanța, în baza rolului activ, era datoare să impună acestora reluarea dezbaterilor, având în vedere că cele anterioare au fost susținute în fața unui complet, ce s-a dovedit a fi incompatibil.
Curtea mai observă și faptul că deși la data judecării apelurilor au fost prezenți în instanță inculpații G, -. și iar aceștia au contestat situația de fapt și vinovăția lor, instanța nu a procedat la ascultarea inculpaților în conformitate cu disp. art. 378 alin. 11.C.P.P. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsură ce se impunea, cu atât mai mult cu cât, tribunalul, ca instanță de apel, era obligat conform art. 371 alin. 2.C.P.P. să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
În raport de cele ce preced, în temeiul disp. art. 38515punctul 2 lit. c teza I Cod proc. penală, vor fi admise recursurile declarate de inculpații G, și și se va trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița pentru judecarea apelului declarat de inculpatul și rejudecarea apelurilor celorlalți inculpați menționați anterior, având în vedere cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a
C.P.P.Cu ocazia rejudecării, tribunalul va avea în vedere toate criticile invocate de apelanții inculpați, precum și cele arătate în recurs și care, între altele, vizează și încălcarea disp. art. 372.C.P.P. având în vedere că prin sentință, judecătoria a dispus numai suspendarea condiționată a executării pedepsei iar nu și aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 - 64 Cod penal, așa încât suspendarea condiționată și a acestor din urmă pedepse, în calea de atac a inculpaților, contravine principiului neagravării situației în propria cale de atac.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul împotriva OG aceleași decizii, Curtea constată că acesta este inadmisibil conform disp. art. 3851alin. 4 teza I întrucât C.P.P. inculpatul nu a uzat de calea de atac a apelului iar prin decizia pronunțată, Tribunalul Dâmbovița nu a modificat soluția instanței de fond în privința acestuia pentru a fi incidente disp. art. 3851alin. 4 teza ultimă
C.P.P.Prin urmare, în temeiul disp. art. 38515punctul 1 lit. a va C.P.P. fi respins recursul declarat de acest inculpat ca inadmisibil.
Referitor la recursul declarat de inculpatul, Curtea, având în vedere manifestarea de voință a acestuia în sensul retragerii căii de atac formulate și fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 3854alin. 2 teza a II-a rap. la art. 369.C.P.P. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
În temeiul disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. se va dispune obligarea recurenților și la OG cheltuieli judiciare către stat, reținând culpa procesuală a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații G, fiul lui G si, născut la 24 septembrie 1956, domiciliat in, jud. D,fiul lui G si, născut la 9 aprilie 1982, cu același domiciliu, fiul lui G si, ns. 1.11.1958, cu același domiciliu și, si, născut la 26 ianuarie 1986, cu același domiciliu împotriva deciziei penale nr. 247/10.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Casează decizia atacată și trimite cauza la același tribunal, pentru soluționarea apelului declarat de inculpatul și rejudecarea apelurilor declarate de ceilalți inculpați în condițiile prev. art. 33 lit. a C.P.P. împotriva sentintei penale nr. 93/28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Respinge recursul declarat de inculpatul OG, fiul lui si, născut la data de 17 aprilie 1977, domiciliat in, jud. D, împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.
Ia act că inculpatul, fiul lui si, născut la 4.12.1959, domiciliat in, județul D, a retras recursul declarat impotriva deciziei penale nr. 247/10.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă pe fiecare dintre recurenții și OG la plata sumei de câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
5 ex./03.03.2008
nr. 680/2006 Judecătoria Pucioasa
nr- Tribunalul Dâmbovița
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
