Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 173
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 28 iulie 1984, in prezent aflat in Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2008 dată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul si prin care in baza art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului si s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 969/13.02.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu că ia legătura cu recurentul inculpat, aflat in stare de arest preventiv.
Avocat, din oficiu pentru recurentul inculpat si reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea, având in vedere susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat, din oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpatul, susține că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2008 dată de Tribunalul Prahova, întrucât, din punctul său de vedere, in mod greșit s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive si de înlocuire a acesteia, menținându-se măsura arestării preventive, dat fiind faptul că, nu se consideră vinovat, că nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat, că cercetarea judecătorească a fost finalizată, astfel încât nu poate zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, martori care au fost audiați.
- 2 -
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova si pe fond admiterea cererii de revocare a măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare de către Judecătoria Ploiești. Tribunalul Prahova, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat, in mod corect, a menținut măsura arestării preventive luată împotriva acestuia, față de modalitatea de săvârșire a faptei si de antecedentele penale ale inculpatului, astfel încât pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat si menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală si temeinică.
In ceea ce privește motivul de recurs, privind respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, susține că acesta este inadmisibil, dat fiind faptul că o încheiere prin care se dispune respingerea unor astfel de cereri nu poate fi atacată cu recurs.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, că partea vătămată nu l-a recunoscut ca fiind autorul tâlhăriei si că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06 februarie 2008 Tribunalul Prahova, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a dispus în baza art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, menținerea acestei măsuri pentru inculpații fiul lui și, născut la 21 septembrie 1981 și fiul lui și, născut la 28 iulie 1984, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești.
Prin aceeași încheiere s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea mai mare de 4 ani și nu se impune revocarea acestei măsuri având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpaților, precum și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind condamnat în minorat pentru o faptă de furt calificat, iar în prezent ambii inculpați mai sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs numai inculpatul, susținând în esență că nu se mai justifica menținerea arestării preventive,
- 3 -
deoarece nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat, nu poate să influențeze martorii întrucât aceștia au fost audiați și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de revocare a măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de critica formulată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a fost investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva hotărârii de condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal.
În cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este arestat, legiuitorul a instituit obligația instanței să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și prin încheierea recurată, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, s-a dispus conform art.300/2 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea acestei măsuri.
Modalitatea de săvârșire a faptei prin amenințarea părții vătămate G cu și topoare și deposedarea acesteia de animalele cu care se afla la în liziera din apropierea CFR, antecedentele penale ale inculpatului care a mai comis fapte de furt calificat și în minorat iar în prezent, împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune de același gen, așa cum rezultă din copia fișei de cazier judiciar aflată la fila 138 dosar urmărire penală, demonstrează pericolul concret al inculpatului pentru ordinea publică.
Având în vedere și gravitatea faptei deduse judecății și pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de prima instanță, Curtea consideră că în mod justificat s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri.
Susținerea recurentului inculpat că nu a săvârșit infracțiunea, că nu este vinovat de comiterea acesteia și că nu poate să zădărnicească aflarea adevărului întrucât cercetarea judecătorească a fost finalizată, nu poate să determine revocarea arestării preventive atâta vreme cât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, respectiv pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece s-a creat temerea colectivității că organele abilitate să asigure protecția cetățeanului nu iau măsuri de izolare a celor ce comit fapte grave care lezează relațiile sociale ocrotite de lege.
Probele administrate în cauză au fost evaluate de instanța de fond atunci când a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel că pe calea prezentului recurs se examinează numai existența condițiilor legale pentru menținerea stării de arest, celelalte aspecte invocate de recurent în legătură cu lipsa sa
- 4 -
de vinovăție urmează să fie analizate de instanța de apel cu ocazia soluționării căii de atac exercitată de inculpat.
Concluzionând, se constată că încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 28 iulie 1984, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 06 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in sedința publică azi, 13 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
Grefier
Red.EZ
Tehnored.EV
4 ex./14.02.2008
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
